V. Semiologia esofagului V.1. Sindromul esofagian Tabel 1.2. Sindromul esofagian
Simptome principale
Simptome asociate
disfagie
durere esofagiană
sialoree (hipersalivaţie)
singultus (sughiţ)
3. regurgitare
3. eructaţii
Disfagia: reprezintă o senzaţie de înghiţire dificilă. Poate avea cauze esofagiane sau extra-esofagiane.
Disfagia de cauză esofagiană este de mai multe tipuri. După alimentele la care se manifestă:
parţială: se manifestă doar în cazul alimentelor solide; apare în stenoze esofagiene moderate.
totală: se manifestă în cazul alimentelor solide şi lichide; apare în esofagite, stenoze esofagiene severe.
paradoxală: se manifestă doar în cazul alimentelor lichide; apare în achalazie.
După modul de instalare:
acută: apare în esofagite acute, bol alimentar insuficient masticat, corp străin în esofag.
intermitentă: apare în spasm esofagian difuz, hernie hiatală, diverticuli esofagieni.
cronică: apare în stenoze esofagiene, neoplasm esofagian, achalazie.
După mecanismul de producere:
funcțională: apare datorită unor tulburări neuro-motorii (achalazie, spasm esofagian difuz)
organică: apare datorită unor anomalii structurale, iar caracterele sale pot indica cauza.
Caractere ale disfagiei esofagiane organice:
în stenoze esofagiene benigne: disfagia este lent progresivă, fără anorexie şi fără scădere ponderală;
în stenoze esofagiene maligne: disfagia este rapid progresivă, cu anorexie și cu scădere ponderală;
în caz de inel esofagian inferior Schatzki (fig. 1.6): disfagia este intermitentă, neprogresivă, fără anorexie şi fără scădere ponderală
în caz de corpi străini esofagieni: disfagia se instalează brusc;
în cazul de diverticuli esofagieni: disfagia este intermitentă (fig. 1.7).
Fig. 1.6.Inel esofagian inferior Schatzki A. Endoscopic B. Examen baritat esofagian
Disfagia extra-esofagienă este de mai multe tipuri. Disfagia oro-faringiană: este resimţită de bolnav deasupra furculiţei sternale. Poate avea următoarele cauze:
amigdalită,
faringită,
glosită,
carcinom lingual,
diverticul faringian inferior Zenker (fig. 1.8).
Fig. 1.7.Diverticuli esofagieni
Fig. 1.8. Diverticul faringian inferior Zenker
Disfagia din afecţiuni mediastinale(fig. 1.9): apare prin comprimarea extrinsecă a esofagului şi poate avea următoarele cauze:
adenopatii mediastinale,
tumori mediastinale,
afecţiuni cardiovasculare: anevrism de aortă, pericardite, valvulopatii mitrale cu dilatarea atriului stâng;
guşa plonjantă intratoracic;
neoplasme bronho-pulmonare centrale.
Fig. 1.9. Disfagie prin afecţiuni mediastinale care comprimă esofagul. A. Dilatarea atriului stâng B. Guşă plonjantă intratoracic
Disfagia din boli ale altor organe şi sisteme:
boli neurologice: boala Parkinson, sindroame extrapiramidale, miastenia gravis;
Fig. 1.10. Esofag rigid, fără peristaltică, în sclerodermie
Disfagia psihogenă: este o pseudo-disfagie; apare o senzaţie de „nod în gât”, dar actul deglutiţiei decurge normal şi nu se constată suferinţe organice ale esofagului. Durerea esofagiană
Poate fi asociată disfagiei sau independentă de aceasta. Se prezintă sub 3 forme: Odinofagia, durere apărută în momentul deglutiţiei
Pirozis, senzaţie de arsură retrosternală (fig. 1.11) durere toracică retrosternală
caracter de arsură, care este accentuată la aplecare înainte sau în decubit dorsal
rareori iradiază către membrele superioare
Fig. 1.11. Localizarea şi iradierea durerii esofagiene este precipitată de alimente picante, băuturi fierbinţi sau alcool
este calmată de antiacide Durere toracică spontană, consecință a spasmului esofagian. Regurgitarea reprezintă revenirea alimentelor din esofag sau stomac în cavitatea bucală, fără greaţă şi fără efort de vomă. Se datorează unor mişcări antiperistaltice ale tubului digestiv.
Tipuri de regurgitare:
regurgitarea esofagiană: are conţinut apos sau cu alimente nedigerate, nu este acidă;
regurgitarea gastrică: conţine alimente digerate şi este acidă.
O variantă a regurgitării esofagiene este pituita matinală: regurgitare apoasă, apare la alcoolici şi la gravide. Simptome asociate unor suferinţe esofagiene:
singultus (sughiţul) este un inspir foarte scurt, audibil, produs prin contracţia involuntară a diafragmului
eructaţia constă în eliberare de aer din stomac, pe gură
sialoreea reprezintă o salivaţie abundentă
Examenul obiectiv: esofagul nu este accesibil examenului obiectiv Explorări paraclinice Examenul radiologic al esofagului se efectuează cu pastă baritată groasă şi poate evidenţia:
spasme esofagiene localizate sau difuze (dacă sunt spontane, cedează la antispastice; dacă nu, pot fi provocate prin administrare de pentagastrină);
stenoze esofagiene;
diverticuli esofagieni;
varice esofagiene (fig. 1.12);
reflux gastro-esofagian: se evidenţiază în poziţie Trendelenburg (decubit dorsal înclinat, cu capul în poziție declivă).
Esofagoscopia permite vizualizarea mucoasei esofagiene, biopsia şi efectuarea unor teste speciale.
A. Vizualizare ± biopsie de mucoasă:este utilă în următoarele afecţiuni: procese inflamatorii (esofagite): mucoasa apare congestionată, sângerează la atingere, poate prezenta eroziuni sau ulceraţii (fig. 1.14);
diverticuli esofagieni;
stenoze esofagiene: benigne (cicatriceale) sau maligne (carcinom);