Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Arianismul, Sinodul I Ecumenic

Împrejurările apariţiei arianismului. Un preot originar din Libia şi stabilit ulterior în Alexandria (Egipt) numit Arie (256-336), rob al interpretării personale a unor texte din Biblie, a răspândit o învăţătură eretică, potrivit căreia cea dea două Persoană a Sfintei Treimi – Fiul n-ar fi de aceeaşi lire cu Tatăl, dar deosebit de celelalte creaturi. Erezia s-a numit arianism, după numele celui ce a născut-o.

La Sinodul local de la Alexandria (anul 320 sau 321), episcopul Alexandru al Alexandriei convoacă acest Sinod local, unde se stabileşte că Fiul lui Dumnezeu este de o fiinţă cu Tatăl şi veşnic, şi-1 excomunică pe ereticul Arie împreună cu alţi câţiva susţinători ai săi. Principalele învăţături ale lui Arie:

1. Dumnezeu n-a fost pururea Tată, ci a fost cândva Dumnezeu era singur şi nu era încă Tată.

2. Pornind de la afirmaţia Mântuitorului "Tatăl este mai mare decât mine" (Ioan 14, 28). pe care o înţelegea literar (deşi aici Hristos se referă la natura Sa umană şi nu la cea divină). Arie conchide că numai Dumnezeu Tatăl este necreat şi nenăscut, deci fără de început.

3. Fiul este prima creatură din nimic a Tatălui, zămislit în timp, din voinţa, nu din fiinţa Tatălui. Arie zicea că "a fost odată când Fiul nu era ". Deci Fiul are început spre deosebire de Tatăl.

4. Întrucât este creat, Fiul nu poale fi din aceeaşi substanţă a lui Dumnezeu – Tatăl, în concluzie Fiul ne este "de o fiinţă cu "Tatăl".

5. Când L-a creat. Tatăl i-a dat Fiului puterea şi slava Sa creatoare, făcând-u- L prin harul dumnezeiesc. Fiu adoptiv al Tatălui. De aceea, deşi Hristos nu este Dumnezeu adevărat, ci EI, ca şi toţi alţii se numeşte Dumnezeu prin participare.

6. Ca şi ereticii gnostici de dinaintea lui, Arie considera "materia rea în sine „Dumnezeu –Tatăl” susţinea el-datorită purităţii şi imaterialităţii Sale, nu putea veni în contact cu materia .Pentru a crea universul, avea nevoie de o fiinţă intermediară, de aceea L-a creat pe Fiul, prin care a făcut lumea.

7. Deoarece Hristos este o creatură a lui Tatăl, are toate atributele unei Fiinţe create : schimbător. mărginit, capabil de a păcătui, lipsit de puterea de a înţelege şi cunoaşte în desăvârşit pe Tatăl, într-un cuvânt-imperfect.

8. Arie mai susţinea şi că Hristos ar fi luat asupra Sa un trup neînsufleţit şi fără judecată. Pericolul acestor idei consta în aceea că se desfiinţa învăţătura despre Sfânta Treime, de aceea arianismul face parte din categoria ereziilor antitrinitare şi considerându-se că Hristos nu este Dumnezeul adevărat se punea sub semnul întrebării mântuirea prin jertfa Sa pe cruce.

Sinodul întâi Ecumenic. Tulburările provocate ele ereseul arian 1-au determinai pe împăratul Constantin, să ia măsuri. Mai întâi la trimis la Alexandria pe Cuviosul Osie, învăţatul episcop de Cordoba care se alia pe atunci la curtea imperială, să aplaneze conflictul, dar acesta n-a reuşii sa liniştească lucrurile. Atunci bazileul a hotărât să convoace pe toţi episcopii din imperiu pentru a se pronunţa cu privire la dreapta credinţă şi pentru a contracara erezia lui Arie. Sinodul s-a întrunit la Niceea (Asia Mică) între 20 mai - 25 august 325. Conform tradiţiei, au luat parte 318 Părinţi, dintre care 232 arhierei şi 86 de preoţi, diaconi şi călugări, conform Sinaxarului din Duminica a şaptea după Paşti.

Din cauza vârstei înaintate papa Silvestru al Romei n-a putut participa trimiţând doi preoţi ca reprezentanţi, însuşi împăratul Constantin a asistat la şedinţa deschiderii oficiale a sinodului şi la cea de încheiere a lucrărilor.

Şedinţele au fost prezidate de episcopii Eustaţiu de Antiohia şi Alexandru al Alexandriei. Arie înconjurat de o serie de adepţi şi-a susţinut cu tărie ideile. Ereziile lui Arie, analizate minuţios în conformitate cu Scriptura şi cu literatura teologică, au fost combătute. A fost alcătuit Crezul Bisericii Ortodoxe, întregit la următorul Sinod Ecumenic din 381 .În urma Sinodului se afirma credinţa în Sfânta Treime. Despre Fiu se afirma că s-a născut din Tatăl mai înainte de veci şi că este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, că este de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut la fel Hristos este şi om adevărat.

Arie şi doi susţinători ai săi (Teonas şi Secund) sunt exilaţi în Iliric.

Alte hotărâri sinodale.

- Au fost condamnate Schismele lui Novat şi Meletie şi erezia lui Pavel de Samosata, hotărând totodată rebotezarea ereticilor antitrinatari care se întorc la Biserică.

- S-a hotărât ca, în întreaga lume creştină, Paştile să se serbeze în întâia duminică după lună plină, care urmează echinocţiului de primăvară.

- S-au emis 20 de canoane referitoare la organizarea administrativă şi disciplina în Biserică.

Încheierea sinodului şi urmările arianismului.

La 25 august 325 a avut loc şedinţa festivă de închidere a lucrărilor sinodului. Spre sfârşitul domniei sale împăratul Constantin cel Mare îi permite lui Arie să se reîntoarcă în Constantinopol dar înainte de a intra în biserică a murit în chip groaznic. Urmaşii Sfântului Constantin, Constant (353-362) şi Valens (364-378), au fost arieni.

Pnevmatomahii. Sinodul al doilea Ecumenic.

Cadrul şi cauzele apariţiei pnevmatomahilor.

Erezia lui Arie şi frământările din Biserică provocate de urmaşii lui au condus la apariţia, către mijlocul veacului al patrulea, a unei alte erezii prin care era vizată cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi- Sfântul Duh.

Episcopul semiarian Macedonie din Constantinopol şi urmaşii săi învăţau că Sfântul Duh nu este consubstanţial şi egal cu Tatăl şi cu Fiul, ci este pur şi simplu duh sau spirit, superior îngerilor, dar creat. Un sinod ţinut la Constantinopol, la începutul anului 360, îl depune pe Macedonie ca eretic. Adepţii ereziei s-au numit pnevmatomahi, macedonieni şi maratonieni (de la numele lui Maratonie, alt lider care i-a succedat lui Macedonie).

Doctrina pnevmatomahilor.

l. Sfântul Duh este o creatură a Tatălui, subordonată atât Acestuia cât şi Fiului.

2. Întrucât este creatură, Duhul Sfânt nu este deofinţă cu Tatăl şi cu Fiul deci nu este Dumnezeu. Pnevmatomahii aduceau în sprijinul acestei afirmaţii formula doxologică aflată în uzul Bisericii la acea vreme :"Mărire Tatălui prin Fiul în Sfântul Duh".

3. Tatăl este infinit în fiinţă şi putere, Fiul infinit numai în putere, iar Duhul Sfânt mărginit şi în fiinţă şi în putere. Potrivit acestui enunţ, Tatăl este Creator, Fiul colaborator, iar Duhul Sfânt slujitor.

Sinodul al doilea Ecumenic.

Prin edictul imperial de la Tesalonic, Teodosie cel Mare (379-395) declară, în februarie 380, în jumătatea orientală a imperiului, Ortodoxia drept religie oficială de stat, interzicând arianismul. Tulburările provocate de pnevmatomahi îl determină însă să convoace un sinod, în primăvara anului 381, prin care dorea să rezolve şi alte probleme bisericeşti, precum confirmarea alegerii lui Grigorie de Nazianz ca episcop al Constantinopolului şi să se reîntărească hotărârile primului sinod ţinut cu peste cincizeci de ani în urmă.

Lucrările sinodului s-au deschis la Constantinopol, la l mai 381, sub preşedenţia episcopului Meletie al Antiohiei, care însă a încetat din viaţă la sfârşitul lunii mai. Dezbaterile sinodale s-au încheiat la 9 iulie acelaşi an.

Au luat parte la sinod 150 de episcopi din răsăritul imperiului şi din Macedonia, ale căror semnături s-au păstrat la sfârşitul celor 7 canoane emise de sinod. Celelalte acte sinodale s-au pierdut. În fruntea apărătorilor credinţei ortodoxe s-a situat Sfântul Grigorie de Nazianz, supranumit Teologul, între alţi ierarhi care s-au remarcat la sinod au fost Sfântul Amfilohie, episcopul Iconiei, Otrie. episcopul Melitiniei (Armenia), Asholius al Tesalonicuiui şi alţii.

La sinod au participat şi 36 de episcopi pnevmatomahi, care au refuzat să-şi retracteze erezia. Papa Damasus întâi (366-384) n-a participat şi nici n-a trimis delegaţi, dar şi-a însuşit ulterior hotărârile sinodului.

După moartea lui Meletie preşedenţia sinodului a revenit lui Grigorie de Nazianz. Dar episcopii egipteni, în frunte cu Timotei al Alexandriei (380-385), care avuseseră propriul candidat pentru scaunul constantinopolitan, erau ostili lui Grigorie, provocând derută în rândul sinodarilor.

Pentru a nu periclita lucrările sinodului, Grigorie demisionează din calităţile de episcop al Constantinopolului şi de preşedinte al sinodului, retrăgându-se în Capadocia, în locul său este ales ca episcop Nectarie care, fiind doar catehumen, a fost botezat şi trecut apoi prin toate treptele preoţiei, pînă la cea de episcop.

Sinodul îşi reia lucrările în iulie şi condamnă erezia pnevmatomahă. confirmând hotărârile Sinodului întâi de la Niceea.

Astfel, aflăm că sinodalii constantinopolitani, pe lîngă pnevmatomahi, au mai condamnat şi alte două erezii şi anume sabelianismul şi apolinarismul. Apolinarismul a fost combătut de Sinodul al doilea Ecumenic, precum şi de alte sinoade locale.

Biserica Ortodoxă face pomenirea Sinodului al doilea Ecumenic la 22 mai.