Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove

Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Catedra istorică

Curs la disciplina

„Istoria Bisericească Universală”

Chişinău-2006

Către studenţi,

În această primă variantă a cursului la disciplina Istoria Bisericească Universală am adunat principalele teme din istoria bimilenară a creştinismului. O mai mare atenţie am reuşit să atragem primelor trei perioade. Desigur, cursul în lipsa unor studii poate servi studenţilor întru însuşirea materiei la această disciplină. Însă recomandăm studierea materiei după volumele editate atât în România, cât şi în Rusia.

Majoritatea temelor sunt conform programei analitice, lipsind doar câteva din perioada modernă şi contemporană.

Vom depune tot efortul ca într-un nou an universitar să desăvârşim acest modest curs, fiind mai aranjat, corectat şi completat cu noi aspecte din viaţa creştinismului de-a lungul secolelor.

De asemenea, ne vom strădui să expunem toate temele de seminar.

Vrem să fim alături de studenţi în această perioadă deloc uşoară, când sunt insuficiente cărţile la acest obiect sau studenţii nu au posibilitatea să le cumpere.

Cursul se găseşte la biblioteca Universităţii de Teologie Ortodoxă din Moldova în două exemplare, iar în format electronic la şeful de catedră.

În caz că apar diverse întrebări, inclarităţi ş.a. vă rugăm să le adresaţi în cadrul orelor catedrei, potrivit orarului care va fi stabilit.

Octavian MOŞIN,

preot, lector superior, doctorand

Introducere

Trecutul l-a interesat întotdeauna pe om. Pentru creştini, cunoaşterea evenimentelor care s-au succedat de la întemeierea creştinismului are o importanţă mare, întrucât viaţa creştină presupune nu numai o trăire materială, biologică, ci mai ales una spirituală.

Disciplina care studiază ştiinţific şi sistematic acest domeniu al existenţei creştine se numeşte Istoria Bisericească Universală (IBU).

Obiectul. Noţiunea istorie este de origine grecească, verbul historeo însemnând a căuta, a cerceta, a povesti. Se disting două sensuri ale cuvântului istorie:

Obiectiv - trecutul şi viaţa Bisericii Creştine; totalitatea faptelor întâmplate, deci istoria de fapt.

Subiectiv - studiul vieţii creştine (cercetarea şi expunerea ştiinţifică) de la începuturi până în vremea noastră.

Obiectul IBU este Biserica Creştină, în înţelesul de comunitate religios-morală, înfiinţată de Iisus Hristos pentru mântuirea oamenilor. Biserica este un aşezământ dumnezeiesc şi omenesc (instituţie divino-umană) în acelaşi timp. Prin originea, doctrina, spiritul, scopul şi puterile ei, ea are caracter supranatural. Prin membrii care o constituie, prin formele pe care le-a luat, prin manifestările membrilor ei, ea are caracter omenesc.

Ca disciplină ştiinţifică, IBU se ocupă cu studiul întemeierii primei comunităţi creştine, cristalizarea manifestărilor ei cultice, definitivarea doctrinei, răspândirea creştinismului, evenimentele care au generat anumite modificări în existenţa ei, relaţiile cu alte credinţe, literatura şi arta creştină etc.

Definiţia. IBU este disciplina care cercetează critic şi expune sistematic viaţa Bisericii Creştine, întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos, în general de-a lungul timpului şi relaţiile ei cu lumea necreştină.

Scopul disciplinei este cunoaşterea şi înţelegerea desfăşurării vieţii creştine în toate laturile ei, de la început şi până acum, în toată lumea. Iar scopul final al studiului IBU este cunoaşterea şi înţelegerea situaţiei actuale a creştinismului.

Importanţa studierii IBU derivă din rolul însemnat pe care Biserica Creştină l-a avut şi îl are în continuare în viaţa lumii întregi. Fiind instituţie divino-umană, Biserica Creştină asigură bunul cel mai de preţ al omului - mântuirea. De aceea, de studierea şi cunoaşterea ei depind toate celelalte disciplini teologice, precum şi istoria popoarelor creştine.

De mare însemnătate sunt rolurile sale: religios, moral, cultural, social etc. pe care l-a jucat de-a lungul a două mii de ani, schimbând practic destinul omenirii.

Periodizarea IBU este o necesitate metodică utilizată în special pentru a face mai accesibilă disciplina celor cointeresaţi. Împărţirea este de două feluri: după conţinut (logică sau reală) şi după timp (cronologică). După conţinut, IBU este privită în răspândirea creştinismului, în raporturile cu lumea, în formularea învăţăturii lui, în organizaţie, cult, viaţa morală, literatură, artă.

După timp, IBU este împărţită în perioade de timp mai mari sau mai mici. De fapt, aceste două împărţiri se folosesc împreună. Orice împărţire este relativă, subiectivă, convenţională şi diferită pentru Orient şi Occident. Ea este totuşi necesară. Distingem:

Perioada I, de la începutul creştinismului până la 324, de când Constantin cel Mare domneşte singur peste tot Imperiul Roman, ca perioadă de confruntare a Bisericii cu lumea antică.

Perioada a II-a, 324-787, perioada Sinoadelor Ecumenice şi a Părinţilor Bisericeşti, când s-a realizat biruinţa Ortodoxiei asupra ereziilor.

Perioada a III-a, 787-1054, epoca de cristalizare a catolicităţii sau universalităţii Bisericii.

Perioada a IV-a, 1054 - sf. sec. al XV-lea, perioada confruntării dintre Ortodoxie şi Romano - Catolicism, mari conflicte dintre papalitate şi suverani în Apus în cadrul feudalismului dominator, cruciade, scolastică şi cucerirea Imperiului Bizantin de către turci.

Perioada a V-a, sec. XVI - sec. XVIII, perioada marilor frământări aduse de Reforma Protestantă în sânul Bisericii Romano - Catolice şi a marilor nemulţumiri social-politice.

Perioada a VI-a sau contemporană, examinează IBU din sec. XIX până la etapa actuală. Este epoca critică a divizării creştinismului; se constituie mai multe Biserici naţionale autocefale şi se vrea refacerea unităţii Bisericii Creştine.

Izvoarele IBU. Prin izvoare istorice se înţelege materialul documentar de tot felul c are poate servi la cunoaşterea faptelor. Ele pot fi originale şi derivate; oficiale şi particulare; scrise, orale şi monumentale; divine şi omeneşti; creştine sau necreştine. Aceste izvoare au un rol foarte însemnat în studiul Istoriei în general. Ele sunt mărturii materiale şi spirituale despre existenţa, acţiunea, rolul şi importanţa oamenilor, instituţiilor, ideilor care au făcut Istoria. Istoria nu se poate cunoaşte şi scrie fără studiul lor critic.

Ştiinţele auxiliare. IBU ajută toate celelalte discipline teologice şi se ajută la rândul ei cu unele dintre ele. Mai apropiate şi mai necesare îi sunt: Studiul Noului Testament, Patrologia, Istoria Dogmelor, Arheologia Creştină, Cronologia, Liturgica, Dreptul Bisericesc, Simbolica, Dogmatica, Bizantinologia etc.