Mm techreport


Cele mai bune practici de gestionare a namolului



Yüklə 1,19 Mb.
səhifə6/13
tarix12.11.2017
ölçüsü1,19 Mb.
#31484
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   13

2.4Cele mai bune practici de gestionare a namolului


Adoptarea si implementarea celor mai bune practice de gestionare a namolurilor contribuie la:

  • respectarea cerintelor legale din partea producatorilor de namol;

  • protectia mediului inconjurator;

  • beneficiile utilizarii namolului odata cu reducerea unor potentiale neplaceri,

  • monitorizarea, inregistrarea si auditarea operatiunilor;

  • avizul factorilor interesati si ai publicului;

  • durabilitatea si eficienta costurilor privind operatiunile de gestionare a namolurilor.

Ca parte integranta a strategiei nationale de gestionare a namolurilor de epurare, s-au elaborate o serie de documente practice pentru a sprijini operatorii statiilor de epurare sa-i dezvolte sis a-si implementeze propriile strategii de gestionare a namolurilor. Ghidurile si recomandarile furnixate au la baza experienta si practicile existente in alte tari din Europa, asoptate la conditiile locale. Aceste documente cuprind:

  • Ghid privind optiunile de valorificare si eliminare a namolurilor de epurare

    Acest document cuprinde:



    • Principalele metode disponibile in vederea tratarii namolului, a utilizarii si eliminarii acestuia; si

    • Metodologiile de elaborare a strategiei de getionare a namolurilor avand la baza Cele Mai Bune Optiuni de Mediu Practicabile (BPEO).

      Ghidul se constituie un document de ordin practice cu aplicabilitate larga in Romania in vederea dezvoltarii strategiilor de gestionare a namolurilor.



  • Raport privind cele mai bune pratici de gestionare a namolului

    In cadrul acestui raport se prezinta:



    • Prevederile legale nationale si ale CE privind gestionarea namolurilor de epurare;

    • concluzii privind studiile existente si solutiile adoptate (in special master planuri si studii de fezabilitate);

    • metode de valorificare si recuperare adoptate de catre Statele membre UE; si

    • Concluzii cu privire la pretabilitatea optiunilor privind utilizarea si recuperarea namolului in Romania.

  • Ghidul operatorilor privind integrarea ciclului de gestionare a nămolurilor în ciclul general de management al proiectelor.

Acest ghid prezinta aspectele importante ale proceselor legate de planificarea, dezvoltare si implementarea unor practici eficiente si benefice de gestionare a namolurilor (ex. ciclul de gestionare a namolului) si integrarea acestor procese in ciclul general de gestionare a proiectelor.

  • Ghid de bune practici privind monitorizarea si controlul namolului generat de statiile de tratare/epurare

    Acest ghid cuprinde o analiza a situatiei existente precum si a optiunii de imbunatatire a sistemelor de monitorizare a proceselor de generare si tratare a namolului in cadrul statiilor de tratare si epurare, obligatiile de raportare a operatorilor statiilor de epurare privind gestionarea namolurilor.



  • Ghid de monitorizare a terenurilor receptoare de namol

    Acest ghid ofera informatii practice cu privire la obligatiile legale si bunele practici de monitorizare si control al utilizarii namolului in agricultura, domeniul forestier si ameliorare terenuri.



  • Brosura privind utilizarea namolului in agricultura

    Aceasta borsura are un caracter informativ si va fi de folos tuturor factorilor interesati in domeniul biosolidelor desi scopul principal este de a oferi sfaturi practice si metodologii privind valorificarea namolului in agricultura, de a asista producatorii (operatorii statiilor de epurare) si utilizatorii de namol in dezvoltarea si implementarea acestui important mod de utilizare.



  • Modelul de contract cadru pentru operatorii de apa si asociatiile de fermieri

    Acest model de contract va facilita realizarea unui acord privind furnizarea si utilizarea namolului intre operator si fermierii individuali, asociatiile de fermieri si ferme prin:



    • intelegerea clara si deplina a rolurilor respective, a drepturilor si obligatiilor ambelor parti;

    • asigurarea conformitatii cu cerintele legislative si bunele practice agrcole si

    • asigurarea ca ambele parti beneficiaza de utilizarea namolului in agricultura.

2.5Evaluarea optiunilor de gestionare a namolurilor la nivel regional


In conformitate cu politica nationala si UE, namolul ar trebui utilizat in mod benefic cu ajutorul celor mai practice si eficiente mijloace astfel incat, sa se evite pe cat posibil, eliminarea namolului in depozitele de deseuri. Reprezinta responsabilitatea operatorilor statiilor de epurare a dezvolta, conform circumstantelor locale si a abordarilor recomandate posibilitati benefice de eliminare a namolului si a prezenta oportunitatile de valorificare a namolului ca si ‘piete” de namol. Luand in considerare ca nu se intrevede niciun venit din utilizarea namolului si ca, valorificarea acestuia poate fi costisitoare, principiile pietelor de dezvoltare si exploatare sunt asemanatoare cu cele ale unor companii comerciale. Produsul, namolul trebuie sa fie comercializat in aceeasi maniera pozitiva ca si orice alt produs pentru care trebuie sa existe o politica de vanzare. In cazul namolului, “pietele” sunt reprezentate in general prin utilizarea namolului pe teren ca si fertilizator organic si pentru recuperarea de energie din combustia namolului.

Potentialele capacitati ale acestor “piete” de valorificare a namolului depind de:



  • Capacitatea fizica a receptorilor, luand in considerare constrangerile impuse de legislatia de protectie a mediului (asa cum se descrie in partile I si II ale strategiei).

  • Dorinta fermierilor si a proprietarilor de terenuri, a agentiilor forestiere si a celor privind ameliorarea terenurilor (ROMSILVA, CONVERSIM), operatorii fabricilor de ciment, etc.de a accepta namolul.

Prezentam, in continuare potentialele capacitati fezabile privind utilizarea namolului in Romania. Este important sa mentionam ca este responsabilitatea operatorilor de canalizare sa asigure si sa maximizeze cele mai bune, practicabile si eficiente optiuni din punct de vedere al costurilor privind gestionarea namolurilor in zonele proprii. Acest lucru este esential, daca se are in vedere minimizarea optiunii de eliminare a namolului in depozitele de deseuri ca fiind pe termen scurt si nu pe termen lung. Este de asemenea foarte importanta optimizarea tarifului pentru apa uzata, deoarece acesta este pentru multi Operatori la limita suportabilitatii.

2.5.1Agricultura


Există o mulțime de factori care influențează disponibilitatea terenurilor care se pretează la aplicarea nămolului iar semnificatia acestora pe piata variaza in functie de localitate. Cei mai importanti factori ce trebuie luati in considerare atunci cand se analizeaza pretabilitatea solului sunt:



  • Amplasarea în interiorul sau în proximitatea zonelor cu surse de apă protejate sau vulnerabile. Zonele Vulnerabile la Nitrati acopera 58% din teritoriul Romaniei, in interiorul carora aplicarea de azot (inclusiv namol) este limitata la 170 kg N/ha pe an.

  • Panta terenului – riscul scurgerilor către sursele de apă de suprafață; problemele de aplicare mecanică cresc o dată cu creșterea pantei. Aplicarea de namol pe pante mai mici de 15% este acceptabila, presupunand ca nu exista alti factori limitativi sau riscuri.

  • Textura solului – se evită solurile prea tari sau prea afânate

  • Compoziția chimică a solului – pH-ul și concentrațiile în metale grele sunt factori limitativi conform OM 344/2004. Namolul poate fi aplicat pe terenurile agricole cu pH ≥6.5 (constrangere care este mult mai stricta decat in alte tari)

  • Structura fermelor – aplicarea nămolului la culturi cu suprafață mare (cu precădere cele din unitățile agricole cu personalitate juridică) este, din punct de vedere operațional și administrativ, mai simplu și ușor de realizat decât aplicarea pe o mulțime de terenuri mici (cu precădere ale fermierilor individuali).

  • Tipul de cultură – OM 344/2004 interzice folosirea nămolului la culturile de legume și de fructe care cresc în arbuști, la vița de vie, pe pășuni și restricționează folosirea nămolului in livezi (aplicare cu nu mai puțin de 10 luni înaintea primei recolte). Nămolul poate fi aplicat la toate celelalte culturi.

  • Calitatea nămolului – conformitatea cu cerințele OM 344/2004

Numeric, fermele individuale reprezintă 99,5% ceea ce inseamna 55% din suprafata totala agricola in Romania. Dimensiunea medie a unei ferme este de 1.8 ha cu o suprafata de teren de 0,25 ha ceea ce o face impracticabila pentru operatori in vederea furnizarii si aplicarii namolurilor. In contrast, fermele comerciale reprezinta 0,5% din totalitatea fermelor dar detin 45% din suprafata agricola, cu o suprafata totala medie de 282 ha si campuri in medie de 29 ha, suprafete ce le preteaza la aplicarea namolului.

Restrictiile privind utilizarea namolului pe diferite culturi au un impact semnificativ asupra proportiilor de teren pretabil pentru aplicarea namolului. La nivel national, 59% din terenul companiilor fermiere cresc culture pretabile pentru aplicarea namolului (fig, 2.2) insa aceasta proportie variaza considerabil pe intreaga suprafata a Romaniei (de la 20% in regiunea central si pana la 80% in regiunea de sud) datorita diferentelor de climat agroecologic.

Criteriile adoptate pentru a estima suprafețele de terenuri agricole potențial potrivite pentru aplicarea nămolului sunt următoarele:


  • Exploatații agricole mai mari de 20 ha (fermele individuale sunt practic excluse ca fiind nepotrivite pentru aplicarea nămolului);

  • Culturi cultivate de exploatațiile agricole adecvate aplicării nămolului (culturi de câmp și culturi permanente așa cum sunt definite de OM 344/2004);

  • Terenuri cu o pantă ≤ 5% și ≤10% pentru a determina senzitivitatea acestui factor asupra suprafețelor de teren potențial potrivite aplicării nămolului; cea mai mare pantă selectată rămâne sub maximum 15%, valoare care este de OM 344/2004. Așa cum arată și Tabelul 3.2, suprafața terenurilor potențial adecvate aplicării nămolului este substanțial mai mare pentru terenurile având panta ≤10% față de cele cu panta ≤ 5%;

  • Valorile pH-ului solului ≥ 6.5 și ≥ 6.0 pentru a determina senzitivitatea acestui factor asupra suprafețelor de teren potențial potrivite aplicării nămolul. După cum dovedește Tabelul 3.3, suprafețele de teren potențial adecvat aplicării nămolului din unele regiuni sunt semnificativ mai reduse pentru limita pH ≥ 6,5 stabilită de OM 344/2004. Relaxarea acestei limite prudente la pH ≥ 6,0 ar mări substanțial suprafața terenurilor potențial adecvate aplicării nămolului cu o creștere minimală a cantității de metale grele absorbite de culturi.

Suprafețele de teren care îndeplinesc cerințele ambelor limitări (privind pH-ul și privind panta) au fost determinate cu ajutorul GIS. Datele au fost ajustate pentru a ține seama de proporția culturilor din exploatațiile agricole mai mari de 20 ha din fiecare județ (numai culturi de câmp și culturi cu arbori fructiferi pereni) care sunt adecvate aplicării nămolului, culturi. Rezultatele sunt sintetizate la nivel national si regional si sunt prezentate in tabelul 2.11.

Tabelul 2.12: Suprafețele de teren potențial adecvate aplicării nămolului pe regiuni



Regiunea

Teren arabil – total (ha)

Teren cu pantă <5% și pH >6.5

Teren cu pantă <10% și pH >6.5

Tern cu pantă <10% și pH >6.0







ha

% din total teren arabil

ha

% din total teren arabil

ha

% din total teren arabil

Nord-Est

1,219,868

54,053

4.4

228,909

18.8

291,204

23.9

Sud-Est

1,967,166

399,681

20.3

694,368

35.3

712,728

36.2

Sud

2,034,674

557,529

27.4

696,077

34.2

846,589

41.6

Sud-Vest

1,191,866

122,566

10.3

146,191

12.3

225,445

18.9

Vest

1,010,940

99,213

9.8

110,009

10.9

194,142

19.2

Nord-Vest

829,800

6,543

0.8

25,702

3.1

50,418

6.1

Centru

580,550

17,166

3.0

57,818

10.0

68,489

11.8

București-Ilfov

103,855

1,883

1.8

2,270

2.2

86,997

83.8

România

8,938,719

1,258,634

14.1

1,961,344

21.9

2,476,012

27.7

La nivel national, 22% din terenul agricol este pretabil pentru aplicarea namolului, suprafete de teren agricol cu panta ≤10% si pH ≥6.5, desi, la nivel operational acest lucru depinde de acceptabilitatea fermierilor, de evaluarea realizata de OSPA in vederea emiterii permisului de aplicare al namolului. Trebuie mentionat ca este responsabilitatea operatorilor regionali pentru a dezvolta potentialul acestor “piete” de namol si ca sunt necesare programe de marketing initiate de ei in acest sens.

La nivel regional, datele reflecta ca numarul zonelor in care terenul are o panta ≤10% si un pH ≥6.5 sunt mai multe fata de terenurile ce au o panta ≤5% si pH ≥6.5, in special in regiunile N-E, N-V si Centrale. In cazul terenurilor cu panta ≤10% unde valoarea pH-lui a fost redusa la ≥6.0, terenurile pretabile la aplicarea namolului ar creste atat in regiunile N-V, Vest si S-E precum si in Bucuresti-Ilfov, datorita unor soluri mai acide in aceste zone.

Suprafețele de teren necesare aplicării nămolului sunt calculate plecând de la proiecțiile producției de nămol și de la suprafețele de teren determinate ca fiind adecvate aplicării nămolului la nivel județean. Este luată în considerare o rata maximă de aplicare a nămolului de 5 t SU/ha, pe baza concentrației mediane de azot (3,6% N SU - rezultată din studiile efectuate de consultant asupra calității nămolului din România) și a adaosului maxim de 170 kg N/ha pe an permis în zonele vulnerabile la nitrați. Suprafețele de teren necesare aplicării nămolului sunt calculate ca procente din totalul suprafeței de teren adecvat aplicării nămolului din fiecare județ și sunt apoi agregate pe regiuni in Tabelul 2.12.

Acolo unde ≤10% din terenul agricol adecvat aplicării nămolului este necesar pentru a folosi întreaga producție de nămol din județ, s-a considerat că poate fi stabilit un program durabil de folosire a nămolului în agricultură (condiția este bazată pe experiența practică). Aceasta deoarece:



  • Nu toți fermierii vor accepta utilizarea nămolului;

  • Nu toți fermierii care utilizează nămol vor solicita aplicarea an de an sau pe aceleași câmpuri;

  • Unele ferme pot fi amplasate prea departe de SEAU pentru a se realiza un transport economic;

  • Unele terenuri vor primi autorizației de folosire a nămolului din motive legate de caracteristicile terenului, evaluate de OSPA și care nu pot fi determinate cu ușurință la nivel județean.

La nivel national, doar o mica pondere (4, 2%) a terenurilor agricole sunt pretabile aplicarii namolului si vor utiliza toata cantitatea de namol produsa. La nivel regional exista diferente datorate topografiei, tipurilor de sol si climei privind tipurile de agricultura si fezabilitatea utilizarii namolului. Acest lucru presupune ca namolul poate fi utilizat la maxim in unele regiuni insa este restrictionat in altele (in special in Nord-Vest, Centru si Bucuresti-Ilfov). Variatiile la nivel de judet sunt chiar mai pronuntate iar unele judete suprafata de teren necesara aplicarii intregi cantitati de namol depaseste suprafata pretabila (>100% in tabelul 2.12). Analizele ulterioare intreprinse ca parte a acestui studio au aratat ca datorita factorilor de mai sus, proportia de teren agricol propus pentru aplicarea namolului va fi mult mai mica decat valoarea teoretica de 4.2% si va fi nevoie de identificarea unor folosinte suplimentare conform caracteristicilor specifice fiecare Regiuni.

Tabelul 2.13: Ponderea terenurilor agricole necesara aplicarii namolului - anual



Regiunea

Productia de namol pana in 2020
(t su/an)


Suprafata de teren necesara
5 t su/an
(ha/an)


% din terenurile pretabile sunt necesare (panta ≤10%, pH ≥6.5)




Regiune
(%)


Judet minimum
(%)


Judet maximum
(%)


Nord-Est

69,250

13,850

6.1

2.3

81

Sud-Est

63,510

12,702

1.8

1.2

5.3

Sud

44,970

8,994

1.3

0.2

61

Sud-Vest

31,180

6,236

4.3

1.6

>100

Vest­­­

42,010

8,402

7.7

4.2

>100

Nord-Vest

52,160

10,432

39.9

15.7

>100

Centru

61,670

12,334

21.4

7.4

>100

Bucuresti-Ilfov

50,880

10,176

>100

21.0

>100

Total

415,630

83,126

4.2*







Nota: Aceasta ar fi ponderea terenurilor agricole in cazul in care namolul produs ar fi utilizat in agricultura conform reglementarilor.

Aceasta evaluare privind necesarul de suprafete agricole presupune ca namolul va respecta cerintele OM 344/2004, pentru a se putea determina suprafata maxima de teren agricol de care ar fi nevoie pentru a utiliza intreaga cantitate de namol produs. In practica, insa, suprafata de teren de care va fi nevoie la nivel operational va fi mai mica in cazul in care namolul de la anumite SEAU nu respecta standardele.

Intre toate optiunile de utilizare a namolului, agricultura este cea mai complexa datorita numarului mare de factori interesati implicate, a legislatiei si a standardelor aplicabile, a problemelor de ordin practic privin identificarea fermierilor intersati de namol, procedurile de obtinere a permisului de aplicare a namolului, logistica furnizarii namolului si aplicarea pe teren, cerintele de monitorizare si inregistrare. Alaturi de acestea, cu o experienta minima in utilizarea namolului in Romania ar putea fi intersant pentru operatori a afla cum isi pot asigura terenul agricol necesar utilizarii namolului si gestiona operatiunile. Este foarte important ca operatorii sa detina calitati antreprenoriale si sa fie axati pe un management eficient si durabil. Un exemplu foarte bun a fost oferit de APA CANAL sin Pitesti si consideram ca astfel de experiente trebuie impartasite cu toti operatorii de apa si canalizare pentru a se demonstra ca utilizarea namolului in agricultura este realizabila.

Un alt aspect cheie este ca fermierii (si alti factori interesati) au nevoie de stimulare si incurajare pentru a percepe beneficiile si siguranta namolului iar acest lucru poate fi realizabil prin investitii in cercetare, proiecte demonstrative si de marketing. Este posibil ca acest lucru sa atraga implicarea guvernului si a institutiilor de cercetare agricole regionale astfel incat, se poate afirma ca facilitarea dezvoltarii utilizarii namolului in agricultura va sprijini guvernul in atingerea obiectivului privind reducerea cantitatii de deseuri destinata depozitelor de deseuri. Sprijinul financiar acordat operatorilor regionali ar putea fi extins pentru a oferi stimulente si fermierilor in vederea aplicarii varului acolo unde pH-ul solului nu ar permite aplicarea namolului.

2.5.2Silvicultura


Romania detine zone forestiere foarte largi insa acestea sunt in general paduri naturale in zone montane unde nu se practica utilizatrea namolului si nici nu este recomandabila, pentru a se proteja biodiversitatea si sanatatea populatiei. Prin urmare, singura optiune fezabila privind utilizarea namolului este in momentul plantarii puietilor.

Ca parte a politicii guvernamentale de regenerare a pădurilor din România, sunt planificate împăduriri pe suprafețe semnificative : mai mult de 422.000 ha până în 2035. Sunt prevăzute reîmpăduriri ale terenurilor degradate aflate în proprietate publică sau privată, reîmpăduriri ale terenurilor agricole degradate și crearea centurilor verzi. Totuși, la nivel de județe nu există un program detaliat referitor la împăduriri.

Deoarece utilizarea nămolului în silvicultură este o oportunitate unică limitată la plantarea copacilor, estimarea potențialului utilizării nămolului este o operație dificilă, care depinde de:


  • Acceptarea de către ROMSILVA și de către proprietarii de păduri a folosirii nămolului. Deoarece în România nu a mai fost folosit nămolul în acest scop, este greu de prevăzut răspunsul factorilor de decizie;

  • Amplasamentul, momentul și continuitatea programelor de plantare a copacilor precum și distanțele față de SEAU;

  • Adecvarea diferitelor zone din punctul de vedere al problemelor de protecție a mediului, în particular riscul scurgerilor de suprafață;

  • Posibilitatea de a aplica efectiv nămolul în condițiile în care multe zone au pante accentuate care fac impracticabilă aplicarea mecanică.

Ca urmare, se poate conchide că există oportunități periodice pentru folosirea nămolului în programele de împăduriri dar acestea sunt semnificative doar pentru SEAU care sunt în apropierea arealelor de împădurire planificate. Toate cerințele enunțate anterior trebuie să fie satisfăcute. Ca rezultat, folosirea nămolului în agricultură nu este privită drept o componentă a strategiei de gestionare a nămolului de epurare, dar trebuie încurajată de câte ori apar oportunități adecvate. Operatorii ar trebui sa comunice in mod constant cu ROMSILVA pentru a identifica si dezvolta oportunitati in vederea valorificarii namolului.

2.5.3Ameliorarea terenurilor


Beneficiile utilizării nămolului în reabilitarea calității terenurilor abandonate și degradate sunt cunoscute și aplicări masive de nămol sunt necesare pentru a se obține o vegetație durabilă pe asemenea zone, caracterizate în general prin lipsa stratului superficial de sol util. Tipurile de terenuri a căror calitate trebuie reabilitată sunt de obicei: fostele zone industriale, depozitele de deșeuri miniere, carierele și depozitele de deseuri închise. În România există o mulțime de asemenea zone, moșteniri ale trecutului industrial, zone care trebuie reabilitate pentru a controla poluarea și pentru a restabili calitatea mediului natural

Utilizarea nămolului în acest scop este o oportunitate care apare o singură dată și presupune folosirea unor mari cantități de nămol acumulat în acele SEAU care sunt amplasate la o distanta ce implica costuri reduse de transport.

Guvernul ar putea facilita acest lucru prin solicitarea CONVERSIM sau a altor industrii si organizatii ce sunt implicate in ameliorarea terenurilor sa utilizeze namolul ori de cate ori este necesar si prezinta siguranta.

Există 675 de depozite de deșeuri miniere, amplasate în 21 de județe, ocupând o suprafață totală de 9.260 ha. Aproape jumătate din acestea (48%) sunt depozite ale complexelor energetice (CET) din județul Gorj, 45% sunt depozite de reziduuri ale minelor de cărbuni (139 în 13 județe), 5% depozite ale minelor de minereuri complexe (435 în 12 județe) și 2% sunt depozite de reziduuri ale minelor de minereu radioactiv (86 în 8 județe). Regiunea cu cele mai cele mai mari suprafete de depozite de reziduuri miniere este Regiunea Sud Vest, cu 80% din suprafata nationala totala.

Zona cu cea mai mare suprafata de reziduuri miniere este cea de Sud-Vest si reprezinta 80% din suprafata tarii.

Aceste situri reprezintă un potențial semnificativ pentru utilizarea nămolului. Dacă întreaga suprafață ocupată de depozitele de reziduuri miniere ar fi reabilitată prin aplicarea a 50 t SU/ha de nămol, cantitatea necesară de nămol ar fi egală cu producția anuală de nămol din România. Totuși, valorificare acestui potențial depinde de fondurile existente la S.C. CONVERSMIN S.A. pentru reabilitarea terenurilor în cauză.

Actuala industrie extractiva si operatiunile de eliminare a deseurilor se afla sub obligatia legala de a reabilita terenurile, existand astfel oportunități regulate de reabilitare a calității terenurilor în fiecare județ odata cu închiderea depozitelor de deșeuri industriale sau domestice și, în viitor, a închiderii progresive a noilor depozite ecologice de deșeuri. Suprafețele acestor depozite sunt în general mici (la nivel național că depozitele de deșeuri neconforme ocupă 1.700 ha iar cele ecologice 644 ha) și limitează utilizarea unor cantități importante de nămol.

Cu toate că potențialul de utilizare a nămolului pentru reabilitarea calității terenurilor poate fi determinat cu aproximație, nu există un program de reabilitare și utilizarea nămolului depinde de disponibilitatea fondurilor guvernamentale destinate zonelor miniere dezafectate și de necesitățile operaționale ale minelor în funcțiune și ale depozitelor ecologice de deșeuri. În consecință, reabilitarea calității terenurilor nu poate fi considerată drept o componentă sigură a strategiei gestionării regionale a nămolului de epurare, dar poate furniza periodic oportunități de utilizare a unor cantități importante de nămol. Operatorii statiilor de epurare trebuie sa detina o colaborare permanenta cu CONVERSIM si operatorii minieri si ai depozitelor de deseuri, pentru a identifica si dezvolta diverse oportunitati in vederea utilizarii namolului.

2.5.4Recuperarea energiei


Cea mai utilizata tehnologie de recuperare energiei in timpul procesului de tratare a namolului este utilizarea metanului produs prin procesul de fermentare anaeroba prin care se genereaza caldura si energie. In strategia nationala de gestionare a namolurilor de epurare se presupune ca acesta este un proces obisnuit ce se desfasoara in cadrul statiilor de epurare noi sau reabilitate, acolo unde este eficient din punct de vedere al costurilor. Namolul fermentat necesita valorificare fie prin re-utilizarea pe terenul agricol, asa cum am mentionat mai sus, fie prin co-procesare in fabricile de ciment sau incinerare/co-incinerare in instalatii care indeplinesc conditiile de eficienta energetica larecuperarea energiei.

Insa, daca se va opta pentru optiunea de valorificare energetica a namolului uzat, trebuie luat in considerare ca se va obtine mai multa energie in cazul valorificarii namolului in stare bruta(nefermentat). In acest caz operatiunea de fermentare nu mai este necesara.

Combustia namolului in vederea reducerii masei acestuia si recuperarii energiei reprezinta o alternativa importanta in locul utilizarii namolului pe teren. Optiunile pot fi clasificate ca: incinerare dedicata a namolului (operata de catre operatorul statiei de epurare), coincinerare in incineratoare de deseuri si co-procesare in fabrici de ciment sau co-combustie (in facilitati operate de terti).



  • Incinerarea dedicata reprezinta un proces „in house” si este operată de producătorul de nămol pentru a minimiza cantitatea de namol eliminata si recuperand energie. Desi presupune investitii si costuri de operare mari, nivelul inalt de expertiza tehnica necesar, dificultatile de eliminare a cenusii, instalarea unor incineratoare dedicate ar putea fi asigurat in unele regiuni din Romania, unde nu exista o alta alternativa suportabila. Se are deja in vedere un incinerator care sa deserveasca Bucurestiul.

  • Coincinerarea nămolului în incineratoarele de deșeuri solide este opțiune atunci când incineratorul este proiectat și pentru arderea nămolului. În prezent nu există asemenea incineratoare în România și chiar dacă pentru marile orașe se preconizează construirea unora (pentru a se reduce depozitarea deseurilor), nu există planuri cunoscute în prezent.

  • Coprocesarea sau co-combustia nămolului este făcută în mod obișnuit în fabricile de ciment și în termocentrale. Metoda este practicabilă in strainatate iar costurile depind în primul rând de calitatea nămolului (conținutul în apă) și de distanța de transport.

In Romania, oportunitatile pe care le au partile terte pentru recuperarea energiei din namol se limiteaza la coprocesarea in fabricile de ciment, termocentralele fiind excluse deoarece sunt uzate si nu detin permis de incinerare a deseurilor. Toate cele șapte fabrici de ciment sunt autorizate să coproceseze deseuri și în principiu sunt dispuse să accepte nămolul, dar solicita plata unor taxe (”gate fee”) pentru a-si acoperi costurile operationale suplimentare, al căror nivel depinde de gradul de umiditate a nămolului si a puterii calorifice a acestuia.

Teoretic, fabricile de ciment detin o ampla capacitate de coprocesare a namolului produs desi in practica, aceasta va depinde de cerintele procesului de productie a cimentului din punct de vedere al echilibrului energetic, alte tipuri de deseuri ce sunt arse si de posibilele implicatii privind emisiile de gaze si calitatea cimentului.

In Romania exista sapte fabrici de ciment amplasate in fiecare regiune a tarii (doua in regiunea de Sud), cu exceptia regiunilor de Sud-Vest si Bucuresti/Ilfov. Mai jos sunt prezentate localitatile si judetul in care aceste fabrici sunt construite, precum si proprietarii acestora:

Locatie Judet Proprietar

Bicaz Neamt Carpatcement

Medgidia Constanta Lafarge Ciment Romania

Fieni Prahova Carpatcement

Campulung Arges Holcim Romania

Deva Hunedoara Carpatcement

Alesd Bihor Holcim Romania

Hoghiz Brasov Lafarge Ciment Romania

Pentru a alege solutiile fezabile de optimizare a costurilor de operare si de gestiune a namolului, operatorii regionali ai serviciilor de alimentare cu apa si canalizare trebuie sa ia in considerare in cadrul obiectivelor studiilor de fezabilitate si implicatiile netratarii namolului, ci doar a uscarii acestuia pentru cresterea capacitatii calorifice a acestuia si pentru a reduce costurile de transport. Trebuie tinut cont, insa, ca uscarea termica a namolului netratat (utilizand energia rezultata din arderea combustibilor fosili) are de obicei un cost operational mai mare decat solutia alternativa de fermentare anaeroba urmata de uscare termica, deoarece biogazul produs in aceasta etapa poate fi folosit pentru a reduce cantitatea de combustibil fosil necesara.

2.5.5Eliminarea in depozitele de deseuri


Eliminarea în depozitele ecologice de deșeuri nepericuloase este ultima opțiune a oricărei strategii de gestionare a nămolurilor deoarece înseamnă o risipire a unei resurse utile atât pentru fertilizarea terenurilor, cât și pentru recuperarea energiei si este contrara politicii si legislatiei de reducere a cantitatii de deseu biodegradabil depozitat in depozitele de deseuri. Aceasta optiune implica si costuri, deoarece namolul nu necesita o tratare suplimentara (pentru a se conforma cu cerintele legale, >35% s.u.) iar taxele de intrare „gate fees” sunt platibile.

Cu toate acestea, este posibil ca asemenea depozitare să fie folosită pentru o parte sau pentru totalitatea nămolului dintr-o SEAU, atunci când este necesară o perioadă de tranziție în care sa-si dezvolte capacitățile necesare aplicării opțiunilor alternative. Deoarece va exista o creștere substanțială producției de nămol pana la sfarsitul anului 2018, este prea optimist să se presupună că toți operatorii vor avea strategiile de utilizare a nămolului complet aplicate în acest interval. La nivel practic si economic, este inevitabil ca operatorii sa elimine pe termen scurt namolul la depozitul de deseuri, deoarece gasirea altor alternative va necesita timp, mai ales daca se va considera folosirea namolului in agricultura, si de asemenea daca tarifele vor trebui crescute pentru a acoperi costurile de eliminare a namolurilor prin alternativele gasite. Se poate presupune ca operatorii vor cauta alternativele cu costul cel mai mic iar daca se va permite si se va mentine costul mic pentru eliminarea namolului la depozitul de deseuri, operatorii vor folosi aceasta optiune pana cand stimulentele si costurile vor „forta” implementarea unor alternative de gestionare a deseurilor sustenabile – aceasta fiind si experienta initiala a statelor membre UE.

In prezent exista 27 de depozite ecologice de deseuri in operare sau in curs de executie, asadar jumatate din judetele tarii au acces la cel putin un depozit autorizat pentru eliminarea namolului. Pentru moment nu pare sa existe un program pentru judetele care inca nu dispun de depozite ecologice de deseuri, dar se presupune ca toate aceste judete vor fi conforme pana cel tarziu jumatatea anului 2017 – atunci cand restul de depozite de deseuri Clasa B vor fi inchise. Se asteapta ca aceste depozite sa aiba o capacitate suficienta pentru eliminarea namolului, insa va fi nevoie de investitii suplimentare pentru a creste treptat capacitatea depozitului.

Atat guvernul cat si operatorii depozitelor de deseuri trebuie sa se asigure ca sunt atinse obiectivele obligatorii in ceea ce priveste reducerea depozitarii deseurilor biodegradabile si a reciclarii deseurilor, acestea fiind cerintele HG 349/2005 (ce transpune o parte a Directivei CE privind depozitele de deseuri) si noua Lege a Deseurilor 211/2011 (ce transpune Directiva cadru a CE 2008/98/EC privind deseurile). Ultima dintre acestea are termen limita anul 2020 pentru reciclarea a 50% din cantitatea de deseuri. Daca sunt deplin implementate, aceste tinte vor putea avea un impact semnificativ in ceea ce priveste reducerea costurilor depozitarii namolului in depozitele de deseuri iar neindeplinirea lor ar atrage penalitati.

Una dintre abordarile utilizate in implementarea unor metode de gestionare a deseurilor pentru atingerea acestor obiective o reprezinta compostul deseurilor solide biodegradabile efectuate la statiile instalate pe noile amplasamente. Co-compostul cu deseurile solide ar putea reprezenta o optiune de valorificare a namolului; desi in aceasta etapa nu se stie clar daca operatorii vor accepta namolul deoarece acest proces se desfasoara in conditii mai stringente iar existenta metalelor grele in namol ar putea restrictiona utilizarea compostului.

O optiune avuta in vedere si implementata de o serie de operatori de apa uzata o reprezinta construirea unor depozite de deseuri dedicate evacuarii namolului. Din punct de vedere practic, aceasta reprezinta o optiune destul de atractiva intrucat ii ofera operatorului o varianta sigura de eliminare a namolului. Costurile de evacuare pot fi reduse dar totusi, constructia unui depozit de deseuri presupune costuri de investitii si trebuie realizata la aceleasi standarde. Ar putea fi o optiune pe termen scurt pentru operatori, premergatoare stabilirii unor metode de eliminare mult mai durabile (utilizarea pe terenul agricol, recuperarea de energie).


Yüklə 1,19 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   13




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin