1.La sfârşitul anilor 90 în Moldova au fost dizolvate gospodăriile agricole colective (colhozurile), terenurile de pământ şi activele relevante fiind redistribuite în proprietate privată. Drept bază pentru atribuirea cotelor de teren populaţiei din sectorul agricol a servit Codul Funciar, adoptat la 25.12.1991. Responsabilitatea pentru activităţile de privatizare a fost atribuită Comisiilor Funciare compuse din membrii (delegaţii) Consiliului Local, reprezentanţii autorităţilor de stat responsabile de reglementarea activităţii funciare şi privatizarea pământului, reprezentanţii gospodăriilor corporative şi membrii comunităţii. Cu toate că terenurile agricole au fost distribuite în mod echitabil şi transparent, majoritatea terenurilor s-au dovedit a fi mici, iar proprietatea – destul de fragmentată.
2.Fragmentarea excesivă şi suprafeţele mici ale terenurilor agricole au dus la scăderea productivităţii agricole, nerespectarea tehnologiilor de cultivare şi asolament, degradarea solurilor şi alte impacte negative asupra sectorului agricol, şi au determinat un impact major negativ asupra populaţiei rurale. Veniturile relativ mici în sectorul rural şi infrastructura publică slab dezvoltată, provoacă o migrare a populaţiei de la sate, spre oraşele ţării, precum şi în afara acesteia.
3.Elaborarea Strategiei a fost precedată de realizarea studiului de fond privind consolidarea terenurilor agricole1, bazată pe experienţa proiectelor de consolidare a terenurilor agricole implementate în RM2, documentele de discuţii privind cadrul legal şi cadrul instituţional3 şi raportul de evaluare a impactului Proiectului de consolidare a terenurilor agricole în 6 localităţi pilot4.
4.Necesitatea elaborării unei Strategii Naţionale de Consolidare a Terenurilor (SNCT) este condiţionată de următorii factori:
a) dezvoltarea lentă şi instabilă a sectorului agricol şi infrastructura rurală nedezvoltată, determinată de structura neadecvată a gospodăriilor agricole, inclusiv a gospodăriilor agricole de tip familial, cu o orientare insuficientă către piaţă;
b) carenţele organizaţionale şi instituţionale din cadrul de reglementare a sectorului agricol, precum şi lipsa capacităţii de autogestiune eficientă a sectorului agricol privat;
c) înrăutăţirea condiţiilor de mediu în rezultatul practicării agriculturii intensive şi imposibilitatea aplicării unor practici agricole economic viabile şi prietenoase mediului în condiţiile fragmentării excesive a terenurilor.
5. La elaborarea Strategiei s-a ţinut cont de cadrul normativ şi politici existent şi faptul că consolidarea terenurilor agricole este un proces de lungă durată. Termenul de implementare a Strategiei prevede o perioadă de 15 ani, activităţile urmează a fi implementate în perioada anilor 2012 – 2027.
DESCRIEREA SITUAŢIEI CURENTE Agricultura şi factorii economici
6.Agricultura ocupă un loc esenţial în economia naţională – în sectorul agricol sunt angajaţi peste 27% din populaţia economică activă, în anul 2010 cota agriculturii constitui 27.44% din PIB5. Industria de producţie agricolă şi procesare alimentară în 2009 a determinat aproximativ 30% din veniturile din export6.
7.Conform rezultatelor preliminare a recensământului agricol general7, realizat în perioada 15 martie – 15 aprilie 2011, în Republica Moldova activează 903 mii exploataţii agricole, suprafaţa medie a unei exploataţii fiind de cca 2.5 ha divizată în mediu în 3 parcele, dimensiunea medie a unei parcele constituind 0.8 ha.
Fondul funciar şi situaţia de fragmentare existentă
8.Fondul funciar total la situaţia din 01.01.20118 a constituit cca 3,384,625 ha, din care cca 1,960,801 ha sau 58 % reprezintă pământuri agricole. La moment, cca 94 % din pământul agricol se află în proprietate privată.
Figura 1. Structura fondului funciar DE MODIFICAT SUBCATEGORII
9.Actualmente, nivelul de fragmentare a terenurilor cu destinaţia agricolă a suferit schimbări minimale fiind practic acelaşi ca după finalizarea reformei de privatizare. Suprafaţa medie a unei parcele cu destinaţia agricolă este prezentat în figura 2 în profilul fiecărui raion. Suprafaţa medie a unei parcele de teren pe republică este de 0,85 ha, zona centrală a ţării fiind fragmentată cel mai mult, suprafaţa minimă a parcelei este de 0,29 în raionul Străşeni.
Figura 2. Suprafaţa medie a parcelei pe raioane
(Sursa: Rezultatele preliminare a recensămîntului general agricol 2011).
Factorii sociali şi demografici
10.La momentul de faţă, populaţia rurală se află într-o situaţie dificilă, cu puţine perspective economice, şi acces problematic la serviciile publice.
11.Îmbătrânirea populaţiei rurale, migraţia în alte ţări, infrastructura rurală nedezvoltată, lipsa locurilor de muncă reprezintă principalele probleme care împiedică competitivitatea rurală a activităţilor agricole şi non-agricole din Moldova.
12.Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, populaţia Republicii Moldova la situaţia din 01.01.2011 constituia 3,560,400 persoane. Mai mult de jumătate din locuitorii ţării (58.4%) trăiesc în zone rurale. Numărul populaţiei economic active în 2010 a constituit 1 235 400 persoane.
13.Conform datelor Organizaţiei Naţiunilor Unite, numărul populaţiei în RM către 2050 se va reduce cu 24%9. Depopularea zonelor rurale şi modificarea modului tradiţional de viaţă bazat pe agricultură vor provoca impacte semnificative în termeni de utilizare şi proprietate a terenurilor agricole.
Dostları ilə paylaş: |