Moldova national land re-parceling strategy

Experienţa internaţională în domeniul consolidării terenurilor agricole

29.Multe ţări dezvoltate au experienţă şi tradiţii în domeniul consolidării terenurilor agricole. În Danemarca, de exemplu, experienţa în cauză datează peste 220 ani¹⁹. Practicile moderne de consolidare a terenurilor din Europa de Vest au început a fi dezvoltate după cel de-al doilea război mondial. Până în anii 80, sarcina principală a acestor activităţi a constituit, în special, îmbunătăţirea structurilor agricole prin reducerea fragmentării terenurilor şi sporirea dimensiunilor gospodăriilor agricole.

30.Pe parcursul ultimilor 25 ani, accentul proiectelor de consolidare a terenurilor a fost redirecţionat de la restructurarea agriculturii către dezvoltarea rurală şi utilizarea mai eficientă a zonelor rurale. La momentul actual, consolidarea terenurilor agricole în Europa de Vest reprezintă unul din instrumentele principale de implementare a proiectelor de dezvoltare a infrastructurii publice şi protecţie a mediului înconjurător, cu o abordare echilibrată a intereselor agricole, arhitectura peisajeră, restabilirea şi conservarea mediului.

31.În majoritatea ţărilor UE, la nivel naţional, Ministerul Agriculturii este responsabil de elaborarea şi implementarea programelor de consolidare a terenurilor agricole. Acesta poate fi, de asemenea, responsabil de elaborarea şi implementarea planurilor de reparcelare / consolidare, pentru lucrări în teritoriu, fiind posibilă, de asemenea, subcontractarea structurilor private.

32.Pentru a soluţiona probleme de fragmentare a terenurilor şi a dimensiunilor mici ale gospodăriilor agricole, majoritatea ţărilor UE au aprobat programe de consolidare/reparcelare a terenurilor agricole, finanţate din Programele de Dezvoltare Rurală.

8. Legăturile dintre consolidarea terenurilor, dezvoltarea rurală şi alte politici

33.Activităţile de consolidare a terenurilor agricole urmează a fi privite într-un context mai larg al dezvoltării rurale cu o abordare sistemică şi inter-sectorială a problemelor existente.

34.Conexiunile cu alte politici pe verticală şi orizontală vor fi stabilite în vederea asigurării unei cooperări adecvate între agenţiile şi organizaţiile din domeniul agriculturii, al dezvoltării regionale şi protecţiei mediului, implicate în procesul de elaborare şi implementare a proiectelor de consolidare.

35.Proiecte de consolidare complexe, ce includ măsuri de dezvoltare rurală (irigaţia, sistemele de drenaj, drumurile, liniile electrice, împădurirea terenurilor, inclusiv puternic degradate, protecţia şi conservarea solurilor, spaţiile pentru necesităţi sociale, zonele protejate şi alte locaţii naturale de valoare înaltă, etc.) constituie o prioritate a Guvernului.

36.Următoarele acţiuni şi priorităţi de dezvoltare rurală vor fi întreprinse în cadrul elaborării şi implementării proiectelor şi activităţilor de consolidare:

a) crearea unor condiţii adecvate pentru agricultura durabilă şi dezvoltarea durabilă a comunităţilor;

b)crearea condiţiilor adecvate de utilizare a pământurilor în scopuri publice;

c) utilizarea durabilă a resurselor naturale;

d) crearea condiţiilor pentru conservarea biodiversităţii, agroecosistemelor şi patrimoniului cultural;

d) planificarea raţională a dezvoltării infrastructurii din sectorul rural;

e) armonizarea proiectelor de consolidare a terenurilor agricole cu documentele de planificare teritorială, inclusiv planurile de dezvoltare a teritoriului.

9. Analiza SWOT

37.Analiza detaliată a activităţilor de consolidare a terenurilor agricole din Moldova a stabilit următoarele avantaje, vulnerabilităţi, oportunităţi şi riscuri, care au servit drept bază pentru formularea scopurilor, obiectivelor şi măsurilor de implementare relevante.

Puncte tari (Strengths)	Puncte slabe (Weaknesses)
Consolidarea terenurilor agricole este o prioritate a statului stabilită în documente de politici. Există baza legală de reglementare a raporturilor juridice privind bunurile imobile, şi de recunoaştere publică a dreptului de proprietate. Există experienţa de implementare a proiectelor de consolidare a terenurilor agricole. Pieţele conexe sectorului agricol – piaţa funciară, piaţa mijloacelor de producţie, piaţa produselor agricole, piaţa financiară – funcţionează şi sânt în proces de dezvoltare continuă. Nivelul înalt de dezvoltare a serviciilor de extensiune rurală care contribuie la replicarea experienţei de consolidare a terenurilor la nivel de ţară. Condiţii de mediu favorabile pentru practicarea agriculturii intensive (sol, relief, climă, tradiţii, etc.) şi de producere a culturilor cu valoare adăugată înaltă (fructe, legume, etc.)	În majoritatea cazurilor, aplicarea de către gospodăriile agricole mici de tip familial a agriculturii de sub-existenţă şi orientare insuficientă către piaţă. Dimensiunile mici ale gospodăriilor agricole, fragmentare excesivă a terenurilor împiedică competitivitatea pe piaţă. Din cauza fragmentării şi suprafeţei mici a terenurilor agricole, terenul ca şi bun imobil nu este, în majoritatea cazurilor, acceptat în calitate de gaj. Infrastructură rurală săracă (drumuri, aprovizionare cu apă, canalizare, sisteme de irigare şi desecare, etc.). Lipsa unui sistem viabil de monitorizare şi evaluare a resurselor funciare. Lipsa unor campanii de sensibilizare publică cu privire la consolidarea terenurilor. Finanţare insuficientă a activităţilor de consolidare. Lipsa implicării instituţiilor guvernamentale în procesul consolidare/reparcelare a terenurilor agricole
Oportunităţi (Opportunities)	Ameninţări (Threats)
Sectorul agricol are potenţial semnificativ, care încă nu este explorat şi utilizat în modul respectiv. Consolidarea terenurilor ar putea deveni un stimul de transformare a agriculturii într-o afacere profitabilă. Dezvoltarea infrastructurii rurale, crearea de locuri de muncă noi şi prevenirea migraţiei din spaţiile rurale. Vecinătatea apropiată de UE permite un transfer relativ rapid de experienţă din ţările UE în domeniu consolidării terenurilor, managementul agricol, tehnologiilor prietenoase mediului, care vor îmbunătăţi substanţial situaţia sectorului rural din ţară. Armonizarea legislaţiei în domeniul agriculturii, protecţiei mediului, dezvoltării rurale, oportunităţii integrării activităţii de consolidare a terenurilor agricole în strategiile de dezvoltare rurală, în cadrul efortului RM de aderare la UE. Eligibilitatea pentru participare în cadrul programelor UE de cooperare trans-frontalieră în domeniul protecţiei mediului şi agriculturii.	Atitudinea sceptică a deţinătorilor de terenuri agricole şi a comunităţii rurale faţă de consolidarea terenurilor agricole. Lipsa unor angajamente din partea Guvernului, APL, etc. şi insuficienţa mijloacelor financiare pentru implementarea strategiei. Neutilizarea consolidării terenurilor agricole în scopuri de dezvoltare rurală, infrastructură şi protecţie a mediului din cauza lipsei de cooperare inter-departamentală. Exodul continuu de populaţie, de-popularea satelor, îmbătrânirea populaţiei rurale, fapt ce poate crea probleme sociale şi economice severe. Continuarea practicării agriculturii intensive care nu ia în consideraţie efectele posibile adverse asupra solului, apei şi biodiversităţii.

38.Având în vedere situaţia în domeniul consolidării terenurilor agricole şi analiza SWOT, viziunea prezentei strategii este sectorul agricol competitiv, bazat pe dimensiunile şi forma parcelelor optimă, utilizarea eficientă şi conservarea resurselor naturale ce ar contribui la dezvoltarea rurală în ansamblu.

3.