este mai mică decât media pe economie, deci mai mică decât cea obţinută în alte ramuri, întreprinzătorul îşi va restrânge oferta din bunul respectiv şi se va orienta spre producţia altor bunuri care pot să-i aducă un profit mai ridicat;
e. mărimea profitului total şi a celui unitar;
f. rata dobânzii privită atât ca şi un cost, atunci când se are în vedere suma pe care trebuie să o plătească întreprinzătorul pentru creditele contractate în vederea desfăşurării activităţii sale, dar şi din perspectiva venitului pe care l-ar aduce depunerea la bancă a capitalului bănesc corespunzător desfăşurării activităţii de producere a bunului care face obiectul ofertei;
g. climatul social şi politic existent;
2. din perspectiva consumatorului:
a. preţul produsului oferit - un preţ mare poate determina o scădere a cererii, ceea ce îl va determina pe producător să reducă nivelul cantităţii oferite;
b. mărimea venitului nominal de care dispun consumatorii şi puterea de cumpărare a banilor;
c. existenţa unui raport favorabil între preţ, utilitate şi calitate;
d. existenţa bunurilor substituibile, preţul acestora şi modificările care intervin în nivelul preţurilor acestor bunuri;
f. oferta de bunuri complementare şi evoluţia preţului acestora;
3. din perspectiva producătorului şi a consumatorului:
a. modificarea numărului consumatorilor, al producătorilor şi a preferinţelor acestora;
b. concurenţa între producători şi tipul de piaţă pe care acţionează în scopul desfacerii produsului respectiv;
4. politica statului privind importurile, încurajarea investiţiilor, dezvoltarea economică.
Privită prin prisma numărului vânzătorilor, respectiv al producătorilor, oferta poate fi individuală, atunci când se refera la cantitatea produsă, respectiv vândută de către un singur agent economic, şi totală (agregată), atunci când se are în vedere ansamblul cantităţilor dintr-un bun, serviciu sau factor de producţie ce se produce sau se comercializează la un moment dat într-o ramură sau sector de activitate.
Între cantitatea oferită şi nivelul preţului unui bun economic există o relaţie de determinare directă, în cadrul căreia factorul independent şi determinant al relaţiei îl reprezintă preţul unitar al bunului respectiv, iar factorul determinant este reprezentat de cantitatea oferită. Modificarea preţului reprezintă cauza modificării cantităţii cerute.
Reprezentarea grafică a relaţiei dintre preţul unui bun şi cantitatea oferită din bunul respectiv se face cu ajutorul curbei ofertei. În forma sa tipică, ea este o curbă ascendentă, crescătoare, orientată pe direcţia SV-NE, care face legătura dintre cantitatea oferită (reprezentată pe abscisă) şi preţul oferit (reprezentat pe ordonată) şi ilustrează relaţia de proporţionalitate între preţ şi cantitatea oferită, aşa cum este enunţată în legea ofertei.
În formă atipică, curba ofertei se aseamănă mai degrabă cu o curbă tipică a cererii. În acest caz, cantitatea ofertei create pe măsura scăderii preţului (situaţia unor producători de bunuri extrem de perisabile sau cea a ofertantului pentru care vânzarea bunului de care dispune reprezintă mica sa sursă de venit).
În formă atipică, curba ofertei se aseamănă mai degrabă cu o curbă tipică a cererii. În acest caz, cantitatea ofertei create pe măsura scăderii preţului (situaţia unor producători de bunuri extrem de perisabile sau cea a ofertantului pentru care vânzarea bunului de care dispune reprezintă mica sa sursă de venit).
Elasticitatea ofertei reprezintă modificarea cantităţii oferite dintr-un bun sau serviciu în funcţie de modificarea factorilor care determină nivelul acesteia.
Deşi factorii care determina modificări în nivelul ofertei sunt numeroşi, se consideră că elementul determinat îl constituie preţul bunului sau al serviciului respectiv şi ca atare se calculează frecvent calculul elasticităţii oferite în funcţie de preţ. Aceasta reprezintă schimbarea (calculată în mărimea procentului) a cantităţii oferite în funcţie de modificarea procentuală a preţului bunului respectiv.
Nivelul elasticităţii ofertei în funcţie de preţ se exprima cu ajutorul coeficientului de elasticitate, calculat după formula:
În funcţie de valoarea coeficientului de elasticitate oferta poate îmbrăca una din următoarele forme:
În funcţie de valoarea coeficientului de elasticitate oferta poate îmbrăca una din următoarele forme:
1. oferta perfect inelastică (rigidă) - situaţie în care modificarea preţului nu determina modificarea cantităţii oferite; se întâlneşte în cazul ofertei de bunuri perisabile. In aceasta situaţie coeficientul de elasticitate va avea valoarea zero, iar graficul ofertei va fi o dreaptă verticală:
3. oferta cu elasticitate unitară - situaţie în care modificarea are loc cu un anumit procent a cantităţii oferite. În acest caz, graficul ofertei va fi o dreaptă bisectoare, iar valoarea coeficientului de elasticitate va fi egala cu 1;
3. oferta cu elasticitate unitară - situaţie în care modificarea are loc cu un anumit procent a cantităţii oferite. În acest caz, graficul ofertei va fi o dreaptă bisectoare, iar valoarea coeficientului de elasticitate va fi egala cu 1;
