Epidemiologia



Yüklə 3,29 Mb.
səhifə22/36
tarix30.07.2018
ölçüsü3,29 Mb.
#62925
1   ...   18   19   20   21   22   23   24   25   ...   36

2.8.2. Complement compus





  1. Particularităţile biologice ale helminţilor, ce determină par­ti­cu­la­ri­tă­ţi­le epidemiologice ale helmintiazelor sunt:

  1. modul de alimentare;

  2. stadiile de dezvoltare;

  3. particularităţile de multiplicare;

  4. viabilitatea de durată;

  5. caracterul acţiunii patogene.




  1. Omul este gazdă definitivă în:

  1. teniarincoză;

  2. echinococoză;

  3. himinolipidoză;

  4. alveococoză;

  5. anchilostomoză.




  1. Animalele sunt gazde definitive în:

  1. difilobotrioză;

  2. echinococoză;

  3. trichineloză;

  4. teniarincoză;

  5. tenioză.




  1. Ciclul întreg de dezvotare a parazitului se realizează în organismulgazdei in:

  1. trichineloză;

  2. ascaridoză;

  3. himenolepidoză;

  4. enterobioză;

  5. strongiloidoză.




  1. Imunitatea dobândită în helmintiaze conduce la:

  1. scăderea intensităţii invaziei;

  2. scăderea capacităţii de reproducere a helmintului;

  3. creşterea adaptării helmintului faţă de gazdă;

  4. prelungirea perioadei de incubaţie epidemiologică;

  5. scurtarea vieţii helminţilor.




  1. Helmintiaze cu focalitate naturală sunt:

  1. trichineloza;

  2. teniarincoza;

  3. alveococoza;

  4. tenioza;

  5. difilobotrioza.




  1. Respectarea regimului de prelucrare a peştelui este măsură pro­fi­lac­ti­că de bază în:

  1. trihocefaloză;

  2. anchilostomoză;

  3. strongiloidoză;

  4. opistorcoză;

  5. ascaridoză.




  1. Dintre măsurile de profilaxie în leismanioză cutanată fac parte:

  1. combaterea vectorilor;

  2. chimioprofilaxia;

  3. deratizarea;

  4. vaccinarea;

  5. toate cele enumerate.




  1. Pentru leişmanioza cutanată tip urban sunt corecte afirmaţiile:

  1. vectorul hematofag e ţânţarul din genul Phlebotomus;

  2. mecanismul de transmitere de contact;

  3. perioada de incubaţie e de 2 luni – 1,5 ani;

  4. sursa de infecţie prezintă pericol toată perioada bolii;

  5. măsura antiepidemică de bază e dezinfecţia.




  1. Agentul patogen în amebiază, Entamoeba hystolytica, este:

  1. geohelmint;

  2. biohelmint;

  3. parazit;

  4. hematofag;

  5. virus.




  1. Sursa de infecţie în amebiază este:

  1. omul bolnav;

  2. purtătorul;

  3. solul, apa;

  4. animalele domestice;

  5. animalele sinantrope.




  1. Măsurile antiepidemice de bază în combaterea amebiazei sunt:

  1. dezinfecţia;

  2. dezinsecţia;

  3. deratizarea;

  4. prelucrarea termică a produselor alimentare;

  5. educaţia sanitară a populaţiei.




  1. Prevenirea infestării gravidelor cu toxoplasme de la pisici este p­o­s­i­bi­lă prin:

  1. examinarea veterinară a pisicilor;

  2. înlăturarea zilnică a excrementelor pisicii;

  3. neadmiterea hrănirii pisicii cu produse din carne neprelucrate ter­mic;

  4. interzicerea plimbărilor pisicilor;

  5. toate cele enumerate.




  1. Geohelmintiaze sunt:

  1. ascaridoza;

  2. tenioza;

  3. enterobioza;

  4. echinococoza;

  5. opistorcoza.




  1. Biohelmintiaze sunt:

  1. ascaridoza;

  2. alveococoza;

  3. enterobioza;

  4. trichineloza;

  5. opistorcoza.




  1. Sunt zooantroponoze helmintiazele:

  1. himenolepidoza;

  2. difilobotrioza;

  3. tricocefaloza;

  4. alveococoza;

  5. trichineloza.




  1. Sunt antroponoze helmintiazele:

  1. teniarincoza;

  2. enterobioza;

  3. ascaridoza;

  4. echinococoza;

  5. himenolepidoza.




  1. Pentru difilobotrioză sunt corecte afirmaţiile:

  1. este un helmint minuscul;

  2. este un helmint cu lungimea de 12–20 m.;

  3. gazdă definitivă este omul;

  4. profilaxia difilobotriozei se efectuează preponderent prin res­pec­t­a­rea igienei pesonale;

  5. se află în organismul omului 10–20 ani.




  1. Agentul patogen al toxoplasmozei este:

  1. virus;

  2. helmint;

  3. parazit intracelular;

  4. bacterie;

  5. richettsie.




  1. Pentru tenioză sunt corecte afirmaţiile:

  1. sursă de invazie este omul bolnav;

  2. gazdă intermediară este porcul;

  3. gazdă intermediară sunt bovinele;

  4. dispanserizarea reconvalescenţilor se efectuează timp de un an;

  5. expertiza sanitaro-veterinară permanentă a cărnii este obligatorie.




  1. Pentru hidatidoză sunt corecte afirmaţiile:

  1. gazde definitive sunt câinii, pisicile, lupii, vulpile;

  2. agentul patogen este Trichinella spiralis;

  3. este o biohelmintiază;

  4. omul este o gazdă intermediară;

  5. măsura profilactică principală este vaccinarea.




  1. Pentru teniarincoză sunt corecte afirmaţiile:

  1. agentul cauzal este Taenia saginata;

  2. agentul cauzal este Taenia solium;

  3. gazde intermediare sunt bovinele;

  4. sursa de invazie sunt oamenii bolnavi;

  5. infestarea bovinelor are loc prin înţepătura căpuşelor.




  1. Xenoorganisme în echinocoză sunt :

  1. câinii;

  2. ovinele;

  3. lupii;

  4. porcii;

  5. vitele mari cornute.




  1. În difilobotrioză isoorganisme sunt:

  1. racii;

  2. câinii;

  3. peştii;

  4. porcii;

  5. pisicile.




  1. Pentru difilobotrioză sunt corecte afirmaţiile:

  1. este o biohelmintiază;

  2. este o geohelmintiază;

  3. gazde intermediare pot fi racii de râu şi peştii de pradă;

  4. omul se infestează consumând carne de peşte sau icre insuficient prelucrate;

  5. omul se infestează consumând carne de porc contaminată cu fine.




  1. Pentru ascaridoză sunt corecte afirmaţiile:

  1. este o geohelmintiază;

  2. omul bolnav este sursă de invazie;

  3. dimensiunile parazitului sunt 1 m – 1,5 m;

  4. nu se transmite direct de la omul bolnav;

  5. gazdă intermediară sunt porcinele.




  1. Sursă de infestare în toxoplasmoză pot fi:

  1. omul bolnav;

  2. animalele domestice;

  3. animalele sinantrope;

  4. animalele xenantrope;

  5. solul, apa.




  1. Care dintre parazitozele enumerate nu este o zooantroponoză ?

  1. ascaridoza;

  2. anchilostomidoza;

  3. opistorcoza;

  4. echinococoza;

  5. toxoplasmoza.




  1. Agentul patogen al cărei din helmintiaze este hematofag ?

  1. anchilostomidoza;

  2. toxocaroza;

  3. trichineloza;

  4. ascaridoza;

  5. enterobioza.




  1. Pentru anchilostomidoză sunt corecte afirmaţiile:

  1. e o geohelmintiază;

  2. necataroza – e o variantă a anchilostomidozei;

  3. infectarea omului are loc prin contactul lui cu solul şi iarba, con­ta­mi­nate cu larve;

  4. e o zooantroponoză;

  5. toate cele enumerate.




  1. Pentru anchilostomidoză sunt corecte afirmaţiile:

  1. e o biohelmintiază;

  2. anchilostomidoza include două variante de helmintiaze: an­chi­lo­sto­­moza şi necataroza;

  3. sursa de infecţii e omul bolnav;

  4. omul bolnav nu prezintă pericol pentru cei din jur;

  5. sursa de infecţii sunt animalele domestice.




  1. Pentru trichineloză sunt corecte afirmaţiile:

  1. omul reprezintă impas biologic pentru parazit;

  2. Trichinella spiralis este foarte rezistent în mediul extern şi la acţiu­nea temperaturii înalte;

  3. sursă de invazie pentru trichineloză pot servi atât animalele do­mes­tice,cât şi cele sinantrope şi xenantrope;

  4. mecanismul de transmitere se realizează prin vectori hematofagi;

  5. tratamentul sursei de infecţie este foarte eficient cu preparate anti­pa­razitare.




  1. Pentru trichineloză sunt corecte afirmaţiile:

  1. este caracteristică focalitatea naturală;

  2. durata minimă de realizare a ciclului de dezvoltare este de o lună;

  3. măsurile de profilaxie de bază sunt direcţionate asupra sursei de agen­ţi patogeni;

  4. cu scop de diagnostic se aplică următoarele metode: trich­i­ne­lo­sco­pia, RFC, RIHA;

  5. dehelmintizarea în masă nu se utilizează pentru combaterea tri­chi­ne­lozei.




  1. Pentru difilobotrioză sunt corecte afirmaţiile:

  1. face parte din grupul de biohelmintiaze;

  2. sursă de infestare este omul;

  3. factorul de transmitere este peştele neprelucrat termic;

  4. perioada de incubaţie este de 1–3 săptămâni;

  5. principala măsură de profilaxie a răspândirii difilobotriozei este exterminarea câinilor şi pisicilor vagabonzi.




  1. Măsuri eficace în profilaxia enterobiozei sunt:

  1. prevenirea contaminării solului cu excremente;

  2. prelucrarea cu uncrop a nisipierelor;

  3. dezinfectarea lenjeriei;

  4. educaţia igienică a copiilor;

  5. dehelmintizarea.




  1. Corecte pentru enterobioză sunt afirmaţiile:

  1. e o helmintiază contagioasă;

  2. e o biohelmintiază;

  3. poate avea loc autoinvazia;

  4. maturizarea ouălor are loc în sol;

  5. dimensiunile parazitului sunt de 15–20 cm.




  1. Pentru ascaridoză sunt corecte afirmaţiile:

  1. este caracteristică autoinfestarea;

  2. lenjeria are importanţă primordială în realizarea transmiterii;

  3. cazurile sunt depistate mai frecvent în perioada rece a anului;

  4. nu sunt caracteristice izbucnirile epidemice;

  5. populaţia rurală are un risc sporit.




  1. Pentru echinococoză sunt corecte afirmaţiile:

  1. este o geohelmintiază;

  2. se întâlnesc cazuri în Republica Moldova;

  3. un rol major în profilaxie are educaţia sanitară a populaţiei;

  4. este elaborat un tratament terapeutic eficient;

  5. mai frecvent se înregistrează printre populaţia rurală.




  1. Dintre măsurile de combatere a echinococozei fac parte:

  1. spălarea mâinilor după contactarea cu câinii;

  2. limitarea contactului om-câine;

  3. îngroparea sau incinerarea organelor restante ale animalelor sa­cri­fi­cate;

  4. interzicerea hrănirii pisicilor cu peşte proaspăt;

  5. neadmiterea nimeririi maselor fecale în bazinele cu apă.




  1. Pentru trichineloză sunt greşite afirmaţiile:

  1. e geohelmintiază;

  2. omul este sursa principală de infecţie;

  3. îi sunt caracteristice izbucnirile epidemice;

  4. este una din cele mai răspândite helmintiaze în Republica Mol­do­va;

  5. omul constituie un impas biologic pentru parazit.




  1. Pentru helmintiaze sunt corecte afirmaţiile:

  1. pot favoriza dezvoltarea tumorilor maligne;

  2. sensibilizează organismul gazdă;

  3. inhibă funcţiile protective ale sistemului imun;

  4. inhibă manifestările maladiilor concomitente;

  5. principiul de bază în combatere este dehelmintizarea.




  1. Biohelmintiaze sunt:

  1. ascaridoza;

  2. enterobioza;

  3. echinococoza;




  1. opistorcoza;

  2. difilobotrioza.




  1. Helmintiaze de contact sunt:

  1. enterobioza;

  2. tricocefaloza;

  3. himenolepidoza;

  4. strongiloidoza;

  5. opistorcoza.




  1. Geohelmintiaze sunt:

  1. tenioza;

  2. difilobotrioza;

  3. opistorcoza;

  4. ascaridoza;

  5. tricocefaloza.




  1. Biohelmintiaze sunt:

  1. ascaridoza;

  2. tricocefaloza;

  3. echinococoza;

  4. opistorcoza;

  5. teniarincoza.




  1. Biohelmintiaze sunt:

  1. oxiuriaza;

  2. tricocefaloza;

  3. ascaridoza;

  4. teniarincoza;

  5. alveococoza.




  1. Factori de transmitere în ascaridoză sunt:

  1. carnea animalelor xenantrope;

  2. carnea animalelor domestice;

  3. solul şi apa;

  4. peştele;

  5. legumele, fructele.




  1. Factori de transmitere în echinococoză sunt:

  1. legumele, fructele;

  2. mâinile murdare;

  3. organele interne ale animalelor domestice;

  4. laptele;

  5. lichidul amniotic avortat de animale domestice.




  1. Factori de transmitere în ascaridoză sunt:

  1. mâinile murdare;

  2. solul;

  3. fructele;

  4. legumele;

  5. carnea şi produsele din ea.




  1. Dintre măsurile de combatere a criptosporidiazei la om fac parte:

  1. educaţia pentru sănătate;

  2. măsuri de igienă comunală;

  3. colectarea şi dezinfectarea excrementelor;

  4. toate cele enumerate;

  5. nici una din cele enumerate.




  1. Pentru tenioză sunt corecte afirmaţiile:

  1. este o biohelmintiază;

  2. sursă de infecţie este omul;

  3. tenia are lungime până la 7 metri;

  4. gazdă intermediară sunt porcinele;

  5. perioada de incubaţie este până la 3 luni.




  1. Care dintre helminteazele enumerate fac parte din clasa Cestoda ?

  1. opistorcoza;

  2. himenolepidoza;

  3. ascaridoza;

  4. necatoroza;

  5. teniaza.




  1. Pentru trichocefaloză este greşită afirmaţia:

  1. este o geohelmintiază;

  2. este caracteristică microfocalitatea;

  3. este o invazie endemică;

  4. este o nematodoză;

  5. provoacă anemizarea organismului-gazdă.




  1. Pentru teniarincoză sunt corecte afirmaţiile:

  1. ciclul de dezvoltare se petrece cu schimbul a două gazde;

  2. în stadiul de maturizare se localizează în intestinul subţire al omu­lui;

  3. în stadiul larvar se localizează în organismul animalelor cornute mari;

  4. tenia boului atinge lungimea de 4–7 metri;

  5. agentul teniarincozei este o nematodă.




  1. Dintre măsurile de combatere a echinococozei fac parte:

  1. limitarea contactării omului cu câinii;

  2. spălarea mâinilor după contactarea cu câinii şi alte măsuri de igie­nă personală;

  3. spălarea legumelor, pomuşoarelor, zarzavatului utilizate în ali­men­ta­ţie fără prelucrare termică;

  4. folosirea apei fierte în consumul zilnic;

  5. toate cele enumerate.




  1. Corecte pentru echinococoză sunt afirmaţiile:

  1. lungimea parazitului matur atinge 2–6 mm;

  2. ouăle echinococcului sunt foarte rezistente în mediul ambiant, se menţin 10–12 luni;

  3. gazda definitivă sunt câinii;

  4. sursă de infecţie este omul;

  5. perioada de incubaţie este de câteva zile.




Yüklə 3,29 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   18   19   20   21   22   23   24   25   ...   36




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin