Republica moldova



Yüklə 0,87 Mb.
səhifə13/14
tarix15.09.2018
ölçüsü0,87 Mb.
#82177
1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   14

ARTICOLUL 21
Dreptul la libertatea întrunirilor este garantat de art. 40 al Constituţiei. Codul penal în art. 184 incriminează fapta de violare a dreptului la libertatea întrunirilor. Varianta-tip a acestei infracţiuni constă în violarea dreptului la libertatea întrunirilor, prin împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului, demonstraţiei, manifestaţiei, procesiunii sau oricărei alte întruniri ori a participării cetăţenilor la acestea, fie prin constrângerea lor la participare:

  1. săvîrşită de o persoană cu funcţie de răspundere;

  2. săvîrşită de două sau mai multe persoane;

  3. însoţită de violenţă nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate.

În conformitate cu Legea nr. 560-XIII cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor din 21 iulie 1995, au dreptul să organizeze întruniri: a) cetăţenii RM cu capacitate de exerciţiu, de la vîrsta de 18 ani; b) partidele, alte organizaţii social-politice, unităţile economice, sindicatele, bisericile şi alte organizaţii religioase, asociaţiile obşteşti, înregistrate în modul stabilit. Potrivit art. 11 din legea sus-menţionată, întrunirile se declară cel mai târziu cu 15 zile înainte de data întrunirii, după un model stabilit prin lege.

În ce priveşte participarea la o întrunire, nu există nici o restricţie conform art. 11 al Convenţiei europene a drepturilor omului.

In baza art. 34 (1) lit. f) şi g) din Legea privind administraţia publică locală, primarul general ia măsuri pentru desfăşurarea întrunirilor publice şi de interzicere sau suspendare a întrunirilor publice care contravin ordinii de drept sau bunurilor moravuri.

Declaraţia prealabilă urmează să fie examinată de către autoritatea publică cel mai târziu cu cinci zile înainte de data întrunirii. Întrunirea se autorizează printr-o dispoziţie a primarului general, tot prin dispoziţia primarului general se refuză eliberarea autorizaţiei de desfăşurare a întrunirii.

Referitor la preocuparea CDO (p. 15 al Observaţiilor finale, 2002) privind necesitatea notificării de preaviz cu 15 zile înainte de organizarea şi desfăşurarea întrunirilor, autorităţile publice locale au prezentat următoarele argumente în favoarea menţinerii termenului vizat:


  1. În municipiul Chişinău îşi au sediul şi îşi desfăşoară activitatea practic toate partidele politice, mişcările social-politice, ONG-urile, etc.;

  2. În capitală sunt amplasate organele publice centrale ale statului, sediile misiunilor diplomatice străine acreditate în Republica Moldova;

  3. Procedura tehnică – înregistrarea declaraţiilor prealabile, coordonarea prealabilă a problemelor ce ţin de acordarea serviciilor cu plată, încheierea contractelor, elaborarea proiectului de dispoziţie a primarului general, coordonarea lui, semnarea şi aducerea la cunoştinţa organizatorilor respectivi necesită o perioadă de timp;

  4. Întrunirea este o formă de expunere a protestului sau a consimţămîntului faţă de anumite evenimente, instituţii, persoane, etc. Nu este o obligaţie a organizatorilor, nu este o procedură prealabilă de a soluţiona anumite conflicte şi de aceea termenul de preaviz este absolut necesar;

  5. Pentru acordarea serviciilor solicitate, de asemenea, este nevoie de o perioadă de pregătire, atît tehnică cît şi practică;

  6. Majoritatea întrunirilor se desfăşoară în municipiul Chişinău;

  7. Termenul de preaviz nu împiedică organizarea liberă a întrunirilor, prevăzută de art. 40 din Constituţie, ci, din contra, îi disciplinează atît de organizatori cît şi pe autorităţile administraţiei publice locale;

  8. Omiterea termenului de preaviz va avea impedimente şi asupra soluţionării litigiilor în instanţa de contencios administrativ; termenul de adresare în instanţa de judecată, termenul şi procedura examinării, dreptul părţilor la recurs, etc.

Pe parcursul anului 2002 au fost autorizate 14 întruniri, iar în anul 2003 - 55 de întruniri.

In anul 2004 au fost autorizate 150 de întruniri, desfăşurarea a 10 întruniri nu a fost autorizată (6 - pentru nerespectarea termenului de declarare a întrunirii, 1 - organizatorul nu era cetăţean al Republicii Moldova, 1 – pentru acelaşi loc şi timp era deja autorizată o altă întrunire, 1 – organizatorii au refuzat să colaboreze la organizarea şi desfăşurarea întrunirii şi 1 – motivul invocat depăşea competenţa autorităţilor vizate în declaraţie).

Pe parcursul anului 2005, Primăria municipiului Chişinău a examinat 190 declaraţii prealabile despre autorizarea întrunirilor, înaintate de persoane fizice şi juridice. Nu a fost autorizată desfăşurarea a 26 de întruniri, dintre care 3 pentru omiterea termenului de declarare a întrunirii, 5 – pentru faptul că în locul solicitat era deja autorizată desfăşurarea unei alte întruniri, 3 — pentru faptul că nu era indicat motivul întrunirilor, 4 — pentru faptul că în aceeaşi perioadă urmau să se desfăşoare întruniri organizate de autorităţile centrale, 1 - pentru faptul că se solicita pichetarea unor case particulare, 1 – pentru faptul că revendicările erau deja satisfăcute prin adoptarea unui act administrativ, 1 – pentru faptul că nu puteau fi asigurate condiţiile de desfăşurare paşnică a întrunirii, 1 – pentru faptul că nu au fost indicate forma şi locul întrunirilor, 3 – pentru faptul că nu era justificată necesitatea desfăşurării întrunirilor, 1 – pentru faptul că în privinţa revendicărilor a fost adoptată o hotărârea irevocabilă a instanţelor de judecată, 3 pentru alte motive.

In instanţele de judecată au fost contestate 13 dispoziţii ale primarului general interimar. Hotărâri irevocabile ale instanţelor de judecată au fost pronunţate în privinţa a 10 cereri de chemare în judecată, cerinţele reclamanţilor fiind respinse.

Întrunirea declarată de către Centrul de informaţie "Genderdoc-M", care reprezintă interesele homosexualilor şi lesbienelor, pentru data de 20 mai 2005, nu a fost autorizată, deoarece din informaţiile deţinute de către Comisariatul general de poliţie al municipiului Chişinău, în cazul autorizării întrunirii urmau să aibă încăierări între participanţi şi contramanifestanţi cu consecinţe grave. Organizatorul a contestat în instanţa de judecată dispoziţia primarului general interimar nr. 313-d din 27.04.2005. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 14.06.2006, cererea a fost respinsă, iar prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 18.10.2006 hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 14.06.2006 a fost menţinută în vigoare.

În perioada 1 ianuarie - 30 octombrie 2006, Primăria municipiului Chişinău a examinat 124 de declaraţii prealabile despre autorizarea întrunirilor. Din numărul total de declaraţii prealabile a fost autorizate desfăşurarea a 95 de întruniri declarate, iar în 29 de cazuri a fost refuzată eliberarea autorizaţiei de desfăşurare a întrunirilor (8 – din motive de încălcare a ordinii publice, 4 – pentru nerespectarea termenului de declarare a întrunirii, 2 – din cauza lipsei împuternicirilor de a declara întrunirea, 2 – organizatorul a refuzat să participe la examinarea prealabilă a întrunirii, 2 – erau deja autorizate alte întruniri în acelaşi loc şi timp, 9 – din alte motive).

Declaraţia prealabilă a Centrului de Informaţie "Genderdoc-M", care reprezintă interesele homosexualilor şi lesbienelor nr. 87 din 07.03.2006 despre autorizarea unui marş de solidaritate pentru ziua de 05.05.2006 a fost examinată, însă întrunirea nu a fost autorizată, deoarece Primăriei i-au fost adresate mai mult de 600 de demersuri şi petiţii din partea cetăţenilor, organizaţiilor obşteşti şi religioase despre organizarea unor contra-manifestări de protest care aveau să provoace încălcări în masă a ordinii publice cu consecinţe grave pentru societate. În prezent în instanţele de judecată se examinează cererea de chemare în judecată a Centrului de Informaţie "Genderdoc-M" către Primăria municipiului Chişinău despre anularea actului administrativ.

Vă mai informăm că, după adoptarea Legii Republicii Moldova nr. 123-XV din 18.03.2003 "Privind administraţia publică locală", în Legea privind organizarea şi desfăşurarea întrunirilor nu au fost efectuate modificări pentru a o aduce în concordanţă cu prevederile Legii privind administraţia publică locală.

Acest fapt provoacă confuzii la examinarea declaraţiilor prealabile, autorizarea întrunirilor şi în procesul examinării în instanţele de judecată a actelor administrative contestate.

Jurisprudenţa relevantă a CEDO cu privire la Republica Moldova se prezintă prin condamnarea Republica Moldova (pentru încălcarea art. 11 – dreptul de a participa la întruniri) în speţa – Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD) c. Moldovei.

Hotărârea a fost pronunţată la data de 14 februarie 2006. Drept consecinţă Republica Moldova a fost obligată de Curtea Europeană să achite reclamantului suma de 4000 EURO. Întru executarea acestei hotărâri au fost întreprinse următoarele măsuri: traducerea integrală a hotărârii nominalizate; transmiterea acesteia spre publicare în Monitorul Oficial al RM; achitarea sumei indicate în hotărârea de condamnare a CEDO; plasarea integrală a hotărârii în cauză pe site-ul oficial al Ministerului Justiţiei: www.justice.md; notificarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi a autorităţilor judecătoreşti despre pronunţarea hotărârii în cauză.

În scopul executării hotărârii Zilberberg c. Moldovei au fost realizate următoarele măsuri: traducerea integrală a hotărârii nominalizate; transmiterea acesteia spre publicare în Monitorul Oficial al RM; achitarea sumei indicate în hotărârea de condamnare a CEDO; plasarea integrală a hotărârii în cauză pe site-ul oficial al Ministerului Justiţiei: www.justice.md; notificarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale şi a autorităţilor judecătoreşti despre pronunţarea hotărârii în cauză.

Pe marginea hotărârii Zilberberg c. Moldovei, Ministerul Justiţiei a elaborat un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Codului cu privire la contravenţiile administrative ce ar reglementa procedura legală de citare a persoanelor în cauzele cu privire la contravenţiile administrative. Proiectul a fost remis Guvernului spre aprobare. Prin Hotărârea Guvernului nr. 507 din 30 mai 2005 proiectul a fost aprobat şi prezentat Parlamentului spre examinare. La 23 iunie 2005 proiectul de lege, prin Hotărârea Parlamentului nr. 128 – XVI, a fost adoptat în prima lectură. Cu regret, la 14 iulie 2005, propus spre examinare în a doua lectură, proiectul a fost respins prin Hotărârea Parlamentului nr. 149-XVI.

ARTICOLUL 22
Legea cu privire la asociaţiile obşteşti nr.837-XIII din 17 mai 1996, reglementează relaţiile sociale legate de realizarea dreptului de asociere al cetăţenilor şi stabileşte principiile de constituire, înregistrare, desfăşurare şi încetare a activităţii asociaţiilor obşteşti. Pe lîngă dispoziţiile inserate în acest act legislativ, Codul Civil prin normele inserate în art. 181 stabileşte dispoziţii referitoare la asociaţii (organizaţii necomerciale), statutul organizaţiei necomerciale – art.186 al Codului citat, iar prin intermediul art.187-191 se statuează genurile de activitate ale organizaţiei necomerciale, conducerea, conflictul de interese etc.

Perioada de referinţă a fost marcată de producerea unui eveniment foarte important ce a consolidat cooperarea autorităţilor publice cu societatea civilă. Astăzi, societatea civilă este prezentă în toate sferele de activitate şi este în stare să furnizeze factorilor de decizie: opinii, expertize, strategii şi concepţii ştiinţific şi practic fundamentate. În acest context, se impune indiscutabil necesitatea creării unui cadru favorabil iniţierii unei cooperării între sectorul public, guvernamental şi cel neguvernamental în perspectiva încurajării iniţiativelor civice, democraţiei participative şi conştientizării obiective a problemelor cu care se confrunta societatea moldoveneasca.

În acest sens, Parlamentului a elaborat Concepţia de Cooperare cu Societatea Civila şi a aprobat-o prin Hotărîrea nr. 373 din 29.12.2005. Această Concepţie este axată pe instituirea unui dialog deschis şi permanent între societatea civilă şi Parlament în vederea eficientizării procesului de luare a deciziilor şi dezvoltării sectorului neguvernamental, obiective ce urmează a fi realizate prin instituirea unui mecanism de consultare şi cooperare.

Pentru atingerea acestui scop, au fost impuse următoarele obiective:

a) evaluarea obiectivă a problemelor cu care se confruntă societatea;

b) reprezentarea cît mai largă în Parlament a opiniilor diverselor grupuri de cetăţeni;

c) eficientizarea democraţiei participative şi a procesului de luare a deciziilor;

d) încurajarea iniţiativelor civice;

e) extinderea şi perfecţionarea cadrului legislativ prin participarea cît mai largă a alegătorilor la acest proces.

Participanţi la cooperare sînt Parlamentul şi organizaţiile societăţii civile înregistrate în Republica Moldova.

Cooperarea se efectuează în următoarele forme:

a) consilii de experţi

Comisiile permanente ale Parlamentului, în condiţiile prevăzute de Regulamentul Parlamentului, creează, pe lîngă comisii, consilii permanente de experţi din componenţa reprezentanţilor organizaţiilor societăţii civile conform direcţiilor principale de activitate ale comisiilor.



b) consultare permanentă

Parlamentul va pune la dispoziţia societăţii civile proiectele de acte legislative. În acest scop, proiectele vor fi plasate pe pagina web a Parlamentului.

Organizaţiile societăţii civile interesate vor putea accesa liber informaţia şi prezenta expertize, analize de impact, comentarii, opinii, evaluări, propuneri şi alte materiale, respectînd standardele minime de cooperare.

c) întruniri ad-hoc

La iniţiativa Preşedintelui Parlamentului, a Biroului permanent, a comisiilor parlamentare permanente, a fracţiunilor parlamentare sau a organizaţiilor societăţii civile, pot fi organizate întruniri ad-hoc pentru consultări asupra unor probleme concrete de pe agenda Parlamentului şi asupra altor probleme de interes naţional.



d) audieri publice

Audierile publice sînt organizate cel puţin o dată pe an de către fiecare comisie parlamentară permanentă întru consultarea organizaţiilor societăţii civile în probleme de pe agenda Parlamentului sau în alte probleme de interes naţional.



e) conferinţa anuală

Pentru a evalua gradul de cooperare şi pentru a decide asupra unor noi direcţii de cooperare între Parlament şi organizaţiile societăţii civile, Preşedintele Parlamentului convoacă o conferinţă anuală, cu participarea reprezentanţilor organizaţiilor societăţii civile, precum şi a reprezentanţilor din cadrul Parlamentului.

Reprezentanţii societăţii civile vor putea fi incluşi în grupurile de lucru create de Parlament şi de organele de lucru ale acestuia în vederea elaborării sau definitivării unor proiecte de acte legislative. Parlamentul şi organizaţiile societăţii civile vor asigura procesului de consultare o publicitate adecvată prin implicarea tuturor mijloacelor de informare disponibile.

În acest sens, a avut loc conferinţa de totalizare a doua seminare, organizate de către responsabili din carul Biroului de Informare al Consiliului Europei. Biroul Permanent al legislativului s-a pronunţat asupra distribuirii între comisiile permanente şi subdiviziunile Aparatului a competenţelor şi responsabilităţilor relevante. Ca urmare, a demarat procedura de publicare pe site-ul oficial al Parlamentului a proiectelor de acte legislative, pe marginea cărora reprezentanţii societăţii civile a fost invitată să se pronunţe. De asemenea, la subiectul contribuţiei societăţii civile la procesul de creaţie legislativa, membrii Parlamentului RM au convenit că cea mai oportuna, logica şi adecvată ar fi axarea implicării reprezentanţilor societăţii civile pe realizarea Programului calendaristic al acţiunilor legislative în conformitate cu Rezoluţia si Recomandările Comisiei pentru respectarea obligaţiilor şi angajamentelor statelor membre ale Consiliului Europei, precum şi a Programului legislativ pentru perioada 2005 - 2009.


În Republica Moldova, ca în toate statele unde exerciţiul democratic este desfăşurat în condiţiile pluralismului politic, iar suveranitatea poporului este exercitată mai mult prin organele reprezentative ale poporului decît direct, partidele politice au un rol de o importanţă deosebită. Constituţia stipulează la art.41- libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice. Potrivit acestuia, cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri.

Condiţiile şi principiile constituirii, funcţionării şi dizolvării partidelor şi a altor organizaţii social-politice sunt stabilite în Legea nr.718 din 17 septembrie 1991 privind partidele şi alte organizaţii social-politice.

De către un grup de deputaţi, a fost elaborat un nou proiect de lege privind partidele politice, care a fost adoptat, de legislator, în prima lectură. Documentul dat a fost expertizat la Consiliului Europei, ultima versiune a opiniei experţilor datează din 19.04.2007. Proiectul de lege are menirea să completeze şi să ajusteze calitativ sistemul de norme referitoare la activitatea partidelor politice, cu toate reglementările şi inovaţiile absente pînă acum în legislaţia noastră.

Acest proiect a fost elaborat în urma studierii legislaţiei mai multor state, cum ar fi: Estonia, Letonia, Lituania, România, Germania, Austria, Georgia. De asemenea, au fost luate în consideraţie şi recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Prin elaborarea acestui proiect de lege se urmăreşte crearea de mecanisme care ar consolida democraţia, pluralismul politic, precum şi ar diminua absenteismul electoral.

Noutatea acestuia constă în instituirea mecanismului de finanţare a partidelor nu doar prin cotizaţii şi donaţii, dar şi în baza unor subvenţii de la bugetul de stat. Această finanţare este o investiţie directă în sporirea eficienţii partidelor politice, iar pe de altă parte, constituie o investiţie indirectă destinată dezvoltării democratice a societăţii. State ca Estonia, Letonia, Lituania, Germania, Franţa, România şi altele au sisteme de norme juridice care asigură finanţarea partidelor politice, iar principiul de distribuire a alocaţiilor din bugetul de stat către partidele politice se aseamănă cu cel din prezentul proiect de lege, cu excepţiile fireşti, determinate de specificul economic, politic şi social al fiecărui stat.



ARTICOLUL 23
Conform art. 28 al Constituţiei RM, statul respectă şi ocroteşte viata intima, familială şi privată. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 48 al Legii Supreme familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului. Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie, pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei sunt reglementate în Codul familiei al RM, adoptat la 26.10.2000, precum şi în alte acte normative adoptate în cazurile şi în limitele prevăzute de acesta.

Conform Codului susmenţionat, numai căsătoria încheiată la organele de stat de stare civilă generează drepturile şi obligaţiile de soţi prevăzute de acest Cod. În vederea încheierii căsătoriei, se întocmeşte o declaraţie de căsătorie şi se depune personal de cetăţenii care doresc să se căsătorească la organul de stare civilă în a cărui rază teritorială se află domiciliul unuia dintre ei sau al părinţilor unuia dintre ei. În declaraţia de căsătorie, viitorii soţi trebuie să indice că nu există nici un impediment legal la căsătorie. Depunerea declaraţiei de căsătorie şi înregistrarea căsătoriei au loc în modul stabilit pentru înregistrarea de stat a actelor de stare civilă.

Pentru încheierea căsătoriei este necesar consimţămîntul reciproc, neviciat, exprimat personal şi necondiţionat, al bărbatului şi femeii care se căsătoresc, precum şi atingerea de către ei a vîrstei matrimoniale. Vîrsta matrimonială minimă este de 18 ani pentru bărbaţi şi de 16 ani pentru femei. Pentru motive temeinice, se poate încuviinţa încheierea căsătoriei cu reducerea vîrstei matrimoniale pentru bărbaţi, dar nu mai mult decît cu doi ani. Reducerea vîrstei matrimoniale va fi încuviinţată de autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul persoanele care doresc să se căsătorească, în baza cererii acestora şi acordului părinţilor minorului.

Articolul 15 al Codului familiei stabileşte impedimente la căsătorie, după cum urmează:

(1) Nu se admite încheierea căsătoriei între:

a) persoane dintre care cel puţin una este deja căsătorită;

b) rude în linie dreaptă pînă la al IV-lea grad inclusiv, fraţi şi surori, inclusiv cei care au un părinte comun;

c) adoptator şi adoptat;

d) adoptat şi rudă a adoptatorului în linie dreaptă, pînă la al II-lea grad inclusiv;

e) curator şi persoană minoră aflată sub curatela acestuia, în perioada curatelei;

f) persoane dintre care cel puţin una a fost lipsită de capacitatea de exerciţiu;

g) persoane condamnate la privaţiune de libertate în perioada cînd ambele îşi ispăşesc pedeapsa;

h) persoane de acelaşi sex.

(2) Orice persoană poate face opunere la căsătorie, dacă există un impediment legal ori dacă nu sînt îndeplinite alte cerinţe ale legii, expunîndu-şi în scris motivele şi anexînd dovezile invocate. Organul de stare civilă este obligat să verifice opunerile şi, dacă acestea se confirmă, să refuze încheierea căsătoriei.

Conform art. 155 al Codului Familiei, cetăţenii străini şi apatrizii cu domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova, în relaţiile familiale, au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi cetăţenii Republicii Moldova. Cetăţenii străini, cu domiciliul în afara teritoriului Republicii Moldova, încheie căsătoria pe teritoriul Republicii Moldova conform legislaţiei Republicii Moldova dacă au dreptul la încheierea căsătoriei în conformitate cu legislaţia statului ai cărui cetăţeni sînt. Condiţiile de încheiere a căsătoriei de către apatrizi pe teritoriul Republicii Moldova sînt determinate de legislaţia Republicii Moldova, ţinîndu-se cont de legislaţia statului în care aceştia îşi au domiciliul. Căsătoriile încheiate la misiunile diplomatice şi oficiile consulare străine sînt recunoscute pe teritoriul Republicii Moldova în baza principiului reciprocităţii.

ARTICOLUL 24
Vis-a-vis de promovarea şi protecţia drepturilor copiilor menţionăm că de către Grupul de lucru constituit prin dispoziţia Procurorului General din 11 februarie 2005, a fost elaborat proiectul Legii privind statutul juridic al adopţiei. În vederea executării poruncii Guvernului nr.1138-1845 din 6 septembrie 2006, proiectul în speţă a fost definitivat de către Ministerul Justiţiei, în contextul obiecţiilor expuse de către Academia de Ştiinţe şi Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene. Sus-indicatul urmăreşte scopul excluderii lacunelor prezente în legislaţia autohtonă, privind stabilirea unor certe reglementări vizînd încuviinţarea adopţiei, prin intermediul cărora se vor asigura respectarea drepturilor copiilor şi se vor institui garanţii legale a acestora, prin prisma standardelor internaţionale.

De asemenea, proiectul de lege susmenţionat prevede crearea unui organ public central (se preconiza Agenţia protecţia familiei şi a copilului, actualmente se prevede crearea Ministerului protecţiei sociale, familiei şi copilului), care ar dirija procedura de adopţii naţionale şi internaţionale a minorilor moldoveni, se stipulează concret cerinţele referitor la conţinutul dosarului familiei adoptatoare şi a minorului adoptabil. Prin articol aparte este expusă prevenirea abuzului, traficului de copii, răspunderea penală în caz de neexecutare legală a procedurii de adopţie. Corespunzător este prevăzut dreptul minorului în urma adopţiei la continuitate la capitolul apartenenţei culturale, religioase, de păstrare a numelui şi a cetăţeniei pînă la majorat.

Proiectul de lege sus-menţionat este important şi prin faptul că prevede dreptul la adopţia internaţională doar cu concursul organelor competente în domeniu din ţările adoptatoare (membre ale Convenţiei asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale din 1993, ori cu care există acord bilateral la nivel de stat).
În Republica Moldova fiecare nou-născut este înregistrat în Registrul de stat al populaţiei, în baza Certificatului medical constatator al naşterii, care este indicat pentru confirmarea faptului naşterii a unui copil de către o femeie concretă într-o instituţie medico-sanitară sau naşterii asistate de un lucrător medical în afara instituţiei medico-sanitare. Certificatului medical constatator al naşterii este un document oficial, care se perfectează pe un formular special (Forma nr. 103/e-2004), aprobat prin ordinul comuna al Ministerului Sănătăţii, Depatratmentului Statistică şi Sociologie şi Departamentului Tehnologii Informaţionale nr. 292/130/126 din 11 octombrie 2004. Formularul certificatului medical constatator al naşterii este un document de evidenţă strictă, are numărul său (de la 000000001 pînă la 999999999) şi număr de identificare (IDNP) rezervat pentru copilul nou-născut. Numărul de identificare al nou-născutului şi numărul de ordine al certificatului medical se atribuie de către Ministerul Dezvoltării Informaţionale. La naşterea gemenilor (a 2, 3 şi mai mulţi copii) certificatul medical se completează şi se eliberează pentru fiecare copil în parte.

Conform prevederilor art. 4, p. (4), lit. a-d, a Legii nr.l585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurările obligatorii de asistenţă medicală, copiii sînt asiguraţi de stat. Anual, Guvernul aprobă Programul unic al asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, prin care fiecărui copil, inclusiv nou-născut, se asigură dreptul la asistenţă medicală urgentă la etapa prespitalicească, primară, specializată de ambulatoriu, stomatologică, servicii medicale paraclinice, inclusiv de înaltă performanţă, spitalicească, îngrijiri medicale la domiciliu. Copii sub 5 ani sînt asiguraţi cu medicamente compensate integral în tratamentul de ambulatoriu. De asemenea, toţi copii sînt imunizaţi gratuit, conform Programului de imunizări stabilit pe ţară. în scopul combaterii subnutriţiei, copiii alimentaţi artificial cuprinşi cu vîrsta 0-1 an, familiile cărora fac parte din păturile dezavantajate, sînt asiguraţi cu produse lactate adaptate procurate din sursele bugetare locale.

Prin Hotărârea Guvernului nr. 138 din 16.02.2006 a fost aprobat proiectul legii cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie. Proiectul în luna august a fost adoptat în prima lectură de către Parlament şi actual se definitivează pentru următoarea lectură.

Ministerul Sănătăţii (şi Protecţiei Sociale) a participat la elaborarea proiectului Hotărîrii Guvernului pentru aprobarea Strategiei şi Planului Naţional privind Reforma Sistemului Rezidenţial de îngrijire a Copilului 2006-2012 şi în parteneriat cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului va participa la implementarea prevederilor stipulate în proiectul dat.

Violenţa în familie este un fenomen negativ şi combaterea acestuia poate fi efectuată printr-o abordare complexă de măsuri, cu stabilirea priorităţilor şi a unor acţiuni de prevenire şi combatere a fenomenului, atît la nivel naţional, cît şi la nivel local. Aceste măsuri necesită de a fi direcţionate spre asistenţa medico-sociala şi juridică a femeilor dezavantajate pentru a le îmbunătăţi condiţiile de viaţă şi statutul;activităţi profesionale care să contribuie la reintegrarea socială şi/sau să promoveze sănătatea, vigilenţa în depistarea şi raportarea urmărilor violenţei în familie pentru grupurile marginalizate ale populaţiei; măsuri de conştientizare şi încredere reciprocă, prevenirea conflictelor, mediere şi soluţionare, educaţie civica, toleranţă reciprocă şi respect pentru diversitatea umană; colaborarea cu organisme internaţionale, ONG-uri în domeniul promovării valorilor familiale, drepturilor individului, etc.

Întru realizarea pct.2 al Hotărîrii Comisiei pentru drepturile omului şi minorităţile naţionale, privind problema violenţei în familie, consecinţele şi măsurile de prevenire a acesteia, Ministerul Sănătăţii a emis şi îndreptat în teritoriu o dispoziţie, adresată conducătorilor instituţiilor medico-sanitare publice republicane, municipale şi raionale, în care se propune: a întreprinde măsuri organizatorice întru sporirea vigilenţei lucrătorilor medicali faţă de persoanele supuse violenţei, cu informarea organele de poliţie despre persoanele supuse violenţei, care s-au adresat după asistenţă medicală în instituţiile medico-sanitare publice. Acordarea asistenţei medicale necesare persoanelor supuse violenţei se asigură conform prevederilor legislaţiei în vigoare. Tot aici este prevăzută organizarea activităţilor de informare, educare, comunicare în rîndurile populaţiei în problemele de educaţie pentru sănătate, prevenirea infecţiilor sexual transmisibile, HIV/SIDA, etc, organizarea măsurilor de conştientizare a populaţiei în domeniul protecţiei medico-sociale şi cultivarea unei atitudini de responsabilitate individuală, familială şi comunitară prin intermediul cabinetelor de sănătate reproductivă din Centrele Medicilor de Familie, Centrelor de Sănătate pentru Femei, Centrelor de Sănătate Prietenoasă Tinerilor.

Strategia naţională în sănătatea reproducerii, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.913 din 26 august 2005, este documentul de bază în reglementarea politicii statului în domeniul sănătăţii reproducerii tinerilor, în care unul din obiectivele generale a acestei este prevenirea violenţei domestice şi abuzului sexual. Acţiunile prioritare întru implementarea acestui obiectiv sînt direcţionate spre:

- asigurarea cadrului legislativ şi normativ adecvat prevenirii violenţei


domestice şi abuzului sexual în republica;

  • organizarea serviciilor specifice adresate victimelor violenţei domestice şi abuzului sexual;

  • sporirea gradului de informare şi educare a populaţiei în domeniul violenţei domestice şi abuzului sexual;

  • instituirea serviciilor de asistenţă socială familiilor, care nu-şi respectă adecvat responsabilităţile faţă de copii;

  • implementarea programelor de reabilitare psihologică a copiilor, victime şi martori ai violenţei;

  • organizarea serviciilor de consiliere a abuzatorilor.


Copiii instituţionalizaţi: Ministerul Sănătăţii (şi Protecţiei Sociale) are în subordine două Centre de plasament pentru 330 locuri, din care: Centrul de Plasament şi Reabilitare a copiilor de vîrstă fragedă din mun. Chişinău pentru 200 locuri şi Centrul de plasament temporar şi reabilitare pentru copii din mun. Bălţi cu 130 locuri. Cauzele plasării copiilor sînt următoarele: părinţi bolnavi, părinţi în detenţie, părinţi decedaţi, mame solitare, mame minore, copii orfani, copii bolnavi, condiţii de trai grele, inclusiv lipsa spaţiului locativ, părinţi vagabonzi, etc. Anual în aceste Centre sînt plasaţi peste 200 copii, din ei circa 98% de vîrstă preşcolară. Din numărul copiilor internaţi în anul 2005 30% au fost sub o lună. Practic 100% copii suferă de diferite maladii somatice şi neurologice iar 25% sînt copii cu disabilităţi severe, malformaţii congenitale, maladii genetice, etc. Peste 65% din copii sînt plasaţi temporar.

Păstrarea relaţiilor familie-copil constituie fundamentul sănătăţii şi dezvoltării socio-emoţionale armonioase a copilului. în scopul asigurării acestor relaţii se impune necesitatea restructurării şi modernizării serviciilor rezidenţiale actuale. Prevenirea instituţionalizării şi a efectelor negative ale acesteia asupra copiilor este grija prioritară a statului.

Întru păstrarea integrităţii familiilor, protecţia copiilor în situaţii de risc şi micşorarea numărului de copii instituţionalizaţi, Ministerul Sănătăţii (şi Protecţiei Sociale), a întreprins un şir de măsuri privind:


  • micşorarea numărului de copii refuzaţi în maternităţi şi secţiile de copii

  • prevenirea abandonului copiilor

  • dezinstituţionalizarea copiilor plasaţi în instituţiile rezidenţiale din subordine şi integrarea acestora în familie

  • crearea condiţiilor de reabilitare a copiilor cu disabilităţi.

În acest scop, în maternităţile cu în număr anual de naşteri de peste 700 şi mai mult, activează psiholog şi asistent social, pentru prevenirea abandonului în maternităţi. Aceşti specialiştii acordă consiliere atît gravidelor aflate în situaţie de

risc cît şi familiilor acestora.

O altă măsura întreprinsă de minister la acest capitol, a fost crearea Secţiei maternale, în cadrul Centrului de Plasament şi Reabilitare pentru Copii de Vîrstă Fragedă din Chişinău. Secţia a fost deschisă pentru 8 cupluri mama-copil. Aici sînt plasate mamele cu risc de abandon a copiilor nou-născuţi sau de vîrstă fragedă şi gravidele în ultimul termen de sarcină, care se confruntă cu diverse dificultăţi de natură materială, socială, profesională sau relaţională. Durata plasării cuplului mamă-copil în secţia respectivă, este în mediu de 6 luni şi variază în dependenţă de problemele existente şi posibilitatea soluţionării individuale a cazului. Aici mamele beneficiază de asistenţă medico-psiho-pedagogică, acordată de echipa pluridisciplinară a Centrului (psiholog, asistenţi sociali, jurist, etc). În anul 2006 în Centrul de plasament temporar şi reabilitare pentru copii Bălţi a fost creată o Secţie maternală similară celei din Chişinău, pentru 7 cupluri „mama-copil", preponderent din partea de nord a republicii.

Reieşind din faptul, că circa 21,0% din copiii de vîrstă fragedă sînt instituţionalizaţi din cauza problemelor de sănătate, întru prevenirea abandonului copiilor bolnavi, în Centrul de plasament temporar şi reabilitare pentru copii Bălţi, a fost deschis Centrul de zi de recuperare medico-socială şi de educaţie, cu o

capacitate de 15 paturi. Beneficiarii centrului sînt copii cu diverse afecţiuni psiho-neurologice şi fizice grave din mun. Bălţi, cuprinşi cu vîrsta între 1 şi 7 ani. Actualmente în Centrul de Plasament şi Reabilitare a Copiilor de Vîrstă Fragedă din Chişinău, se duc lucrări de reconstrucţie pentru deschiderea unei Secţii de zi pentru copii cu disabilităţi, cu o capacitate de 10 paturi. Aici vor beneficia de recuperare medico-psiho-pedagogică complexă copii cu probleme neuro-motorii cu vîrsta de la 6 luni la 7 ani, din mun. Chişinău. Ambele Centre de plasament din subordine, au fost înzestrate cu echipament performant pentru recuperarea copiilor cu handicap.



Copii cu handicap: In republică, la 1 ianuarie 2006 în evidenţă medicală se aflau 13208 copii invalizi, cuprinşi cu vîrsta sub 16 ani, indicele constituind 18,5 la 1000 copii de vîrsta respectivă în comparaţie cu 15,6 la 1000 în anul 2001.

Lista bolilor şi stărilor patologice, care acordă copiilor cu vîrsta sub 16 ani dreptul la primirea statutului de copil-invalid şi alocaţii sociale de stat, este aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 1260 din 17-10-2003, în baza căruia a fost elaborat ordinul Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 369/77 din 26.12.2003.

în republică, în anul 2005 structura invalidităţii după gradul de severitate se prezintă astfel:


  • gradul I - deţin 35,6% sau 6,45 la 1000,

  • gradul II - 53,7% sau 9,72 la 1000,

  • gradul III -10,7% sau 1,95 la 1000.

În ultimii 5 ani în republică, nivelul invalidităţii primare la copii are o dinamică în regres: de la 2,6 în a. 2001 pînă la 2,4 la 1000 copii în a.2005, ponderea copiilor invalizi primar depistaţi oscilînd între 16,4% în a.2001 şi 13,2% în a. 2005, din totalul copiilor invalizi. In structura invalidităţii copiilor după cauze - pe I loc se plasează tulburările mentale şi de comportament indicele invalidităţii constituie 4,2 la 1000 copii; pe locul II se plasează malformaţiile congenitale cu 4,0 la 1000 copii, pe locul III se plasează bolile sistemului nervos indicele osteo-articular, ale muşchilor şi ţesutului conjunctiv indicele constituie 1,0 la 1000 copii iar pe locul V se plasează bolile urechii şi apofizei mastoide, bolile ochiului şi anexelor sale şi bolile aparatului respirator, cu o frecvenţă de 0,7 la 1000 copii.

Conform prevederilor Legii nr. 499-XIV din 14 iulie 1999 privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni, alocaţiile pentru copiii invalizi de gradele I, II şi III se stabileşte cănd persoanele indicate nu se află la întreţinere deplină a statului.

Cuantumul alocaţiilor diferă în funcţie de severitatea stabilită şi constituie:


  1. pentru copiii invalizi cu vîrsta pînă la 16 ani, cu severitatea I – 100% sau – 179 lei;

  2. pentru cei cu severitatea II şi III – 85% sau – 152 lei.

Incepînd cu 01.04.2006 aceste sume au fost indexate cu 11,9 şi constituie respectiv 200,30 lei pentru copii invalizi de gradul I şi respectiv 170,09 lei pentru gradul II şi III. De asemenea, copiii invalizi beneficiază de compensaţii nominative pentru plata serviciilor comunale şi energiei electrice, precum şi de compensaţie unică pentru procurarea cărbunilor şi lemnelor în timpul sezonului de iarnă.

În ce priveşte protecţia socială a copiilor şi familiilor aflaţi în dificultate în Republica Moldova actualul Sistem naţional de asistenţă socială este constituit din:

1. Prestaţii sociale — care însumează mijloace băneşti îndreptate spre
susţinerea persoanelor care se află în situaţie dificilă, şi


Yüklə 0,87 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   6   7   8   9   10   11   12   13   14




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin