Tinerii pe calea întrebărilor



Yüklə 0,53 Mb.
səhifə5/14
tarix28.10.2017
ölçüsü0,53 Mb.
#17980
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   14

Exista in Romania de azi, printre ortodocsii nostri, tendinta de a demoniza mass-media. Ma intreb sincer ce castigam prin atitudinea aceasta, in conditiile in care noi intarziem sa venim cu alternativa? Este foarte adevarat ca mass-media zilelor noastre a abdicat de la rolul educativ si ca promoveaza nonsalant desfraul, muzica desantata, divertismentul "estival" scabros si lasciv, astrologia, vrajitoria, teorii aparent stiintifice despre lume si viata, fenomenele U.F.O. si paranormale, sincretismul religios si, mai nou, invatatura cultelor neoprotestante. Azi prostul gust si vulgaritatea au devenit, din pacate, sinonime cu libertatea de expresie! "Asta cere publicul" se spune deseori, insa, fara doar si poate, gusturile se si educa. Dar sa nu dam vina pe comunicarea mediatica in sine, ea este, dupa cum ii spune si originea, un "mijloc", un... simplu mijloc. Cei ce alegem suntem noi, cei ce citim ziare, cei ce ascultam radioul, cei ce privim la televizor.

Putem lupta, spre exemplu, impotriva unei asa mari inventii cum este televiziunea? E rau televizorul? El e doar un mijloc... Noi, cei ce alegem, alegem bine sau rau. In acelasi duh, am putea spune ca si descoperirea hartiei sau a tiparul sunt lucruri rele, caci se tiparesc putine carti bune si mult prea multe carti proaste. N-ar fi mai bine sa-i invatam pe crestinii nostri sa aiba discernamant, sa aleaga ce-i bun de acolo "asa cum albina culege nectarul din florile bune"? Parintele Teofil de la Sambata de Sus, in stilul sau hatru, spunea ca, daca televizorul nu-i stricat, este bun. Si Parintii Bisericii spuneau in acelasi duh ca nu vinul e rau, ci betia, nu femeia e rea, ci curvia etc.

Biserica se adreseaza prin excelenta tuturor fiilor ei, nu doar unor enclave care detesta societatea deschisa si demonizeaza mass-media.... Biserica nu ne indeamna sa iesim din societatea civila, sa intoarcem spatele lumii... Trebuie sa traim in lume, ca si cum nu am face parte din ea in sensul pe care Sfantul Pavel, prin excelenta deschis catre lume, il prezinta in Epistole cand spune: Caci nu avem aici cetate statatoare, ci o cautam pe aceea ce va sa fie (Evrei 13, 14). Acelasi neinfricat Apostol afirma: Asadar, daca ati inviat impreuna cu Hristos, cautati cele de sus, unde se afla Hristos, sezand de-a dreapta lui Dumnezeu; Cugetati cele de sus, nu cele de pe pamant (Coloseni 3, 1-2). Cum se face ca tocmai autorul acestor versete, Sfantul Pavel, este prin excelenta un om al comuniunii si comunicarii, un om al lumii? Fara doar si poate, cine traieste in cetate si intoarce spatele lumii reale, cine ramane indiferent sau impasibil fata de cele ce se intampla in lume, tradeaza putina iubire fata de oameni (exceptie facand monahii care au parasit lumea nu pentru ca au detesta-o, ci chiar din dragoste pentru ea; multi cred, pe buna dreptate, ca pentru rugaciunile lor Dumnezeu mai tine lumea). De aceea, cred ca se cuvine sa ne calauzim dupa Sfantul Pavel, caci el marturisea cu dragoste Evanghelia pe pamant si inima ii era permanent la Cer.

Este adevarat, dupa cum afirma si Danion Vasile, ca "mass-media este Evanghelia zilelor noastre; este lumina dupa care se calauzesc masele de oameni care asteapta vestea cea buna a fericirii pamantesti"[44]. E o realitate. Totul se invarte azi in jurul comunicarii mediatice. Ea e o forta ce nu ar trebui sa o mai neglijam, ea formeaza, ea creste tinerii de azi. Nu castigam nimic daca o demonizam. Daca ochii si urechile a milioane de romani sunt indreptati spre presa, radio si televiziune este si datoria noastra, a celor ce marturisim dupa putere Cuvantul Mantuitorului, de a veni si pe acest drum in intampinarea acestora mici pentru care Hristos a murit. Bineinteles ca Evanghelia trebuie sa fie vestita pe calea traditionala a pastoratiei; predica se tine de la amvon, catehizarea se face in biserica si la orele de religie, dar nu ne mai putem ingadui sa ignoram acest mijloc prin care Cuvantul lui Hristos poate ajunge la oamenii ce-si spun: "nu le am p-astea cu Biserica"...

Editorialul, spre exemplu, nu este un gen patristic spun ce-i ce se grabesc sa excluda temeiul unei prese crestine, afirma un teolog[45]... Pe buna dreptate, dar in acelasi duh putem sa ne intrebam: o barca poate fi amvon? Iata ca adaptandu-se momentului si locului, Mantuitorul Hristos a facut amvon dintr-o corabie pe cand multimile se imbulzeau pe malul lacului Ghenizaret ca sa-l asculte[46]. Predicile Sfantului Pavel in agora din Corint sunt si ele o... adaptare din mers. Astazi e oportun sa vorbim cu putere multa in agora spatiului mediatic. Unde sunt oameni, e nevoie de marturisirea credintei, de tamaduire sufleteasca. In principiu nu conteaza calea, ea e valoroasa daca aduce roade in timp...

Inalt Prea Sfintia Sa Bartolomeu Anania marturisea in emisiunea Eugeniei Voda, "Profesionistii", ca, pe cand era incarcerat la Aiud de catre regimul politic, tinea sambata si duminica predici in limbajul morse celor din celulele alaturate. Vladica s-a adaptat momentului, nu a considerat ca e neadecvat a tine predici la teava de calorifer... Desi Internetul este si el de multe ori demonizat in ziua de azi, totusi multi parinti dau raspunsuri la intrebari duhovnicesti concrete prin Internet. Multe site-uri cuprind carti si predici ortodoxe, poti "vedea", spre exemplu, tot prin mijlocirea lui, adevarate comori iconografice ale Sfantului Munte Athos.

Sa nu mai neglijam forta si impactul mass-media, mai ales azi cand traim intr-o epoca a comunicarii...

Neoprotestantii, desi sunt un procentaj minuscul fata de Biserica dreptmaritoare, au acaparat intr-o proportie foarte mare spatiul mediatic romanesc... In ziua de azi se folosesc din ce in ce mai mult sintagme ca: "piata libera a religiilor", "pluralism religios", "oferta religioasa", "concurenta valorilor religioase". Nu ne plac astfel de sintagme de marketing si cred ca ar fi bine sa nu ne obisnuim cu ele. Biserica Ortodoxa nu are ce vinde si nici ce cumpara, ea e datoare sa asigure mantuirea credinciosilor in orice vremuri, oricum ar fi ele, si sa ii pazeasca pe fiii ei de invataturile noi pierzatoare de suflet. Pe "n" canale media poti auzi si vedea filme religioase neoprotestante, predici ale unor pastori, explicari simpliste si emfatice ale textelor evanghelice, indemnuri de a suna la un numar de telefon dupa o Biblie sau pentru ca pastorul sa se roage pentru telespectatori. Prozelitismul nu mai este in lumea de azi vazut ca o actiune negativa, ci ca o expresie a libertatii intr-o societate confuza aflata in clocot.

E nevoie de o presa ortodoxa care, asa cum spunea Teodor Baconsky, "sa cantareasca ziua din perspectiva eternitatii"[47]... Cred ca in conditiile in care tipul de presa macabru (violuri, scandaluri, ucideri) se dezvolta si acapareaza piata informationala, noi ii putem contrapune faptul cotidian comentat din perspectiva vietii in Hristos, cu accent pe experientele pozitive, ziditoare, demne de urmat.

E nevoie de edituri ortodoxe serioase (multi teologi preoti si laici au excelente teze de licenta care cu putin efort, concretizat in a le rescrie pe-ntelesul crestinilor de rand, ar merita sa vada lumina tiparului), de ziare si reviste de spiritualitate de larga circulatie, cu subiecte incitante, care sa respecte regulile de piata, pentru a fi vandabile. E nevoie de emisiuni radio-TV ortodoxe bine facute, programate si in afara timpului liturgic, ca sa poata fi vizionate si de cei ce merg regulat la Sfanta Liturghie. Tocmai cei mai interesati de emisiunile acestea nu le pot urmari. Va mai amintiti celebra emisiune Credo de pe TVR 2 de acum vreo 10 ani si cum era asteptata cu sufletul la gura de crestinii mai mult sau mai putin credinciosi si cate comentarii nastea a doua zi? Va amintiti impactul extraordinar al filmului Iisus din Nazaret al lui Franco Zeffirrelli? Pe buna dreptate, parintele Stefan Iloaie, directorul postului de Radio Renasterea (Cluj) si printre putinii teologi specialisti in mass-media, spunea ca "Nu vom sti niciodata toate modalitatile prin care Dumnezeu lucreaza si prin care El Se face cunoscut in lume"[48].

Teologii cu condei pot mai mult decat sa tina "sfantul zilei" sau sa explice in trei randuri Evanghelia duminicala. E nevoie in presa de azi de o viziune ortodoxa asupra lumii in care traim. Cuvantul lui Hristos, de buna seama, merita mai mult decat un colt de pagina, de cele mai multe ori cu invecinari stanjenitoare si rusinoase ("gainarii" de presa sau nuduri tip "fata de la pagina 5"). Cei ce merg constiinciosi la biserica, cei care Il marturisesc pe Hristos cel Viu prin insasi viata lor, oare nu simt nevoia ca ceea cred sa se regaseasca intr-o mai mare masura in spatiul mediatic? Oare iubesc ei aceasta enclavizare sau pur si simplu cred ca nu se mai poate face nimic? Poate ca presa ortodoxa nu va avea niciodata tirajele revistelor... cu pictoriale sau ale cotidienelor sportive, dar stiu cu siguranta ca exista interes nu doar pentru "campionii slavei lumesti" (sportivii, artistii), ci si pentru "campionii slavei celei ceresti" (sfintii).

Oare nu ne-a obosit pe toti satirizarea in mass-media a superstitiilor unor crestini sau prezentarea marilor praznice intr-un limbaj total neadecvat sau doar din perspectiva unor aspecte absolut nesemnificative (bradul de Craciun, iepurasul de Pasti, etc.)? Faptul religios are, in general, valoare pentru jurnalisti doar daca e inedit, senzational sau pune Biserica intr-o lumina nefavorabila. Personal deplang astfel de situatii si recomand, in consecinta, facultatilor de jurnalism sa studieze si oarece discipline teologice, pentru ca omul de presa de la noi - prin cuvantul lui scris sau vorbit - se adreseaza unor suflete crestine. Nu mai spun ca ignoranta nu e deloc o buna carte de vizita...

Despre moralitatea presei s-a vorbit nu o data. De aceea, Teodor Baconsky afirma ca a scrie un simplu articol despre cele sfinte intr-o gazeta mediocra, suburbana, e ca si cum ai transforma in capela una din dependintele unui bordel[49]. E un mare risc? Da, se pare ca este... Dar exista si posibilitatea ca, printr-o lucrare sustinuta, bordelul sa se transforme, cu mila lui Dumnezeu, intr-un asezamant de binefacere.

Biserica noastra vie si dinamica isi poate asuma acest lucru. Capul ei, Hristos ne spune: Indrazniti. Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33).

 

[44] Danion Vasile, Cartea nuntii. Cum sa-mi intemeiez o familie?, Editura Nemira, 2003, p. 101 (reeditata si la Editura Egumenita).

[45] Cf. Teodor Baconsky, Ispita binelui, Eseuri despre urbanitatea credintei, Editura Anastasia, 1999, p. 83.

[46] Pe cand multimea Il imbulzea, ca sa asculte cuvantul lui Dumnezeu, si El sedea langa lacul Ghenizaret, A vazut doua corabii oprite langa tarm, iar pescarii, coborand din ele, spalau mrejele. Si urcandu-Se intr-una din corabii care era a lui Simon, l-a rugat s-o departeze putin de la uscat. Si sezand in corabie, invata, din ea, multimile (Luca 5, 1-3).

[47] Teodor Baconsky, op. cit., p. 82.

[48] Arhid. Dr. Stefan Iloaie, Tinerete, ideal, Biserica (carte de interviuri), Editura Agaton , Fagaras, 2002, p. 144.

[49] Cf. Teodor Baconsky, op. cit., p. 86.





Pervertirea cuvintelor (deturnare de sens)

>>

Noi, crestinii stim bine un lucru: cuvintele nu-s obiecte de joaca. Te poti juca cu multe, dar nu cu vorbele, caci ele sunt stropi din Cuvantul Vietii sau, mai bine spus, asa ar trebui sa fie.

Cuvintele noastre trebuie sa se regaseasca in Cuvantul Vietii. Cuvintele noastre au sens, au valoare doar daca marturisesc Viata; in rest, totul e desertaciune... Se cuvine, de asemenea, conform Scripturii, sa spunem ceea ce e da, da si ceea ce e nu, nu, caci ce-i mai mult de la cel rau este (cf. Matei 5, 37).

Asistam in ziua de azi la o pervertire a cuvintelor, mai ales a celor ce au conotatie spirituala, moral-religioasa. In mediile culturale se vehiculeaza des vorbe cu sens deturnat. E chiar la mare cautare sa filosofezi pe astfel de teme... La ce ma refer?

Spre exemplu, ce intelege lumea desacralizata de azi, prin a fi "conservator" sau "traditionalist"? Pentru ea inseamna a fi inchistat, invechit, anacronic... Biserica noastra, insa, si-a asumat acesti termeni pretiosi, chiar si in unele definitii, bineinteles fara a le da sens peiorativ. A conserva ceea ce e valoros, a pastra traditia nu poate fi decat un lucru pozitiv.

"A fi bisericos" inseamna a merge des la biserica si a respecta invatatura, poruncile si prescriptiile Bisericii, insa pentru multi expresia se traduce prin "a fi bigot", "a fi habotnic"!

De asemenea, ce spune lumea actuala ca inseamna "dogmatic"? Oare nu limitat, inchistat, redus, circumscris, preconceput!? Noi, crestinii ortodocsi spunem insa ca dogmatica ne clarifica adevarul revelat, ne expune sistematic dogmele, definindu-ne deci adevarul de credinta. De vom marturisi o alta invatatura devenim eretici si nu mai avem partasie cu Hristos - Adevarul...

Azi e la mare cautare sa "gandesti liber", insa putini si traiesc realmente liberi, din ce in ce mai putini, caci ceilalti inca nu stiu ca si pentru ei este valabila afirmatia: adevarul va va face liberi...

Un alt exemplu: Pentru crestini, "saracii cu duhul" sunt cei smeriti (intr-una dintre interpretarile patristice), pentru lumea de azi ei sunt prostii, naivii... Chipurile, pe acestia i-ar ferici Bunul Dumnezeu...

Noi numim "mironosite" pe curajoasele si marturisitoarele femei "purtatoare de mir" care vin la mormantul Domnului; lumea de azi insa numeste mironosite pe fetele fandosite, sclifosite, usor fatarnice si viclene si pe cele care vor sa para mai evlavioase decat sunt. De aici si concluzia falsa - in ochii unor necredinciosi - ca aproape orice fata evlavioasa de fapt... "face pe mironosita".

Apropo de fete, in urma cu vreo cincisprezece ani, daca spuneai despre cineva ca e "fata buna", toti intelegeau ca are inima buna. Astazi, cand tinerii spun despre o fata ca "e buna", ei fac referire la trup, referire cu conotatie sexuala evidenta.

Pudoarea e definita ca fiind "sentimentul de sfiala, de jena, de decenta manifestat in comportamentul cuiva; prin extensiune - curatenie morala"[50]; ea este insa asociata mai mereu si definita ca "falsa pudoare", iar daca-i falsa trebuie lepadata. Ce se cere a fi lepadata? Falsa pudoare. Ce se leapada insa? Chiar pudoarea!

E dureros si nedrept ca astfel de cuvinte s-au "travestit", ca li s-a denaturat sensul profund moral-religios. De ar fi doar acestea... Insa si "evlavia", "smerenia", "jertfa" sunt deja cuvinte prea grele pentru lumea postmoderna conectata la internet... Ele parca sunt aduse de la muzeu, prea miros "a bunica", a naftalina, a traditie.

Biserica mileniului III e datoare sa lamureasca si uneori chiar sa ia atitudine cu demnitate fata de astfel de deturnari de sens, caci nu e bine sa lasam prea mult cuvantul pe seama "fauritorilor de basme" si a "ritorilor nebuni", caci scris este ca vom da raspuns pentru fiecare cuvant pe care-l vom rosti, si se cuvine deci sa pazim turma. Teologul are Cuvantul si inca nadajduiesc sa aiba si ultimul cuvant. Si chiar mai mult decat atat - nadajduiesc ca ne vom creste pruncii intr-o tara ce va pune pret pe cuvantul teologului pentru simplu motiv ca acesta nu-i al Lui, ci e din Cuvantul Vesnic "prin care toate s-au facut"...

Sa vorbim lumii cu cuvinte noi si vii, sa-i descoperim sensurile pervertite de aculturatii zilelor noastre, sa cuvantam pe-nteles in agora acestui veac, sa ne deschidem spre lume. Si sa-i vorbim cu dragoste. Invierea Domnului ne invata ca doar dragostea e mai puternica decat moartea. Sa nu ne lasam amagiti de o falsa conceptie despre ravna, sa nu confundam ravna pentru credinta cu agresivitatea noastra, spunea Sfantul Ignatie Briancianinov in Despre inselare[51]. Sa indreptam pe aproapele fara patima, caci si noi suntem pacatosi, nicidecum sfinti.

Cred ca vom fi judecati si pentru tacerea noastra, pentru jena noastra de a nu parea ridicoli in fata lumii. E vremea sa strigam in pustia acestui veac (ce nu se arata deloc a fi religios ori mistic), sa strigam convingator, fara patima, ci cu dragoste, ca si odinioara Inaintemergatorul. Acum e vremea! De n-o vom face acum s-ar putea sa vina ziua cand nu ne vom mai intelege unii cu altii.

 

[50] DEX, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996, p. 868.

[51] Vezi Despre ravna sufleteasca si cea duhovniceasca (p. 11 si urm.), in Sfantul Ignatie Brianceaninov, Despre inselare, Schitul Lacu, Sfantul Munte Athos, 1999.



10-15 noiembrie – Saptamana tolerantei. Toleranta de azi: cal troian occidental intr-o Romanie urgisita?

>>


Yüklə 0,53 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   14




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin