Muntele vrăjit expunere premergătoare

Sociologia suferinţei şi în care suferinţele umanităţii, toate specii] genurile lor, vor trebui sa facă obiectul unui studiu sistematic şi _co plet. Veţi obiecta, poate: la ce folosesc speciile, genurile şi sistemul? y răspund: ordonarea şi selecţionarea sînt începutul dominării, cac duşmanul cel mai primejdios este necunoscutul. Trebuie sa scoatem neamul omenesc din stadiile primitive ale fricii şi ale apatiei răbdătoare şi sa-l aducem la faza activităţii conştiente. Trebuie sa-l luminam şi sa-i facem să înţeleagă ca efectele dispar de îndată ce, înainte chiar de a le suprima, le-am descoperit cauzele, şi ca mai toate suferinţele indivi­duale sînt boli ale organismului social. Bine! Acesta este deci scopul Patologiei sociologice. în vreo douăzeci de volume de formatul obişnuit al unui lexicon, ea va studia toate cazurile imaginabile ale suferinţei omeneşti, de la cele mai personale şi mai întinse, pînă la marile ciocniri dintre grupe, pînâ la suferinţele ce decurg din lupta duşmănoasa a claselor, pînă la conflictele internaţionale — adică, pe scurt, ea va denun­ţa chimismul elementelor ale căror amestecuri şi combinaţii multiple provoacă toate suferinţele omeneşti şi, luînd ca linie de conduita demni­tatea şi fericirea umanităţii, îi va propune cel puţin mijloacele şi masu­rile care se vor vădi mai indicate pentru a elimina cauzele acestor sufe­rinţe. Diferiţi specialişti informaţi din lumea ştiinţifica europeana, medici, economişti şi psihologi îşi vor distribui redactarea acestei Enci­clopedii a suferinţelor, iar biroul redacţional general de la Lugano va strînge aceste diverse studii. Ma întrebaţi cu ochii ce rol trebuie sa-nu revină mie în opera aceasta? Lasaţi-mâ sa isprăvesc. Beletristica nu poate fi neglijata în ansamblul acestei mari lucrări, căci tocmai ea are ca obiect suferinţele omeneşti. De aceea a fost prevăzut un volum aparte care, pentru alinarea şi lămurirea celor ce suferă, trebuie sa grupeze şi^s analizeze pe scurt toate capodoperele literaturii universale relative fiecare dintre aceste conflicte; iar prin scrisoarea care mi-a fost trimis şi pe care o vedeţi, aceasta este sarcina care a fost încredinţată urw'^u dumneavoastră servitor.

- Ce spuneţi, domnule Settembrini! Dar daca este aşa, atunci ing duiţi-mi să vă felicit din toata inima. lata o sarcina măreaţa şi într-^a

MUNTELE VRĂJIT

275

ută pe măsură dumneavoastră, am impresia. Nu sînt deloc sur-^V â Liga s-a gîndit la dumneavoastră. Şi cît de fericit trebuie să fiţi P , puteţi da un ajutor pentru combaterea suferinţelor omeneşti. ^a g_ste o muncă de durată, spuse gînditor domnul Settembrini, cere i_tâ prudenţă şi multe lecturi. Mai ales ca - adaugă el, în vreme ce • 'rea părea că i se pierde în multiplicitatea misiunii sale — artele fru-ase şi-^au asumat, de fapt, aproape în mod constant suferinţa ca obiect lor ba chiar şi capodoperele de rangul al doilea şi al treilea s-au ocu-t de ea într-un fel oarecare. Astfel stau lucrurile sau, mai curînd, cu tît mai bine. Oricît de vasta ar fi aceasta temă, ea este în orice caz din­tre acelea de care te poţi achita, la rigoare, chiar şi avînd acest blestemat domiciliu, cu toate ca nădăjduiesc sa nu fiu silit s-o termin aici. Nu se poate spune acelaşi lucru, continua el apropiindu-se iarăşi de Hans Castorp şi coborînd glasul pîna la şoaptă, nu tot acelaşi lucru se poate spune despre datoriile pe care natura vi le impune dumneavoastră, dom­nule inginer! Aici am vrut sa ajung şi asta am ţinut sa v-o amintesc. Ştiţi cît de mult vă admir profesia, însă cum a dumneavoastră este una strict practică, adică nu o profesie spirituală, n-o puteţi exercita, spre deose­bire de mine, decît acolo, în lume. Doar la şes puteţi fi european, sa luptaţi în mod activ, în specialitatea dumneavoastră, împotriva suferinţei, să ajutaţi desfăşurarea progresului, adică să utilizaţi timpul dumneavoastră. V-am mai vorbit despre misiunea ce-mi revine de a vă ajuta să vă regăsiţi pe dumneavoastră înşivă, pentru a vă înălţa concep­ţiile care, după cît s-ar părea, încep sa se cam încurce, datorita diver­selor influenţe atmosferice. Insist pe lînga dumneavoastră: păstraţi-vă ţinuta! Fiţi mîndru şi nu vă pierdeţi în ceea ce va este străin. Feriţi-vă de această mlaştină, de această insulă a lui Circe, nu sînteţi destul de Ulise pentru a locui în ea nepedepsiţ. Veţi ajunge să mergeţi în patru labe, aţi ^{Ş1 mce}put să vă aplecaţi înainte cu toate extremităţile anterioare şi în curînd veţi începe să grohăiţi - paziţi-va!

^In tot timpul sfaturilor lui, umanistul clătinase stăruitor capul. Tăcu,

^c"n în pămînt şi sprîncenele încruntate. Era cu neputinţa sa-i

punzi pe un ton glumeţ sau evaziv, aşa cum se obişnuise Hans

^orP să procedeze, şi cum crezuse o clipă ca va fi posibil şi de data

a. Lăsase şi el pleoapele în jos. Apoi, ridicînd din umeri, spuse tot

■«« de încet:

"" Ce trebuie să fac? ~ Ceea ce v-am spus.

276

THOMAS MANN

la o asemenea întrecere odioasa, atît de obişnuita aici, altfel v-_as punde că sînt în mod simţitor mai bolnav decît dumneavoastră nenorocire atît de bolnav în realitate, încît nu mai am nici o speram părăsesc vreodată locul acesta şi sa ma pot întoarce în lumea din v astfel ca nu-mi ramîne decît sa mă înşel cu viclenie pe mine însumi n în clipa cînd mi se va părea cu totul necuviincios sa mai întreţin asemenea iluzie, voi paraşi acest stabiliment şi ma voi retrage pem restul zilelor mele într-o locuinţa particulara, undeva în vale. Faptul v fi, evident, întristător, dar cum sfera muncii mele este cea mai libera ' cea mai ideala, asta nu ma va împiedica sa slujesc pîna la ultima me suflare cauza umanităţii şi sa ţin piept duhului bolii. V-am mai atras atenţia asupra deosebirii dintre noi, în aceasta privinţa. Domnule ingi­ner, nu sînteţi omul care sa puteţi apară aici ceea ce este mai bun în dumneavoastră, şi lucrul acesta J-am v azut chiar de la prima noastră întîlnire. îmi faceţi o vina ca nu m-am dus la Barcelona. M-am supus interdicţiei, ca sa nu ma prăpădesc prea curînd. însă am facut-o cu cele mai puternice împotriviri, nu fara ca spiritul meu sa se fi opus cu orgoliu şi durere acestui dictat al jalnicului meu trup. Dar în cazul dum­neavoastră ma întreb daca spiritul dumneavoastră opune vreo opoziţie prescripţiilor date de puternicii de aici — sau, mai curînd, ascultaţi cu atîta graba numai de trupul dumneavoastră şi de înclinaţiile lui...

— Ce-aveţi împotriva trupului? îl întrerupse repede Hans Castorp şi-l privi pe italian cu ochii lui albaştri, larg deschişi, al căror alb era stră­bătut de vinişoare roşii. Temeritatea de care era perfect conştient îi dă­dea ameţeli. „Despre ce vorbeam? se întreba iute în sine. Discuţia înce­pe sa mă îngrozească. Căci iata-ma pe picior de război cu el şi, pe cit va fi posibil, n-am sa-l las sa aibă ultimul cuvînt. Fireşte, va sfîrşi prin a-l avea totuşi, însă lucrul n-are importanţa, deoarece tot voi cîştiga ceva. Am sa-l provoc." îşi completa obiecţiunea:

— Nu sînteţi oare umanist? Cum puteţi vorbi atît de rău despre trup-De data aceasta, Settembrini zîmbi neprefacut şi sigur de el.

— „Ce învinuire aduceţi analizei?" cita el cu capul înclinat pe urnaf-„Aveţi ceva împotriva analizei?" Ma veţi găsi gata întotdeauna sa ^v dau replica, domnule inginer, adaugă înclinîndu-se şi salutînd duşumea cu un gest al mîinii, mai ales cînd daţi dovada de spirit în obiecţiw¹¹ dumneavoastră. Va apăraţi nu fara eleganţa. Umanist — sînt. desig Nu veţi putea dovedi niciodată ca am înclinaţii ascetice. Aprob, cin*¹ şi iubesc trupul, la feJ cum aprob, cinstesc şi iubesc forţa, fruniu^sc'

MUNTELE VRĂJIT

277

„»a veselia şi bucuria - şi tot aşa cum apar lumea intereselor libert³¹

împotriva fugii sentimentale din lume, cum apar clasicismul

triva romantismului. Cred ca poziţia mea nu comporta nici un

u- r>r Dar există o putere, un principiu spre care se îndreaptă adezi-_eclu^VOk" ... . , .

mea cea mai înalta, cinstirea mea suprema şi ultima, întreaga mea

. j_ar aceasta putere, acest principiu este spiritul. Oricîta scîrba aş •_mţi vazînd opunîndu-se trupului nu ştiu ce urzeala şi fantoma de clar , [_unâ> numită „suflet", totuşi, în antiteza dintre trup şi spirit, trupul emntfică principiul rau şi demonic, deoarece trupul este natura, iar atura-opusa, aşa cum vreţi dumneavoastră, spiritului, raţiunii — natu­ra va repet, este rea, mistica şi rea. „Sînteţi umanist!" îmi atrageţi atenţia dumneavoastră. Sînt. i'ara îndoiala, căci ramfn un prieten al omu­lui aşa cum a fost şi Prometeu. un îndrăgostit de umanitate şi de nobleţea ei. Dar aceasta nobleţo sălăşluieşte îti spirit, în raţiune, şi iată de ce zadarnic ma veţi învinui de obscurantism creştin... Hans Castorp se opuse cu un gest.

- ...în zadar îmi aduceţi aceasta învinuire, stărui Settembrini, deoa­rece aristocratica mîndrie a umanismului este silita sa resimtă subor­donarea spiritului faţa de trup, faţa de natura ca pe o umilinţa, ca pe o insultă. Vâ amintiţi, fărâ îndoiala, de cuvintele marelui Plotin, care spunea că-i este ruşine ca are trup? întreba Settembrini şi păru sa aştepte atît de serios un răspuns, îneît Hans Castorp se văzu silit sa mărturi­sească faptul câ auzea asta pentru prima data.

-Ni le-a transmis Porfirius. Este o părere absurda, daca vreţi. Dar absurdul este moralitatea spiritului şi, în fond, nimic nu poate fi mai jos­nic decît învinuirea de absurditate acolo unde spiritul tinde sa-şi păstreze demnitatea împotriva naturii şi nu vrea sa se plece in fata ei... ^AU auzit vorbindu-se despre cutremurul de pamînt de la Lisabona?

- Nu — un cutremur de pamînt? Aici nu ma uit prin ziare...

- M-aţi înţeles greşit. Este destul de regretabil, în treacăt fie spus -aptul ^acesta defineşte locul unde ne aflam - ca aici neglijaţi sa citiţi

^e- Dar vă înşelaţi, fenomenul natural la care fac aluzie nu este > ^el s-a întîmplat cam cu vreo suta cincizeci de ani în urma...

~ ^A- da, staţi puţin... aşa c. Am citit ca Goethe a spus în clipa aceea.

P^fea, la Weimar, în dormitor, servitorului...