În anii 1976-1980 este profesor la Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga”, a fost membru al colegiului redacţional de repertoriu al Ministerului culturii al Moldovei. Din anul 1987 a fost conferenţiar la Conservatorul de stat „Gavriil Musicescu” din Chişinău.
În anii 1979-1985 a fost membru al Comitetului de conducere al Uniunii Compozitorilor din Republica Moldova (UCRM). În anii '90 a fost secretar al UCRM.
Este Laureat al Premiului „Boris Glavan” pentru tineret (1979) şi Premiului de Stat al Republicii Moldova (1988).
Conferenţiar universitar, Ghenadie Ciobanu activează şi la Catedra de Teoria Muzicii şi Compoziţie din cadrul Academiei de Muzică din Chişinău.
Din 1990 este Preşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Moldova, din 1993 ̶ al Asociaţiei Moldoveneşti de Muzică Contemporană.
Creaţiile lui Genadie Ciobanu sunt înregistrate pe 4 CD-uri. Compozitorul realizează unele cicluri de emisiuni radiofonice pentru Radio Moldova (Studioul Muzicii Noi şi Continuum: Interferenţe muzicale).
Este laureat al Premiului Naţional al Republicii Moldova în domeniul literaturii şi artei (1998); Premiul Departamentului de Stat pentru Tineret şi Sport (1991); deţinător al mai multor premii ale Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Moldova (1995, 1997-2002); a obţinut Premiul I la Concursul dedicat aniversării a 50 de ani ai UNESCO şi ONU (Chişinău, 1995); Premiul Festivalului Teatral Naţional de Dramaturgie contemporană (Chişinău, 1998) pentru muzică; premiul „Antena de aur” al Companiei de Stat „Teleradio-Moldova” (1999).
Lui Ghenadie Ciobanu i s-a conferit titlul onorific „Maestru în artă” al Republicii Moldova (1999). În anul 2000 a fost decorat cu medalia „Mihai Eminescu” şi Ordinul Naţional „Steaua României” în gradul de Comandor (România, 2000).
„De profundis...” (Generaţia mea): cantata-monument, versuri de Anna Ahmatova (1985)
Ciclu din trei piese pentru pian (Peisaj, Ostinato, Rondo) (1979).
„Voci după coline”: romanţă pentru soprană şi pian, versuri de D. Samoilov (în rusă) (1980)
„La gura codrului”: romanţă pentru soprană şi pian, versuri de A. Gujel (1980)
„Două sonete pentru bariton şi pian”, versuri de Innokentii Annenskii şi Ivan Bunin (1983)
„Dorul”: romanţă pentru soprană, flaut şi orchestra de cameră, versuri de Bogdan Petriceicu Haşdeu (1988)
versiune pentru soprană şi pian „Poate, la toamnă...” pentru bariton şi pian, text de Mihai Eminescu (fragment din scrisoare) (1988)
„Cîntări uitate” (Închinare muzicală lui Dosoftei) pentru bas sau bariton şi ansamblu de solişti, versuri de Dosoftei (1989)
„A noua lună în cer” pentru mezzo-soprană, corn englez şi percuţie, după poezia clasică chineză (în chineză), versiunea a 2-a (1992)
„Katai Tayama Songs” pentru mezzo-soprano, corn englez şi percuţie, după poezie japoneză (în japoneză) (2000)
Studiu sonor Nr.4: „...De dincolo” pentru mezzo-soprano şi ansamblu instrumental, versuri de Traianus ” (2003)
Cariera muzicală a început-o în Orchestra de Teleradio Moldova (1957-62). A predat la Colegiul de Muzică „Ştefan Neaga” din Chişinău (1963-67).
A fost membrul al Comitetului de conducere al Uniunii Compozitorilor din URSS şi al Uniunii Compozitorilor din Moldova, vice-preşedinte al Uniunii Compozitorilor din Moldova.
A fost decorat cu înalte distincţii de Stat ale Republicii Moldova precum şi ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste: Premiul de Stat al Republicii Moldova (1980) şi al URSS (1986) ) şi titlul onorific Artist al Poporului al URSS (1987) şi Ordinul Republicii (1997).
Balet
„Luceafărul”: balet în 7 tablouri, libretul de Emil Loteanu după poemul cu acelaşi nume de Mihai Eminescu (1983)
Muzică vocală de cameră
„Ochiul tău iubit”: Ciclul vocal din şase romanţe, versuri de Mihai Eminescu ,
(„Misterele nopţii”; „Dorinţa”; „De-aş vrea şi eu o floare”; „Peste vîrfuri”; „Ochiul tău iubit”; „O, rămîi”) (1984)
„Rugăciune”, „Să ţin încă o dată”, „Iar fata ta e străvezie”, „Ea-şi urma cărarea-n codru”: „Romanţe”, versuri de Mihai Eminescu (2000)
„Lumineze stelele”: Romanţă pentru voce şi pian (2001)
Dubosarschi Boris
Născut la 03 februarie 1947 la Bender.
A studiat vioara (absolveşte facultatea în 1968) şi compoziţia (respectiv în 1973), clasa profesorului Vasile Zagorschi, la Institutul de Arte din Chişinău.
A fost membru al orchestrei simfonice şi al cvartetului de coarde al „Teleradio−Moldova”.
Din 1986 pînă în prezent predă vioara la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chişinău. Este Maestru în Arte al Republicii Moldova.
Opere:
Muzică simfonică
„Uvertură pentru orchestră simfonică” (1985)
„Fantezie pe temă evreiască pentru orchestră simfonică” (1989)
„4 Piese pentru orchestra de coarde” (1990)
Muzică vocal-simfonică
„În memoria lui Mihai Eminescu: Poem simfonic pentru orchestra simfonică, voce şi ţambal” (1980)
„12 melodii liturgice evreieşti” pentru voce şi orchestră simfonică (2001-2002)
Muzică concertantă
„Concert pentru saxofon şi orchestră de cameră” (1981)
„Concert pentru pian şi orchestră simfonică” (1983)
„Vivaldiană: concert pentru nai şi orchestră de cameră” (1986)
„Concert pentru trombon şi orchestră simfonică” (1987)
Muzică de cameră instrumentală
„Cvartet de coarde No.3” (1980)
„Cvintet pentru clarinet şi cvartet de coarde” (1981)
„Piese pentru violină şi pian” (1981)
„Sonată pentru pian No.2” (1982)
„12 preludii pentru clarinet şi violoncel” (1983)
„Trio pentru pian, clarinet şi violoncel” (1984)
„Capriccio pentru trompetă şi pian” (1984)
„Serenadă pentru ansamblu de violine “(1985)
„Umorescă pentru clarinet şi ansamblu de violine” (1985)
„Cvartet de coarde No.4” (1985)
„Poem pentru violină şi pian” (1986)
„Sonată-baladă pentru violă şi pian” (1987)
„5 tablouri pentru cvartet de coarde” (1988)
„Piesă pentru 16 clarinete” (1988)
„Sonată pentru vioară şi pian” (1989)
„Piese pentru instrumente de suflat” (1989)
„Piese didactice pentru pian” (1991)
„Piese didactice pentru vioară şi pian” (1991)
„Recitativ şi toccată pentru violă şi pian” (1994)
„Burlescă” pentru vioară şi pian (1994)
„Umorescă” pentru vioară şi pian (1994)
„Baladă” pentru vioară şi pian (1995)
„Konzertstuck pentru vioară şi pian” (1997)
Muzică corală
„Peste vîrfuri”, pentru cor mixt a cappella, versuri de Mihai Eminescu (1988)
Muzică de cameră vocală
„Ciclu vocal”, versuri de A. Ahmatova (în rusă) (1985)
„Se bate miezul nopţii”: romanţă pentru voce şi pian, versuri de Mihai Eminescu (1992)
„La mijloc de codru”: romanţă pentru voce şi pian, versuri de Mihai Eminescu (1992)
„6 epigrame”, versuri de A. Puşkin (1987)
„Cîntece pe versuri de Moise Lemster” (1993)
|
Luxemburg Arcadii
Născut la 15 martie 1939 în Jitomir, Ucraina.
A absolvit Şcoala de medie specială muzică, a studiat pianul, teoria şi compoziţia. Se înscrie la Conservatorul de Stat din Moldova, la secţia compoziţie. După absolvirea Conservatorului în 1964 a predat la Şcoala de muzică „Ştefan Neaga” cursuri de teoria muzicii şi compoziţie, iar în perioada 1967-1972 − la Conservatorul din Chişinău „Gavriil Muzicescu”. În 1972-1990 a predat la Şcoala medie specială de muzică „Eugen Coca”. Este autor de manuale didactice şi manuale de teoria muzicii, armonie şi solfegiu. În anii 1990 - 1995 Arcadii Luxemburg a activat în calitate de profesor de pian şi teoria muzicii la Colegiul Pedagogic Muzical din Ierusalim. În ultimii ani, predă la Universitatea de Stat din San Diego.
Printre cele mai importante opere se numără tabloul simfonic „Andrieş”, simfonia pentru orchestră de coarde „În memoria victimelor Holocaustului”, „Variaţiile” pentru orchestră, „Umorescă” pentru orchestră, „Elegie şi Ragtime” pentru orchestră, piese pentru pian, instrumente de coarde şi de suflat, ansambluri, coruri, muzica pentru filme. Muzicanţi binecunoscuţi concertează cu lucrările sale în fosta URSS, Israel, România, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Italia, Franţa, şi SUA.
Arcadii Luxemburg este membru al Uniunii Compozitorilor din Moldova, URSS, Israel, şi American Society of Composers, Authors and Publishers din SUA. Este distins cu titlul onorific de «Maestru în Artă».
Mustea Gheorghe
S-a născut la 01 mai 1951 s, Mîndrești jud. Telenești (Moldova).
A studiat flautul cu prof. Vladimir Rotaru, compoziţia cu prof. Vasile Zagorschi şi dirijat simfonic cu Isai Alterman la Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu” din Chişinău. Şi-a perfecţionat maestria cu Alexandru Dmitriev la Sankt-Petersburg (1984-1986).
Şi-a început cariera de solist (apoi director muzical şi dirijor) în orchestra Ansamblului de Dansuri populare „Joc”.
În anii 1983-1989 a fost dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii Naționale din Moldova. A fost rector al Universităţii de Stat a Artelor din Chişinău. Din anul 989 este director artistic şi prim dirijor al orchestrei simfonice a Companiei de Stat „Teleradio-Moldova”, a concertat în Europa.
Premii şi titluri:
1989 − Maestru emerit al Artei din Republica Moldova.
1990 − Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova.
1991 − Artist al Poporului din Republica Moldova.
1998 − Ordinul “Gloria muncii”
Opere:
Muzică simfonică
Vals pentru orchestră simfonică (1985)
„Fantezie-capriciu pentru pian, orchestră de coarde, vioară şi toba mare” (1988)
„La Movila Măgurii, pentru acordeon şi orchestră simfonică” (1998)
Concert pentru orchestră Nr.2 (1990)
Operă
„Alexandru Lăpuşneanu”: operă în 2 acte, libretul de Gheorghe Dimitriu după nuvela de Constantin Negruzzi (1985)
Muzică vocal-simfonică
„Balada Moldovei”, pentru soprano şi orchestră simfonică, versuri de Ion Hadîrcă (1984)
„În miez de noapte cînd tresar”, pentru soprano şi orchestră de cameră, versuri de Ion Podoleanu (1985)
„Patrie veşnică”,
pentru cor, fanfară şi orchestră simfonică, versuri de Gheorghe Dimitriu (1986)
„Ciocîrlia”: Romanţă pentru tenor şi orchestră de cameră, versuri de Bogda Petriceicu Haşdeu (1988)
„Păstorul şi mioara”: Romanţă pentru soprano şi orchestră de cameră, versuri de Grigore Vieru (1989)
„Porţi de altar”: Romanţă pentru soprano şi orchestră de cameră, versuri de Ludmila Sobiețchi (1989)
„Trei mari iubiri”: Romanţă pentru tenor şi orchestră simfonică, versuri de Gr. Vieru (1989) versiunea pentru orchestra de cameră (1989)
„Balada haiducului”, pentru bariton şi orchestră simfonică, versuri de Iulian Filip (1990)
„Ce linişte din ceruri se coboară”: Ariozo pentru soprano şi orchestră simfonică, versuri de Gheorghe Dimitriu (1991)
„Moldovă, baştină dragă: Marşul grănicerilor”, pentru cor şi orchestră simfonică, versuri de Galina Furdui (1996)
Muzică de cameră instrumentală
„Ecoul codrului”, pentru ansamblul de viorişti şi pian (1982)
Muzică de cameră vocală
„Codrule la primăvară”, pentru tenor şi pian, versuri populare (1980)
„Dorul”: elegie pentru tenor şi pian, versuri de Gheorghe Asachi (1988)
„Te duci”: romanţă pentru voce şi pian, versuri de Mihai Eminescu (1999) versiunea pentru nai şi orchestră simfonică (2000)
„Vorbeşte-ncet: romanţă pentru voce şi pian”, versuri de Mihai Eminescu
Muzică pentru cor
„Imnul Patriei”, pentru cor a cappella, versuri de Gheorghe Dimitriu (1982)
„Basarabenilor”, pentru cor a cappella, versuri de Alexei Mateevici (1991)
Neaga Gheorghe
S-a născut la 19 mai 1922 la Bucureşti.
A început să studieze vioara cu profesorul Garabet Avakian.
În anul 1937-1940 - e student al Academiei Regale de Muzică şi Arta Dramatică din Bucureşti.
În anul 1948 a absolvit Conservatorul „P. I. Ceaikovski” de la Moscova unde a studiat violina. Şi-a urmat studiile postuniversitare la Moscova (1949-1952). Mai tîrziu a studiat compoziţia cu Leonid Gurov la Conservatorul de Stat din Chişinău absolvind-o în anul 1958.
A fost profesor de vioară, şef al catedrei „Instrumente de coarde” la Conservatorul de Stat. Din anul 1958 este membru al Uniunii Compozitorilor Republicii Moldova.
Laureat al Premiul de Stat în anul 1969.
În 1979 - a primit Titlul onorific Maestru în artă al Republicii Moldova.
Opere:
Muzică simfonică
„Aria, Bolero, Allegro, pentru orchestră de cameră” (1982)
„Simfonia N.3” (1983)
Opere
„Cornul de aur”: operă, libretul de Gheorghe Dimitriu (1982)
„Nefertiti”: monooperă, libretul de Gheorghe Dimitriu (1995)
Muzică de cameră instrumentală
„Cvartet de coarde N.2” (1980)
„Piesă” pentru violoncel şi pian (1980)
„Piesă” pentru contrabas solo (1980)
„Cvartet” pentru flaut, vioară, violoncel şi pian (1984)
„Suită” pentru violoncel şi pian, în 5 părţi (1986)
„Nocturnă”, pentru contrabas şi pian (1986)
Piesă de concert pentru ansamblu de cameră (1995)
Muzică vocală de cameră
„De dragoste”: ciclul vocal, versuri de Mihai Eminescu, („Ce te legeni”; „Prin nopţi tăcute”; „Ea-şi urma cărarea-n codru”; „De ce nu-mi vii”; „La steaua”) (1986)
„Perpetuum mobile”: simfonia de cameră în 13 părţi, pentru soprano şi ansamblu de cameră (1987)
„Inimă”: ciclu vocal pentru soprano, vioară şi pian, versuri de Gheorghe Dimitriu (1993)
„Credinţa”: ciclu vocal pentru soprano şi pian, versuri de Gheorghe Dimitriu (1994)
Muzică corală
„Mai am un singur dor”, pentru cor mixt a cappella, versuri de Mihai Eminescu (1993)
Neaga Ștefan
Ştefan Neaga - pianist, dirijor, profesor şi compozitor.
S-a născut la 24 noiembrie anul 1900 în Chişinău. Studiile muzicale le-a început la vîrsta de 8 ani, a studiat vioara. Continuă studiile la Şcoala de muzică din Chişinău (1915-1919), instrumental – pian, apoi – Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti (1922-1927), pian şi „Ecole normalle de musique” la Paris (1937-1939), pian.
În anii 1919-1920 lucrează ca pianist în formaţia lui Grigoraş Dinicu, în anii 1922-1927 ̶ în alte ansambluri instrumentale din Bucureşti; profesor la Conservatorul din Moscova (1942-1943) şi Conservatorul din Chişinău (1947-1951).
În anii 1945-1951 – este dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii Naţionale din Moldova.
A avut turnee artistice în Romania, Franţa, Rusia ş. a. A compus creaţii vocal-simfonice, simfonice, instrumentale de camera, corale, vocale şi altele.
Premii şi titluri onorifice:
1944 – Maestru Emerit al Artei din Republica Moldova;
1950 – Laureat al Premiului de Stat.
Din 1934 a fost Membru al Societăţii Compozitorilor Români; din 1944 – membru al Uniunii Compozitorilor din Republica Moldova.
A decedat la 29 mai în anul 1951 la Chişinău.
Rivilis Pavel
Pavel Rivilis s-a născut la 25 mai în anul 1936 în Kameneţ-Podolsk Ucraina. În anul 1946, familia sa se stabileşte la Chişinău.
A studiat la Şcoala de Muzică la profesorul G. I. Gherşfeld (teoria muzicii), I. L. Dailis (vioară) şi A. D. Goldenfun (pian).
În 1959, P. Rivilis absolveşte Conservatorul din Chişinău, clasa de compoziţie.
În 1959 ̶ 1960 predă la Şcoala de muzică din Slobozia.
In 1960 ̶ 1964 lucrează la Editura „Cartea moldovenească” din Chişinău în calitate de redactor muzical. Din 1960 este profesor la Institutul de Arte „G. Muzicescu".
Printre lucrările lui Pavel Rivilis se enumeră „Scherzo” pentru orchestra simfonică (1957), cartea simfonică, „Apoteoza de război” (1958), dansuri simfonice (1969), patru piese „Unison” (1973), „Oleandra” (1955), suita pentru vioară şi pian (1966); instrumentaţie „Chaconne” de J. S. Bach pentru orchestra, cîntece pe versurile poeţilor moldoveni, muzică pentru teatru şi cinema.
Rotaru Vladimir
Născut la 15 octombrie în anul 1931 la Sculeni, Iaşi, România.
În anul 1956 − A absolvit Conservatorul de Stat de la Chişinău, clasa flaut.
În anii 1956 − 1960 a studiat compoziţia cu Solomon Lobel şi Leonid Gurov.
În anul 1974 – şi-a perfecţionat măiestria interpretării la flaut la Conservatorul „Piotr Ilici Ceaikovski” de la Moscova.
Şi-a început cariera muzicală în calitate de flautist al orchestrei Teatrului de Operă şi Balet de la Chişinău.
Pe parcursul anilor 1962-1971 − а fost dirijor al Orchestrei Ansamblului de Dansuri Populare „Joc”, dirijor al Orchestrei Simfonice şi de Estradă a Radioteleviziunii din Moldova.
Începînd cu 1971 şi pînă în prezent activează la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chişinău, este profesor universitar (din 1989), şef de catedră „Ansamblul cameral” (din 1976).
În anul 1967 a primit titlul onorific de Artist Emerit al Republicii Moldova, iar în anul 1993 i s-a acordat titlul de Laureat al Premiului Naţional al Republicii Moldova.
Opere:
Muzică simfonică:
Simfonietă pentru orchestra de coarde, în 2 părţi (Lento
e molto dramatico; Allegro vivo) (1981).
„4 dispoziţii: Improvizaţie pentru corn şi orchestra de coarde” (1982).
Uvertură pentru orchestra simfonică (1987).
Muzică de concert:
Concert-rapsodie pentru pian şi orchestră de coarde, în 2 părţi (1981).
Concert pentru clavecin şi coarde, în 3 părţi (1988).
Concert pentru violoncel şi orchestra de coarde, în 3 părţi (1990).
„Concerto rustico”, concert pentru vioară şi orchestra de cameră monopartit (1990).
Largo şi Allegro, pentru orchestra de coarde (2002).
Muzică de cameră instrumentală:
„Scherzino”, pentru oboi şi pian (1980).
„Dans bătrînesc”, pentru pian (1980).
Recitativ pentru vioară solo (1981).
Piesă de concert pentru ansamblu de violonişti şi pian (1982).
10 melodii moldoveneşti pentru cvartet de coarde. Caietul 1 (1982).
10 melodii moldoveneşti pentru cvartet de coarde. Caietul 2. (1986).
10 melodii moldoveneşti pentru cvartet de coarde. Caietul 3. (1987).
Piesă pentru flaut şi pian pe melodie moldovenească, pentru copii (1983).
Piese pentru pian („Joc bătrînesc”; „Dansul fetelor”; „Dansul bărbaţilor”; „Un mic capriccio”; „Ostinato”; „Joc ciobănesc”; „Doina”; „Umorescă”; „Preludiu”; „Toccatina”) (1984).
„2 improvizaţii pentru pian” (1986).
„Motive folclorice: piesă de concurs pentru flaut şi pian” (1986).
2 piese („Aria”; „Umorescă”) pentru saxofon şi pian (1986).
2 piese („Improvizaţie”; „Dansul bărbaţilor”), pentru trompetă şi pian (1986).
2 piese („Preludiu”; „Joc ciobănesc”) pentru tubă şi pian (1986).
„Doina” − pentru 2 piane (1987).
Cvartet de coarde N.1, în 2 părţi (1988).
7 piese pentru instrumente de suflat (1989).
Sonată-improvizaţie pentru pian (monopartită) (1991).
5 novelete pentru pian (1992).
Cvartet de coarde N.2 (1992).
Suită simplă în 3 părţi (Pe clape albe; Pe clape negre; Pe clape albe şi negre), pentru pian (1993).
Sonată pentru vioară şi pian, în 2 părţi (Recitativ; Allegro scherzando) (1993).
Trio pentru vioară, violă şi violoncel, în 2 părţi (Largo; Focoso, Energico, Giusto) (1994).
Muzică de concert pentru 11 instrumente (1994).
Metamorfoze monotematice: Suită pentru instrumente de suflat, în 4 părţi (Monolog; Dialog; Terţet; Cvartet) (1997).
„Album pentru copii”, 10 imaginaţii muzicale („Primii paşi”; „Vreau la fuguţa”; „Vals mic”; „Cîntec de dor”; „Păsărica”; „Clopote”; „Fanfare”), pentru pian (1997).
Muzică retrospectivă, în 5 părţi (Improvizaţie; Umorescă; Ostinato; Miniatură; Toccatina), pentru flaut, oboi, clarinet şi fagot (1998).
Improvizaţii retrospective pentru 6 clarinete (2001).
Muzică de cameră vocală:
„Aria” − pentru voce, flaut şi vioară (1980).
2 romanţe („Cînd amintirile”; „De-or trece anii”) pentru voce, vioară, violoncel şi pian, versuri de Mihai Eminescu (1982).
„Doina”, pentru voce, vioară şi pian, versuri populare (1982).
„Doine de la mama”: ciclu vocal în 4 părţi („Codrii mei”; „Fir albastru de cicoare”; „Doină lină şi haiducă”) pentru voce şi pian, versuri de T. Bragă (1983).
2 vocalize pe teme populare pentru voce înaltă şi orchestră de coarde (1983).
Ciclu vocal pentru bariton şi pian, versuri de Dumitru Dajin (1985).
3 romanţe („Tot mai aproape”; „Lacrimă”; „Poem”) pentru voce şi pian, versuri de Valeria Grosu (1993).
8 romanţe („Solitudine”; „Carpe diem”; „Mai staţi cocori”; „Melancolii tîrzii”; „Și dacă”; „Cînd tu nu eşti aici”; „Nu ştiam că vine un poet”; „Dum spiro”) pentru voce şi pian, versuri de Lidia Codreanca (1994).
2 romanţe („A muzîka zvucit vo vsiom”; „Sufletul”) pentru bariton şi pian, versuri de Nelli Piaseţki (1994).
„O, kak menea podvodit sedina”: Romanţă pentru voce şi pian , versuri de Vasile Feodorov (1994).
„Note de toamnă” („Note de toamnă”; „Vals de toamnă”; „Toamna murind”): ciclu vocal pentru mezzo-soprano, versuri de George Bacovia (2001).
Rusnac Constantin
S-a născut la 6 februarie în anul 1948 în satul Trebisăuți, raionul Briceni, Republica Moldova. După 7 clase ale școlii medii şi-a urmat studiile la școala de muzică (în prezent – Liceul „Ciprian Porumbescu”) din Chișinău.
În anul 1956 – participă la primul festival republican al elevilor, unde a cîntat la „xilofon” (opt sticle cu apă, umplute pînă la diferite nivele) și a ocupat locul I.
În anul 1965 a absolvit școala de muzică cu medalia de aur. Apoi începe să învețe la Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu” (în prezent – Academie de Muzică, Teatru și Arte plastice) la două specialități: muzicologie și contrabas. În anul 1969 – compune prima lucrare „Sîrba din Trebisăuți”, fantezie pentru orchestra de muzică populară. În anul 1970 a absolvit Conservatorul și a devenit profesor la Catedra de folclor.
Între anii 1970-1975 a publicat articole muzicale și s-a ocupat de prelucrarea melodiilor populare.
În anii 1971-1979 – este membru al Colegiului redacțional și de repertoriu pentru dramaturgie și creații muzicale al Ministerului Culturii al Republicii Moldova.
În anul 1976 a primit Premiul de Stat al Republicii Moldova pentru creația „Sărbătoreasca”.
În anul 1977 – a devenit membru al Uniunii Compozitorilor din Moldova.
În anul 1979 – a devenit Laureat al festivalului „Cîntecul – 79” (Moscova).
În anii 1979-1984 – este redactor-șef al Colegiului pentru repertoriile colectivelor artistice în cadrul Ministerului Culturii al Republicii Moldova.
În anul 1984 – este prim-vice ministru al ministrului culturii.
În anii 1984-1999 – este rector al Conservatorului de Stat „Gavriil Musicescu”
Constantin Rusnac a cules mai mult de 2000 de creații muzicale folclorice. A compus „Suita” pentru nai, țimbal, vioară și orchestră de cameră; „Lacrima” – meditație pentru voce, clavecin și orchestră; „Moldova” – tablou muzical ș. a.; a publicat culegerea de folclor instrumental „Ca la noi în sat”; „Oda muncii” pentru cor mixt și orchestră; a scris muzică pentru spectacolul „Sînzeana și Pepelea”; „Cantată de sărbătoare”; a publicat diferite culegeri de cîntece pentru voce, pian și cor; poemul vocal-simfonic „Zorile”; piese pentru diferite instrumente; „Steaua limbii noastre” – imn pe versuri de Grigore Vieru; a alcătuit 2 volume de „Folclor din Moldova”; a compus multe cîntece pentru copii: „Iepurașul”, „Anișoara”, „Pomul”, „Pisicul la școală” etc. ; a scris romanțe, rugăciuni; este autor de emisiuni radio şi de televiziune.
În anul 1986 i-a fost conferit titlul de conferențiar, în 1990 – de profesor universitar.
Din anul 1993 este numit în funcția de Secretar general al Comisiei Naționale a Republicii Moldova pentru UNESCO.
Zagorschi Vasile
S-a născut la 27 februarie în anul 1926 în satul Șevcenko, Chilia, județul Ismail, astăzi Ucraina.
A absolvit cursurile liceului „Bjgdan Petriceicu Hașdeu” de la Chișinău (1941-1944) și Gimnaziul „Alexandru Lahovari” din Rîmnicu-Vîlcea, România (1944-1945).
În anul 1952 a absolvit Conservatorul din Chişinău, clasa compoziţie a profesorului Leonid Gurov. A fost Preşedinte al Uniunii Compozitorilor din Moldova (1964-9190). Din anul 1978 pînă în 1990 a fost membru al Comitetului Executiv al Consiliului Muzical Internaţional UNESCO.
Vasile Zagorschi a abordat mai multe genuri muzicale, precum: muzica de cameră, muzica simfonică, teme muzicale pentru filme și spectacole teatrale.
A activat în calitate de director al Teatrului de Operă și Balet din Chișinău și ca prorector al Conservatorului de Stat din Chișinău (actualmente – Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice), a fost și docent la catedra de „Teorie și compoziţie”.
Titluri:
Artist Emerit al RSSM (1960), Deţinător al Premiului de Stat al RSSM (1968), Artist al Poporului al RSSM (1982). I-au fost acordate premiile Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Moldova, a fost decorat cu cea mai înaltă distincţie a ţării − Ordinul Republicii (1997).
Vasile Zagorschi a încetat din viață la data de 1 octombrie 2003.
Creații:
Muzică simfonică:
Simfonia Nr.2 (1991).
„Stanze”, în 5 tablouri („Aeriană”; „Crepuscul”; „Candelă”; „Ornic”; „Epilog”) (1996).
Muzică vocal-simfonică:
„Cine scutură rouă”: cantată (1981), redacţie nouă pentru cor mixt, solişti şi orchestra simfonică (2001).
Muzică de concert:
„Diafonii”: muzică pentru pian şi orchestră de coarde (1980).
Muzică instrumentală de cameră:
„Fantezie” („Crepuscul”) pentru flaut solo (1980).
„Sonată-fantezie” pentru pian (1987).
„Sonat”ă pentru vioară solo (1993).
„Cvartet” de coarde Nr.2 (1986).
Filmografie:
1965 – „Evadat de sub escortă”
1967 – „Mariana”
1970 − „Riscul”
1973 – „Podurile”
1978 – „Agent al serviciului secret”
1982 – „Trecea o lebădă pe ape”
1983 – „Prietenie între bărbați”
1984 − „Viața și nemurirea lui Serghei Lazo”, serial televizat.
Zgureanu Teodor
Teodor Zgureanu s-a născut la 24 mai în anul 1939, la Condrăteşti, Bălţi, Republica Moldova.
În anii 1953-1957 – îşi face studiile la Școala Pedagogică de la Călărași. A absolvit Conservatorul „Gavriil Musicescu” din Chişinău (actualmente – Academia de Muzica, Teatru și Arte Plastice), clasa de „Dirijat Coral” a profesoarei Lidia Axionova în 1964. Şi-a început cariera muzicală în calitate de metodist superior la Casa de Creaţie Populară (1963-1967). A fost dirijor al Capelei Corale Academice „Doina” a Filarmonicii Naţionale (1967-1976), dirijor al Capelei corale „Moldova” a Radioteleviziunii (1976-1987) din Chişinău. Din 1987 este profesor, șef al catedrei „Dirijat coral” al Institutului de Artă din Chişinău (actualmente – Academia de Muzica, Teatru și Arte Plastice) şi dirijor al corului „Renaissance”.
Este membru de onoare al Academiei „Amadeus Europe” de la Paris (1993).
Este Laureat al Concursului Internațional al Formațiilor Corale (Tallin, 1991). A obţinut Premiul special la Concursul internațional „Gheorghe Dimitrov” (Varna, 1995).
A fost distins cu premiile Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, decorat cu Ordinul „Gloria Muncii”. Este Artist Emerit al Republicii Moldova (1974), Artist al Poporului din Republica Moldova (1983).
Creații:
Operă:
„Decebal”: operă în 3 acte, libretul de Victor Teleucă (1998).
Muzică simfonică:
„Mărire Burebista”: poem pentru orchestra simfonică mare (2001).
„Lumină din Lumină”: poem simfonic (2001).
Rapsodie pentru orchestra de suflători (2002).
Muzică vocal-simfonică:
„Să-nfloreşti, pămîntule, natal”: poem vocal-simfonic pentru cor mixt şi orchestră simfonică, versuri de Anatol Ciocanu şi Grigore Vieru (1980).
„Pămîntul meu”: oratoriu pentru bas, cor mixt şi orchestra simfonică, versuri de Agnesa Roşca, Dumitru Matcovschi, Ion Iakimov, Gigore Vieru (1980).
„Cînt solemn”: poem vocal-simfonic pentru bas, cor mixt, cor de copii şi orchestra simfonică, versuri de Simion Ghimpu (1983).
„Pe calea gloriei”: poem vocal-simfonic pentru cor mixt, cor de copii şi orchestra simfonică, versuri de Dumitru Matcovschi (1984).
„Moldova”: oratoriu pentru solişti, cor mixt şi orchestră simfonică, versuri de Dumitru Matcovschi (1985).
„Răsai asupra mea lumină lină”: cantată în şapte părţi („Răsai asupra mea”; „Luceafărul”; „Un Luceafăr”; „Colinde, colinde”; „Cînd răsai în calea mea” (Catrene); „Rugăciune”; „Steaua Eminescu”), pentru 2 solişti, cor feminin şi orchestra de coarde, versuri de Mihai Eminescu (1999).
„Oratoriul psalmilor”, în 9 părţi, pentru bas, cor feminin şi orchestra simfonică, text canonic religios (după psalmii lui David) (1995)
„Stefan cel Mare şi Sfînt”: oratoriu pentru bas, mezzo-soprano, cor mixt şi orchestra simfonică, (1996).
„Noaptea Sfîntului Andrei” pentru cor feminin, 4 solişti, orchestra simfonică, nai, taragot, ocarină, text de Ion Vicol (2000).
„Monolog pentru Maica Maria”: poem pentru cor bărbătesc, solo contralto şi orchestra de cameră (2002).
Muzică corală:
„Meditaţie”: vocaliză, pentru cor mixt a cappella sau pentru ansamblu instrumental (1981).
„Pămînt al ţării” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Anatol Ciocanu (1982).
„Închinare Moldovei” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Ştefan Lozie (1983).
„La Moldova, Moldovioară” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Anatol Ciocanu (1984).
„Amurg de vară” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Ion Bolduma (1984).
„Suprem stejar” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Anatol Roşca (1984).
„Cerul Patriei” − suită pentru cor mixt a cappella, versuri de Dumitru Matcovschi (1985).
„Limba maternă” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Dumitru Matcovschi (1985).
„Blagocestie” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Alexandru Blok (1987).
„Chemarea stelelor” − pentru cor mixt, versuri de Emil Loteanu (1993).
„Omagiu răsăritului de soare” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Teodor Zgureanu (1993).
„Psalmul lui David No.119” − pentru cor mixt a cappella, text liturgic (1994).
„Psalmul lui David No.50” − pentru cor mixt a cappella, text liturgic (1994).
„Aleluia” − pentru cor mixt a cappella (1994).
„Patru boi legănau” − pentru cor feminin a cappella (1994).
3 madrigale („Răsunet în noapte”; „Focuri de primăvară”; „Fetiţa mea îşi vede ţara”)-, pentru cor feminin şi „tamburo di legno”, versuri de Lucian Blaga (1995).
„Vin Floriile,” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Vasile Alecsandri (1996).
„Închinare lui Petru Movilă” − pentru cor mixt şi pian, versuri de Nicolae Dabija (1996).
„Acalmie” (calm): vocaliză, pentru cor mixt „a cappella” (1996).
„Imnurile Sfintei Liturghii a lui Ioan Gură de Aur”, în 21 de părţi, pentru cor feminin „a cappella”, text liturgic (1997).
„Două pasteluri” − pentru cor şi ansamblu instrumental, versuri de Vasile Alecsandri (1997).
„Două pasteluri” − pentru cor şi ansamblu instrumental, versuri de Vasile Alecsandri (1998).
„Prometeu” − pentru cor mixt a cappella, versuri de Emilian Bucov, adaptate de Teodor Zgureanu (2001).
„Omagiu dimineţii”: poem pentru cor mixt a cappella, versuri de Nicolae Caireac (2001).
„Slăvită fii, Marie” − pentru voce, cor mixt şi pian (2002), versiune pentru voce, cor şi orchestră de cameră.
„Drag de ţară şi femeie” − pentru cor mixt şi pian, versuri de Toma Istrati (2002).
4 madrigale („Închinare”; „Precum grîul”; „Dincolo”; „Fata mea cu păr de aur”), pentru cor bărbătesc a cappella, versuri de Dumitru Matcovschi (2003).
Muzică pentru cor de copii:
„Cu viaţa zid la trecători” − pentru cor de copii, versuri de Toma Istrati (2001).
„Frumuseţea revederii” − pentru cor de copii, versuri de Toma Istrati (2001).
Muzică vocală de cameră:
„Dorinţa”, „Lacul”: Romanţe pentru voce şi pian, versuri de Mihai Eminescu (1983).
2 romanţe („De-al meu gînd”, „Luminează-n ceruri luna”), versuri de Veronica Micle (1993).
„Mică odă unei fete” − pentru bas şi pian, versuri de Lucian Blaga (1995).
„Mi-e dor”, „Adio” − romanțe pentru voce şi pian, versuri de Lucreția Bîrlădeanu (1997).
2 romanţe („Tu, iubito”; „Privesc în ochii tăi iubirea”), pentru bariton şi pian, versuri de Dumitru
Matcovschi, Nicolae Costenco (1998).
Muzică instrumentală de cameră:
Baladă pentru vioară şi pian (1984).