Încheiere şedinţa din Camera de Consiliu din data de 10. 06. 2016
Particularitatile tipologiei constau în aceea că
Yüklə 1,22 Mb.
|
Particularitatile tipologiei constau în aceea că:
Tehnici folosite:
Mecanisme folosite:
Instrumente folosite:
Această tiplogie este reflectată, de regulă, prin următoarea tehnică de vizualizare: În cadrul Reuniunii de la Tampere a Consiliului European (1999), reprezentanţii statelor europene şi-au justificat intensificarea eforturilor de luptă împotriva spălării banilor, pornind de la premisa că este de domeniul evidenţei împrejurarea că spălarea banilor constituie preocuparea centrală a grupurilor criminale organizate: Money laundering is at the very heart of organised crime. It should be rooted wherever it occurs8. S-a observat şi faptul că pentru grupurile criminale organizate nevoia de a-şi spăla fondurile ilegal obţinute constituie atât motivaţia principală, cât şi o formă vitală de protecţie de aparatul represiv al statului. De aceea, în mod plastic s-a subliniat, în doctrină, că demersurile unui traficant de droguri de curăţare a veniturilor fraudulos obţinute constituie „călcâiul lui Ahile” al activităţii sale9. La început de mileniu, comunitatea internaţională îşi manifesta constant îngrijorarea faţă de amploarea fără precedent a criminalităţii organizate, fenomen ce tinde să erodeze sistemul economic şi să afecteze instituţiile fundamentale ale statului de drept, astfel încât un accent deosebit a fost pus în cadrul dispozitivului de luptă împotriva spălării banilor pe posibilitățile de PREVENIRE a acestui flagel. Necesitatea prevenirii acestei infracţiuni prin îndeplinirea în mod corespunzător de către entitățile raportoare a obligațiilor ce le incumbă potrivit Legii spălării banilor derivă din aceea că spălarea banilor este un flagel care conduce la deteriorarea întregului sistem financiar-bancar şi a sistemului economico-social în ansamblu, din cauza generării de efecte inflaţioniste, prin afectarea nivelului ratei dobânzii şi a ratei de schimb valutar; descurajează şi îndepărtează investitorii cinstiţi, din cauza pierderii bunei reputaţii de către instituţiile implicate în scandaluri de spălare a banilor; în acest context, există riscul ca banii spălaţi să devină „motorul” economiei naţionale, impunându-şi propriile reguli de tip mafiot: utilizarea frauduloasă a profiturilor şi capitalurilor şi sustragerea lor de către administratorii şi/sau asociaţii infractori ori transferul acestora în teritorii cu legislaţii mai permisive în utilizarea banilor murdari contribuie şi la deteriorarea moralei sociale, generând corupţia, concentrarea injustă şi ilegală a bogăţiei, creşterea costului vieţii, datorită necesităţii de a aplica o rată a impozitării mai mare pentru cei care nu sunt evazionişti. Altfel spus, necesitatea prevenirii spălării banilor cunoaşte atât o motivaţie socială, derivând din imperativul combaterii efectelor crimei organizate care tinde să se internaţionalizeze şi să afecteze relaţiile normale dintre membrii comunităţilor naţionale şi nu numai, deteriorându-le şi generând instabilitate, cât şi o motivaţie economică rezultând din imperativul anihilării atacului pe care spălarea banilor îl exercită asupra principiilor funcţionării economiei de piaţă şi a integrităţii pieţelor financiare, prin subminarea instituţiilor financiare şi a întregului sistem financiar. Curtea urmează să treacă în revistă obligaţiile entităţilor raportoare pentru prevenirea riscului spălării banilor, cu menţiunea că va face trimitere la prevederile Legii nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, înainte de republicare, având în vedere data încheierii celor două arnajamente de credit (5.08.2009 şi 10.10.2011). Curtea urmează să menționeze că pentru prevenirea riscului spălării banilor, băncile, în calitate de entitãți raportoare prevãzute în disp.art. 8 lit.a) din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului înainte de republicare (în varianta normativă în vigoare la acordarea facilitãților de credit de cãtre Banca [...]din data de 5.08.2009 și 10.10.2011) și, respectiv, art.10 lit.a) din Legea nr.656/2002 (în varianta normativă în vigoare la acordarea deschiderea contului escrow din 19.06.2004 în care Banca figura în calitate de creditor și de agent, cealaltă parte –împrumutatul, adică societatea INR MRE SRL- având în structura acționariatului până în data de 20.05.2013 o societate de fațadă din Cipru controlată de o societate de fațadă din Insulele Virgine Britanice și după acea dată (la data deschiderii contului escrow în 19.06.2014, respectiv la data adjudecării imobilelor din poiana brașov și tâncănăbești) o societate de fațadă din Cipru controlată de o societate de fațadă din Seychelles controlată de o societate de fațadă din Republica Marshall și a adjudecãtii imobilelor din Poiana-Brașov și din S. de cãtre Banca [...]) erau obligate sã înțeleagã și sã raporteze ca tranzacții suspecte la unitatea de informații financiare (în România unitatea de informații financiare este OFICIUL NAȚIONAL DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A SPĂLĂRII BANILOR, cunoscut după acronimul său, respectiv ONPCSB) unele similitudini ale tipologiilor de spãlare a banilor prin intermediul folosirii unor entitãți corporatiste: structura multijurisdicționalã sau structura complexã a entitãților corporatiste sau a trusturilor, efectuarea de plãți în conturi din străinătate fãrã o justificare economică clară, utilizarea de conturi deschise în jurisdicții offshore fãrã o necesitate economică evidentă, utilizarea unor persoane interpuse sau a companiilor fantomă, beneficierea de asistențã în scopuri infracționale. De altfel, în doctrinã s-a atras atenția cã acestea sunt și elemente de suspiciune privind spãlarea banilor și cu cât vor fi mai atent observate cât mai multe dintre aceste elemente, cu atât va fi mai micã posibilitatea pãstrãrii anonimatului beneficiarului efectiv (A se vedea, în acest sens, C. Bogdan, Deturnarea activitãții entitãților corporatiste, inclusiv a prestatorilor de servicii pentru trusturi și societãți, în Revista Curierul Fiscal nr.7/2008, p.28 -33). De menționat cã în sistemul nostru de drept, Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spãlãrii Banilor nu se putea sesiza din oficiu pânã la modificarea legii noastre anti-spãlare prin O.U.G. nr. 53/2008 cu privire la existența indiciilor temeinice privind sãvârșirea acestor infracțiuni, alin. (21) al art.19 fiind introdus prin art. I pct. 23 din O.U.G. nr. 53/2008. În acest context, Curtea urmează a trece în revistă obligațiile care le incumbă entităţilor raportoare în vederea prevenirii spălării banilor (categorie în care erau incluse și instituțiile financiare și instituțiile de credit) în lumina prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor în varianta în vigoare (înainte de republicare) la data contractului de acordare de către Banca [...] a facilității de credit din 5.08.2009 și a celei din 10.10.2011, cu mențiunea că în sistemul nostru de drept au calitatea de entități raportoare următoarele persoane fizice și juridice: a) instituţiile de credit şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine (în prezenta cauză, din documentaţia de creditare rezultă că aceste obligaţii ar fi trebuit să fie avute în vedere nu doar de Banca [...] şi EG Group Bank AG, băncile de referinţă care puteau interveni ca împrumutător conform contractelor de punere la dispoziţie a contractelor de punere la dispziţie a unor facilităţi credit ce vor fi analizate mai jos, Curtea urmând să evidenţieze că aceste instituţii de credit aveau obligaţii sporite în obligaţiile în derularea unor relaţii de afaceri cu băncile corespondente, pe lângă luarea măsurilor normale de cunoaștere a clienților, respectiv să: obțină informații suficiente cu privire la instituția respondentă pentru a înțelege, pe deplin, natura afacerii acesteia și pentru a determina, pe baza informațiilor disponibile în mod public, reputația instituției și calitatea supravegherii, inclusiv dacă a făcut obiectul unei investigații pentru spălarea banilor sau finanțarea actelor de terorism sau al unei acțiuni de reglementare; evalueze controalele instituției respondente în domeniul CSB/CFT; obțină aprobarea conducerii anterior inițierii unor noi relații corespondente; înțeleagă în mod clar responsabilitățile ale fiecărei instituții; cu privire la ”plătibil prin conturi”, fie satisfăcute că banca respondentă a luat măsuri de cunoaștere a clientelei privind clienții care au acces direct la conturile băncii corespondente, și că are posibilitatea de a furniza informații relevante privind identificarea clienților, la cererea băncii corespondente. b) instituţiile financiare, precum şi sucursalele din România ale instituţiilor financiare străine; c) administratorii de fonduri de pensii private, în nume propriu şi pentru fondurile de pensii private pe care le administrează, agenţii de marketing autorizaţi/avizaţi în sistemul pensiilor private; d) cazinourile; e) auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală sau contabilă: în prezenta cauză, din documentaţia de creditare rezultă că aceste obligaţii ar fi trebuit să fie avute în vedere, exempli gratia, de persoanele desemnate în calitate de "Auditori" în contractul din 5.08.2009, respectiv DA SRL și în care "Consilierul Fiscal al împrumutatului" figurează DT SRL, ai căror reprezentanți vor fi de asemenea chestionați în ceea ce privește repsectarea obligațiilor ce le incumbau în calitate de entitate raportoare în vederea prevenirii spălării banilor. f) notarii publici, avocaţii şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistenţă în întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului de comerţ, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienţilor, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau administrării unei societăţi comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăţilor comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare ori desfăşurarea, potrivit legii, a altor activităţi fiduciare, precum şi în cazul în care îşi reprezintă clienţii în orice operaţiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile (Curtea va explica mai jos că în prezenta cauză aceste obligaţii trebuiau observate de către societatea de avocatură CSM CM SA, care, în loc să îşi îndeplinească aceste obligaţii, a acordat pe scară largă consultaţii în scheme infracţionale, SCA NNDKP, dar şi de birourile notariale IB şi LM-M şi TG); g) furnizorii de servicii pentru societăţile comerciale şi alte entităţi sau construcţii juridice, alţii decât cei prevăzuţi la lit. e) sau f), aşa cum sunt definiţi la art. 2 lit. k); h) persoanele cu atribuţii în procesul de privatizare; i) agenţii imobiliari; j) asociaţiile şi fundaţiile; k) alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri şi/sau servicii, numai în măsura în care acestea au la bază operaţiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15 000 de euro, indiferent dacă tranzacţia se execută printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură între ele. În vederea prevenirii spălării banilor, entităților raportoare le incumbă următoarele obligații, a căror neîndeplinire poate atrage sancțiuni disciplinare, administrative și penale, după caz, supravegherea a respectării a acestor obligații de către băncile românești și filialele/sucursalele unor bănci străine care funcționează pe teritoriul României revenind BĂNCII NAȚIONALE A ROMÂNIEI: 1. Obligaţia de identificare a clienţilor. Potrivit art. 81 din Legea nr. 656/2002, persoanele prevăzute la art. 8 sunt obligate ca în desfăşurarea activităţii lor să adopte măsuri adecvate de prevenire a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism şi, în acest scop, pe bază de risc, aplică măsuri-standard, simplificate sau suplimentare de cunoaştere a clientelei, care să le permită identificarea, după caz, şi a beneficiarului real. Instituţiile de credit şi instituţiile financiare nu vor deschide şi nu vor opera conturi anonime, respectiv conturi pentru care identitatea titularului sau beneficiarului nu este cunoscută şi evidenţiată în mod corespunzător10. Regula „Cunoaşte-ţi Clientul” transpărea, în anii 2009-2011, la acordarea celor două facilități de credit din 5.08.2009 şi 10.10.2010 prin aranjamentul bancar pus în practică de către Banca [...] din următoarele reglementări interne şi internaţionale: 1. Cele 40 de Recomandări ale Grupului operativ de Acţiune Financiară (F.A.T.F.), relevante fiind Recomandarea nr. 5 însoţită de nota interpretativă aferentă, Recomandarea 6 însoţită de nota sa interpretativă, Recomandările 7 şi 9 însoţite de notele interpretative aferente; 2. Actele Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară referitor la exercitarea principiului de precauţie cuvenită clienţilor, în ceea ce priveşte politica de acceptare a clientului, identificarea clientului şi cerinţele generale de identificare, monitorizarea permanentă a conturilor şi tranzacţiilor. 3. Principiile de combatere a spălării banilor de la Wolfsberg (Wolfsberg AML Principles) în ceea ce priveşte acceptarea şi identificarea clienţilor, fapte legate de exercitarea precauţiei cuvenite clientelei; 4.Convenţia Consiliului Europei de la Varşovia (semnată la 16.05.2005), privind spălarea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului, ratificată de România pin Legea nr. 420/2006 (relevante fiind dispozițiile inserate în articolul 13, potrivit căruia fiecare parte va adopta măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru instituirea unui regim intern complex de reglementări şi de supraveghere sau monitorizare pentru a împiedica spălarea banilor şi va lua în considerare standardele internaţionale în domeniu, în special recomandările adoptate de FATF. În această privinţă, fiecare parte va adopta acele măsuri legislative sau de altă natură ce vor fi necesare pentru: a) a solicita persoanelor fizice şi juridice implicate în activităţi ce pot fi folosite în scopul spălării de bani şi privind aceste activităţi: (i) să identifice şi să verifice identitatea clienţilor acestora şi, unde este cazul, a beneficiarilor finali ai acestora şi conduita în cadrul relaţiilor de afaceri, ţinându-se cont de o abordare bazată pe risc; (ii) să raporteze suspiciuni privind activităţi de spălare de bani ce fac obiectul măsurilor de siguranţă; (iii) să ia măsuri secundare, cum ar fi crearea unei baze de date privind identitatea clienţilor şi tranzacţiile, instruirea personalului şi stabilirea politicii şi procedurilor interne, dacă este cazul, adaptate la dimensiunea şi natura activităţii desfăşurate; b) a interzice persoanelor menţionate în subparagraful a) să divulge faptul că a fost transmis un raport privind o tranzacţie suspectă sau informaţii ce au legătură cu aceasta ori că este în curs de derulare o anchetă împotriva activităţilor de spălare de bani; c) a se asigura că persoanele menţionate în subparagraful a) fac obiectul unui sistem eficient de monitorizare şi, unde este cazul, de supervizare, cu scopul de a se asigura respectarea de către aceste persoane a condiţiilor privind combaterea spălării banilor, acolo unde este cazul, în funcţie de riscurile implicate. În această privinţă, fiecare parte la prezenta convenţie va adopta măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru depistarea transporturilor importante de bani gheaţă peste graniţă); 5. Directiva 2005/60/ EC( a treia directivă anti-spălare) (relevante fiind disp.articolului 3 alin. 6,7,8,9; art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11, art. 12, art. 13, art. 14, art. 16, art. 17, art. 18, art. 19; 6. Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțarea actelor de terorism; 7. Standardele BNR de Cunoaştere a clientelei: în aplicarea prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, cu modificările şi completările ulterioare, Regulamentul din 04.06.2008 reglementa măsurile de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism, procedurile de cunoaştere a clienţilor şi de prelucrare a informaţiilor referitoare la spălarea banilor şi finanţarea terorismului. De asemenea, Regulamentul nr. 9 al Băncii Naţionale a României din 03.07.2008 privind cunoaşterea clientelei în scopul prevenirii spălării banilor şi finanţării terorismului cuprindea dispoziţii privind normele de cunoaştere a clientelei, iar Regulamentul nr. 5 din 25.06.2008 CNVM privind instituirea măsurilor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism prin intermediul pieţei de capital prevede măsuri preventive, măsuri-standard de cunoaştere a clientelei, măsuri simplificate de cunoaştere a clientelei, măsuri suplimentare de cunoaştere a clientelei precum şi dispoziţii procedurale privind păstrarea înregistrărilor şi obligaţii de raportare. Din analiza tuturor aceste reglementări se putea deduce că elementul central al tuturor strategiilor contemporane adoptate în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţarea actelor de terorism este reprezentat de ideea că toate măsurile de cunoaştere a clienţilor trebuie aplicate ţinând cont de expunerea acestora la riscul de spălare a banilor şi finanţare a terorismului. Într-adevăr, anumite situaţii prezintă un risc mai mare de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului. Deşi trebuie stabilite identitatea şi profilul comercial al tuturor clienţilor, există cazuri în care sunt necesare proceduri deosebit de riguroase de identificare şi verificare a clientelei. În acest sens, se impune ca la nivelul legislaţiei naţionale să existe criterii general aplicabile de stabilire a riscului ridicat din punct de vedere a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism.
Aplicarea măsurilor de prevenire a spălării banilor pe bază de risc reprezintă o schimbare fundamentală faţă de abordarea anterioară impusă de adoptarea Recomandărilor FATF, care presupunea, până la revizuirea acestora, în anul 2003, cunoaşterea tendinţelor procesului de spălare a banilor (a case-based approach) şi aplicarea regulilor adoptate de autorităţile prudenţiale pentru prevenirea flagelului (a rule-based approach). Curtea reamintește faptul că pentru aplicarea standardelor anti-spălare impuse de adoptarea Recomandărilor FATF în anul 1990 au fost publicate tipologii de spălarea banilor pentru facilitarea înţelegerii elementelor caracteristice diferitelor forme ale spălării banilor, dar şi pentru determinarea entităţilor raportoare să ia decizii în acord cu tendinţele politicilor de spălare11. În timp ce analizele de caz oferă exemple ale unor situaţii specifice de săvârşire a infracţiunii de spălare a banilor, rolul tipologiilor este acela de a oferi descrieri ale unor prototipuri ce reprezintă elemente esenţiale ale unei tipologii de spălare. Se dorea ca un al avantaj al adoptării strategiilor anti-spălare pe bază de risc să rezide într-o flexibilitate mai mare cu care se răspunde problemelor complexe generate de rapiditatea şi anonimatul fluxurilor financiare prin care circulă produsele supuse spălării12. Într-adevăr, sistemele reglementărilor prescriptive erau încorsetate de reguli şi ghiduri şi dacă apăreau unele neconcordanţe între aceste reglementări şi activitatea care prezintă un risc de spălare a banilor, atunci cadrul legal de prevenire devenea ineficient. Vulnerabilitatea acestor sisteme a fost nu de puţine ori exploatată de spălătorii de bani. Spre deosebire de acest sistem, monitorizarea clientelei pe baza de risc impune instituţiilor cu responsabilităţi în aplicarea regulilor anti-spălare să identifice riscurile de spălare a banilor şi să adopte toate măsurile necesare pentru monitorizarea acestor riscuri. Astfel, nu este de ajuns ca entităţile raportoare să adopte proceduri interne pentru respectarea obligaţiilor impuse de lege, acestea trebuind să observe riscurile de spălare a banilor care pot fi generate de propriile activităţi şi să stabilească strategiile şi procedurile necesare pentru combaterea acestor riscuri. Eficienţa reglementărilor anti-spălare pe bază de risc va presupune, întotdeauna, găsirea unei modalităţi uniforme de abordare a situaţiilor de spălare a banilor de către entităţile raportoare, care trebuie să identifice riscurile care trebuie controlate şi modalitatea de control a acestora13.
Yüklə 1,22 Mb. Dostları ilə paylaş:
|