Nicolae testemiţanu” la 65 ani de la fondare d. Tintiuc – prof universitar, Iu. Grossu – conf universitar
Yüklə 2,65 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Rezultatele cercetărilor
- ASPECTE MEDICO-SOCIALE A INVALIDITĂŢII PRIMARE (revista literaturii) Galina Bodrug
- Materialele şi metodele de cercetare
- Rezultate şi constatări în baza literaturii studiate
- Invaliditatea primară a populaţiei Republica Moldova în perioada aa.2001-2009(abs/100 mii)
- Factorii de risc în invaliditatea la copii Svetlana Rusu
Material şi metode de cercetare Au fost studiate 439 fişe medicale ale bolnavilor de staţionar, elaborate în instituţii medico-sanitare publice raionale, municipale şi republicane în perioada anilor 2003-2008. În studiu au fost incluse doar fişele pacienţilor internaţi în secţii de profil chirurgical în urma traumelor. Calcularea numărului necesar de fişe pentru un eşantion reprezentativ s-a efectuat în baza formulei pentru sondajul aleatoriu fără repetare [2]. În acest sens, drept totalitate statistică (N) a fost considerată prevalenţa prin leziuni traumatice, otrăviri şi alte consecinţe ale cauzelor externe înregistrată în Republica Moldova în anul 2007, care conform Anuarului Statistic „Sănătatea Publică în Moldova. Anul 2007” [4] a constituit 137879 de cazuri. Informaţiile extrase din fişele medicale ale bolnavului de staţionar au fost colectate prin intermediul chestionarului de introducere a datelor elaborat în acest scop. Eşantionul obţinut a fost cercetat prin metodele matematică, comparativă şi de expertiză. Rezultatele cercetărilor Analiza fişelor medicale ale bolnavului de staţionar a descoperit că în 83,60+1,93% de cazuri diagnosticele clinice sunt deplin argumentate. Totuşi, în 16,40+4,36% din fişele de staţionar diagnosticul clinic a fost total sau parţial neargumentat. Din aceste observaţii, în 59,72% din fişe nu s-a argumentat diagnosticul traumei ce ţine de profilul secţiei (neurochirurgie, chirurgie maxilo-facială, traumatologie etc.) în care a fost internat pacientul, iar în 27,78% – diagnosticul traumelor de alt profil chirurgical (în cazul traumelor asociate). Totodată, în 12,50% de observaţii cu traume asociate nu a fost argumentat întreg diagnosticul. S-a observat că în cazurile de intervenire chirurgicală, ponderea diagnosticelor neargumentate a fost mai mică (7,44%), confirmându-se o dată în plus valoarea operaţiei în calitate de sursă importantă de informaţii veridice şi obiective. Prezentul studiu ar fi fost incomplet dacă nu s-ar încerca a se stabili cauzele ce au determinat argumentarea insuficientă a diagnosticelor clinice. Pornind de la aceste premise s-a întreprins o cercetare meticuloasă a fişelor cu diagnostic neargumentat (72), în care s-au constatat: leziuni descrise insuficient sau de loc (87,50+4,17%*), prescurtarea datelor cu privire la evoluţia în dinamică a procesului traumatic (47,22+8,56%*), inscripţii indescifrabile (40,28+9,11%*), consultaţii în lipsa rezultatelor examenului obiectiv al pacientului (36,11+9,42%*), lipsa evoluţiei stării neurologice (31,94+9,72%*), descrieri sau simptoame înlocuite prin concluzii sau sindroame (20,83+10,49%*), (* – p<0,001). În cadrul acestei analize s-a observat că diagnosticele clinice au fost insuficient argumentate din cauza combinării mai multor neajunsuri într-o singură fişă. Principalele cerinţe înaintate faţă de diagnosticul clinic sunt corectitudinea şi oportunitatea stabilirii lui [12]. Diagnosticul clinic se stabileşte în primele 72 ore, iar cel definitiv la externarea pacientului din staţionar [9]. Totodată, medicul trebuie să indice în fişă data stabilirii diagnosticului clinic [13]. În acest sens, analiza fişelor de staţionar a arătat o incidenţă maximă a diagnosticelor stabilite în primele 24 ore (55,13%). Odată cu mărirea duratei de aflare a pacienţilor în staţionar, scade şi frecvenţa diagnosticelor stabilite după 24 ore. Astfel, în 12,53% cazuri diagnosticul clinic a fost stabilit în termen de 48 ore, iar în 9,57% – în 72 ore şi mai mult de la internare. În acest context s-a observat că, în unele cazuri, diagnosticul clinic nu se deosebea esenţial de cel de la internare, însă era datat cu 48, 72 şi chiar mai multe ore de la internare. Au fost examinate fişe în care era fixată data stabilirii diagnosticului la internare (şi nu a celui clinic), care evident coincidea cu data internării. De menţionat că în 22,78% de fişe nu s-a înregistrat data stabilirii diagnosticului clinic. În asemenea cazuri este evidentă imposibilitatea confirmării oportunităţii de stabilire a diagnosticului clinic (mai ales atunci când diagnosticul clinic diferă semnificativ de cel la internare) şi începerii măsurilor curative în timp util în conformitate cu diagnosticul stabilit şi prin urmare – a calităţii asistenţei medicale acordate pacientului. Concluzii
Bibliografie
ASPECTE MEDICO-SOCIALE A INVALIDITĂŢII PRIMARE (revista literaturii) Galina Bodrug Şcoala de management în Sănătate Publică USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary Some medico-social aspects of primary disability The article presents the main pro arguments for serious studying on primary disability. The paper tries to analyze the principal risk factors which influence the general health level of population and increase the level of morbidity and disability. The study mentions the negative influences of the primary disability on public health and economy. Actualitatea temei Omul este bogăţia cea mai valoroasă a societăţii, de aceea investiţiile cotidiene în domeniul sănătăţii publice sunt îndreptate spre a garanta existenţa durabilă a societăţii Republicii Moldova. În Politica Naţională de Sănătate a RM se menţionează faptul că „asigurarea unui mod sănătos de viaţă va fi considerat o prioritate a statului şi asigurare a serviciilor de asistenţă medicală şi socială calitative atât pentru mamă şi copil cat şi pentru maturi, în vederea respectării prevederilor stipulate în ODM (Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului)” 1. Actualitatea în domeniul expertizei medicale a vitalităţii este puţin studiată atît în aspect teoretic cît şi în aspect practic. Pînă în prezent în Republica Moldova nu a fost editată nici o lucrare, care ar fi reflectat diapazonul multilateral al acestei activităţi. În plan internaţional, lucrările accesibile reflectă în majoritatea cazurilor modul şi criteriile de studiere a obiectivelor în cadrul organelor de expertiză medicală a vitalităţii, fiind puţin expus modul activităţii expertizei medicale a vitalităţii ca ştiinţă aplicativă. În ultimii 30 de ani, grupul de experţi – specialişti în cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) în colaborare cu numeroşi savanţi din mai multe ţări ale lumii, observînd inconsecvenţa şi lipsa unor concepţii unice în domeniul dat, au întreprins eforturi pentru a efectua reformarea şi unificarea cunoştinţelor. Obiectivele lucrării
Materialele şi metodele de cercetare Cercetările vor fi bazate pe materialele statistice, epidemiologice, economice şi matematice. Drept suport teoretico-ştiinţific au servit materialele informaţionale ce ţin de reformarea sistemului de sanătate, legislaţia în politica sănătăţii din Moldova, Europa şi experienţa internaţională după cum urmează:
Rezultate şi constatări în baza literaturii studiate Studiile demografice şi medico-sociale efectuate în ultimii zece ani de savanţii autohtoni evidenţiază schimbări esenţiale în managementul îngrijirii maturilor vizând condiţiile, modul de trai din localităţile rurale [1, 7], aspectele medico-sociale şi organizatorice ale invalidităţii [3, 9], evaluarea statutului alimentar din spaţiul rural, evaluarea medico-socială a sarcinii şi naşterii la adolescente, evaluarea medico-socială şi psihologică a familiilor monoparentale din mediul rural, analiza problemelor protecţiei sociale a familiei în dificultate [2, 3, 5, 7]. O importanţă deosebită în menţinerea sănătaţii populaţiei se acordă factorilor corelării socio-igienici, economici şi medicali. Statutul socio-economic nu este, prin el însuşi, o caracteristică mensurabilă ci un concept teoretic. De obicei, el este evaluat indirect prin ocupaţie, nivel de educaţie, venit şi alţi factori. Încă în anii 20-30 ai secolului al XX-lea drept surse ale cercetărilor complexe, serveau materialele examinărilor sanitare ale localităţoilor, descrierile medico-topografice, controlul sanitar al locuinţelor, harţile de examinare a regimului de lucru şi în afara orelor de lucru, analiza regimului alimentar etc. [10]. În literatura ştiinţifică medicală tot mai frecvent apar lucrări în care se studiază atît sănătatea şi metodele de organizare a asistenţei medicale, cît şi condiţiile social-igienice şi economice în care se formează sănătatea şi se organizează asistenţa medicală. De exemplu, în cadrul studiului WFS (Singh şi Casterline, 1985) variabilele socio-economice standard au fost nivelul de educaţie a respondentului, mediul actual de reşedinţă, ocupaţia şi angajarea în cîmpul muncii, caracteristici care au permis clasificarea persoanelor în grupuri în funcţie de statutul social-economic şi efectuarea unei planificări de alocări a resurselor de asistenţă medicală. Pentru a aprecia statutul socio-economic pot fi folosite şi alte informaţii, ca posesia diferitor obiecte de uz îndelungat (de ex., frigider, televizor) şi tipul de reşedinţă (de ex., numărul de camere, sursa de apă potabilă, canalizare etc.) [4,10]. Menţinerea şi întărirea sănătăţii este o sarcină socială primordială a statului ce poate fi soluţionată numai prin eforturile comune ale organizaţiilor de stat şi publice, organelor şi instituţiilor medicale, prin colaborarea reciprocă, sporirea responsabilităţii fiecărei părţi şi cointeresarea reală a fiecărui cetăţean în păstrarea proprii sănătăţi şi a sănătăţii publice. În ultimul deceniu în ţară s-a creat o situaţie medico-demografică nefavorabilă. Studiile demografice evidenţiază schimbări esenţiale în indicatorii privind densitatea populaţiei, ritmul de creştere, structura şi mobilitatea ei. Una dintre acestea, care se observă evident în ultima perioadă, o constituie creşterea continuă, absolută şi procentuală, a persoanelor vârstnice (peste 60 de ani) în componenţa populaţiei, ceea ce proporţional contribuie la creşterea persoanelor cu invaliditate primară [7, 8, 9]. Starea sănătăţii populaţiei este un indice integrat al dezvoltării sociale a ţării, o reflectare a bunăstării social-economice şi morale, un factor decisiv de influenţă asupra potenţialului economic, cultural şi forţei de muncă a societăţii. Invaliditatea primară reprezintă una dintre problemele cele mai importante în cadrul problemelor generale a sănătăţii publice. Problema invalidităţii în prezent devine destul de actuală, deoarece este influinţată de: factorii sociali, economici, demografici; urbanizare; industrializare; starea mediului ambiant. Cei mai importaţi factori de risc care condiţionează morbiditatea, invaliditatea şi mortalitatea în Republica Moldova sunt abuzul de alcool, hipertensiunea arterială, colesterolul şi tutunul, urmate de supraponderabilitate, activitate fizică redusă, în mare parte fiind prevenibili prin reglementarea unor activităţi şi instruirea unui comportament sănătos [7, 9]. Studierea aspectelor medico-sociale ale maladiilor este determinată şi de faptul, că factorii etiologici de dezvoltare ai acestor maladii depind nu atît de agenţii patogeni microbieni, cît de aşa elemente semnificative ca alimentaţia, apa, starea mediului ambiant, condiţiile de trai, nivelul de educaţie sanitară, prezenţa deprinderilor dăunătoare, influenţa noxelor profesionale asupra individului, toate acestea la rândul său aducând daune întregii societăţi [1, 5, 6, 7]. O actualitate deosebită o au problemele acţiunii substanţelor chimice asupra sănătăţii populaţiei în Republica Moldova – ţară agrară, dens populată – care sunt puţin studiate la ora actuală. O serie de cercetări experimentale au demonstrat că pesticidele, cel mai frcvent întîlnite în produsele alimentare ale populaţiei republicii, provoacă o serie de tulburări biochimice, emunologice şi chiar genetice. Studiile respective au devenit drept premize teoretice pentru planificarea anumitor cercetări privitor la statea de sănătate a populaţiei în condiţiile chimizării intensive a sectorului agrar ăn Republica Moldova [5]. În dezvoltarea sa, societatea modernă se confruntă cu un şir de factori noi cu impact nefavorabil asupra sănătăţii:
Factorii nominalizaţi influenţează nivelul înalt de morbiditate şi de mortalitate, ceea ce dictează necesitatea unor noi abordări şi antrenarea tuturor sectoarelor sociale în soluţionarea problemelor de sănătate publică. Confor datelor statistice şi Rapoartelor de activitate a Ministerului Sănătăţii, în Republica Moldova invaliditatea populaţiei încadrate în cîmpul muncii cuprinde: femei de la 18-57 ani şi bărbaţi – de la 18 pănă la 62 ani(invaliditatea primară). Invaliditatea la copii include vîrsta de la 0-18 ani, care după vîrsta de 18 ani sînt numiţi invalizi din copilărie. În ultimii ani se observă o creştere a cazurilor de invaliditate primară, ceea ce reprezintăm prin tabelul de mai jos. Invaliditatea primară a populaţiei Republica Moldova în perioada aa.2001-2009(abs/100 mii)
Odată cu introducerea asigurărilor obligatorii de sănătate în anul 2004, s-a mărit accesul populaţiei la servicii medicale, atît în spaţiul rural cît şi cel urban. Cu toate acestea, factorii sus menţionaţi duc la creşterea permanentă a morbidităţii şi invalidităţii populaţiei, ceea ce are un impact negativ asupra sănătăţii publice şi a economiei ţării. Concluzii
Bibliografie
6. POPUŞOI E. Opinia publică privitor la reforma serviciilor de sănătate. Materialele Congresului II al specialiştilor în domeniul sănătăţii publice şi managementului sanitar. – Chişinău, 2000.
Factorii de risc în invaliditatea la copii Svetlana Rusu Şcoala de Management în Sănătate Publucă USMF „Nicolae Testemiţanu” Summary Risk factors in disabled children This article highlights and argues the risk factors of the disabling diseases in children. A great attention increasingly paid to ecological problems.They are reflected within the programs of environmental protection promoted by UNO, UNICEF and WHO. There have been established the risk factors for the delivery of children with disabling pathology:alcohol abuse, health condition and woman s age at the moment of delivery, underlying diseases during pregnancy, complications associated with pregnancy, harmful conditions of work and others. Rezumat În acest articol sunt prezentaţi şi argumentaţi factorii de risc a maladiilor invalidizante la copii. Problemelor ecologice se acordă o atenţie din ce în ce mai mare ; ele se reflectă în cadrul programelor de protecţie a mediului înconjurător promovate de ONU, UNICEF şi OMS. Sunt stabiliţi factorii de risc pentru naşterea copiilor cu patologia invalidizantă: abuzul de alcool, starea de sănătate şi vîrsta femeii la momentul naşterii , bolile suportate în timpul sarcinii, complicaţii în timpul sarcinii,condiţii nocive de lucru şi altele. Actualitatea temei Nivelul invalidităţii la copii este unul din criteriile de bază în activitatea sistemului de sănătate.Problema maladiilor invalidizante la copii este un semnal de alarmă nu numai pentru sistemul de sănătate, ci şi pentru societate şi organele puterii de stat.Analiza cauzelor şi factorilor de risc ale acestui fenomen este o problemă actuală şi stringentă. Fenomenul de invaliditate la copii influenţează negativ indicatorii sociali, economici şi culturali ai ţării. În Republica Moldova în ultimii ani(2000-2008) nivelul invalidităţii la copii are o tendinţă de creştere continuă, fiind influenţată de un şir de factori : sociali, economici, demografici, evoluţia serviciilor de sănătate, urbanizarea, industrializarea, starea mediului ambiant.
Este îndeplinit studiul secundar-reviu narativ a literaturii ştiinţifice dedicate factorilor de risc ce duc la invalidizarea copiilor. Analizei au fost supuse 37 surse ştiinţifice. Rezultate obţinute Evaluarea impactului factorilor de risc evidenţiaţi asupra patologiei invalidizante la copii în Republica Moldova.Este recunoscut faptul, că pînă nu vor fi obţinute succese remarcabile în profilaxia invalidităţii, coraportul dintre copii sănătoşi şi invalizi va rămîne acelaşi. Starea mediului ambiant este un factor important care influenţează nivelul invalidităţii la copii. Problemelor ecologice se acordă o atenţie din ce în ce mai mare ; ele se reflectă în cadrul programelor de protecţie a mediului înconjurător promovate de ONU, UNICEF şi OMS. Conform datelor OMS privitor la protecţia mediului, în majoritatea statelor-membri partea majoră a resurselor băneşti este destinată controlului ecologic (OMS, Ediţia Europeană,Nr.56). La ora actuală creşte pericolul pentru funcţia reproductivă a femeii şi starea de sănătate a copiilor; se măreşte ponderea anomaliilor congenitale de dezvoltare, numărul de afecţiuni alergice (H.Kalter, I.Warkany, 1983;B.Brambaty, A.Oldriti, E.Ferrary, A.Lanzuni, 1985; A.M.Kuliev, 1987,1990; S.V.Şarmanov, 1996)[9 ]apar o serie de patologii de etiologie necunoscută; pediatrii tot mai frecvent întîmpină greutăţi în stabilirea diagnosticului (M.V.Nejdanova, 1996)[10].Toate acestea pot fi explicate prin modificarea importantă a mediului înconjurător şi imposibilitatea organismului uman de a se adapta la aceste schimbări. Organismul copiilor, datorită imaturităţii funcţionale a ţesuturilor şi sistemelor, insuficienţei imunologice şi mecanismelor de detoxicare a substanţelor chimice heterogene, este mult mai sensibil la acţiunea complexă a factorilor mediului (L.Spinei,E.Popuşoi,Handicapul infantil ca problemă medico-socială,2000)[2]. La ora actuală, în pediatrie sunt bine studiate şi cunoscute efectele unor intoxicaţii acute şi masive cu substanţe chimice.Cu toate acestea, sunt foarte puţine studiate consecinţele, în special cele genetice, a unei acţiuni permanente a dozelor mici de substanţe chimice şi radiaţii ionizante.Datele existente la ora actuală sunt insuficiente pentru evaluarea factorilor ecologici de risc pentru sănătatea mamelor şi copiilor, lipseşte mecanismul de elaborare a deciziilor strategice şi tactice în cazul catastrofelor ecologice. Printre xenobiotici, ce poluează biosfera, pesticidele deţin un loc deosebit. Pe plan mondial, aceste substanţe chimice s-au plasat pe locul 8-9, însă în unule ţări şi regiuni ele au ieşit pe locul de frunte (B.Barta, 1989; A.Kurjak, B.Funduk,1989). Chimizarea intensivă în agricultură , circularea pesticidelor în biosferă creează pericolul contaminării populaţiei, care nu se află în contactul profesional cu substanţe chimice (A.N.Mihalas, T.A.Voina, T.A.Dubrovina, V.Calin,1994)[8]. Este bine cunoscut faptul , că o serie de pesticide au capacitatea de a penetra placenta şi influenţa în mod negativ produsul de concepţie. Acţiunea lor nefavorabilă se manifestă prin naşterea unor copii bolnavi , prematuritate , mortinatalitate, decese antenatale ale fătului (A.Baranov,L.Ţîmleakova,1991;B.Reznik,)[11]. În urma acţiunii pesticidilor asupra structurilor genetice ale organismului se dezvoltă diferite malformaţii congenitale.Faptele menţionate au fost dovedite de multiple cercetări experimentale şi epidemiologice privitor la patologia înnăscută a copiilor, proveniţi de la femeile ce locuiesc în zonele intens chimizate; prin riscul sporit de naştere a copiilor cu” buză de iepure ”şi „gură de lup” de la gravide, primul trimestru de sarcină al cărora a coincins cu sezonul chimizării maximale în agricultură (IU.Altuhov,1981; M.L.M artinez-Frias, J.L.Frias, J.Salvador, 1990). În prezent este dovedit că modificările statutului imun sunt indicatorii cei mai sensibili şi cei mai precoce ai acţiunii nefavorabile a factorilor de mediu de o intensitate mică (L.Vasilos,1995)[12]. O actualitate deosebită o au problemele acţiunii substanţelor chimice asupra sănătăţii populaţiei în Republica Moldova – ţară agrară, dens populată –care sunt puţin studiate la ora actuală. Totadată, o serie de cercetări experimentale au demonstrat că pesticidele, cel mai frecvent întîlnite în produsele alimentare ale populaţiei republicii, provoacă o serie de tulburări biochimice, imunologice şi chiar genetice[6] . Studiile respective au devenit drept premise teoretice pentru planificarea unor cercetări privitor la starea de sănătate a populaţiei în condiţiile chimizării intensive a sectorului agrar în Republica Moldova (N.Opopol, S.Ursul, S.T.Badu, 1995)[13]. Datele literaturii de specialitate indică că pesticidele şi alte substanţe chimice din mediul extern, la pătrunderea în organism , chiar şi în cantităţi minimale, au o acţiune patogenă. Acţiunea lor nefavorabilă se manifestă prin stări patologice de gravitate diferită: de la tulburări funcţionale neînsemnate pînă la dereglări organice grave. Creşterea numărului de afecţiuni nespecifice se datorează proprietăţilor xenobioticilor de a slăbi mecanismele compensatorii şi adaptive, reactivitatea imunologică a organismului; de a deregla procesele biochimice intracelulare, ceea ce formează “receptivitatea sporită” a organismului faţă de anumite afecţiuni. În condiţiile unui contact extins cu substanţele biologice active, creşte rolul mutagen, teratogen şi cancerogen al mediului ambiant. Conceptul de profilaxie a invalidităţii se află într-o stare diferită în ţările economic dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Cauzele de bază ale patologiei invalidizante în ţările în curs de dezvoltare sunt în general prezentate de subalimentaţie, boli contagioase, nivelul scăzut de asistenţă pre-şi postnatală, accidente.Cauzele citate sunt implicate în 70% de cazuri de invalidizare. Deoarece infirmitatea în urma acestor cauze deseori apare la sugari şi copii de vîrstă fragidă, ele sunt cauzele de bază şi pentru invaliditatea pe viaţă (A.Ornoy, Kaya V.Michailes, V.Lukashov etc., 1996 ). De aici reiese importanţa măsurilor profilactice la copii. Deoarece mortalitatea copiilor invalizi este mult mai mare decît la copii sănătoşi, rezultatele profilaxiei pot fi uşor estimate după modificarea nivelului lor de mortalitate (N.K.Blackbourn, 1993; M.Castane, E.Peris, 1993;F.Devesa, P.Martinez, M.I.Moreno,L.V.Lave, T.I.S onger, R.E.LaPorte, 1993; B.D.Schoub,S.Johnson, I.M.McAnerney, 1994; A.Wilcox, R.Skjaerven, P.Buekenes, J.Kiely,1995)[18]. Creşterea numărului de vechicole, răspîndirea criminalităţii, industrializarea rapidă favorizează creşterea traumatismului. Încercările de a soluţiona această problemă nu au adus decît la eşec. J.J.Lee, E.D.Lyne(1990), S.Lipitz,V.Frenkel, C.Matts etc[19]. (1990); F.Santoro, C.Maiorama, A.Colleta, S.Novi(1991); M.C.Allen(1993); I.Cpen, R.I.Simeonsson (1991); C.M.Nock, D.Denno, E.S.Adzotor(1993) afirmă că asistenţa medicală nesatisfăcătoare poate aduce la invaliditate. Nu toate serviciile medicale sunt accesibile la nivelul local. În aceste cazuri este necesar un sistem efectiv de asistenţă medicală consultativă, care ar fi asigurată de instituţiile medicale respective la nivelul raional sau regional (G.R.Alexander, C.C.Korenbrot, 1995). Conform unor calcule profilaxia secundară ar permite reducerea invalidităţii în ţările în curs de dezvoltare cu 10-20% de la nivelul existent (A.Zanfranchi, D.Molinari, 1995). O serie de autori (H.Manrke, 1992; H.Rydhstrom, I.Indemarsson, 1993) accentuează rolul asistenţei medicale nesatisfăcătoare în perioada prenatală şi în timpul naşterii pentru dezvoltarea invalidităţii la copii. Importanţa perioadei perinatale este semnalată şi de H.Muller, V.Briese(1992); F.I.Stanlei, L.Matson(1992); N.Okumura, H.Mivata, V.Uetani, N.Nakamura (1993); P.A.Bluestein(1995)[14]. Abuzul de alcool, fumatul şi prostituţia ca factorii ce influenţează negativ sănătatea femeilor şi a copilului sunt citaţi de N.Roeleveded, E.Vingerhoets, C.A.Zielnuic, F.Gabreels (1992); N.Heather, I.S.Tebbut, R.D.Mattick,R.Zamir (1993); I.Crishnaswany (1993); K.S.Kendler, M.S.Neale, C.A.Prescott, R.C.Kessler, A.C.Heath,L.A.Corey,L.J.Eaves (1996); J.Kalinka,W.Hanke (1996). Un rol important în reducerea invalidităţii va juca scăderea numărului de nou născuţi cu patologii ereditare şi malformaţii congenitale (Ş.Samsiuc, I.Fuior, 1996), cu afecţiuni psihice şi neurologice (K.B.Nelson, I.K.Grether, 1995; M.Menshiny, G.Lamberti, F.Petermann, 1996). Factorii citaţi sunt influenţaţi într-o mare măsură de calitatea serviciilor medicale şi starea de sănătate a părinţilor (J.Guzder,I.Paris, P.Zelkowitz, K.Marchessault, 1996; K.Sommer-Jelt, B.Elbertsen, T.Markestad, 1995; H.Wessel, S.Chattingins, S.Bergstrom etc. 1996)[15,16,17]. Cercetătorii din Republica Moldova au stabilit cauzele naşterii copiilor cu patologia invalidizantă din partea mamei: : abuzul de alcool, starea de sănătate(prezenţa patologiei cronice), vîrsta mamei la momentul naşterii , bolile suportate în timpul sarcinii, decurgerea naşterii, complicaţii în timpul sarcinii,condiţii nocive de lucru şi altele [2,20]. Yüklə 2,65 Mb. Dostları ilə paylaş:
|