Normativ de securitate la incendiu

Tipul elementelor de construcţie
Nivelul de stabilitate la foc
I	II	III	IV	V
1	Stâlpi	R 180	R 120	R 60	R 30	–
2	Pereţi portanţi, diafragme	REI 180	REI 120	REI 60	REI 30	–
3	Pereţi interiori neportanţi	EI 30	EI 15	EI 15	–	–
4	Pereţi exteriori neportanţi	EI 15	EI 15	EI 15	E 15	–
5	Pereţi cortină	R 15	R 15	R 15	R 15	–
6	Planşee, planşee-terasă	REI 120	REI 60 (REI 45)	REI 45 (REI 30)	REI 30 (REI 15)	–
7	Grinzi, ferme structuri pentru acoperiş (cupole, piramide, elemente curbe spaţiale)	R 120	R 60 (R 45)	R 45 (R 30)	R 30 (R 15)	–
8	Contravântuiri verticale	R 120	R 60 (R 30)	R 30 (R 15)	R 15	–
9	Pane, contravântuiri orizontale, şarpanta acoperişurilor	R 45 (R 30)	R 30 (R 15)	R 15	R15	–
10	Panouri de invelitoare şi suportul continuu al invelitorii	REI 15	–	–	–	–
NOTA 1 – Cifrele din paranteză corespund clădirilor şi compartimentelor în care sarcina termică nu depăşeşte 840 Mj/m^2, cu excepţia clădirilor înalte, foarte înalte, a celor cu săli aglomerate, a celor care adăpostesc persoane care nu se pot evacua singure. NOTA 2 – Rezistenţa la foc a elementelor din lemn se determină conform SR EN 1995-1-2

Art. 18. La încadrarea în nivelul de stabilitate la foc al construcţiei, nu se iau în considerare următoarele:

a) şarpanta şi suportul învelitorii clădirilor de nivelul II, III sau IV, cu pod, dacă planşeul spre pod nu este suspendat de şarpanta acoperişului, iar golurile acestuia sunt protejate prin elemente de închidere rezistente la foc minimum EI 30 la nivelul II, III şi EI 15 la nivelul IV.

b) luminatoarele şi cupolele dispuse pe acoperiş, a căror arie însumată (în proiecţie orizontală), nu depăşeşte 25% din aria spaţiului închis în care sunt dispuse; în caz contrar se evaluează conform structurilor pentru acoperiş (cupole, piramide, elemente curbe spaţiale).

c) panourile despărţitoare fără rol de limitare a propagării incendiilor, incombustibile sau din produse B-s1d0, B-s2d0, C-s1d0 sau C-s2d0, inclusiv cele prevăzute cu geam ori cu plasă de sârmă.

d) finisajele (inclusiv tâmplăria, pardoselile şi plafoanele suspendate).

e) platformele metalice şi elementele metalice care nu fac parte din structura de rezistenţă a clădirii.

f) elementele constructive ale marchizelor, windfangurilor, serelor, verandelor, pridvoarelor, bowindourilor, teraselor deschise acoperite, etc. care sunt separate de spaţiile cu densităţi ale sarcinii termice mai mari de 420 Mj/m² cu elemente rezistente la foc conform tabelului nr. 3; dacă nu sunt separate, structura de rezistenţă trebuie termoprotejată iar învelitoarea va respecta condiţiile din tabelul nr. 1.

NOTĂ: la stabilirea sarcinii termice se iau în considerare şi toate elementele portante sau neportante combustibile de la lit.b),c),d),e) şi f)
Art.19. Protecţia la foc a elementelor metalice se face calculând pentru fiecare element metalic acoperirea, cu luarea în considerare a nivelului de încărcare a elementului, a temperaturii critice care rezultă din încărcare şi rol în structură, a rezistenţei la foc necesară, a factorului de secţiune (masivitate), a numărului de feţe care pot fi expuse la foc, - standard de referinţă SR EN 1993-1-2.
Art.20. (1) Pentru următoarele tipuri de clădiri este admisă reducerea clasei de rezistenţă la foc până la minimum 15 minute pentru toate elementele structurii (stâlpi, pereţi, grinzi, ferme, pane, planşee, contravântuiri verticale si orizontale, scări, etc), considerându-se că îndeplinesc condiţiile pentru nivelul II de stabilitate la incendiu:

1. 
   clădiri civile, cu maxim trei niveluri supraterane, cu aria construită de cel mult 800 m² şi densitatea sarcinii termice sub 420 Mj/m²;
   
2. 
   clădiri supraterane acoperite dar deschise perimetral (puternic ventilate), conform art. 9.ee pentru parcarea autovehiculelor, cu înălţimea ultimului nivel utilizat la maximum 28 m faţă de nivelul sau carosabilul înconjurător.
   
3. 
   clădiri de producţie/ depozitare parter, cu aria construita de maxim 6000 m², si fără zone cu risc de explozie volumetrică, prevăzute cu instalaţii automate de stingere, inclusiv cu stive înalte (peste 6 m înaltime a stivelor), indiferent de sarcina termică;
   

(2) Distanţele de siguranţă minime pentru clădirile menţionate la punctul (1) vor fi cele pentru nivelul IV-V de stabilitate la foc.

(3) Pereţii şi planşeele pentru zonele din clădire, încadrate după destinaţie ca având riscuri diferite de riscul în care este încadrată construcţia, vor respecta cerinţele de performanţă la foc potrivit prevederilor prezentului normativ şi ale reglementărilor specifice aplicabile în vigoare.

(4) Pereţii căilor de evacuare şi scările trebuie să se încadreze în clasele de reacţie la foc A1 sau A2-s1,d0.

(5) Prevederile alin. (1) - alin (4) nu se aplică la clădirile supraterane înalte, foarte înalte, ori cu săli aglomerate, la clădirile pentru sănătate, precum şi la cele de învăţământ preşcolar, şcolar sau liceal.

SECŢIUNEA II

AMPLASAREA CLĂDIRILOR ŞI CONFORMAREA LOR LA FOC

Amplasare

Art. 21. (1) Clădirile supraterane civile, de producţie şi/sau depozitare, se amplasează independent, comasate sau grupate.

(2) Clădirile comasate sau grupate se amplasează la distanţe nenormate între ele, în limitele ariilor construite (Ac) admise ale compartimentelor de incendiu, funcţie de destinaţia lor, nivelul cel mai defavorabil de stabilitate la foc, riscul de incendiu cel mai sever şi numărul cel mai mare de niveluri.

(3) Nivelul de stabilitate la foc al compartimentului de incendiu rezultat din clădirile comasate sau grupate este cel al clădirii cu cel mai defavorabil nivel de stabilitate.

(4) La stabilirea compartimentelor de incendiu rezultate din comasarea sau gruparea clădirilor supraterane se însumează ariile construite efective (Ac) ale clădirilor respective.

(5) Clădirile destinate persoanelor care nu se pot evacua singure, cele pentru obiecte, echipamente sau aparatură de importanţă deosebitã şi clădirile cu săli aglomerate, nu se recomandă să fie comasate cu alte clădiri.

Art. 22. (1) Clădirile independente precum şi grupările sau comasările de clădiri conform art. 21., se amplasează astfel încât să nu permită propagarea incendiilor de la una la alta o perioadă de timp normată sau, în cazul prăbuşirii, să nu afecteze obiectele învecinate, prin respectarea distanţelor minime de siguranţă din tabelul nr. 2. ori compartimentându-se prin pereţi antifoc alcătuiţi corespunzator densităţii sarcinii termice celei mai mari dar nu mai puţin decât REI 180.

Tabelul nr. 2.

Distanţe de siguranţă

Nivelul de stabilitate la foc	Distanţe minime de siguranţă (m) faţă de clădiri sau compartimente de incendiu având nivelul de stabilitate la foc:
	I - II	III	IV - V
I - II	5	7	9
III	7	8	10
IV - V	9	10	12

(2) Pentru clădirile de producţie sau depozitare de risc foarte mare de incendiu, distanţele de siguranţă faţă de clădiri cu alte riscuri de incendiu, se majoreaza cu 50%, fără a fi mai mici de 12,00 m.

(3) În cazuri justificate tehnic, când distanţele posibile a fi realizate sunt cu cel mult 25% mai mici, se admite să se prevadă pereţi rezistenţi la foc EI 60 cu ferestre EW 30, iar în cazul în care distanţele sunt cu 50% mai mici se prevad pereţi rezistenţi la foc EI 120 cu ferestre EW 60.