Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

activitate. (Mark Twain)

Fiind mereu activă, intuiţia are acces la banca de date a spiritului universal. (Colin Turner)

Gândirea e activitatea inteligenţei, visarea e voluptatea ei. (Victor Hugo)

Gândirea înseamnă activitate. Gândirea e întotdeauna exprimare, acţiune, poezie. (Eugeni d’Ors)

Iubirea este singurul lucru care activează inteligenţa şi creativitatea, care ne purifică şi ne eliberează.

(Paulo Coelho)

În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor

şi dorinţelor, zadarnică activitatea raţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea,

dreptatea, practicarea oricărei virtuţi, … (vezi Sufletul/)

O minte religioasă este o minte echilibrată, sănătoasă, activă; ea înfruntă fapte, nu idei. (Krishnamurti,

filosof indian)

Orice participare la activitatea politică e absolut inutilă. (Lev Tolstoi)

Oricine împlineşte o activitate în folosul comunităţii creştine săvârşeşte o liturghie. (Sfântul Teodor

Studitul)

Psihicul are două părţi: conştientul şi inconştientul. Sinele este centrul inconştientului; Eul este centrul

conştientului. Cu aducerea inconştientului în conştient, Sinele este mărit, iar Eul redus. Reducerea

Eului este un lucru bun, deoarece mai puţine dorinţe sunt create şi activate, permiţând seninătatea.

(Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)

Acţiunea este adevărata măsură a inteligenţei. (Napoleon Hill)

Acţiunea este ultimul refugiu al celor care nu pot visa. (Oscar Wilde)

Acţiunea fără cunoaştere este inutilă, iar cunoaşterea fără acţiune este zadarnică. (Abu Bakr)

Acţiunea înseamnă caracter. (Francis Scott Key Fitzgerald)

Acţiunea pripită este uşor executabilă, acţiunea prudentă cere judecată. (Kalidasa)

Acţiunea/ Acţiunile sunt cea mai bună traducere a gândurilor. (James Joyce)

Birocraţia este un mecanism gigant acţionat de oameni mărunţi. (Honoré de Balzac)

Caracterul este întruchiparea unor principii generale de acţiune. (Titu Maiorescu)

Cea mai bună filosofie e a acţiunii. (Nicolae Iorga)

Dacă capacitatea de a gândi nu este însoţită de capacitatea de a acţiona, mintea superioară este tortu-

rată. (Benedetto Croce)

Gândeşte ca un om de acţiune şi acţionează ca un om care gândeşte. (Henri Bergson)

Gândirea este izvorul acţiunii, vieţii şi manifestării; fă izvorul curat şi totul va fi curat. (James Allen)

Gândirea înseamnă activitate. Gândirea e întotdeauna exprimare, acţiune, poezie. (Eugeni d’Ors)

Împrejurarea este foarte importantă în acţiunile omeneşti, astfel încât ceea ce ar fi cel mai bine de făcut

acum, mâine ar fi zadarnic şi rău. (Axel Oxenstierna)

Mai curând, sau mai târziu, cu toţii trebuie să plătim pentru acţiunile noastre. (Oscar Wilde)

Marea majoritate a oamenilor găsesc că e mai uşor să cerşească cerul prin rugăciuni, decât să-l merite

prin acţiuni. (Arthur Schopenhauer)

Nevoia este îndemn către idee, şi ideea, îndemn către acţiune. (John Ernst Steinbeck)

O mică doză regulată de lumesc poate acţiona asemenea unui vaccin care să ducă în cele din urmă la

imunitate faţă de atracţiile lumeşti. (Părintele Serafim Rose)

Omul de acţiune nu se încurcă în teorie. (Petre Pandrea)

Pe plan tehnologic, am progresat, am înaintat foarte repede, dar pe plan psihologic comportamentul nos-

tru, atitudinile, acţiunile noastre, au rămas mai mult sau mai puţin neevoluate. Suntem în continuare

agresivi, brutali, cruzi, smintiţi. (Krishnamurti, filosof indian)

Procedează întotdeauna corect, vei face plăcere unora şi vei produce uimire altora. (Mark Twain)

Strămoşul fiecărei acţiuni este un gând. (Ralph Waldo Emerson)

Un plan fără acţiune nu este un plan. Este un discurs. (T. Boone Pickens)

Viaţa în acţiune este cel mai bun învăţător. (Nicolae Iorga)

Viziunea fără acţiune este doar un vis. Acţiunea fără viziune este doar timp pierdut. Viziunea însoţită cu

acţiunea poate schimba lumea. (Joel Barker)

Vrei să stii cine eşti? Nu întreba! Acţionează! Acţiunea te va delimita şi defini. (Witold Gombrowicz)

Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălţa de

pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine. (Ioan 12.31, 32)

Acum/ Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi

cei ce vor auzi vor învia. (Ioan 5.25)

Am stat lângă multe persoane care şi-au dat sfârşitul, am stat lângă mulţi muribunzi, i-am vegheat până la

capăt. Toţi, invariabil toţi, cereau o clipă în plus de viaţă, ca să-şi rezolve criza, problema lăuntrică. (Un

duhovnic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i ştim numele.) Este cutremu-

rător! Şi spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe lângă tine. Cum

a definit Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poţi face nimic.” (Părintele Vasile Gavrilă)

Că mie acum păcatele mi s-au făcut zid întunecat între mine şi Dumnezeu. (Avva Ammoi)

Chiar dacă nu va veni acum sfârşitul lumii, totuşi sfârşitul fiecăruia bate la uşă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Conştiinţa este “pârâşul nostru”, care, “ne pârăşte” de pe acum şi, dacă ne împăcăm cu el, este bine. Iar îm-

păcându-ne cu pârâşul acesta, ne împăcăm cu Dumnezeu. (Părintele Ilie Cleopa)

Dacă cezarul, sau împăratul am zice noi, te-ar înrudi cu el, şi te-ar ridica în rang, cine nu s-ar teme atunci de

persoana ta? Iar acum, când ai devenit fiul lui Dumnezeu, nu ai respect faţă de tine şi înalta ta valoare,

călcând-o în picioare prin nesăbuitele tale îndemnuri dobitoceşti şi prin atracţiile păcătoase? (Epictet)

Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta, am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădele-

gile mele eu le cunosc, însă cer, rugându-Te: Iartă-mă Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile

mele şi nici nu mă osândi la întuneric sub pământ, căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se po-

căiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta. Şi

Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este sla-

va în vecii vecilor. Amin!" (Manase 1.11-15)

Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi

Tatăl astfel de închinători Îşi doreşte. (Ioan 4.23)

De acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni.

(I Timotei 5.23)

De ce te ruşinezi păcătosule? Când ai făcut păcatul nu te-ai ruşinat şi acum când cauţi să-l uşurezi, te ruşinezi?

Nu ştii că ruşinea aceasta este de la diavol, care când face păcatul îţi dă îndrăzneală şi neruşinare,

iar când îl mărturiseşti îţi dă frică şi ruşinare? (Sfântul Nicodim Aghioritul)

Diavolul, după ce secole de-a rândul s-a luptat să scoată Biserica din lume, fără să reuşească, acum se

luptă să bage duhul lumii în Biserică. (Părintele Porfirie)

Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun

mâna pe ea. (Matei 11.12)

Doamne, L-a întrebat Simon-Petru, unde Te duci? Răspuns-a Iisus: Unde Mă duc Eu, tu nu poţi să urmezi

Mie acum, dar mai târziu Îmi vei urma. (Ioan 13.36)

Epoca prezentă preferă semnul faţă de lucrul semnificat, copia faţă de original, imaginaţia faţă de realitate, a-

parenţa faţă de esenţă fiindcă acum numai iluzia este sacră, iar adevărul este laic. (Ludwig

Feuerbach)

Era frumoasă vremea când casele erau biserici, faţă de acum, când bisericile sunt case. (Sfântul Ioan Gură

de Aur)

Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. (Luca 6.21)

Împrejurarea este foarte importantă în acţiunile omeneşti, astfel încât ceea ce ar fi cel mai bine de făcut

acum, mâine ar fi zadarnic şi rău. (Axel Oxenstierna)

Nu spune aproapelui tău: "Du-te şi vino, mâine îţi voi da!", când poţi să-i dai acum. (Solomon 3.28)

Până acum, pesimistul nu a câştigat nicio bătălie. (Dwight Eisenhower)

Şaptezeci de ani am de când slujesc lui Dumnezeu şi acum să jertfesc idolilor? (Sfântul Artemon,

torturat şi decapitat)

Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu

cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!..." De aceea l-a

scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. Şi izgonind

pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să

păzească drumul către pomul vieţii. (Facerea 3.22-24)

Şi acum împăraţi înţelegeţi! Învăţaţi-vă toţi, care judecaţi pământul! Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi

de El cu cutremur. (Psalmi 2.10, 11)

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă! Fericiţi sunt cei ce păzesc căile mele! (Solomon 8.32)

Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru

El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slobo-

zeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o îna-

intea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.

(Luca 2.27-32)

Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi

vă veţi tângui. (Luca 6.25)

Viitorul începe acum, nu mâine. (Papa Ioan-Paul-II)

Zis-a Avva Teodor: Lucrul mâinilor îl avem sub lucrul sufletului, dar acum s-a făcut lucrul

sufletului sub lucrul mâinilor.

Adăpostul/ Atunci tu vei fi la adăpost, căci vei fi plin de nădejde, te vei simţi ocrotit şi te vei culca fără grijă.

(Iov 11.18)

Dumnezeu este stânca mea cea de scăpare, scutul meu şi puterea cea mântuitoare, adăpostul meu cel

tare şi scăparea mea! Mântuitorul meu, din necaz m-ai izbăvit! (II Regi 22.3)

Între mândrie sau vanitate, pe de o parte, şi smerenie, despre care nici tu nici eu nu ştiu nimic, deci nu te

pot învăţa, se află un adăpost la jumătatea drumului. Acest loc, situat la jumătatea drumului dintre

mândrie şi smerenie, poartă numele de recunoştinţă. (Episcopul ortodox Antonie Blum din Londra)

Înţeleptul se teme şi se fereşte de rău, iar cel fără de minte îşi iese din fire şi se simte la adăpost.

(Solomon 14.16)

Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.

(Psalmi 103.19)

Pentru aceea sunt înaintea tronului lui Dumnezeu, şi Îi slujesc ziua şi noaptea, în templul Lui, şi Cel ce

şade pe tron îi va adăposti în cortul Său. (Apocalipsa 7.15)

Teama de oameni duce la căderea în cursă, dar cel ce nădăjduieşte în Domnul stă la adăpost.

(Solomon 29.25)

Turn puternic este numele Domnului; cel drept la el îşi află scăparea şi este la adăpost. (Solomon 18.10)

Vai de feciorii răzvrătiţi, zice Domnul, vai de cei ce fac planuri fără Mine, care fac legăminte ce nu sunt în

Duhul Meu, ca să grămădească păcate peste păcate. Ei iau calea Egiptului, fără să fi întrebat gura Mea,

să cerşească de la Faraon ajutor şi la umbra Egiptului să se adăpostească. Pentru aceasta sprijinul

lui Faraon va fi pentru voi ruşine şi râs adăpostul la umbra lui. (Isaia 30.1-3)

Vei fi la adăpost de biciul bârfelii şi nu te vei teme de prăpăd când va veni. (Iov 5.21)

Adâncul/ Adâncirea minţii în Dumnezeu. 1.6

Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. (Psalmi 103.7)

Adevărul este cel care-l satisface pe om în adâncul sufletului, îi dezvoltă forţele, îi înseninează zilele şi-i

procură ani de fericire. (Pedagogul Johann Heinrich Pestalozzi)

Apele liniştite sunt adânci. (Dostoievski)

Aşa sunt uneltirile vrăjmaşului: Ne urcă prin înşelăciune la mare înălţime, ca să ne coboare de acolo, în

adâncul prăpastiei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Care faptă este mai mare decât toate celelalte? Şi a zis: socotesc că precum mândria este mai mare decât

toate patimile, încât a putut să surpe pe unii din cer, aşa şi smerita-cugetare este mai mare decât toate

faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăşi adâncuri, măcar de ar fi păcătos ca un drac.

Pentru aceea şi Domnul mai întâi de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul. (Avva Longhin)

Când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns pe vârful muntelui să nu ameţeşti. Şi să

ştiţi că această a doua primejdie, este mai mare decât cea dintâi. Pentru că, în fundul prăpastiei

apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiţi de ea. (Mitropolitul

Bartolomeu Anania)

Ce e de crezut, să crezi! E o cerinţă adâncă a sufletului omenesc de a avea despre lume o viziune, o înţele-

gere coerentă şi unificatoare. În lipsa acestei viziuni, acestei înţelegeri, se nasc: angoasa şi schizofrenia.

(François Jacob, biolog francez, laureat al Premiului Nobel în 1965, împreună cu Jacques Monod şi

André Lwoff)

Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun. (Solomon 17.10)

Coborârea (adâncirea) minţii în inimă. 1.9

Desăvârşirea, un adânc de smerenie 7.11

Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adânc mare; oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne.

(Psalmi 35.6)

Dumnezeu nu comunică la nivel de superficial cu omul, ci la nivelul adâncului, la rădăcină. Ori boala, ori-

care ar fi ea, nu distruge adâncul. (Episcopul ortodox Antonie Blum din Londra; formaţia lui de

bază: medic.)

El a certat Marea Roşie şi a secat-o şi i-a condus pe ei prin adâncul mării ca prin pustiu; El i-a scos pe ei

din mâna celor ce-i urau şi i-a izbăvit pe ei din mâna vrăjmaşului; şi a acoperit apa pe cei ce-i asu-

preau pe ei, nici unul din ei n-a rămas. (Psalmi 105.9-11)

Este treaba artistului ca întotdeauna să adâncească misterul. (Francis Bacon)

Eşecul ne învaţă despre tăria noastră de caracter. Ne provoacă să săpăm mai adânc în resursele noastre

atunci când ne lovim de piedici. (Hal Urban)

Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva

eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut

din ea şi fiii lui şi turmele lui? (Ioan 4.11, 12)

Grija şi spaima dispar atunci când omul crede din adâncul sufletului că Dumnezeu îl poate ajuta. 11.9

Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor. (Solomon 15.11)

Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescu-

iţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar,

după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că

li se rupeau mrejele. (Luca 5.4-6)

Iată că boala mea se schimbă în sănătate. Tu ai păzit viaţa mea de adâncul mistuitor! Tu ai aruncat îna-

poia Ta toate păcatele mele! (Isaia 38.17)

Inteligenţa este ca un râu; cu cât este mai adânc, cu atât face zgomot mai puţin. (Proverb englezesc)

Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, aşa cum copacul scuturat de vânt îşi în-

fige rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne

ispăşim păcatele chiar din viaţa de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veşnică, aşa cum prin

cioplire şi lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinţii Părinţi)

Împlinirea poruncilor ascunde o taină adâncă, dumnezeiască. 9.19

În fiecare om Dumnezeu a ascuns o comoară. Să săpăm adânc pentru a o putea descoperi.

(Părintele Dumitru Păduraru)

Judecata divină ne învaţă cine suntem; sapă adânc în pământ şi ne lasă să vedem din ce anume suntem

făcuţi. (Charles Haddon Spurgeon)

Mare întărire spre a nu păcătui este citirea Scripturilor. Mare prăpastie şi adâncă groapă este neştiinţa

Scripturilor. (Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului)

Mândria ne face să ne amăgim întotdeuna. Dar adânc înăuntrul nostru, dincolo de suprafaţa conştiinţei

obişnuite, o voce mică şi liniştită ne spune “Ceva e în neregulă”. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru

şi psiholog elveţian)

O apă adâncă este sfatul în inima omului, iar omul deştept ştie s-o scoată. (Solomon 20.5)

O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile Lui şi

cât sunt de nepătrunse căile Lui! (Romani 11.33)

Omul a pus hotare întunericului şi cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra as-

cunsă în umbră şi în beznă. (Iov 28.3)

Pentru a asigura o stare bună de sănătate mănâncă superficial, respiră adânc, fii moderat şi menţine un

interes în viaţă. (William Londen)

Pentru a cunoaşte problema diavolului, trebuie mers mai adânc, la problema răului. Acesta nu-şi are

originea în diavol, ci într-o lipsă a binelui. 9.11

Puţina filosofie duce sufletul la ateism, dar aprofundarea filosofiei îl duce spre religie. (Francis Bacon)

Religia este, ca să spunem aşa, adâncul liniştit al mării, care rămâne liniştit oricât de înalte ar fi valurile.

(Ludwig Wittgenstein)

Rugăciunea este singura în măsură să ne poarte în adâncul nostru. 1.1

Săpaţi adânc! (Mitropolitul Hristodoulos)

Scopul încercărilor, descoperirea în adâncul nostru a Împărăţiei lui Dumnezeu. 7.1

Suferinţa e o criză din care trebuie să ieşi cât mai rapid, adâcimile ei ne rătăcesc spiritul. (Marin Preda)

Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întris-

teze. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. (Marcu 6.26, 27)

Trebuie să deschidem uşa larg şi să facem acei paşi care ne pot conduce mai adânc în experienţă.

(James Redfield)

Vicleşugul este mai rău decât răutatea pentru că răul se numeşte acela care face prost răul, iar viclean se

numeşte acela ce face rău cu amăgire şi cu adâncă socotinţă. (Teofilact, un alt învăţat al Bisericii)

Adesea, omul îşi este singur cel mai mare duşman. (Cicero)

Adesea/ A te ruga – adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputinţă, mâhni-

re, îndoială, frică, tristeţe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ţine de conditiile existenţei

noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea acest

mod de a ne adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversaţie. (Din cartea “Despre

rugăciune”, pagina 8, a Arhimandritului Sofronie Saharov)

Adeseori abţinerea da la o faptă este la fel de generoasă ca şi fapta însăşi. (Michel Montaigne)

Ai curaj! Şterge-ţi ochii! Adesea, căderea e un mijloc de a te ridica mai sus. (William Shakespeare)

Aparenţele sunt deseori înşelătoare. (Esop)

Ceea ce percepem drept încercări amare ale sorţii, adesea sunt binecuvântări deghizate. (Oscar Wilde)

Cele două cuvinte “informaţie” şi “comunicare” sunt adesea folosite ca având acelaşi înţeles, deşi ele sem-

nifică lucruri total diferite. Informaţia o primeşti, în timp ce comunicarea o dai. (Sydney J. Harris)

Cu femeia cântăreaţă să nu fii adesea, ca nu cumva să te prindă cu meşteşugurile ei. (Ecclesiasticul 9.4)

Deseori nu avem timp pentru prietenii noştri dar avem tot timpul din lume pentru duşmani. (Leon Uris)

Glumeţii se dovedesc adesea profeţi. (William Shakespeare)

Iar ei au zis către El: Ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac rugăciuni, de asemenea şi ai fariseilor, iar ai

Tăi mănâncă şi beau. Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât

timp Mirele este cu ei? Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; atunci vor posti în acele zile.

(Luca 5.33-35)

Iar Iuda vânzătorul cunoştea acest loc, pentru că adesea Iisus şi ucenicii Săi se adunau acolo. Deci Iuda,

luând oaste şi slujitori, de la arhierei şi farisei, a venit acolo cu felinare şi cu făclii şi cu arme.

(Ioan 18.2, 3)

În sfârşit, soarta fericită, prin mângâierile ei abate şi pe cei slabi din calea adevăratului bine, cea nefericită

adesea târăşte cu sila la adevăratele bunuri pe cei rătăciţi. (Betius, scriitor bisericesc)

Între caractere şi inteligenţe n-ar trebui să existe alegere. Inteligenţele se găsesc foarte adesea, caracterele

foarte rar. (Mihai Eminescu)

„La un moment dat, Dumnezeu a venit să mă caute, iar eu L-am primit. Am pus în paranteză tot ce ştiam

despre religii şi I-am încredinţat existenţa mea. Am hotărât să devin creştin, dar creştin-ortodox,

influenţat de Lossky şi de Părinţi, pe care acesta îi preda cu o mare claritate“, mărturisea adesea