Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Psalmi 16.3)

Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află,

şi celui ce bate i se va deschide. (Matei 7.7, 8)

Creativitatea înseamnă să vezi ceva ce încă nu există. Trebuie să afli cum s-o transpui în realitate şi astfel

să devii un partener cu Dumnezeu. (Michele Shea)

Cultura este aflarea mai mult sau mai puţin conştientă a esenţei lucrurilor. (Vasile Băncilă)

Dacă mintea se va elibera de tot ceea ce este potrivnic ei, se va odihni şi va afla un alt veac nou şi va cuge-

ta la cele noi şi nestricăcoase. (Sfântul Isaia Pustnicul)

Dacă s-ar pune rugăciunea înaintea oricărei lucrări pe care o începem, n-ar afla păcatul intrare în suflet.

(Sfântul Grigorie de Nyssa)

Dacă toată bogăţia unui om se află în mintea sa, nimeni nu va putea să i-o fure. (Benjamin Franklin)

Doar prin credinţa în nemurire îşi află omul rostul lui pe Pământ. (Dostoievski)

Fapta bună devine păcat atunci când este aflată de alţii. (Părintele Savatie Baştovoi)

Fericit este cel care a aflat înţelepciunea şi cel care o grăieşte la urechile celor care o ascultă.

(Ecclesiastul 25.12)

Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau

în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.

(Matei 2.16)

Iar trei prieteni ai lui Iov au aflat despre toate aceste nenorociri care dăduseră peste el şi au venit fiecare

din ţara lui şi ei erau: Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamah. Ei se înţeleseseră împre-

seră împreună să vină să împărtăşească durerea lui şi să-l mângâie. (Iov 2.11)

Intelectualul este cineva aflat în căutarea adevărului dincolo de interesele sale. (Jean d’Ormesson)

În împăcarea cu sine însuşi se află acel dram de fericire pe care îl speră omul pe pământ. (Ugo Foscolo)

În spatele unui om mare s-a aflat întotdeauna un Dumnezeu mare. (Gavriil Stiharul)

La toată milostenia va face loc; fiecare după faptele sale va afla. (Ecclesiasticul 16.16)

Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătinat şi i-a risipit dintr-un neam într-alt neam şi cetăţi tari a surpat şi casele

celor mari a stricat. Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit şi le-a lipsit de ostenelile lor. Cel care

ascultă de ea, nu va afla odihnă, nici nu va locui cu linişte. (Ecclesiasticul 28.15-17)

Mai mare este a putea ţine gândul în loc, decât a iscodi taine, chiar de a-i afla răspunsurile toate.

(Părintele Savatie Baştovoi)

Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale; atunci vei

afla har şi bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. (Solomon 3.3, 4)

Moartea nu se află la polul opus al vieţii, ea face parte din viaţă. (Haruki Murakami)

Nu vei afla adevărul din ziare. (Cuviosul Siluan Athonitul)

Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele, până ce nu voi afla loc

Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob. (Psalmi 131.4, 5)

Pacea este izbăvirea de patimi. Dar ea nu poate fi aflată fără lucrarea Duhului Sfânt.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană

şi fără vină. (II Petru 3.14)

Pentru oamenii credincioşi, Dumnezeu se află la început, pentru oamenii de ştiinţă - la capătul considera-

ţiilor lor. (Max Planck)

Prietenul credincios este acoperământ tare; şi cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoară. (Ecclesiasticul 6.14)

Prietenul credincios este leacul vieţii şi cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el. (Ecclesiasticul 6.16)

Slavă lui Dumnezeu că numai 17 creştini am aflat când am venit aici episcop, iar acum, când merg la Dom-

nul, atâţea necredincioşi rămân câţi credincioşi am aflat întâi. (Sfântul Grigorie Taumaturgul, epis-

copul Neocezareei, ucenicul marelui scriitor bisericesc Origen)

Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; căci acest fiu al meu mort era şi a

înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. (Luca 15.23, 24)

Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de

multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca. (Matei 4.24)

Şi toate insulele pieriră şi munţii nu se mai aflară. Şi grindină mare, cât talantul, se prăvăli din cer peste

oameni. Şi oamenii huliră pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindină, căci urgia ei era foarte mare.

(Apocalipsa 16.20, 21)

Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla,

vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. (Matei 2.8)

Una din sursele fericirii mele este ca să nu doresc niciodată să aflu de treburile altor persoane.

(Dolley Madison)

Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o

pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. (Matei 5.14, 15)

Zările se află în privire, nu pe pământ. (Angel Ganivet)

Zâmbetul este fericirea care se află chiar sub nasul tău. (Tom Wilson)

Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va afla. (Psalmi 9.35)

Albina/ Deci s-a dus Samson cu tatăl său şi cu mama sa la Timna; iar când s-au apropiat de viile Timnei, iată un leu

tânăr venea răcnind înaintea lor. Atunci s-a coborât peste el Duhul Domnului şi el a sfâşiat leul ca pe un

ied; şi nu avea nimic în mână. şi n-a spus tatălui său şi mamei sale ce făcuse. Şi a venit şi a vorbit cu fe-

meia şi aceasta a plăcut lui Samson. Iar după câteva zile s-a dus el iarăşi ca să o ia şi s-a abătut să va-

dă trupul leului şi iată un roi de albine şi miere în trupul leului. (Judecători 4.5-8)

Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndru-

mător, nici sfătuitor, îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la albi-

nă şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii şi

oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa.

(Solomon 6.6-8)

Mică este între cele zburătoare albina, dar rodul ei întrece orice dulceaţă. (Ecclesiasticul 11.3)

Toată albina îşi apără căscioara cu acele şi cu veninul său. (Grigore Ureche)

Alcătuirea/ Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. (Psalmi 138.13)

Cel ce m-a făcut pe mine în pântecele mamei mele nu l-a făcut şi pe robul meu? Nu este, oare, El singur

Care ne-a alcătuit în pântece? (Iov 31.15)

Cinci sute sicli casie, după siclul sfânt, şi untdelemn de măsline un hin, şi să faci din acestea mir pentru un-

gerea sfântă, mir alcătuit după meşteşugul făcătorilor de aromate; acesta va fi mirul pentru sfânta

ungere. (Ieşirrea 30.24, 25)

Încercarea şi eroarea alcătuiesc experienţa. (Karl Raimund Popper)

Niciun grad înalt de inteligenţă sau imaginaţie, sau ambele laolaltă, nu alcătuiesc un geniu. Iubire, iubire,

iubire – acesta este sufletul unui geniu. (Wolfgang Amadeus Mozart)

Nu trupul e frumos, ci alcătuirea şi înflorirea cu care sulfletul colorează trupul; iubeşte dar sufletul care

face ca şi trupul să fie frumos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Orice persoană care e alcătuită din mai multe persoane e o persoană la puterea a doua, sau un geniu.

(Novalis)

Răbdarea, perseverenţa şi entuziasmul alcătuiesc o combinaţie imbatabilă pentru succes.

(Napoleon Hill)

Viaţa fără cuvânt foloseşte mai mult decât cuvântul fără viaţă. Prima tace şi zideşte, al doilea strică şi tul-

bură, dar când şi cuvântul şi viaţa merg împreună, alcătuiesc imagiea întregii filosofii.

(Sfântul Isidor Pelusiotul)

Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.

Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul, în Care voi îm-

preună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh. (Efeseni 2.20-22)

Altarul/ Când lua el haina măririi şi se îmbrăca în toată podoaba, când se suia el la altarul cel sfânt, se umplea de

slavă sfântul locaş, iar când primea părţile din mâinile preoţilor şi el stătea lângă focul de pe altar, îm-

prejurul lui fiind cununa fraţilor; el părea atunci ca odrasla cedrului în Liban, şi ei îl înconjurau pe el ca

stâlpările de finic. (Ecclesiasticul 50.12-14)

Credinţa este jertfa de iubire pe altarul inimii. (Sfinţii Părinţi)

Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,

lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind,

adu darul tău. (Matei 5.23, 24)

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă. Tocmiţi sărbătoare cu ramuri umbroase, până la coarnele

altarului. (Psalmi 117.27)

Fiecare treaptă urcată reprezintă un nou altar de jertfă. (Nicolae Iorga)

Hristos este prezent în potirul din Sfântul Altar, dar şi în fiecare om sărac, umilit, în fiecare om care su-

feră şi aşteaptă de la noi un semn al iubirii frăţeşti milostive. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Amar/ Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut să bea apă nici din Mara, că era amară, pentru care s-a şi numit locul

acela Mara. De aceea cârtea poporul împotriva lui Moise şi zicea: "Ce să bem?" Atunci Moise a strigat

către Domnul şi Domnul i-a arătat un lemn; şi l-a aruncat în apă şi s-a îndulcit apa. Acolo a pus Domnul

poporului Său rânduieli şi porunci şi acolo l-a încercat şi i-a zis: "De vei asculta cu luare-aminte glasul

Domnului Dumnezeului tău şi vei face lucruri drepte înaintea Lui şi de vei lua aminte la poruncile Lui şi vei

păzi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, că Eu sunt

Domnul Dumnezeul tău Care te vindecă". (Ieşirea 15.22-25)

Când vine peste tine mânie sau amărăciune, cunoaşte că el, adică diavolul, este în tine.

(Herma, autorul scrierii “Păstorul”)

Ceea ce percepem drept încercări amare ale sorţii, adesea sunt binecuvântări deghizate. (Oscar Wilde)

Cele mai frumoase cântări ies din cele mai amare lacrimi. (Sfinţii Părinţi)

Daţi băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară şi vin celui cu amărăciune în suflet, ca să bea şi să uite

sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de chinul lui. (Ecclesiastul 31.6, 7)

Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa. Oare izvorul arun-

că din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară? (Iacob 3.10, 11)

Drept aceea nu voi pune strajă gurii mele, ci voi vorbi întru deznădejdea duhului meu şi mă voi plânge întru

amărăciunea inimii mele. (Iov 7.11)

Există trei metode de a dobândi înţelepciunea. Cea dintâi este reflecţia, care este cea mai înaltă. A doua este

imitaţia, care este cea mai uşoară. A treia este experienţa, care este cea mai amară. (Confucius)

Făcând vâlvă în jurul jignirii ce ţi s-a adus nu micşorezi amărăciunea, dar măreşti ruşinea. (Boccaccio)

Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere. (Psalmi 9.27)

Lepădarea ta de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de rău şi de amar

de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu mai avea nici o teamă de Mine,

zice Domnul Dumnezeul puterilor. (Ieremia 2.19)

Multe victorii sunt mai amare decât înfrângerea. (George Eliot)

Nimic nu este mai amar decât otrava prieteniei false. (Emil Gârleanu)

Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător

decât untdelemnul, dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu

două ascuţişuri. (Solomon 5.3)

Numai speranţa este reală, iar realitatea este amărăciune şi înşelăciune. (William Makepeace Thackeray)

Pentru copii nu este nimic mai intens şi mai amarnic decât nedreptatea. (Charles Dickens)

Plânsul amarnic este un medicament puternic împotriva vederilor de noapte zămislite de lene.

(Evagrie Ponticul)

Răzbunarea este mereu dulce, gustul de după este amar. (Joshua Caleb)

Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare) dulce. (Solomon 27.7)

Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va amărî pântecele

tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi era în

gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât. Şi apoi mi-a zis: Tu

trebuie să prooroceşti, încă o dată, la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi.

(Apocalipsa 10.9-12)

Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta este

vânare de vânt, că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa

îşi sporeşte suferinţa. (Ecclesiastul 1.17, 18)

Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei

lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar. (Matei 26.75)

Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul îşi închi-

puie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă, dar îi este sete

de Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio şansă. În momentul în care

Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)

Trimis-a întuneric şi i-a întunecat, căci au amărât cuvintele Lui; prefăcut-a apele lor în sânge şi a omorât

peştii lor; scos-a pământul lor broaşte în cămările împăraţilor lor. (Psalmi 104.27-29)

Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc

amarul dulce şi dulcele amar! (Isaia 5.20)

Amăgirea/ Această amăgire, căderea în propria lumină a minţii, l-a doborât chiar şi pe Lucifer, prinţul luminii. 2.7

Arta de a guverna este în România sinonimă cu arta de a amăgi poporul, de a-l cloroformiza cu utopii

demagogice. (Mihai Eminescu)

Dar mă tem ca nu cumva, precum şarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, tot aşa să se abată şi gândurile

voastre de la curăţia şi nevinovăţia cea în Hristos. (II Corinteni 11.3)

Iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhiereii şi fariseii la Pilat, zicând: Doamne, ne-am adus

aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile Mă voi scula. (Matei 27.62, 63)

Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care

erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.

(Matei 2.16)

Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a

apropiat. Nu mergeţi după ei. (Luca 21.8)

Însă trebuie să ne ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare

de fierbinţeală şi de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească.

Mâinile trebuie întinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm trupu-

lui poziţia celui atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar

mâinile ridicate. (Din cartea “Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31, a Sfântului Ignatie Briancianinov)

Într-o lume a amăgirii universale, a spune adevărul e un act de curaj. (George Orwell)

Lăcomia este o amăgire a ochilor. 10.14

Mândria ne face să ne amăgim întotdeuna. Dar adânc înăuntrul nostru, dincolo de suprafaţa conştiinţei

obişnuite, o voce mică şi liniştită ne spune “Ceva e în neregulă”. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru

şi psiholog elveţian)

Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici

închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici

batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. (I Corinteni 6.9, 10)

Numai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată. (Erich Maria Remarque)

O asemenea poziţie a trupului ajută şi sufletul să ajungă într-o astfel de stare; să se înalţe spre cele de sus.

Însă trebuie să ne ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în

stare de fierbinţeală şi de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire dră-

cească. Mâinile trebuie întinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să

dăm trupului poziţia celui atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat

în jos, iar mâinile ridicate. (Din cartea “Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31, a Sfântului Ignatie

Briancianinov)

Oamenii nu suportă ideea sfârşitului lor şi de aceea încearcă să se amăgească cu iluziii deşarte. (John

Galsworthy)

Până şi o dezamăgire, chiar dacă aceasta este întemeiată şi definitivă, înseamnă un pas înainte. (Max Plank)

Prin Iisus Hristos tot pământul a fost eliberat din întunericul amăgirii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?" Răspuns-a acesta: "Am auzit glasul

Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns". Şi i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus că eşti gol?

Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?" Zis-a Adam: "Femeia care mi-ai

dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat". Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie:

"Pentru ce ai făcut aceasta?" Iar femeia a zis: "Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat". Zis-a Domnul Dum-

nezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele

câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! Duşmănie voi pune

între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa căl-

câiul". Iar femeii i-a zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei

naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni". Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat

vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pămân-

tul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! (Facerea 3.9-17)

Vicleşugul este mai rău decât răutatea pentru că răul se numeşte acela care face prost răul, iar viclean se

numeşte acela ce face rău cu amăgire şi cu adâncă socotinţă. (Teofilact, un alt învăţat al Bisericii)

Ambiţia este aliatul perfect al învingătorului. (Marcio Barrios)

Ambiţia este expresia normală a încrederii în sine. (Iovan Ducici)

Ambiţia este germenele din care purcede toată creşterea măreţiei. (Thomas Dunn English)

Ambiţia este ultimul refugiu al eşecului. (Oscar Wilde)

Ambiţia este un torent care nu se uită în urma lui. (Ben Jonson)

Ambiţia este un viciu, dar un viciu care poate deveni părintele unei virtuţi. (Quintilian)

Ambiţia este vecina trufiei sau, mai curând, fiica ei. (Michel de Montaigne)

Ambiţia oricărui om se umflă pe măsură ce-i creşte puterea. (Oxenstierna)

Ambiţia-i pur şi simplu doar umbra unui vis. (William Shakespeare)

Ambiţia/ Acolo unde se termină ambiţia, începe fericirea. (Proverb)

Adevărata ambiţie constă, mai degrabă, în a te dovedi superior prin merite decât prin demnităţi.

(Doamna de Lambert)

Ambiţiosul nu se mulţumeşte cu nimic, nici chiar cu fericirea. (Bismark)

Cei care au succes în viaţă sunt cei puţini care sunt eficienţi. Sunt cei puţini care au ambiţia şi puterea

necesară pentru a se dezvolta. (Herbert N. Casson)

Cel ce îşi domină nervii, domină cel mai rău duşman. (Confucius)

Cele mai multe dezbinări se ivesc în cetăţi din cauza ambiţiei. (Aristotel)

Inteligenţa fără ambiţie este ca o pasăre fără aripi. (Salvador Dali)

O singură ambiţie este legitimă: aceea de a fi mai buni. (Vladimir Ghika)

Universul nu trebuie să fie în armonie perfectă cu ambiţia umană. (Carl Sagan)

Viaţa fără ambiţie e aproape imposibilă. (Lev Tolstoi)

Ameninţarea/ Bogăţia cuiva slujeşte la răscumpărarea lui; cel sărac nu se teme nici chiar de ameninţare.