(Matei 26.26-28)
Iar poruncile, ca nişte jaloane, ne ajută să nu rătăcim într-o parte sau într-alta, ci să facem din
sufletele noastre o iesle curată în care să Se nască Domnul Iisus Hristos. (Mitropolitul Andrei)
Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt
om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul
peştilor pe care îi prinseseră. (Luca 5.8, 9)
Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept
a fost. Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate,
se întorceau bătându-şi pieptul. (Luca 23.47, 48)
Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu fa-
ţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis:
Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumne-
zeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.
(Luca 17.15-19)
Iar voi să nu vă căsătoriţi după trup, ci după Hristos. (Sfântul Ignatie Teoforul)
Iertarea păcatelor 1.11
Iertaţi, şi veţi fi iertaţi. 4.5
Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să
intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh
este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi gla-
sul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A
răspuns Nicodim şi i-a zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui
Israel şi nu cunoşti acestea? (Ioan 3.5-10)
Iisus a tămăduit orbirea ochilor, dar n-a putut tămădui orbia răutăţii. Orbia răutăţii nu are leac, dar are
pedeapsă. (Părintele Arsenie Boca)
Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vi-
cleşug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema
Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu,
Tu eşti regele lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smo-
chin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum
veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul
Omului. (Ioan 1.47-51)
Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
(Ioan 14.6)
Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi
s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi
marea ascultă de El? (Matei 8.26, 27)
Iisus, zicând acestea, S-a tulburat cu duhul şi a mărturisit şi a zis: Adevărat, adevărat zic vouă că
unul dintre voi Mă va vinde. (Ioan 13.21-26)
Istoricul rugăciunii lui Iisus 1.3
Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. (Psalmi 21.20)
În aşa fel că lanţurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul şi tuturor celorlalţi; şi cei
mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să
propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. (Filipeni 1.13, 14)
În ceasul acela, a zis Iisus mulţimilor: Ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi.
În fiecare zi şedeam în templu şi învăţam şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar toate acestea s-au
făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toţi ucenicii, lăsându-L, au fugit.
(Matei 26.55, 56)
În fiecare om, să-L vezi pe Hristos. (Sfinţii Părinţi)
În fiecare zi şi în fiecare ceas, să avem înaintea ochilor scaunul de judecată al lui Hristos.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
În Hristos putem să cunoaştem această sfântă bucurie. 11.19
În Hristos, şi nu în lege, este desăvârşirea. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi fiind, dar nu pără-
siţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui
Iisus să se arate în trupul nostru. (II Corinteni 4.8-10)
Întâi ştim că Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine; iar binele este cu neputinţă să
fie crezut şi săvârşit altfel decât în Hristos Iisus şi Duhul Sfânt. (Sfântul Marcu Ascetul)
Începutul trufiei omului este a părăsi pe Dumnezeu şi a-şi întoarce inima sa de la Cel care l-a făcut.
(Ecclesiasticul 10.11)
Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău,
cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă.
Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Matei 22.36-39)
Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? 9.17
Învierea lui Hristos aduce în inima omului nădejdea mântuirii 11.21
Învierea trupului la a doua venire a lui Hristos. 11.14
Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că vara este
aproape. Tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape,
lângă uşi. (Marcu 13.28, 29)
Îţi faci semnul crucii, să-l faci corect, nu repezit, schilodit, aşa ca să nu se ştie ce înseamnă, ci un
semn al crucii adevărat, lent, mare, de la frunte la piept, de la un umăr la celălalt. Concentrează-te
bine, adună-ţi toate gândurile şi întreaga ta persoană în acest semn. Simţi cum te cuprinde în
întregime? De ce? Este semnul Universului şi este semnul mântuirii. Pe cruce, Domnul nostru
Iisus Hristos i-a mântuit pe oameni. El îl sfinţeşte pe om în întregime până la cea din urmă fibră a
fiinţei sale. De aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune,
să ne cuprindă gândurile şi inima şi voinţa în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi
ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini, 8.7)
Lepădarea de sine este cuvânt unic. Până la Hristos nu l-a rostit nimeni. (Sfinţii Părinţi)
Mare este mângâierea de a suferi pentru Hristos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Mântuitorul a ales crucea pentru că astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţişându-ne.
(Sfântul Atanasie cel Mare)
Mântuitorul a suferit pentru ca să împace prin sângele crucii, cele din cer şi cele de pe pământ.
(Sfântul Chiril al Ierusalimului)
Moartea şi învierea lui Hristos. 10.20, 11.14
Moise a zis către părinţi: "Domnul Dumnezeu va ridica vouă dintre fraţii voştri Prooroc ca mine. Pe
El să-L ascultaţi în toate câte vă va spune. Şi tot sufletul care nu va asculta de Proorocul Acela, va fi
nimicit din popor". Iar toţi proorocii de la Samuel şi cei câţi le-au urmat au vorbit şi au vestit zilele a-
cestea. Voi sunteţi fiii proorocilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii noştri,
grăind către Avraam: "Şi întru seminţia ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului". Dumne-
zeu, înviind pe Fiul Său, L-a trimis întâi la voi, să vă binecuvânteze, ca fiecare să se întoarcă de la
răutăţile sale. (Faptele Apostolilor 3.22-26)
Mulţi şi-au părăsit avutul pentru Hristos. (Sfântul Ioan Casian)
Mulţumesc vouă, fraţilor, că strunjind trupul meu cel vechi şi bătrân m-aţi înnoit, îmbrăcându-mi sufletul
cu haina cea nouă a suferinţelor pentru Hristos. (Sfântul Sfinţit Mucenic Haralambie, episcopul cetă-
ţii Magnesia din Asia Mică. A murit în închisoare în urma torturilor, la anul 202, în vârstă de 113 ani)
Naşterea după trup a Domnului Iisus Hristos pregăteşte naşterea după Duh a oamenilor.
(Patriarhul Daniel)
Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă,
slavă Ţie. (Cuviosul Ioanichie cel Mare)
Ne temem de moarte pentru că nu am primit jertfa lui Hristos. 11.13
Nicăieri în Noul Testament creştinismul nu este prezentat ca un cult sau ca o religie. Religia e
necesară acolo unde e un zid despărţitor între Dumnezeu şi om. Hristos, care este Dumnezeu
şi om, a dărâmat zidul dintre om şi Dumnezeu. El a inugurat o nouă viaţă, nu o nouă religie.
(Teologul Alexander Schmemann)
Nici moartea nu mă va îndepărta de la dreapta credinţă în Hristos. (Sfânta Muceniţă Matroana din
Tesalonic, torturată până şi-a dat sufletul în mâinile Domnului)
Niciun om nu leapădă adevărul pentru o minciună. (Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful, când i s-a cerut
să se lepede de Hristos. A fost biciuit şi apoi decapitat)
Nimeni nu poate predica creştinismul, înainte de a deveni asemenea lui Hristos. Când voi, europenii,
veţi fi astfel, nu veţi mai propovădui creştinismul, ci dragostea lui Dumnezeu, pe care ne-o
descoperă Hristos. (Mahatma Ganhi)
Nimeni să nu se ruşineze de cruce, simbolul sfânt al mântuirii noastre, capul bunătăţilor pentru care
trăim şi pentru care suntem. Ca pe o cunună, aşa să purtăm crucea lui Hristos. Prin cruce se să-
vărşesc toate cele ale noastre. Dacă trebuie să te naşti din nou, crucea este alături. Dacă trebuie
să te hrăneşti cu hrana cea tainică, dacă trebuie să te hirotoneşti, dacă trebuie să faci orice, pre-
tutindeni este alături de noi crucea, semnul biruinţei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Noi devenim cu adevărat fii ai lui Dumnezeu, numai prin unirea cu Hristos, în Biserica Sa.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu avem nevoie de minuni în viaţa noastră pentru a ne mântui. Credinţa ţine loc de minuni şi chiar face
câte odată să se întâmple minuni fără să ne dăm seama. Origen susţinea acest lucru spunând că me-
reu se deschid ochii celor orbi duhovniceşte şi urechile oamenilor surzi faţă de virtute. Mulţi din cei
care şchiopătau altă dată, ceea ce Scriptura numeşte omul dinăuntru, cum s-au vindecat prin învăţă-
tură să se ridice, nu în sens propriu, ci ca cerbul, animalul de care se feresc şerpii, fiind imunizat împo-
triva oricărui venin al viperelor. Da, aceşti şchiopi vindecaţi primesc de la Iisus puterea de a putea
călca în drumul lor, altă dată clătinat, peste şerpii şi peste scorpiile păcatului. Într-un cuvânt, peste
toată puterea vrăjmaşului, fără să păţească niciun rău, căci şi ei au fost imunizaţi contra oricărui rău
şi venin diavolesc.
Nu căuta plăcerea prietenilor, căci ei nu te pot ajuta când vei muri. Caută pritenia lui Hristos,
care ne ajută şi după moarte. (Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ)
Nu Hristos a luat chipul lui Adam, ci Adam a luat chipul lui Hristos. (Sfinţii Părinţi)
Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. 8.10
Nu piroanele L-au ţinut pe Hsistos răstignit, ci iubirea Sa pentru lume. (Părintele Nicolae Steinhardt)
Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. 12.15
Omul care şi-a rânduit cu bine postul, va putea să intre cu uşurinţă, dar şi cu evlavie, în cămara lui
Hristos. 10.7
Omul, ţinta morţii şi învierii lui Hristos. 11.14
Orice exces nu înseamnă viaţă în Hristos. (Părintele Constatin Necula)
Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu,
Care este în ceruri. 12.7
Oricine se va înălţa pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte se va înălţa. 8.13
Oriunde este iubit Hristos, eu mă simt în mijlocul fraţilor mei. În Hristos, toţi sunt una şi vorbesc aceeaşi
limbă. (Sunt cuvintele unui vestit hindus convertit la creştinism, în secolul trecut, pe numele său Sadhu
Sundar Singh)
Pacea Mea o dau vouă. 11.4
Părinte, iartă-le lor că nu ştiu ce fac. 10.3
Pe Bartimeu îl mustrau nu vrăjmaşii lui Hristos, ci cei care Îl urmau pe Hristos. 9.10
Pe slujitorul lui Hristos îl păzeşte, nu straja trupească, ci providenţa dumnezeiască.
(Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor
chema numele lui Emanuel. (Isaia 7.14)
Pentru aceea a venit Iisus Hristos în lume, ca să cunoască şi să înţeleagă omul cât de mult îl iubeşte
Dumnezeu. (Fericitul Augustin)
Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare
după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. (II Corinteni 5.10)
Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat deşertăciuni? S-au ridicat împăraţii pământu-
lui şi căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului şi a unsului Său, zicând: « Să rupem le-
găturile lor şi să lepădăm de la noi jugul lor ». Cel ce locuieşte în ceruri va râde de dânşii şi Dom-
nul îi va batjocori pe ei! Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei;
iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului. Dom-
nul a zis către Mine: "Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut! Cere de la Mine şi-Ţi voi da nea-
murile moştenirea Ta şi stăpânirea Ta marginile pământului. Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca
pe vasul olarului le vei zdrobi!" (Psalmi 2.1-9)
Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie! 10.19
Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii
lumină va străluci peste voi. (Isaia 9.1)
Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi
prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana
şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. (Ioan 6.57, 58)
Predica de pe munte 7.2
Primii creştini au înţeles că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalţe la Cer, acolo
unde S-a înălţat şi Hristos. Ei au mai înţeles că această înălţare este condiţia însăşi a misiunii lor în
lume, a slujirii de către ei a lumii. Pentru că acolo – în cer – ei erau cufundaţi în viaţa cea nouă a
Împărăţiei; şi atunci când, după această <>, ei se reîntorceau în lume, feţele
lor reflectau lumina, << bucuria şi pacea>> acelei Împărăţii, şi erau cu adevărat martori ai ei.
(Teologul Alexander Schmemann)
Prin acceptarea suferinţei, Îi dăm voie lui Hristos să participe la suferinţa noastră. (Sfinţii Părinţi)
Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine
să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, soco-
tind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita
la răsplătire. (Evrei 11.24-26)
Prin egoism şi tendinţa de dominare, omul e lup pentru om; prin virtute şi luminarea harului, omul e
Hristos pentru om. (Valeriu Gafencu)
Prin Iisus Hristos tot pământul a fost eliberat din întunericul amăgirii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Prin jertfă, Iisus Hristos ni se alătură, face parte din fiinţa noastră şi trăieşte în noi. 9.5
Prin moarte ne-am despărţit de Dumnezeu (cu Adam), prin moarte ne întoarcem la
Dumnezeu (cu Hristos). 11.13
Privegheaţi şi vă rugaţi. 6.2
Ridică-te şi umblă! 1.3
Rugăciunea face pe om Biserică a lui Dumnezeu, dar şi preot al Lui, căci şi Hristos însuşi se află în
sufletul care se roagă împreună cu Duhul Sfânt, care se roagă cu suspine negrăite în noi sau se
întipăreşte în eul nostru în rugăciune, pentru că biserica nu este numai locul unde se roagă omul,
ci şi locul unde se află Hristos. (Părintele Dumitru Stăniloae)
Rugăciunea lui Hristos 2.6
Rugăciunea lui Iisus 1.3, 1.6, 1.7, 1.9, 2.1, 2.3, 2.4, 2.8, 31, 33, 42, 6.18, 10.4
Rugăciunea lui Iisus se cere a fi rostită neîncetat, ziua şi noaptea, în orice loc şi în orice lucrare ne-am
afla. (Părintele Sofian Boghiu)
Să ne aţintim privirile la cei care slujesc în chip desăvârşit măreţei slave a lui Dumnezeu. (Din Epistola
către Corinteni a Sfântului Clement Romanul, episcopul Romei. Împăratul Traian a poruncit să fie
aruncat în mare cu o ancoră de gât, pentru că a adus la Hristos pe mulţi aristocraţi romani şi a refu-
zat să aducă jertfă zeilor. A fost contemporan cu Sfinţii Apostoli. La vârsta de 24 de ani s-a decis
să plece şi să-şi caute părinţii şi fraţii, care dispăruseră într-un naufragiu. Este momentul când îl întâl-
neşte pe Sfântul Barnaba şi pe fraţii săi, deveniţi ucenicii Sfântului Petru. Prin purtarea de grijă a lui
Dumnezeu îşi va întâlni şi părinţii. Dintre toate operele puse sub numele Sfântului Clement, numai
una este autentică şi anume: Scrisoarea întâi către Corinteni. Este o operă care se păstrează în
limba greacă, latină, siriacă şi coptă.)
Să nu cumva să mijlociţi şi să fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt grâul lui Dumnezeu, lăsati-mă
să fiu măcinat de dinţii fiarelor, ca să mă fac pâine neprihănită lui Hristos.(Din Epistola către
Romani a Sfântului Ignatie Teoforul, episcopul Antiohiei, ucenicul Sfinţilor Ioan Evanghelistul
şi Policarp al Smirnei. A scris 7 epistole, ce ne-au rămas de la el ca un testament al sfântului
episcop şi mucenic. A adus la Hristos pe Teofana şi Drosida, soţia şi fiica împăratului Traian.
Amândouă au fost martirizate la porunca împăratului. În calendarul creştin-ortodox sunt
prăznuite pe 16 decembrie, respectiv 22 martie.)
Să nu eziţi să ceri mult; “este plăcerea Tatălui de a-ţi oferi Împărăţia,” a spus Iisus. (Wallace D.
Wattles)
Să nu te înalţi când verşi lacrimi în vremea rugăciunii, căci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii tăi
de ai putut vedea cu mintea. (Sfântul Marcu Ascetul)
Să nu vă îndepărtaţi de Hristos, căci este o fericire a suferi pentru El. (Sfântul Mucenic Trifon a refu-
zat să aducă jertfă zeilor şi-i îndemna şi pe ceilalţi creştini să nu se îndepărteze de Hristos.
A murit în urma torturilor în anul 202)
Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre. (Luca 1.75)
Schimbarea la faţă 1.3
Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar şi do-
bândirea mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea euharistică
ne dăruieşte putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi
milostivă, exprimată prin rugăciune şi prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)
Scopul rugăciunii, asemănarea cu Hristos. 1.3
Secretul mântuirii este de fapt păstrarea minţii ocupate pentru a nu ne purta gândurile spre patimi; ori
munca ne concentrează gândurile spre ceea ce facem, iar rugăciunea ne înalţă mintea către
Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)
Setea după Hristos 3.4
Sfânta Fecioară este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu! Dacă în pântecele Fecioarei Maria
ar fi fost numai un om, iar nu Fiul lui Dumnezeu, atunci cum ar fi putut fi vindecate, începând
de pe vremea lui Hristos şi până în zilele noastre, atâtea feluri de boli trupeşti şi duhovniceşti?
Să fi fost oare nişte nebuni toţi cei care prin mila lui Dumnezeu avem azi înţelegerea şi cunoaş-
terea lui Dumnezeu? Că ne-a lipsit oare credinţa şi dreptatea tocmai nouă, celor care prin
darul lui Hristos am dobândit dreptatea şi urmăm ei? (Origen)
Stejarul de nu va fi clătinat de vânturi, nici nu va creşte, nici rădăcina nu va slobozi. Aşa şi creştinul,
de nu va pătimi şi nu va răbda, nu poate fi ostaş al lui Hristos. (Patericul)
Strămutarea din tine în Hristos, a-L avea pe El în inima ta, a-L face pe El inima ta. 9.7
Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la
mine. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. (Psalmi 21.18-20)
Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele
schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei. (Matei 21.12)
Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.
Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. (Luca 19.9, 10)
Şi astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris: "Din Sion va veni Izbăvitorul şi va îndepărta
nelegiuirile de la Iacov; şi acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatele lor".
(Romani 11.26)
Şi când Mielul a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere în cer, ca la o jumătate de ceas.
(Apocalipsa 8.1)
Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a
purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă
cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. (Luca 11.27, 28)
Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din
Tatăl, plin de har şi de adevăr. (Ioan 1.14)
Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă
de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl
copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. [(Marcu 9.22-24) Într-un co-
mentariu la această pildă, părintele Mihai Hau spunea că: “Tatăl copilului nu era sută la sută cre-
dincios, dar era sută la sută sincer.”]
Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe lo-
godnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut,
Căruia I-a pus numele Iisus. (Matei 1.24, 25)
Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în
El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3.14, 15)
Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi
întru toate. (Coloseni 1.18)
Şi fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus, zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au
Lui: Al lui David. Zis-a lor: Cum deci David, în duh, Îl numeşte pe El Domn? - zicând: "Zis-a Dom-
nul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor
Tale". (Psalmi 109.1) Deci dacă David Îl numeşte pe El domn, cum este fiu al lui? Şi nimeni nu
putea să-I răspundă cuvânt şi nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe.
Dostları ilə paylaş: |