(Romani 2.21, 22)
Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul aces-
ta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci
pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. (Ioan 12.4-6)
Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi
pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. (II Petru 3.10)
Furul nu vine decât ca să fure şi să junghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă şi din belşug să aibă.
Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale. (Ioan 10.10, 11)
Gloria nu-l poate desfăta pe cel ce o câştigă prin furt şi nu prin vrednicie. ((Nicolai V. Gogol)
Hoţul, până când şi raiul l-a furat. (Sfântul Ioan Gură de Aur, despre tâlharul de pe cruce care s-a pocăit)
Iar aceasta să ştiţi că, de ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă ca-
sa. Deci şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni. (Luca 12.39, 40)
Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după
înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos. Căci întru El locuieşte, trupeşte, toată plinătatea Dum-
nezeirii, şi sunteţi deplini întru El, Care este cap a toată domnia şi stăpânirea. (Coloseni 2.8-10)
Meseria nu se învaţă; meseria se fură. (Proverb)
Nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.
(I Corinteni 6.10)
Nicio pasiune nu fură minţii toate puterile aşa de bine cum o face frica. (Edmund Burke)
Nimeni nu dispreţuieşte un hoţ pentru că a furat ca să-şi astâmpere foamea; dar când a fost prins, el dă îna-
poi înşeptit, întoarce tot ceea ce are în casa lui. (Solomon 6.30, 31)
Pe hoţii mărunţi îi trimitem la închisoare, iar pe cei mari îi numim în funcţii publice. (Esop)
Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de desfrânarea lor, nici de furtişagurile lor.
(Apocalipsa 9.21)
Ştii poruncile: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu înşeli pe nimeni,
cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el I-a zis: Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele.
Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei
avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie.(Marcu 10.19-21)
Hoţul crede că toată lumea fură. (E. W. Howe)
Un politician bun este la fel de neconceput ca un hoţ cinstit. (Scriitorul american Henry Louis Mencken)
Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă, ci complice.
(George Orwel)
Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri,
unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică. (Luca 12.33)
Hrana sufletului, citirea Sfintei Scripturi. 3.2
Hrana/ Adevărul lucrurilor este hrana de bază a intelectelor superioare. (Leonardo da Vinci)
Apa este cel mai neglijat nutrient în dieta noastră, dar unul dintre cele mai vitale. (Kelly Barton)
Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce
are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor
cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde
spre hrană. Şi a fost aşa. (Facerea 1.29, 30)
Bogaţii procură săracilor mijloace pentru hrană, iar săracii mijloace pentru mântuirea lor. (Sfântul Ioan Gură
de Aur)
Care om, îndestulat cu hrană îmbelşugată şi trăit într-o necontenită desfătare, a primit vreun har duhov-
nicesc? (Sfântul Vasile cel Mare)
Că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul stăpânilor, Dumnezeu mare şi puter-
nic şi minunat, Care nu caută la faţă, nici nu ia mită; care face dreptate orfanului şi văduvei şi iubeşte pe
pribeag şi-i dă pâine şi hrană. (Deutoronomul 10.17, 18)
Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă ca cineva să vă înveţe cele
dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Pen-
tru că oricine se hrăneşte cu lapte este nepriceput în cuvântul dreptăţii, de vreme ce este prunc. Iar hra-
na tare este pentru cei desăvârşiţi, care au prin obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi răul.
(Evrei 5.12-14)
Ceea ce este hrana trupească pentru întreţinerea puterilor noastre, acelaşi lucru este citirea SfinteiScripturi
pentru suflet. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cei mai buni medici din lume sunt: dr. Dietă, dr. Linişte şi dr. Veselie. (Jonathan Swift)
Cel care ia aproapelui hrana trebuitoare este ca şi cel care omoară pe aproapele său, şi cel care opreşte
simbria slugii, ca acel care varsă sânge. (Ecclesiasticul 34.24)
Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui. (Psalmi 135.25)
Conversaţia este hrană pentru suflet. (Proverb mexican)
Dar pe poporul Tău l-ai hrănit cu hrană îngerească şi i-ai trimis din cer pâine gata, fără de osteneală, şi ca-
re avea toată dulceaţa şi plăcea tuturor. Şi pâinea aceasta arăta către fii bunătatea Ta faţă de ei, iar
pentru cel care o mânca avea gustul mâncării pe care o poftea. (Cartea înţelepciunii lui
Solomon 16.20, 21)
De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi
îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările ceru-
lui, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare
nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? (Matei 6.25, 26)
De la muntele Hor au apucat pe calea Mării Roşii, ca să ocolească pământul lui Edom, dar pe drum poporul
a început să-şi piardă răbdarea. Şi grăia poporul împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise, zicând:
"La ce ne-ai scos din pământul Egiptului, ca să ne omori în pustiu, că aici nu este nici pâine, nici apă şi su-
fletul nostru s-a scârbit de această hrană sărăcăcioasă". Atunci a trimis Domnul asupra poporului şerpi
veninoşi, care muşcau poporul, şi a murit mulţime de popor din fiii lui Israel. (Numerii 21.4-6)
Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici în-
drumător, nici sfătuitor, îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi
la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi
regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu
iscusinţa. (Solomon 6.6-8)
El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului,drep-
te faceţi cărările Lui". Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul
mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică. Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată
împrejurimea Iordanului. (Matei 3.3-5)
Experienţa este hrană pentru creier. (Bill Watterson)
Fiule, să nu laşi pe cel sărac lipsit de hrană şi ochii celor nevoiaşi nu-i face să aştepte. (Ecclesiasticul 4.1)
Instruirea minţii este la fel de necesară ca hrana pentru corp. (Cicero)
Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Acolo
corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Toate către Tine
aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. (Psalmi 103.26-28)
Nimeni să nu se ruşineze de cruce, simbolul sfânt al mântuirii noastre, capul bunătăţilor pentru care trăim şi
pentru care suntem. Ca pe o cunună, aşa să purtăm crucea lui Hristos. Prin cruce se săvărşesc toate cele
ale noastre. Dacă trebuie să te naşti din nou, crucea este alături. Dacă trebuie să te hrăneşti cu hrana cea
tainică, dacă trebuie să te hirotoneşti, dacă trebuie să faci orice, pretutindeni este alături de noi crucea,
semnul biruinţei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Orice plantăm în subconştientul nostru şi hrănim prin repetiţie şi emoţii va deveni într-o zi realitate.(Earl
Nightingale)
Pâine cu sare e gata mâncare. (Anton Pann)
Rar se întâlneşte un om căruia îi place mâncarea de regim. Şi mai rar se întâlneşte omul care ştie să spună
sau să audă un adevăr neplăcut. (Proverb sanscrit)
Postiţi post sfânt, strângeţi obşte de prăznuire, adunaţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării în templul Dumnezeu-
lui vostru şi strigaţi către Domnul rugându-L: "O, ce zi! Căci aproape este ziua Domnului şi vine ca o pus-
tiire de la Cel Atotputernic. Oare nu ni s-a luat hrana de sub ochii noştri, bucuria şi veselia din templul
Dumnezeului nostru? … (Ioil 1.14-20)
Postul trupului este hrana sufletului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Rugăciunea - hrana sufletului, văzduhul şi lumina lui. 7.13
Rugăciunea este pentru suflet, ceea ce este hrana pentru trup. 4.3
Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încăl-
ţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. (Matei 10.9, 10)
Să strângă aceia toată pâinea de prisos în aceşti ani buni ce vin şi s-o adune în cetăţile pâinii, sub mâna lui
Faraon, şi să o păstreze spre hrană; hrana aceasta va fi de rezervă în ţară pentru cei şapte ani de foamete,
care vor urma în ţara Egiptului, ca să nu piară ţara de foame". Aceasta a plăcut lui Faraon şi tuturor dregă-
torilor lui. Şi a zis Faraon către toţi dregătorii săi: "Am mai putea găsi, oare, un om, ca el, în care să fie du-
hul lui Dumnezeu?" Apoi a zis Faraon către Iosif: "De vreme ce Dumnezeu ţi-a descoperit toate acestea,
nu se află om mai înţelept şi mai priceput decât tine. Să fii dar tu peste casa mea. De cuvântul tău se va po-
văţui tot poporul meu şi numai prin tronul meu voi fi mai mare decât tine!" (Facerea 41.35-40)
Simplitatea este în sine o complexitate – şi trebuie să te hrăneşti cu esenţa, ca să poţi să îi înţelegi valoarea.
(Constantin Brâncuşi)
Sminteală, urâciune şi ruşine este când femeia hrăneşte pe bărbatul său. (Ecclesiasticul 25.24)
Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea şi te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoşteai şi pe care nu o cunoş-
teau nici părinţii tăi, ca să-ţi arate că nu numai cu pâine trăieşte omul, ci că omul trăieşte şi cu tot
Cuvântul ce iese din gura Domnului. (Deutoronomul 8.3)
Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu
mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi; dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor
şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. (Psalmi 103.28-30)
Viaţa este mai mult decât hrana şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. (Luca 12.23)
Iadul 4.7, 4.8, 4.15
Iadul este adevărul înţeles prea târziu. (H. G. Adams)
Iadul este locul unde nu iubeşti şi nu poţi iubi. (Sfinţii Părinţi)
Iadul este neputinţa de a iubi. (Sfinţii Părinţi)
Iadul spiritual 6.15
Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor. (Solomon 15.11)
Iadul/ Am stat lângă multe persoane care şi-au dat sfârşitul, am stat lângă mulţi muribunzi, i-am vegheat până la capăt.
Toţi, invariabil toţi, cereau o clipă în plus de viaţă, ca să-şi rezolve criza, problema lăuntrică. (Un duhovnic
în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i ştim numele.) Este cutremurător! Şi spu-
nea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe lângă tine. Cum a definit
Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poţi face nimic.” (Părintele Vasile Gavrilă)
Calea păcătoşilor este netezită cu pietre, la sfârşitul ei este groapa iadului. (Ecclesiasticul 21.11)
Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu. (Psalmi 93.16)
Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos. (Psalmi 85.12)
Cei care îşi aduc aminte de iad, nu vor ajunge acolo. Cei care nu-şi aduc aminte nu, vor scăpa de el.
(Sfântul Vasile cel Mare)
Dacă nu deznădăjduim şi asumăm tot ceea ce ni se întâmplă în credinţă, iadul deznădejdii se transformă în
rai de nădejde. (Părintele Alexandru Barna, tâlcuind învăţătura Cuviosului Siluan Athonitul:
“Ţine-ţi mintea ta în iad şi nu deznădăjdui.”)
Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca. (Psalmi 48.16)
Durerile iadului m-au înconjurat; întâmpinatu-m-au laţurile morţii. (Psalmi 17.6)
El s-a rostogolit până în fundul iadului şi împreună cu mine se va cufunda în ţărână". (Iov 17.16)
Fără toleranţă, lumea noastră se transformă într-un iad. (Friedrich Durrenmatt)
Frica de iad este semnul înţelegerii adevăratei vieţi. 7.12
Infernul este când rugăciunea este de neconceput. (Emil Cioran)
Intrarea în iad este pe gratis, dar intrarea în rai se face cu multă osteneală. (autor necunoscut)
În iad s-a pogorât mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor aşterne viermii şi viermii vor fi acoperă-
mântul tău. (Isaia 14.11)
Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos.
(Solomon 15.24)
Lacrimile sunt în stare să stingă şi focul iadului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Lanţurile iadului mă încătuşaseră şi eram prins în lanţurile morţii. (II Regi 22.6)
Luaţi unui creştin frica de iad şi îi luaţi credinţa. (Denis Diderot)
Nu-ţi abate privirea spre exemplul celor mulţi, care merg pe calea lată, căci în iad va fi locul celor mulţi.
(Mitropolitul Filaret)
Pe scara mândriei putem urca atât de sus, încât ne trezim direct în iad. (Sfinţii Părinţi)
Pedeapsa care face ca iadul să fie iad este durerea că sufletul L-a pierdut pe Dumnezeu. (Sfântul Alfons
de Liguori)
Prefer să fiu în iad cu Dumnezeu decât în rai fără Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)
Raiul este bucuria comuniunii de iubire a oamenilor cu Dumnezeu şi cu semenii lor, iar iadul este suferinţa
neîmplinirii sau durerea vidului spiritual din sufletul omului, pentru că nu a răspuns iubirii milostive
a lui Dumnezeu cât timp a trăit pe pământ. (Patriarhul Daniel)
Raiul sau iadul încep din lumea aceasta în inima omului, potrivit relaţiei omului cu Dumnezeu, izvorul vieţii
veşnice, relaţii de credinţă şi iubire sau relaţii de necrediţă şi respingere a lui Dumnezeu. (Dostoievski)
Răutatea e o stare de iad. (Părintele Teofil Pârâian)
Smerenia este iadul diavolilor. (Klaus Kenneth)
Suferinţele din iad nu au autor pe Dumnezeu, ci pe noi înşine. (Sfântul Vasile cel Mare)
Sufletul mort este scos din împărăţia cerurilor şi îngropat în întunericul iadului. 6.1
Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
(Matei 16.18)
Şi tu, Capernaume: N-ai fost înălţat până la cer? Până la iad te vei coborî. Căci de s-ar fi făcut în Sodoma
minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi. Dar zic vouă că pământului Sodomei îi va fi mai
uşor în ziua judecăţii decât ţie. (Matei 11.23, 24)
Ţine-ţi mintea ta în iad şi nu deznădăjdui. 6.15, 12.1
Zis-a Avva Xantie: Tâlharul pe cruce era şi cu un cuvânt s-a îndreptat, iar Iuda apostol împreună era numărat
şi într-o noapte a pierdut toată osteneala, coborându-se din cer în iad. Drept aceea, ni-
meni făcând bine să nu se fălească, fiindcă toţi cei ce au nădăjduit în sineşi au căzut.
Iarba/ Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce
are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor
cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde
spre hrană. Şi a fost aşa. Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară
şi a fost dimineaţă: ziua a şasea. (Facerea 1.29-31)
Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii
lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca.
(Psalmi 89.4-6)
Căci a răsărit soarele arzător şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea feţei ei a pierit; tot aşa se va
veşteji şi bogatul în alergăturile sale. (Iacob 1.11)
Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu
mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? (Matei 6.30)
În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă! Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au
făcut. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea. De glasul sus-
pinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea. (Psalmi 101.3-6)
Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea. Căci ca iarba curând se vor usca şi ca
verdeaţa ierbii degrab se vor trece. (Psalmi 36.1, 2)
Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va
mai cunoaşte încă locul său. (Psalmi 102.15, 16)
Până când omul nu va duplica un fir de iarbă, natura poate râde în hohote la aşa numita lui cunoştinţă
ştiinţifică. (Thomas Alva Edison)
Pentru că tot trupul este ca iarba şi toată slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba şi floarea a căzut, iar
cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este cuvântul, care vi s-a binevestit. (I Petru 1.24, 25)
Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: "Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stă-
pâniţi! Groază şi frică de voi să aibă toate fiarele pământului; toate păsările cerului, tot ce se mişcă pe pă-
mânt şi toţi peştii mării; căci toate acestea vi le-am dat la îndemână. Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie
de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde. Numai carne cu sângele ei, în care e viaţa ei,
să nu mâncaţi. (Facerea 9.1-4)
Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat. (Psalmi 101.12)
Icoana 9.16
Icoana, canal haric. (Părintele Dumitru Megheşan)
Icoana, prin reprezentanţii ei, sfinţeşte pe cei care se închină la ea. 9.16
Icoana/ Cel ce se închină la icoană, se închină la ipostasul celui zugrăvit în ea. (Sfântul Teodor Studitul)
Cuvioasa Maria Egipteanca este o icoană sau o pildă a pocăinţei şi a înnoirii duhovniceşti a omului,
prin rugăciune, smerenie şi prin post. (Patriarhul Daniel)
Familia este icoana Bisericii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Înjurăturile sunt ca procesiunile cu icoane, care se întorc totdeauna la biserica de unde au pornit.
(Arthur Schopenhauer)
Nu am văzut vreodată o imagine mai frumoasă decât aceea a unui bătrânel de la ţară, care se închină la
icoana Maicii Domnului. (Petre Ţuţea)
Zis-a Avva Isidor: Viaţa fără cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără viaţă. Căci viaţa chiar şi în
tăcere foloseşte. Cuvântul chiar şi strigând supără. Dar dacă şi cuvântul şi
viaţa se vor întâlni, fac o icoană a toată înţelepciunea.
Ideile înseamnă putere. (Paulo Coelho)
Ideile mari pornesc totdeauna din suflete mari. (Vasile Conta)
Ideile sunt rădăcinile creaţiei. (Ernest Dimnet)
Ideile sunt un vânat rar în pădurea cuvintelor. (Victor Hugo)
Ideile/ Cel mai bun mod de a crea o idee de calitate înaltă este să creezi o mare cantitate de idei. (Joey Reiman)
Faptele de azi nu sunt decât ideile de ieri. (Vladimir Ghika)
Lucrul cel mai important nu este numărul de idei adunate în mintea ta, ci legile care le uneşte.
(Titu Maiorescu)
Nevoia este îndemn către idee, şi ideea, îndemn către acţiune. (John Ernst Steinbeck)
O minte religioasă este o minte echilibrată, sănătoasă, activă; ea înfruntă fapte, nu idei. (Krishnamurti,
filosof indian)
Oamenii nu suportă ideea sfârşitului lor şi de aceea încearcă să se amăgească cu iluziii deşarte. (John
Galsworthy)
Un om de ştiinţă bun este o persoană cu ideii originale. Un inginer bun este o persoană care face un proiect
care funcţionează cu cât mai puţine idei originale posibil. (Freeman Dyson)
Ieri/ Azi este elevul lui ieri. (Thomas Fuller)
Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii. Nimicnicie vor fi anii
lor; dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca.
(Psalmi 89.4-6)
Faptele de azi nu sunt decât ideile de ieri. (Vladimir Ghika)
Iar David a răspuns preotului şi i-a zis: "Femei n-am avut cu noi nici ieri, nici alaltăieri, de când am plecat, şi
vasele (trupurile) oamenilor sunt curate; deşi călătoria nu este după orânduială religioasă, pâinea va rămâ-
ne curată în vasele (trupurile) lor". Şi i-a dat preotul pâinea sfinţită, căci nu avea altă pâine, afară de pâi-
nile punerii înainte, care fuseseră luate de la faţa Domnului, ca să se pună în locul lor pâini proaspete.
Dostları ilə paylaş: |