(Faptele Apostolilor 5.33-35)
Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, şi-a vândut ţarina. Şi a dosit din preţ, ştiind şi femeia lui, şi
aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta,
ca să minţi tu Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei? Oare, păstrând-o, nu-ţi rămânea ţie, şi vândută
nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu.
Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi care au auzit. Şi scu-
lându-se cei mai tineri, l-au înfăşurat şi, scoţându-l afară, l-au îngropat. (Faptele Apostolilor 5.1-6)
Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau
de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. (Luca 16.20, 21)
Invenţia este 99% transpiraţie şi 1% inspiraţie. [Thomas Alva Edison, autor sau coautor a peste 1000 de
invenţii. Edison nu s-a întrebat niciodată dacă un lucru era realizabil, ci cum
anume era realizabil. (Enciclopedia Universală Britannica)]
Pocăinţa pentru păcate se face toată viaţa, nu doar într-un timp anume, ci toată viaţa. Pocăinţa devine lu-
crătoare în momentul în care nu mai săvârşeşti păcatul. (Sfântul Vasile cel Mare)
Şi a venit unul din mai-marii sinagogilor, anume Iair, şi văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui, şi L-a
rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte, ci, venind, pune mâinile tale peste ea, ca să scape şi să
trăiască. Şi a mers cu el. Şi mulţime multă îl urma pe Iisus Şi Îl îmbulzea. (Marcu 5.22-24)
Un singur lucru e de invidiat şi de laudă, şi anume binele cel netrecător. Acesta constă în a fi în cinste înain-
tea lui Dumnezeu, pe când bunurile omeneşti sunt nestatornice şi mai înşelătoare decât visurile.
(Sfântul Vasile cel Mare)
Apa este cel mai neglijat nutrient în dieta noastră, dar unul dintre cele mai vitale. (Kelly Barton)
Apa este singura băutură pentru un om înţelept. (Henry David Thoreau)
Apa lină rupe malul. (Proverb)
Apa vie 1.2, 5.15, 9.7
Apa/ Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. (Psalmi 103.7)
Apele liniştite sunt adânci. (Dostoievski)
Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut să bea apă nici din Mara, că era amară, pentru care s-a şi numit locul
acela Mara. De aceea cârtea poporul împotriva lui Moise şi zicea: "Ce să bem?" Atunci Moise a strigat
către Domnul şi Domnul i-a arătat un lemn; şi l-a aruncat în apă şi s-a îndulcit apa. Acolo a pus Domnul
poporului Său rânduieli şi porunci şi acolo l-a încercat şi i-a zis: "De vei asculta cu luare-aminte glasul
Domnului Dumnezeului tău şi vei face lucruri drepte înaintea Lui şi de vei lua aminte la poruncile Lui şi vei
păzi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra Egiptenilor, că Eu
sunt Domnul Dumnezeul tău Care te vindecă". (Ieşirea 15.22-25)
Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa virtuţii.
Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa. După cum
apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)
Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt. Şi trei sunt care
mărturisesc pe pământ:Duhul şi apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc la fel. (I Ioan 5.7, 8)
"Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice: "Apa furată e mai plăcută şi pâi-
nea mâncată pe furiş are gust mai bun". (Solomon 9.16, 17)
Cine mai este ca Iov, care să bea batjocura, cum ar bea apa? (Iov 34.7)
Dacă te-ai lepădat de tine şi te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat în izvor de apă vie. Numai aşa poate
sufletul să ajungă la sine însuşi, la el, cel adevărat, lepădându-se de sine şi strămutându-se în
Dumnezeu. (Părintele Arsenie Boca, 9.7)
Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va
face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. (Ioan 4.14)
De acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin, pentru stomacul tău şi pentru desele tale slăbiciuni.
(I Timotei 5.23)
Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa. Oare izvorul aruncă
din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară? Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau
viţa de vie să facă smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce. (Iacob 3.10-12)
După cum apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)
E mai bine să bei vin cu măsură, decât numai apă, dar cu mândrie. (Sfinţii Părinţi)
Epoca noastră nu rămâne la credinţă şi la miracolul ei care transformă apa în vin, ci merge mai departe,
transformând vinul în apă. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)
Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt
vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. (Matei 3.11)
Fără Hristos am fost ca un peşte pe uscat, cu El sunt într-un ocean de dragoste. (Sadhu Sundar Singh)
Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot.(Ioan 4.15)
Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti
Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea
şi fiii lui şi turmele lui? (Ioan 4.11, 12)
Iar în ziua cea din urmă - ziua cea mare a sărbătorii - Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează
cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie
vor curge din pântecele lui. (Ioan 7.37, 38)
Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. (Matei 14.28)
Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în
împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira
că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde
vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răspuns Nicodim şi i-a zis: Cum pot
să fie acestea? Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea? (Ioan 3.5-10)
În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. (Ioan 5.3)
În chip analog, vinul se amestecă cu apa iar duhul cu omul. Unul, amestecul de vin cu apă, hrăneşte spre
credinţă, celălalt, adică duhul, conduce spre nemurire. Şi iarăşi amestecul celor două, a băuturii şi a
Cuvântului se cheamă Euharistie, har lăudat şi frumos. Iar cei care se împărtăşesc cu credinţă îşi sfin-
ţesc şi trupul şi sufletul, pentru că voinţa Tatălui amestecă în chip tainic cu Duhul şi cu Cuvântul
acest amestec dumnezeiesc care este omul. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
În natură apa este forţa motrice. (Leonardo da Vinci)
Literatura înaltă şi fină este ca vinul, iar a mea este ca apa; oricui însă îi place apa. (Mark Twain)
Mai vârtos să înţelegi ce citeşti, că a citi şi a nu înţelege este a vântura vântul şi a fierbe apa. (Miron Costin)
Moartea este o apă pe care trebuie s-o trecem. 11.13
Nu beau. Dar nu din virtute, ci pentru că există o băutură care îmi place mai mult şi asta este apa. (Jorge Luis
Borges)
Nu e nimic mai tare decât blândeţea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot aşa şi un
cuvânt spus cu blândeţe, stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul şi îndoit ne este câştigul. Câştigăm
prin aceea că ne-am purtat cu blândeţe şi prin aceea că slobozim de tulburare mintea fratelui nostru
punând capăt mâniei……. Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândeţea şi bunătatea pentru mânie.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
O apă adâncă este sfatul în inima omului, iar omul deştept ştie s-o scoată. (Solomon 20.5)
O picătură de apă ce cade neîncetat sapă şi piatra. (Bion)
Răul să-l scrii pe apă. (Sfântul Isidor Pelusiotul)
Sunt copleşit de versurile lui Puşkin, izvor de apă vie. (Mihai Eminescu)
Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa
ştiau, a chemat nunul pe mire, şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe
cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. (Ioan 2.9, 10)
Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi. (Luca 10.6)
Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi.
Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis
cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. [(Marcu 9.22-24) Într-un comentariu la această
pildă, părintele Mihai Hau spunea că: “Tatăl copilului nu era sută la sută credincios, dar era sută
la sută sincer.”]
Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în
dar, din izvorul apei vieţii. (Apocalipsa 21.6)
Şi judecata se va năpusti ca apa şi dreptatea ca un şuvoi furios. (Amos 5.24)
Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul îşi închipuie
că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă, dar îi este sete de
Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio şansă. În momentul în care
Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)
Trimis-a întuneric şi i-a întunecat, căci au amărât cuvintele Lui; prefăcut-a apele lor în sânge şi a omorât peştii
lor; scos-a pământul lor broaşte în cămările împăraţilor lor. (Psalmi 104.27-29)
Unele fiinţe merg către absolut aşa cum apa merge către mare. (Henry Millon de Montherlant)
Aparenţa/ Aparenţele sunt deseori înşelătoare. (Esop)
Arta ascunde efortul sub aparenţa firescului. (Carlo Goldoni)
Creaţioniştii par a sugera că o “teorie” este ceva ce ai inventat după o noapte de beţie. (Isaac Asimov)
Epoca prezentă preferă semnul faţă de lucrul semnificat, copia faţă de original, imaginaţia faţă de realitate,
aparenţa faţă de esenţă fiindcă acum numai iluzia este sacră, iar adevărul este laic. (Ludwig
Feuerbach)
Exagerarea, vrând să mărească lucrurile mici, le face să pară şi mai mici. (Jean le Rond d’Alembert)
Iluzia este prima aparenţă a adevărului. (Rabindranath Tagore)
Înţelepciunea ne opreşte să judecăm după simple aparenţe, să credem tot ce auzim, să facem tot ce pu-
tem, să spunem tot ce ştim şi să cheltuim tot ce avem. (Contele Axel Oxenstierna)
Lucrurile care par imposibile devin posibile dacă le priveşti dintr-o altă lumină. (Hannibal)
Lumea e atât de ocupată cu aparenţa, încât prea putin îi pasă de realitate. (Contele Axel Oxenstierna)
Lumea e atât de tare ocupată cu aparenţa, încât prea puţin îi pasă de realitate. Nu te lăsa înşelat de apa-
renţe, pentru că nu ştii niciodată cine este în faţa ta. Fereşte-te, cât vei trăi, să judeci oamenii
după cum arată. (Jean de La Fontaine)
Mulţi văd ceea ce pari a fi, puţini înţeleg ceea ce eşti. (Niccolò Machiavelli)
Nimic nu se reuşeşte ca aparenţa succesului. (Christopher Lasch)
Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi că Iuda avea amici ireproşabili.
(Ernest Hemingway)
Nu-ţi dori să pari cel mai bun, ci să fii cel mai bun. (Eschil)
Oamenii sunt ridicoli doar atunci când vor să pară ceea ce nu sunt. (Geacomo Leopardi)
Omul, în aparenţă materie, însă materie cu duh de viaţă în sine. 5.7
Ordinea interioară stă sub aparenţa dezordinii. (George Călinescu)
Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut şi ţi se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră şi ţi se va
părea un minut. Asta e relativitatea. (Albert Einstein)
Răspunsul e aspru, dar drept; dreptatea pare mai întâi asprime. (Abu Shakur)
Se pare aşadar că oamenii sunt mult mai predispuşi să se răzbune decât să facă o faptă bună.
(Baruch Spinoza)
Se pare că viaţa şi speranţa trebuie să înceteze împreună. (Anne Brontë)
Scopul artei nu este să reprezinte aparenţa exterioară a lucrurilor, ci semnificaţia lor interioară. (Aristotel)
Timpul vindecă şi răni ce par de nevindecat. (Lope de Vega)
Uitarea ni se pare o trădare. Uitarea e suprema laşitate. (Victor Eftimiu)
Viaţa nu-i niciodată chiar atât de bună, dar nici chiar atât de rea pe cât pare. (Guy de Maupassant)
Apariţia/ Efectul pe care-l poate avea păcatul asupra minţii şi asupra sentimentelor umane este devastator. Aşa este
păcatul, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur; înainte de a fi săvârşit, ne întunecă judecata şi ne înşeală
mintea, dar după ce a fost săvârşit ne apare lămurit înaintea ochilor grozăvia lui. Plăcerea aceea scur-
tă şi ruşinoasă ne chinuie mereu şi ne umple de ruşine. (Din emisiunea “Cuvântul care zideşte”)
Energia urii n-o să te ducă nicăieri, dar energia iertării, care apare prin dragoste, va reuşi să-ţi transforme
viaţa în mod pozitiv! (Paulo Coelho)
Frica apare din lipsa de credintă. 11.9
Legea nu înseamnă dreptate. Legea este un mecanism cu multe imperfecţiuni. Dacă apeşi butoanele corec-
te şi mai ai şi noroc s-ar putea să apară dreptatea. Legea s-a dorit a fi un doar un mecanism.
(Raymond Chandler)
Procesul creativ are nevoie de haos înainte ca să apară forma. (Marilyn Ferguson)
Sănătatea nu este preţuită până când nu apare boala. (Thomas Fuller)
Testul curajului vine atunci când suntem în minoritate. Încercarea toleranţei apare atunci când suntem în
majoritate. (Ralph W. Sockman)
Apăsarea/ Atunci a zis Domnul către Avram: "Să ştii bine că urmaşii tăi vor pribegi în pământ străin, unde vor fi ro-
biţi şi apăsaţi patru sute de ani; dar pe neamul acela, căruia ei vor fi robi, îl voi judeca Eu şi după
aceea ei vor ieşi să vină aici, cu avere multă. (Facerea 15.13, 14)
Căci jugul ce-l apasă, şi toiagul ce-l loveşte, şi nuiaua ce-l asupreşte, Tu le vei sfărâma, ca în zilele lui
Madian. (Isaia 9.3)
Dacă sunt vinovat este amar de mine şi dacă sunt drept nu cutez să ridic capul, ca unul ce sunt sătul de
ocară şi sunt apăsat de necazuri. (Iov 10.15)
"Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe
cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei
apăsaţi, şi să vestesc anul plăcut Domnului". (Luca 4.18, 19)
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru handicapurile mele, căci prin ele am ajuns la mine însămi, la El, şi am
putut să dau la iveală opera mea. [Scriitoarea americană Helen Keller (1880-1968). Când avea 19
luni, a rămas fără auz şi văz, în urma unei boli, pierzându-şi apoi şi capacitatea de a vorbi. Cinci ani
mai târziu şi-a început educaţia cu Anne Sullivan, care a învăţat-o numele obiectelor prin apăsarea
în palmă a alfabetului surdo-muţilor. În cele din urmă, Keller a învăţat să citească şi să scrie în alfa-
etul Braille. A scris mai multe cărţi, printre care şi Povestea vieţii mele.]
Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe
văduvă! (Isaia 1.17)
Legea nu înseamnă dreptate. Legea este un mecanism cu multe imperfecţiuni. Dacă apeşi butoanele co-
recte şi mai ai şi noroc s-ar putea să apară dreptatea. Legea s-a dorit a fi un doar un mecanism.
(Raymond Chandler)
Lenea şi mândria ne apasă mai greu decât guvernele şi parlamentele. Să ne lecuim de primele şi le vom
suporta mai uşor pe cele din urmă. (Benjamin Franklin)
Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor
mele. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.
(Psalmi 37.3, 4)
Preceptele lui Dumnezeu apasă pe umerii noştri, dar e o greutate de aripi. (Vladimir Ghika)
Scapă repede de vină cel ce se căieşte sub apăsarea ei. (Publilius Syrus)
Şi poporul căuta ceartă lui Moise, zicând: "Dă-ne apă să bem!" Iar Moise le-a zis: "De ce mă bănuiţi
şi de ce ispitiţi pe Domnul?" Atunci poporul, apăsat de sete, cârtea împotriva lui Moise şi zicea:
"Ce este aceasta? Ne-ai scos din Egipt ca să ne omori cu sete pe noi, pe copiii noştri şi turmele
noastre?" (Ieşirea 17.2, 3)
Aprig/ Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu.
(Solomon 8.13)
Iată şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mi-
că încotro hotărăşte vrerea cârmaciului. Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte!
Iată puţin foc şi cât codru aprinde! (Iacob 3.4, 5)
Iată ziua Domnului, ea vine aprigă, mânioasă şi întărâtată la mânie ca să pustiiască pământul şi să
stârpească pe păcătoşi de pe el. (Isaia 13.9)
Omul aprig la mânie trebuie să fie pedepsit; dacă îl cruţi o dată, trebuie să începi din nou. (Solomon 19.19)
Omul rău aţâţă răzvrătirea; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis împotriva lui. (Solomon 17.11)
Prefer de departe cele mai aprigi critici ale unui om inteligent decât aprobarea nechibzuită a maselor.
(Kepler)
Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi cu prefăcătorie în inimă; aprigă şi de neţinut în
frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă; când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colţ.
(Solomon 7.10-12)
Un om mânios aţâţă cearta şi cel aprig săvârşeşte multe păcate. (Solomon 29.22)
Unde ispita bântuie mai aprig, acolo se poate spune că şi virtutea este mai mare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Aproapele meu este viaţa, aproapele meu este moartea. (Sfântul Antonie cel Mare)
Aproapele nostru este oglinda noastră. Dacă suntem buni vedem în el bunătate, dacă suntem răi vedem în el răutate.
(Părintele Arsenie Boca)
Aproapele/ A te iubi însemnă să te consideri în globalitate, să nu exagerezi într-o dimensiune unică, să nu te fărâmi,
să nu faci să devină totalizator un singur aspect al sinelui. A te iubi însemnă să vezi semnificaţia
fiecărui lucru în relaţie cu întreaga personă. Acelaşi lucru e valabil şi în iubirea faţă de celălalt.
(Teologul catolic Marko Rupnik)
Ajută pe aproapele tău după puterea ta şi ia aminte să nu cazi. (Ecclesiasticul 29.23)
Aşa cum ne purtăm noi cu aproapele, tot astfel se va purta şi Dumnezeu cu noi. 6.7
Avva Pambo: Este bine să lauzi pe aproapele tău? Avva Pimen: Mai bine este să taci.
Când judeci pe aproapele îţi înăspreşti judecata şi-ţi măreşti vinovăţia. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Când mândria şi îngâmfarea merg înainte, ruşinea şi paguba le urmează de aproape.(Ludovic al XI-lea)
Cel care are ranchiună pe demon, nu poartă ranchiună oamenilor. Cel care face pace cu demonul,
acela îl războieşte pe fratele său. (Evagrie Ponticul)
Cel care face milostenie împrumută pe aproapele său; şi cel care dă din punga sa, ţine poruncile. Îm-
prumută pe aproapele tău în vremea lipsei lui; şi iarăşi înapoiază aproapelui la vremea sa.
(Ecclesiasticul 29.1, 2)
Cel care ia aproapelui hrana trebuitoare este ca şi cel care omoară pe aproapele său, şi cel care
opreşte simbria slugii, ca acel care varsă sânge. (Ecclesiasticul 34.24)
Cel de lângă noi este un alt eu. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuială tace. (Solomon 11.12)
Cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său. (I Ioan 4.21)
Cine se socoteşte mai prejos decât aproapele său a câstigat lupta cu mândria. 11.8
Culmea dispreţului constă în a nu te osteni să descoperi nici măcar defectele aproapelui. (Jose
Ortega y Gasset)
Da, avem mulţi savanţi şi oameni de ştiinţă, dar atât de ignoranţi în realităţile divine; avem o mulţime de
filosofi, dar atât de puţini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este totul şi care pot să arate
semenilor drumul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit la
creştinism în secolul trecut)
Dacă o faci pe grijuliul, fii grijuliu mai întâi cu tine însuţi, unde păcatul este şi mai vădit şi mai mare. Iar
dacă nu eşti grijuliu cu tine însuţi, apoi lămurit lucru este că şi pe fratele tău nu-l judeci pentru
că te îngrijeşti de soarta lui, ci pentru că îl urăşti şi vrei să-l faci de ocară. Dacă aproapele tău
trebuie judecat, apoi s-o facă unul care nu are astfel de păcate. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dacă vezi în aproapele neajunsuri şi patimi, roagă-te pentru el. 7.13
Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă;
celui cu cinstea, cinste. Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de altul; că cel care
iubeşte pe aproapele a împlinit legea. (Romani 13.7, 8)
Dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele se face cunoscută mai ales prin ascultare şi prin împărtă-
şirea cuvântului Domnului Iisus Hristos, dar şi prin slujirea jertfelnică a aproapelui.
(Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Drumul spre Dumnezeu trece prin aproapele nostru. (Sfinţii Părinţi)
Dumnezeu este mai aproape de mine decât sunt eu însumi. 1.1
După cum ne purtăm noi cu aproapele nostru, aşa şi Dumnezeu se poartă cu noi.
(Sfântul Vasile cel Mare)
Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
Dostları ilə paylaş: |