(Ieremia 6.6, 7)
Când plecăm din această lume trebuie să fim împăcaţi cu semenii nostri, cu noi înşine şi cu Dumnezeu.
(Sfinţii Părinţi)
Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetă-
ţile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. (Matei 10.23)
Cele mai multe dezbinări se ivesc în cetăţi din cauza ambiţiei. (Aristotel)
Cultura este puterea cea mai tare de pe pământ şi o cetate nouă a unităţii naţionale. (Simion Bărnuţiu)
Cum au fost aruncate de Domnul Sodoma şi Gomora şi cetăţile vecine cu ele, zice Domnul, aşa şi aici nici
un om nu va trăi, nici fiu de om nu va poposi acolo. (Ieremia 50.40)
Dacă vezi asuprirea celui sărac şi obijduirea dreptului şi a dreptăţii în cetate, nu te mira de lucrul acesta,
căci peste cel mare este unul mai mare, iar Cel Atotputernic veghează peste toţi. (Ecclesiastul 5.7)
De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar
priveghea cel ce o păzeşte. În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care
mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi. (Psalmi 126.1, 2)
Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă. (Psalmi 45.5)
Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate!
(Apocalipsa 22.14)
Frate ajutat de frate este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o împărăţie întemeiată.(Solomon 18.19)
Glasul cel plin de veselie al lirei a încetat, chiotele zgomotoase nu mai sunt, încetat-a glasul harpei. La
cântec nu se mai bea, şi amar este vinul pentru băutor. Cetatea pustiită este în ruină, intrarea fiecă-
rei case este închisă. (Isaia 24.8-10)
Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era vădu-
vă, şi mulţime mare din cetate era cu ea. Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu plân-
ge! Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-
te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slă-
veau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.
(Luca 7.12-16)
Iar El a zis: Mergeţi în cetate, la cutare şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau
să fac Paştile cu ucenicii Mei. (Matei 26.18)
Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de
sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis şi multe tru-
puri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea
sfântă şi s-au arătat multora. Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul şi
cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!
(Matei 27.50-54)
Iar iudeii, umplându-se de invidie şi luând cu ei pe câţiva oameni de rând, răi, adunând gloată întărâtau
cetatea şi, ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară, înaintea poporului.
(Faptele Apostolilor 17.5)
Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată toată
cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.
(Matei 8.33, 34)
În orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi cine este în el vrednic şi acolo rămâneţi până ce veţi ieşi.
(Matei 10.11)
Încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca venind Petru, măcar umbra lui să
umbrească pe vreunul dintre ei. Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând
bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau. (Faptele Apostolilor 5.15, 16)
Înţeleptul ia cu luptă cruntă cetatea vitejilor şi răstoarnă întăriturile în care ei îşi puneau nădejdea.
(Solomon 21.22)
Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătinat şi i-a risipit dintr-un neam într-alt neam şi cetăţi tari a surpat şi casele
celor mari a stricat. Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit şi le-a lipsit de ostenelile lor. Cel care
ascultă de ea, nu va afla odihnă, nici nu va locui cu linişte. (Ecclesiasticul 28.15-17)
Munca oboseşte pe cel nebun; cine nu ştie drumul nu poate să se ducă în cetate. (Ecclesiastul 10.15)
Nicio cetate nu rezistă în faţa unui măgar încărcat cu desagi cu aur. (Filip al II-lea, regele Macedoniei şi
tatăl lui Alexandru Macedon)
Pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare: "Către voi, oamenilor, se îndreaptă
strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor. Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi, cei
nebuni, înţelepţiţi-vă! (Solomon 8.3-5)
Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus. Cine mă va duce la ceta-
tea întărită? Cine mă va povăţui până la Idumeea? Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe
noi? Oare, nu vei ieşi Dumnezeule, cu oştirile noastre? Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că
deşartă este izbăvirea de la om. Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.
(Psalmi 59.9-13)
Şi binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, întărind
sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe suferinţe trebuie
să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri,
i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)
Şi cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit, şi Babilonul cel mare a fost
pomenit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul vinului aprinderii mâniei Lui. Şi toate insulele pieriră
şi munţii nu se mai aflară. Şi grindină mare, cât talantul, se prăvăli din cer peste oameni. Şi oamenii huliră
pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindină, căci urgia ei era foarte mare. (Apocalipsa 16.19-21)
Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nele-
giuiţilor din viitor; iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit,
pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept,
din pricina faptelor lor nelegiuite. (II Petru 2.6-8)
Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu.
(Luca 18.3)
Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta? Iar mulţimile răspun-
deau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii. (Matei 21.10, 11)
Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos într-o cetate a seminţiei lui Iuda. Şi a
intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săl-
tat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată
eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine
Maica Domnului meu? (Luca 1.39-43)
Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo. Dimineaţa, a doua zi, pe când se
întorcea în cetate, a flămânzit; şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în
el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a
uscat îndată. (Matei 21.17-19)
Şi oriunde intra în sate sau în cetăţi sau în sătuleţe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, şi-L rugau să le îngă-
duie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El se vindecau. (Marcu 6.56)
Şi oşti trimise de el vor sta şi vor pângări locaşul sfânt şi cetatea, iar jertfa de fiecare zi o var da de o parte
şi vor pune în loc urâciunea pustiirii. Şi pe cei ce au săvârşit fărădelegi împotriva legământului îi va
înşela prin linguşiri, iar poporul care cunoaşte pe Dumnezeul său va rămâne statornic şi îl va urma.
(Daniel 11.31, 32)
Şi scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr,
numit Saul. (Faptele Apostolilor 7.58)
Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea
lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus. (Luca 4.29, 30)
Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Iar el a zis: Cine eşti,
Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în
ţepuşă. Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti să fac? Iar Domnul i-a zis:
Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci. (Faptele Apostolilor 9.4-6)
Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o
pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. (Matei 5.14, 15)
Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet. (Psalmi 9.6)
Cheia/ De la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar şi templu. Adevărat vă spun: Se va
cere de la neamul acesta. Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi
intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat. Iar ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au început
să-L urască groaznic şi să-L silească să vorbească despre multe, pândindu-L şi căutând să prindă ceva
din gura Lui, ca să-I găsească vină. (Luca 11.51-54)
Eşecul este cheia succesului; fiecare greşeală ne învaţă ceva. (Morihei Ueshiba)
Îndemnul Sfântului Antonie cel Mare: Nu te căina pentru lucrurile din trecut, ar trebui citit în această che-
ie: Dacă vrei să cunoşti iubirea dumnezeiască, înaltele stări contemplative, nu te mai căina, nu te
mai văicări, nu doar pentru lucrurile din trecut, ci nici pentru cele din prezent şi nici pentru cele
ce vor urma în celelalte zile ale vieţii tale. (Părintele Dan Popovici, Mânăstirea Sfântul Vasile
cel Mare, Someşul Cald)
Misterul este elementul cheie al oricărei opere de artă. (Luis Bunuel)
Perseverenţa este cheia succesului. (John Lubbock)
Rugăciunea este cheia dimineţii şi zăvorul serii. (Mahatma Gandhi)
Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi
voi da cheile împărăţiei cerurilor şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei
dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri. (Matei 16.18, 19)
Ştiinţele sunt uşi, iar cheile ei sunt cercetările. (Anton Pann)
Cheltuiala/ A petrece (a cheltui) timpul are conotaţia unei finalităţi, este fără întoarcere. (Herbert Harris)
Boieria şi prostia cu mare cheltuială se ţin. (Proverb)
Căci dacă ne-am rândui viaţa noastră cu mintea trează, dacă am întrebuinţa tot răgazul vieţii noastre cu
cele duhovniceşti şi am mânca atâta doar să fim în nevoie numai şi am cheltui viaţa noastră în fapte
bune, nici n-am mai avea nevoie de ajutorul pe care ni-l dă postul. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dar tu te-ai încrezut în frumuseţea ta şi, folosindu-te de renumele tău, ai început să te desfrânezi; şi-ai
cheltuit desfrânarea ta cu tot trecătorul, dându-te pe tine lui. (Iezechiel 16.15)
Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, şi, apropiindu-se, i-a le-
gat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oas-
peţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi,
ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost
aproapele celui căzut între tâlhari? (Luca 10.33-36)
În lagărele de concentrare trăiam minut cu minut şi trebuia să gândim cât de puţin, pentru că gândirea
este cheltuială. (Haim-Vidal Sephiha)
În zadar vă veţi cheltui puterile voastre, că pământul vostru nu-şi va da roadele sale, nici pomii din ţara
voastră nu-şi vor da poamele lor. (Leviticul 26.20)
Înţelepciunea ne opreşte să judecăm după simple aparenţe, să credem tot ce auzim, să facem tot ce pu-
tem, să spunem tot ce ştim şi să cheltuim tot ce avem. (Contele Axel Oxenstierna)
Mult mai importantă decât banii este următoarea cheltuială: timpul. Timpul este o cheltuială majoră.
(Jim Rohn)
Nu trebuie să cheltuieşti viaţa presupunând că Dumnezeu este în afara ta. 1.1
Socoteşte milostenia, nu ca pe o cheltuială, ci ca pe un venit, nu ca o pierdere, ci ca pe un câştig,
fiindcă tu, prin ea, dobândeşti mai mult decât ai dat. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu. Că cine dintre voi
vrând să zidească un turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l
isprăvească? (Luca 14.27, 28)
Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
(Luca 15.14)
Şi era un idol la Babiloneni, pe care îl chema Bel, şi se cheltuia la el în toată ziua făină de grâu douăspre-
zece măsuri, patruzeci de oi şi şase vedre de vin. Şi regele îl cinstea pe el şi mergea în toate zilele de i
se închina; iar Daniel se închina Dumnezeului său. Şi a zis regele: Pentru ce nu te închini lui Bel? Iar el
a zis: Pentru că nu cred in idolii făcuţi de mâini, ci în Dumnezeul cel viu, Care a făcut cerul şi pământul
şi are stăpânire peste tot trupul. Şi i-a zis regele: Dar nu ţi se pare ţie, că Bel este dumnezeu viu? Nu
vezi câte mănâncă şi bea în toate zilele? Şi a zis Daniel râzând: Nu te înşela, stăpânia ta; acesta este
de lut înăuntrul lui, şi în afară de aramă, nici nu mănâncă şi nici nu bea vreodată. Şi mâniindu-se rege-
le, a chemat pe preoţii lui şi le-a zis: De nu-mi veţi spune cine este cel care mănâncă jertfa aceasta,
veţi muri. Iar de-mi veţi arăta că Bel mănâncă acestea, Daniel va muri, pentru că a hulit pe Bel.
(Istoria Balaurului 1.3-10)
Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi
de nici unul nu putuse să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi
îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. (Luca 8.43, 44)
Şi venind la el, comandantul i-a zis: Spune-mi, eşti tu (cetăţean) roman? Iar el a zis: Da! Şi a răspuns co-
mandantul: Eu am dobândit această cetăţenie cu multă cheltuială. Iar Pavel a zis: Eu însă m-am şi
născut. Deci cei ce erau gata să-l ia la cercetare s-au depărtat îndată de la el, iar comandantul s-a
temut, aflând că el este (cetăţean) roman şi că a fost legat. (Faptele Apostolilor 22.27-29)
Unde nu este ascultare, nu cheltui vorba şi, când nu este vreme, nu te arăta înţelept. (Ecclesiasti-
cul 32.5)
Vei învăţa pe cheltuiala ta că de-alungul vieţii vei întâlni mai multe măşti decât chipuri. (Luigi Pirandello)
Chemarea/ Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale. (Psalmi 41.9)
Am venit când M-ai chemat cu adevărat. 4.9
Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua.
(Matei 2.7)
Căci spre aceasta aţi fost chemaţi, că şi Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe
urmele Lui, Care n-a săvârşit nici un păcat, nici s-a aflat vicleşug în gura Lui, şi Care, ocărât fiind,
nu răspundea cu ocară; suferind, nu ameninţa, ci Se lăsa în ştirea Celui ce judecă cu dreptate.
(I Petru 2.21-2
Ce răsplată Îi vom da lui Dumnezeu, sau ce rod vrednic de ceea ce ne-a dat El nouă? … Ne-a che-
mat când nu eram şi a voit să venim de la nefiinţă la fiinţă. (Sfântul Clement Romanul)
Cheamă norocul în ajutor, dar dă şi din mâini. (Plutarh)
Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate,
ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. (Matei 10.1)
Cine este semeţ şi îngâmfat se cheamă batjocoritor; acela se poartă cu prisos de trufie.
(Solomon 21.24)
Creştinii sunt chemaţi să creadă în nebunia crucii. 6.8
Crucea este făcută din slăbiciunile şi înfrângerile noastre, însă chemarea este clară: Să ne iubim crucea!
Poate că acesta să fie actul cel mai dificil, să te accepţi aşa cum eşti. (Teologul Paul Evdochimov)
Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe
păcătoşi la pocăinţă. (Matei 9.13)
Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata che-
mării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus. (Filipeni 3.14)
Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema. (Psalmi 19.10)
Era odată în ţinutul Uz un om pe care îl chema Iov şi acest om era fără prihană şi drept; se temea de
Dumnezeu şi se ferea de ce este rău. (Iov 1.1)
Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel. (Isaia 7.14)
Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care se cheamă Hristos.
(Matei 1.16)
Iar când se pogora Moise din Muntele Sinai, având în mâini cele două table ale legii, el nu ştia că faţa sa
strălucea, pentru că grăise Dumnezeu cu el. Deci Aaron şi toţi fiii lui Israel, văzând pe Moise că are
faţa strălucitoare, s-au temut să se apropie de el. Atunci i-a chemat Moise şi au venit la el Aaron şi
toate căpeteniile obştei şi Moise a grăit cu ei. (Ieşirea 34.29-31)
Iar în ziua a şaptea au zis aceia către femeia lui Samson: "Ademeneşte pe bărbatul tău să dezlege ghici-
toarea; altfel te vom arde cu foc pe tine şi casa tatălui tău; ne-aţi chemat, oare, ca să ne jefuiţi?"
(Judecători 14.15)
Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus
i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat.
Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc. (Ioan 4,16-19)
În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă! Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciu-
nea s-au făcut. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea.
De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea. (Psalmi 101.3-6)
Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte. Am spus prietenie? E totuşi
un cuvânt destul de slab, mai potrivit ar fi termenul unire duhovnicească cu Dumnezeu, asemenea
legăturii dintre soţ şi soţie. La o aşa unire sunt chemaţi toţi oamenii, fiindcă aşa cum zice Scriptura,
suntem neam sfânt, neamul lui Dumnezeu şi al Celui Preaînalt prin harul Lui. Dacă nu voim să pier-
dem acest dar, trebuie să-l păzim prin sfinţenia vieţii noastre. (Seneca)
Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat
bună mărturie înaintea multor martori. (II Timotei 6.12)
Mă bucur că sunt chemată la cununa muceniciei şi mulţumesc lui Dumnezeu din toată inima că m-a în-
vrednicit de un asemenea har. (Sfânta Muceniţă Teodosia fecioara, torturată şi apoi aruncată în
mare, la anul 308)
Numai o ruşine cunosc eu pe pământ şi aceea se cheamă: nedreptatea. (Franz Grillparzer)
Omul este chemat să caute cu tot dinadinsul să-şi păstreze frumuseţea sufletului.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
"Scoală şi du-te la Sarepta Sidonului şi şezi acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să te hrăneas-
că!" Şi s-a sculat el şi s-a dus la Sarepta. Şi când a ajuns la porţile cetăţii, iată o femeie văduvă aduna
vreascuri şi a chemat-o Ilie şi i-a zis: "Adu-mi puţină apă ca să beau! " Şi s-a dus ca să-i aducă, dar
Dostları ilə paylaş: |