Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

evlavioşi. (Faptele Apostolilor 17.22)

Şi s-au îndreptat faptele lui Iosia înaintea Domnului lui, cu inimă plină de evlavie. (III Ezdra 1.21)

Fără credinţă nu există virtute, nu există viaţă spirituală. 7.15

Fără milostenie nu poţi intra în împărăţia cerurulor. 6.7

Făţărnicia este omagiul pe care viciul îl aduce virtuţii.( François de La Rochefoucauld)

Fericirile/ Adevărata fericire e să găseşti idealul pentru care merită să trăieşti sau să mori. (Soren

Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Acolo unde se termină ambiţia, începe fericirea. (Proverb)

Adevărul este cel care-l satisface pe om în adâncul sufletului, îi dezvoltă forţele, îi înseninează

zilele şi-i procură ani de fericire. (Pedagogul Johann Heinrich Pestalozzi)

Arta de a fi fericit îşi are secretul în priceperea de a extrage fericirea din lucrurile mici.

(Henry Ward Beecher)

Cea dintâi condiţie a fericirii este înţelepciunea. (Sofocle)

Ceea ce suntem contribuie mai mult la fericirea noastră, decât ceea ce avem. (Arthur

Schopenhauer)

Cei ce se căiesc cu adevărat, sunt oameni fericiţi. (Mircea Eliade)

Cel care ia aminte la cuvânt află fericirea, iar cel ce se încrede în Domnul este fericit.

(Solomon 16.20)

Cel mai fericit om este acela care face fericiţi un număr cât mai mare de oameni. (Lev Tolstoi)

Dacă stai cu tărie în credinţă eşti un om fericit. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)

Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te! Dacă vrei să fii fericit o viaţă, iartă!

(Henri Lacordaire)

Dacă vrem să ajungem la fericire, întregului neam omenesc îi este de neapărată trebuinţă

învăţătura şi virtutea. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Dacă vreţi să fiţi fericiţi, dacă vreţi să înfloriţi, trebuie să vă gândiţi la armonie, să vă puneţi în

armonie cu universul întreg. (Omraam Mikhael Aivanhov)

Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud. (Matei 13.16)

De cele mai multe ori, slava se cumpără cu preţul fericirii, plăcerea cu preţul sănătăţii, miloste-

nia celor cu nume mare cu preţul neatârnării, banii cu preţul conştiinţei. (Mitropolitul Filaret)

Definiţiile fericirii şi nefericirii sunt: ştiinţa şi neştiinţa. (Empedocle, citat de Cuviosul Clement

Alexandrinul)

Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort şi timp. (Dalai Lama)

E mai bine să fii liniştit decât fericit. (Proverb bengalez, care se referă la fericirea cea trecă-

toare din viaţa aceasta, şi ea tot trecătoare)

Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul – ce fericire!

(Constantin Brâncuşi)

Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân, dar fericit este cel care păzeşte legea!

(Solomon 29.18)

Fericire: să ai căldură în iglu, petrol în lampă şi linişte în suflet. (Proverb eschimos)

Fericirea adevărată şi efectivă nu o găsim deplin pe pământ, ci în ceea ce noi numim veacul ce

va să fie. Viaţa din acest veac este copleşită mai mult de nenorociri, iar pentru suflet este

prima şi cea mai grea luptă. (Origen)

Fericirea e un urcuş continuu, o dinamică ce se adaptează permanent nevoilor noastre.

(Părintele Pantelimon de la Mănăstirea Oaşa)

Fericirea este armonia dintre ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci. (Mahatma Gandhi)

Fericirea este un bun pe care dacă-l dobândeşti, nu mai poţi dori nimic altceva.

(Berţius, scriitor bisericesc)

Fericirea este rădăcina longevităţii. (Valeria Mahok)

Fericirea înseamnă să nu ai dureri în trup şi griji în minte. (Thomas Jefferson)

Fericirea la oamenii inteligenţi este cel mai rar lucru pe care-l ştiu. (Ernest Hemingway)

Fericirea nu depinde de ce eşti sau de ce ai, ci doar de ceea ce gândeşti. Mulţumirea aduce feri-

cire chiar şi săracului, iar nemulţumirea aduce sărăcie chiar şi bogatului. Viitorul vine către noi

bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă, dar dacă păstrăm

o atitudine pozitivă, va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mulţumiţi. (Confucius)

Fericirea nu ţine de ceea ce ai sau de ceea ce doreşti, ci de ceea ce gândeşti. (Sfinţii Părinţi)

Fericirea nu ţine de lumea aceasta. Fericirea e ceva care vine de la Dumnezeu, ca răsplată a

încercărilor noastre de a fi alături de El. (Sfinţii Părinţi)

Fericirea reprezintă trecerea spiritului la o stare mai perfectă. Durerea, dimpotrivă, este trecerea

la o stare inferioară. (Baruch Spinoza)

Fericirea tace şi se ascunde; numai nefericirea este militantă şi zgomotoasă. (Duiliu Zamfirescu)

Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe

scaunul hulitorilor n-a şezut; ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi

noaptea. (Psalmi 1.1, 2)

Fericit cel care vorbeşte la urechea care ascultă. (Sfinţii Părinţi)

Fericit este acela care are un suflet curat şi un trup nepângărit, pentru a le închina lui Dumnezeu.

(Origen)

Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii. (Iacob 1.12)

Fericit este cel ce are o aşa dragoste faţă de Dumnezeu, precum are cel îndrăgostit nebuneşte

de iubita sa. (Teologul Olivier Clément)

Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele proorociei şi păstrează cele scrise în aceasta!

Căci vremea este aproape. (Apocalipsa 1.3)

Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere, căci dobândi-

rea ei este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur.

(Solomon 3.13, 14)

Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Şi să nu dispreţuieşti certarea Celui Atotputernic.

Căci El răneşte şi El leagă rana, El loveşte şi mâinile Lui tămăduiesc. De şase ori din nevoi

te va scoate, iar a şaptea oară, răul te va ocoli. (Iov 5.17-19)

Fericit este sufletul care iubeşte smerenia şi lacrimile şi care urăşte gândurile cele rele.

(Cuviosul Siluan Athonitul)

Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia

nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug. (Psalmi 31.1, 2)

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. (Matei 5.5)

Fericiţi cei care-şi văd păcatele lor. 7.2, 7.10

Fericiţi cei ce cred, ei merg în lumină, eu merg în întuneric. (Vasile Conta)

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. (Matei 5.6)

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. (Matei 5.4)

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceea vor vedea pe Dumnezeu. 11.18

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. (Matei 5.10)

Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor

lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. (Luca 6.22)

Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră,

minţind din pricina Mea. (Matei 5.11)

Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde.

(Luca 6.21)

Frumosul nu-i decât făgăduinţa fericirii. (Baudelaire)

Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.

(Luca 11.28)

În Dumnezeu ne găsim scăparea şi fericirea. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)

În împăcarea cu sine însuşi se află acel dram de fericire pe care îl speră omul pe pământ.

(Ugo Foscolo)

Începutul fericirii este înstrăinarea de rău. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Înţelepciunea este o ştiinţă desăvârşită a lucrurilor dumnezeieşti şi omeneşti. Ea cuprinde totul

şi întrucât supraveghează pe toţi oamenii, înţelepciunea este o artă despre viaţă şi ca

atare este alături de noi tot timpul cât trăim, îndeplinindu-şi lucrarea ei, adică să ne

facă viaţa fericită. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Înţelepciunea este partea supremă a fericirii. (Sofocle)

Înţelepciunea nu este altceva decât ştiinţa fericirii. (Denis Diderot)

Lucrul socotit de unii ca însemnând fericirea, este faptul de a nu avea cugetul încărcat, precum

şi acela de a nu fi împovărat conştiinţa altora. (Eusebiu de Cezareea)

Lumea te iartă pentru o crimă, dar nu te iartă dacă eşti fericit. (Constantin Noica)

Mai fericit este cel singur când se gândeşte la moarte, decât cel care se veseleşte cu prietenii săi.

(Părintele Savatie Baştovoi)

Mai înainte de sfârşit pe nimeni să nu-l socoteşti fericit, că în fiii săi se va cunoaşte omul.

(Ecclesiasticul 11.30)

Mă aşteptam la fericire şi iată că a venit nenorocirea; aşteptam lumina şi a venit întunericul.

(Iov 30.26)

Măreţia omului este reală, atunci când el îşi cunoaşte limitele. Cel care rezistă tendinţelor de mări-

re, acela este corect situat în existenţă şi stăpân pe însuşirile sale spirituale. Fericit este cel care

nu se evaluează pe sine în săvârşirea faptelor sale bune, sau cel care nu se socoteşte pe sine a fi

lucrat ceva demn de laudă. Aceasta este adevărata smerenie; orgoliul, în schimb, pretinde recu-

noaşterea meritelor, a reuşitelor, ca fiind proprii, fără a le atribui ajutorului dat de Dumnezeu.

“Sunt smerit, dar vreau să se ştie!”, sună un cuvânt care revendică dobândirea unei virtuţi întot-

deauna discrete, niciodată atinsă, atunci când proclami că o deţii. (Blaise Pascal)

Nu de la om trebuie să aştept fericirea, ci de la Dumnezeu. (Părintele Dan Popovici)

Nu uita că în viaţă omul nu trebuie să ceară fericirea decât de la munca lui. (Hans Christian

Andersen)

Nu vorbi de fericirea ta, cu omul care este mult mai nefericit decât tine. (Plutarh)

Numai cei ce ştiu să aibă răbdare sunt fericiţi cu adevărat. (Pablo Neruda)

Numai răbdarea cuminte ne va ajuta să cucerim o fericire veşnică. (Pablo Neruda)

Numai virtuţile fac pe om fericit, fie că sunt singure, fie împreună cu alte bunuri.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Numim fericire o vieţuire dreaptă. Numim fericit pe cel care-şi împodobeşte cu virtuţi sufletul.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

O soartă nefericită e mai de folos oamenilor decât o soartă fericită. Aceasta din urmă, totdeau-

na sub masca fericirii, când se arată, minte. Cea dintâi este însă totdeauna adevărată, când

se arată nestatornică prin schimbarea sa. Una înşeală, alta instruieşte. Una, sub masca unor

bunuri mincinoase înlănţuie minţile celor ce se bucură de ea, cealaltă, prin cunoaşterea feri-

cirii fragile, eliberează. Astfel, pe una o vezi alergând de ici colo şi totdeuna uitând de sine,

pe alta o vezi sobră, reţinută şi prudentă în exercitarea adversităţii sale. În sfârşit, soarta feri-

cită, prin mângâierile ei abate şi pe cei slabi din calea adevăratului bine, cea nefericită adesea

târăşte cu sila la adevăratele bunuri pe cei rătăciţi. (Betius, scriitor bisericesc)

Practică speranţa. Pe măsură ce a spera devine un obicei, poţi obţine o permanentă stare de

fericire. (Norman Vincent Peale)

Răsplata muncii noastre pentru Domnul este mare şi ea se numeşte fericire. (Tertulian)

Să fii de folos în lume este singura cale spre fericire. (Hans Christian Andersen)

Să lucrezi cu pasiune, acesta este secretul fericirii. (Auguste Renoir)

Să nu fericeşti pe nimeni înainte de sfârşit, dar nici să nu te deznădăjduieşti de mântuirea nimănui.

(Sfântul Efrem Sirul)

Să nu vă îndepărtaţi de Hristos, căci este o fericire a suferi pentru El. (Sfântul Mucenic Trifon a

refuzat să aducă jertfă zeilor şi-i îndemna şi pe ceilalţi creştini să nu se îndepărteze

de Hristos. A murit în urma torturilor în anul 202)

Scopul vieţii este fericirea. (Platon) Şi tot Platon spunea că “Fericirea este asemănarea cu

Dumnezeu, atât cât este cu putinţă”.

Secretul fericirii constă în a ceda tentaţiilor. (Oscar Wilde)

Secretul fericirii nu este să faci ceea ce îţi place, ci să-ţi placă ceea ce trebuie să faci. (James

Matthew Barrie)

Singura cale să te menţii fericit, e să înveţi să te bucuri de necazuri. (Proverb englezesc)

Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele ca-

re Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt

cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. (Luca 11.27, 28)

Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe

voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele

sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să

spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne. (Luca 23.28-30)

Una din etapele fericirii trebuie să fie absenţa gândurilor. (Liviu Rebreanu)

Una din sursele fericirii mele este ca să nu doresc niciodată să aflu de treburile altor persoane.

(Dolley Madison)

Viaţa fericită ne este arătată de porunci. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Fiecare iertare este o înălţare către Dumnezeu. 5.13

Fiecare să dea lupta cu sine dacă vrea să se mântuiască. 4.7

Focul duhovnicesc. 10.5

Frica de Dumnezeu este o virtute pentru că prin aceasta se poate mântui. 11.9

Frica de Dumnezeu, dragostea de Dumnezeu. 9.9

Frica de iad este semnul înţelegerii adevăratei vieţi. 7.12

Frica începătoare, frica desăvârşită. 7.12

Frica lui Dumnezeu. 6.5

Frumuseţea şi urâţenia sufletului iau naştere din calitatea virtuţilor şi a viciilor. (Sfântul Ioan Casian)

Fugi de purtarea cu multe feţe, urmăreşte adevărul, sinceritatea şi simplitatea. (Sfântul Vasile cel Mare)

Gândul smerit 2.9

Gândurile bune 4.7, 6.4

Generos/ Adeseori abţinerea da la o faptă este la fel de generoasă ca şi fapta însăşi. (Michel Montaigne)

Admiraţia este un vin generos pentru sufletele nobile. (Auguste Rodin)

Dărnicia nu stă în a da mult, ci a da la timp. (La Bruyère)

Deci, lepădarea de sine înseamnă o trăire în iubirea lui Dumnezeu, care apoi trebuie arătată în iu-

bire milostivă, în iubire smerită, generoasă faţă de familie, faţă de semenii noştri, faţă de

oamenii, mai ales, care au nevoie de iubirea şi ajutorul nostru. (Patriarhul Daniel)

Generosul dăruieşte, zgârcitul moare de invidie. (Rabindranath Tagore)

Generozitatea este virtutea celor tari. (Garabet Ibrăileanu)

Generozitatea nu înseamă să îmi dai ceva de care tu ai mai puţină nevoie decât mine, ci să îmi

dai ceva de care tu ai mai multă nevoie decât mine. (Khalil Gibran)

Lepădarea de sine din Evanghelia de astăzi (Marcu 8.34-38 şi 9.1) nu înseamnă o desfiinţare a

eului propriu, nu înseamnă o negare a identităţii proprii, ci înseamnă o metamorfoză spirituală

a modului de a gândi, de a vorbi şi de a făptui. Lepădarea de sine înseamnă schimbarea mo-

dului de existenţă egoist într-un mod de existenţă generos, trecerea de la o viaţă centrată pe

eul propriu la o viaţă atentă la nevoile celor din jur, este trecerea de la de la starea de egoism

la starea de altruism, am spune mai pe înţeles. … (Patriarhul Daniel)

Minţilor generoase nu le face plăcere să-i oprime pe cei slabi, ci mai degrabă să-i preţuiască şi

să-i protejeze. (Anne Brontë)

O iubire generoasă îşi are întotdeauna pregătit testamentul. (Nemer Ibn El Barud)

Rău este că generozitatea poate fi şi o bună afacere. (Ugo Ojetti)

Simţămintele generoase fac din om o făptură sublimă. (Honoré de Balzac)

Un surâs nu costă nimic, dar produce mult / El îi îmbogăţeşte pe cei ce-l primesc / Fără a-i sărăci

pe cei care îl dăruiesc / El nu durează decât o clipă / Dar uneori amintirea lui e eternă / Nimeni

nu e atât de bogat încât să nu se lipsească de el / Dar nici atât de sărac încât să nu-l merite / El

crează fericirea în cămin, / El e semnul sublim al prieteniei. / Un surâs dă odihnă celui celui obo-

sit, / Dă curaj celor deznădăjduiţi / Nu poate fi cumpărat, împrumutat sau furat / Pentru că e ce-

va care nu are valoare / Decât în momentul când este dăruit. / Şi dacă vreodată întâlniţi o per-

soană / Care nu mai ştie cum cum să aibă un surâs / Fiţi generos, dăruiţi-l pe al vostru, / Căci

nimeni nu are atâta nevoie de un surâs / Precum acela care nu-l poate da altora.

(Mahatma Gandhi, poezia Surâsul)

Viaţa nu se măsoară în timp, ci în generozitate. (Peter Marshall)

Gloria este umbra virtuţii. (Seneca)

Gloria însoţeşte virtutea asemenea unei umbre. (Cicero)

Gospodina şi plăcinta (răbdarea). 10.2

Grija pentru mântuirea sufletului. 4.11

Hărnicia este mama norocului. (Benjamin Franklin)

Hărnicia/ Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu are nici mai-mare peste ea,

nici îndrumător, nici sfătuitor, îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare.

Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folo-

sesc spre sănătate şiregii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în pute-

re, dar e minunată cu iscusinţa. (Solomon 6.6-8)

Feciorii săi vin şi o fericesc, iar soţul ei o laudă: "Multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai în-

trecut pe toate!" Înşelător este farmecul şi deşartă este frumuseţea; femeia care se teme de

Domnul trebuie lăudată! Să se bucure de rodul mâinilor sale, şi la porţile cetăţii hărnicia ei

să fie dată ca pildă! (Solomon 31.29-31)

Mai mult preţuieşte un om smerit dar harnic, decât unul mândru dar lipsit de pâine.

(Solomon 12.9)

Mai uşor se mântuieşte bogatul harnic, drept şi milostiv decât săracul cârcotaş.

(Părintele Ilie Cleopa)

Ia seama la relele tale, nu ale altuia; şi nu se va jefui de tâlhari casa de lucru a minţii tale.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Idealul perfecţiunii religioase este un ideal al tuturor creştinilor. 1.8

Iertarea 4.5, 5.13, 10.3, 10.4, 11.1, 12.2, 12.4

Iertarea are la bază smerenia înţeleaptă şi iubirea. 10.4

Iertarea este de patru feluri: iertarea greşitilor nostri, iertarea celor cărora noi le-am greşit, iertarea de

sine şi iertarea păcatelor şi greşelilor de către Dumnezeu. (Părintele Nicolae Steinhardt, 5.13)

Iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâiul care a strivit-o. (Mark Twain)

Iertarea este răzbunarea omului nobil, ca şi uitarea. (Friedrich von Schiller)

Iertarea este singurul mod de a nu lăsa pe duşmanul tău să te atace şi înăuntru. (Gavriil Stiharul)

Iertarea este veşmântul care acoperă orgoliile şi mândriile nemăsurate. Iertarea ne smereşte, ierta-

rea ne înalţă. Cine iartă, învinge întotdeauna. (Părintele Dumitru Păduraru)

Iertarea înseamnă a te ridica mai sus decât cel care te-a insultat. (Napoleon Bonaparte)

Iertarea noastră de către Dumnezeu depinde de iertarea noastră faţă de aproapele. Aici nu e vorbă goa-

lă, e nenorocire. Cine nu iartă, nu iubeşte. Cine nu iartă şi cine nu iubeşte pe om, nici pe Dumnezeu

nu-L iubeşte. În viaţa de toate zilele, ne înţepăm unul pe altul, ne mâhnim şi fără îndoială ne tulburăm, ne

răzvrătim. Vin aici, la noi, cei care au nişte duşmani şi încep să se roage: “Să-i trăznească Dumnezeu,

să-i facă praf şi pulbere”. Uităm că avem de împlinit nişte porunci dumnezeieşti, că trebuie să ne rugăm

pentru duşmanii noştri. Poate că cea mai mare virtute este iubirea de vrăjmaşi, sau măcar să te rogi pen-

tru ei, sau măcar să nu te răzbuni pe ei. Lasă-L pe Dumnezeu să facă dreptate, nu judeca slugă străină.

“A Mea e răzbunarea”, zice Domnul. Este bine să fim conştienţi că există o pronie dumnezeiască şi că

nimic nu se întâmplă în lumea aceasta, fără ca să nu ştie Dumnezeu. (Părintele Sofian de la Antim)

Iertarea sinceră şi adevărată este un dar de la Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Iertarea vine prin har. 12.16

Iertarea/ A greşi e omeneşte, a ierta e dumnezeieşte. (Alexander Pope)

A ierta e o manieră teribilă de a te răzbuna. (Cezar Petrescu)

A ierta înseamnă a uita. (Sfinţii Părinţi)

A iubi înseamnă a ierta. (Părintele Savatie Baştovoi)

A merge cu un prieten prin întuneric, este mult mai bine decât a merge singur prin lumină, pentru că

un prieten ştie să te asculte, poate să te ierte şi să te înţeleagă mai bine decât un necunoscut,

atunci când îi greşeşti. (Scriitoarea americană Helen Keller, născută oarbă şi surdă)

Acceptarea, toleranţa şi iertarea sunt lecţiile ce ne străbat întreaga viaţă. (Jessica Lange)

Atunci au trimis ei la Iosif să i se spună: "Tatăl tău înainte de moarte te-a jurat şi a zis: "Aşa să spu-

neţi lui Iosif: Iartă fraţilor tăi greşeala şi păcatul lor şi răul ce ţi-au făcut. Iartă deci vina robi-

lor Dumnezeului tatălui tău!" Şi a plâns Iosif când i s-au spus acestea. Apoi au venit şi fraţii lui

şi, căzând înaintea lui, au zis: "Iată, noi suntem robii tăi". Iar Iosif le-a zis: "Nu vă temeţi! Sunt

eu, oare, în locul lui Dumnezeu? (Facerea 50.16-19)

Atunci când eşti iertat începi o viaţă nouă, dar, la fel, atunci când ierţi începi o viaţă nouă.Depin-

de de noi să transformăm, prin iertare, viaţa veche într-o viaţă nouă. (Părintele Alexandru

Barna)

Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă?