Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

birii şi a plăcerii care-l copleşeşte, datorită tainelor celor ascunse care i se descoperă. În acel

timp, omul acela fiind eliberat de povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat

şi liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Măsura iubirii lui Dumnezeu este să-L iubim fără măsură. (Sfântul Bernard Clairvaux)

Mândria este un cancer al sufletului: distruge posibilitatea iubirii, sau a fericirii sau chiar a bunului

simţ. (Clive Stamples Lewis)

Minunea, copilul iubit al credinţei. (Johann Wolfgang von Goethe)

Niciun grad înalt de inteligenţă sau imaginaţie, sau ambele laolaltă, nu alcătuiesc un geniu. Iubire,

iubire, iubire – acesta este sufletul unui geniu. (Wolfgang Amadeus Mozart)

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de

unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.

(Matei 6.24)

Nimic nu e atât de mult în chipul dumnezeiesc, ca dumnezeiasca iubire.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Nimic nu este mai dulce pentru un copil decât mama. Da, copii, iubiţi-vă mama! Viaţa nu vă

aduce nicio altă dragoste care să facă atâta bine. (Euripide)

Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi.

(Solomon 9.8)

Nu există frumuseţe decât atunci când mintea şi inima ştiu ce este iubirea. (Krishnamurti,

filosof indian)

Nu există jertfă fără iubire şi iubire fără jertfă. (Părintele Calistrat de la Bârnova)

Nu fii iubitor de sine, ci iubitor de Dumnezeu. Nu căuta plăcerea în tine, ci o vei găsi în ceilalţi.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Nu iubi somnul, ca să nu ajungi sărac; ţine ochii deschişi, numai aşa vei fi îndestulat de pâine.

(Solomon 20.13)

Nu iubim cu adevărat decât atunci când iubim fără motive. (Anatole France)

Nu piroanele L-au ţinut pe Hsistos răstignit, ci iubirea Sa pentru lume. (Părintele Nicolae

Steinhardt)

Nu raţiunea revoltată faţă de Dumnezeu, ci raţiunea rugătoare, raţiunea smerită, singura care poate

construi comuniunea sinceră şi smerită, din iubire între oameni. (Sfântul Cuviosul Paisie

de la Neamţ)

Nu trupul e frumos, ci alcătuirea şi înflorirea cu care sulfletul colorează trupul; iubeşte dar sufletul

care face ca şi trupul să fie frumos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

O inimă iubitoare este cea mai adevărată înţelepciune. (Charles Dickens)

O iubire generoasă îşi are întotdeauna pregătit testamentul. (Nemer Ibn El Barud)

O, Doamne, Tu ierţi pe cei care Te răstignesc şi răstigneşti pe cei care Te iubesc. (Scriitorul

Leon Bloy)

Ochiul priveşte cele văzute, iar mintea înţelege cele nevăzute. Căci mintea care iubeşte pe

Dumnezeu este făclie care luminează sufletul. Cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu

şi-a luminat mintea sa şi vede pe Dumnezeu prin mintea sa. (Sfântul Antonie cel Mare)

Omul nu este ceea ce ştie, nici ceea ce învaţă sau propovăduieşte; el este ceea ce iubeşte,

ceea ce trăieşte. (Mitropolitul Nicolae Mladin)

Orice bărbat, orice femeie sunt conectaţi la energia pe care mulţi o numesc iubire, dar care, în

realitate, este materia primă din care a fost construit universul. (Paulo Coelho)

Oriunde este iubit Hristos, eu mă simt în mijlocul fraţilor mei. În Hristos, toţi sunt una şi vorbesc

aceeaşi limbă. (Sunt cuvintele unui vestit hindus convertit la creştinism, în secolul trecut,

pe numele său Sadhu Sundar Singh.)

Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului,

fără de care nu există iubire de ţară. (Mihai Eminescu)

"Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutori-

lor, până când veţi urî ştiinţa? (Solomon 1.22)

Pentru aceea a venit Iisus Hristos în lume, ca să cunoască şi să înţeleagă omul cât de mult îl iu-

beşte Dumnezeu. (Fericitul Augustin)

Pocăinţa e îndreptată mai mult spre bucurie decât spre întristare. Pocăinţa nu este un accent de

remuşcări şi autocompătimiri, ci o convertire, o recentrare a întregii noastre vieţi pe Sfânta

Treime. Căinţa nu înseamnă privirea în jos la imperfecţiunile proprii, ci în sus spre iubirea

lui Dumnezeu. Să priveşti nu ceea ce n-ai reuşit să fii, ci ceea ce poţi încă deveni cu harul

lui Hristos. (Mitropolitul Kallistos Ware)

Prietenul iubeşte în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate. (Solomon 17.17)

Prin iubire şi credinţă se ispăşeşte păcatul şi prin frica de Dumnezeu te fereşti de rele.

(Solomon 16.6)

Raiul este bucuria comuniunii de iubire a oamenilor cu Dumnezeu şi cu semenii lor, iar iadul este

suferinţa neîmplinirii sau durerea vidului spiritual din sufletul omului, pentru că nu a răspuns

iubirii milostive a lui Dumnezeu cât timp a trăit pe pământ. (Patriarhul Daniel)

Răul nu este să urăşti câţiva duşmani, ci să nu-l iubeşti suficient pe aproapele tău. (Anton

Pavlovici Cehov)

Relaţia de iubire cu o altă persoană, divină sau umană, este cea care generează iubire. 11.19

Religia este iubire; în niciun caz nu este logică. (Beatrice Webb)

Rugăciunea este braţul cu care omul apucă puterea iubirii divine. (Ellen G. White)

Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea

ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Luca10.27)

Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la mânie.

(Iacob 1.19)

Săracii care se iubesc sunt bogaţi. (Oscar Wilde)

Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar şi do-

bândirea mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea euha-

ristică ne dăruieşte putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire

smerită şi milostivă, exprimată prin rugăciune şi prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)

Sfatul cel mai important: iubeşte cu tot sufletul şi iartă. (Părintele Arsenie Papacioc)

Singurul mod de a realiza lucruri minunate e să iubeşti ceea ce faci. (Steve Jobs)

Sunt profund convins că Dumnezeu este iubire; acest gând are pentru mine o vitalitate lirică origi-

nară. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Suntem ceea ce iubim. (Arhimandritul Sofronie Saharov)

Suntem modelaţi şi determinaţi de ceea ce iubim. (Johann Wolfgang von Goethe)

Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea în-

cercare, şi încercarea nădejde, iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu

s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. (Romani 5.3-5)

Tăcerea lui Dumnezeu e, înainte de toate, o tăcere a iubirii… (Vladimir Ghika)

Trebuie să te constrângi, să te chinui, să nu-L iubeşti pe Dumnezeu. 9.19

Un lucru nu impune Dumnezeu: Să-L iubim cu de-a sila, ci în libertate sacră. (Sfinţii Părinţi)

Împacă-te cu tine însuţi şi va fi în pace cu tine şi cerul şi pământul. 7.11

Împacă-te cu tine însuţi şi vei în pace cu Dumnezeu şi semenii tăi. (Sfinţii Părinţi)

Împăcarea/ Asupra prietenului de vei deschide gura, să nu te temi, că este împăcare, afară de batjocură,

de trufie, de descoperirea tainei şi de rana vicleană, căci pentru acestea va fugi tot

prietenul. (Ecclesiasticul 22.23, 24)

Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu

atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, ci şi ne lăudăm

în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea.

(Romani 5.10, 11)

Când plecăm din această lume trebuie să fim împăcaţi cu semenii nostri, cu noi înşine

şi cu Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Conştiinţa este “pârâşul nostru”, care, “ne pârăşte” de pe acum şi, dacă ne împăcăm cu el,

este bine. Iar împăcându-ne cu pârâşul acesta, ne împăcăm cu Dumnezeu. (Părintele

Ilie Cleopa)

Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva

împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele

tău şi apoi, venind, adu darul tău. (Matei 5.23, 24)

În împăcarea cu sine însuşi se află acel dram de fericire pe care îl speră omul pe pământ.

(Ugo Foscolo)

Meritul şi norocul nu se pot împăca. (Axel Oxenstierna)

Plăcerea certurilor este împăcarea. (Alfred de Musset)

Fii împăcat cu sufletul tău şi atunci cerul şi pământul se vor împăca cu tine.(Sfântul Isaac Sirul)

Liniştea ţine de o împăcare cu sine şi cu Dumnezeu, iar acest pas, această linişte, este

începutul curăţirii. (Sfântul Vasile cel Mare)

Şi au dus chivotul Domnului şi l-au pus la locul lui, în mijlocul cortului, pe care-l făcuse pentru

el David; apoi David a adus arderi de tot înaintea Domnului şi jertfe de împăcare. Iar

dacă a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de împăcare, a binecuvântat po-

porul în numele Domnului Savaot. (II Regi 6.17, 18)

Împărăţia cerurilor se sileşte, şi silitorii o răpesc pe ea. 3.6

Împărat asupra poftelor. 6.6

Împlinirea poruncilor ascunde o taină adâncă, dumnezeiască. 9.19

În Hristos putem să cunoaştem această sfântă bucurie. 11.19

În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu, ci este dominată de un spirit de nemul-

ţumire, euharistia bisericii, ca taină a recunoştinţei faţă de Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul lumii,

ne oferă pace sfântă şi bucurie profundă, izvorâte din rugăciune smerită şi fierbinte. Din păcate,

omul secularizat a pierdut pacea şi bucuria sufletului, tocmai pentru că a pierdut practica rugăciunii,

ca respiraţie a sufletului în prezenţa harică a iubirii milostive a lui Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)

În vreme de necaz, ia seama la momeala plăcerii, căci întrucât alină necazul e bine primită.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu. 11.9

Începutul vindecării depinde de voinţa noastră. 10.17

Închide uşa chiliei tale oamenilor, uşa buzelor tale cuvintelor, şi uşa gândurilor tale duhurilor necurate. 3.1

Îndumnezeirea 4.11

Îndumnezeirea după har. 6.8

Îndumnezeirea omului 6.14, 7.8, 9.18

Îndumnezeirea/ A ajunge nestricăcios înseamnă a participa la dumnezeire.(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Etapele drumului către Dumnezeu: renunţarea la patimi, iluminarea, îndumnezeirea. 11.5

Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea

aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meşteşugul şi de iscusinţa omului.

(Faptele Apostolilor 17.29)

Mântuirea, desăvârşirea, îndumnezeirea. 8.13

Scopul vieţii omului, îndumnezeirea. 5.14, 7.8

Smerenia, începutul îndumnezeirii. 5.14

Urcuşul duhovnicesc: mântuirea, desăvârşirea, îndumnezeirea. 10.19

Îndurarea/ Adu-ţi aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sunt. (Psalmi 24.6)

Am observat că tot timpul îndurarea aduce rezultate mai bune decât justiţia strictă. (Abraham

Lincoln)

Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul; că mult-milostiv este

Domnul şi îndurător. (Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacob 5.11)

Aurul şi argintul fals sunt pagube pe care le poţi îndura şi un bărbat priceput uşor descoperă fal-

sul. Dar dacă gândul mincinos al unui prieten stă ascuns în pieptul său şi dacă are viclenie în

inima sa, acela e cel mai fals dintre muritorii făcuţi de Dumnezeu, iar dintre toate falsurile, a-

cesta este cel mai greu de cunoscut. (Poetul Teognist, citat de Cuviosul Clement

Alexandrinul)

Blânda îndurare este adevărata emblemă a nobleţii. (William Shakespeare)

Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în

veac nu se va clinti. Întru pomenire veşnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va teme.

(Psalmi 111.5, 6)

Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârşeşte un păcat; iar cel ce se îndură de sărmani

e fericit. (Solomon 14.21)

Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi

fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a

găsit vrednici de El. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 3.4, 5)
Creştinismul nu ne oferă un mijloc miraculos de a scăpa de suferinţă, ci ne pune la îndemână mi-

raculosul mijloc de a o îndura. (Părintele Nicolae Steindardt)

Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi ade-

vărat. Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi mântuieşte pe fiul

slujnicei Tale. (Psalmi 85.14, 15)

Două categorii de oameni se vor mântui: cei care păcătuiesc şi sunt suficient de puternici încât

să se căiască şi cei care sunt prea slabi să se căiască cu adevărat, dar sunt pregătiţi cu răb-

dare, smerenie şi recunoştinţă să îndure toată povara consecinţelor păcatelor lor. În smere-

nia lor, Dumnezeu îi va primi şi pe aceştia. (Părintele Ambrozie de la Optina, unul dintre

ultimii stareţi ruşi de dinainte de venirea comunismului)

E bine să îndurăm răul pricinuit nouă de alţii decât să provocăm noi rău altora. (Sfântul Ioan

Gură de Aur)

El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin

baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt. (Evrei 3.5)

Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să

înghită, căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii

voştri în lume. (II Petru 5.8, 9)

Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta şi adevărul Tău pururea să

mă sprijinească. (Psalmi 9.14)

Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bună-

tate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii

altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă,

aşa să iertaţi şi voi. (Coloseni 3.12, 13)

Împrumută păcătosul şi nu dă înapoi, iar dreptul se îndură şi dă. (Psalmi 36.21)

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fără-

delegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că

fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. (Psalmi 50.1-4)

Nu săvârşirea răului te face mai puternic, ci îndurarea lui. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Orice rău aduce mai multă vătămare celui care-l face decât celui care-l îndură. (Sfântul Toma

de Aquino)

Pentru ce ai făcut răul şi n-ai făcut binele, suflete? Lacrimile celor pe care i-ai îndurerat se vor

scula asupra ta la Judecată. (Părintele Savatie Baştovoi)

(Satana este una din făpturile îndurerate ale creaţiei. 9.11)

Să îndurăm suferinţele, căci nimeni nu se încununează dacă n-a fost rănit în luptă şi n-a fost a-

coperit de praf. (Sfântul Vasile cel Mare)

Să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările

Tale, că am sărăcit foarte. (Psalmi 78.8)

Şi Moise a zis: "Arată-mi slava Ta! " Zis-a Domnul către Moise: "Eu voi trece pe dinaintea ta

toată slava Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta şi pe cel ce va fi de miluit îl voi milui

şi cine va fi vrednic de îndurare, de acela Mă voi îndura". (Ieşirea 33.18, 19)

Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o

jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, şi să

nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este

voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. (Romani 12.1, 2)

Viaţa e o luptă de care trebuie să ne bucurăm, nu ceva pe care e nevoie să-l îndurăm.

(Sfinţii Părinţi)

Înfrânarea 9.18

Înfrânarea nu ne învaţă să fim cumpătaţi, ci ne dă chiar cumpătarea pentru că este putere şi har

dumnezeiesc. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Înfrânarea, prin grija lui Dumnezeu. 8.10

Înfrânarea/ Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi

vrăjmaşa virtuţii. Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate

şi ucide chibzuinţa. După cum apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Cauza bolilor: desfrânarea. Medicamentul: înfrânarea. (Părintele Arsenie Boca)

Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă

însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească,

decât să ardă. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se

despartă de bărbat! (I Corinteni 7.8-10)

Cumpătarea nu produce dorinţe de neînfrânat. (Sfântul Vasile cel Mare)

Dar peste dar este femeia ruşinoasă şi nici o comoară nu preţuieşte cât o femeie înfrânată.

(Ecclesiasticul 26.17)

Educarea bine făcută trupului şi cumpătarea, nu produc dorinţe de neînfrânat.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Fraţilor, prea-săturarea este maica desfrânării, iar postul şi înfrânarea este bogăţia sufletului.

(Patericul)

Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de

bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.

(Galateni 5.22, 23)

Legea postului a fost dată în Paradis .….. Cuvântul “nu mâncaţi” este o lege a postului

şi înfrânării. 6.9

Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat

desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul. (Iacob 3.2)

Pentru nesaţ mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va spori viaţa. (Ecclesiasticul 37.34)

Preotul însă a răspuns lui David şi i-a zis: "Pâine obişnuită n-am la îndemână, dar este pâine

sfinţită; dacă oamenii tăi s-au înfrânat de la femei, pot să mănânce". (I Regi 21.4)

Să ne înfrânăm de la gânduri, tot aşa cum ne înfrânăm şi de la de la fapte. (Evagrie Ponticul)

Supunem trupul la chinul înfrânării, ca să putem ajunge prin acest post la curăţia inimii.

(Sfântul Ioan Casian)

Întărirea credinţei. 4.10

Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte. Am spus prietenie? E totuşi

un cuvânt destul de slab, mai potrivit ar fi termenul unire duhovnicească cu Dumnezeu, asemenea le-

găturii dintre soţ şi soţie. La o aşa unire sunt chemaţi toţi oamenii, fiindcă aşa cum zice Scriptura, sun-

tem neam sfânt, neamul lui Dumnezeu şi al Celui Preaînalt prin harul Lui. Dacă nu voim să pierdem

acest dar, trebuie să-l păzim prin sfinţenia vieţii noastre. (Seneca)

Întristarea pentru păcatele noastre. 1.3

Înţelegerea te face îngăduitor. (Doamna de Staël)

Înţelegerea/ A nu dori şi aştepta nimic pentru sine şi a avea o profundă înţelegere faţă de ceilalţi reprezin-

tă o autentică sfinţenie. (Ivan Turgheniev)

Admiraţia este suprema bucurie a înţelegerii. (Albert Camus)

Am să vă spun eu ce realizează pustnicii. Dacă mergi foarte departe, într-o pădure, şi devii

foarte tăcut, vei ajunge să înţelegi că eşti conectat la tot. (Alan Watts)

Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci acela nu ştie să înţeleagă.

(Alvin Toffler)

Ascultă-mă, fiule, şi bagă de seamă şi mai pe urmă vei înţelege cuvintele mele.

(Ecclesiasticul 31.25)

Baza prudenţei constă în a înţelege bine ce e folositor şi ce e vătămător.

(John Amos Comenius)

Bărbatul înţelept învaţă pe poporul său şi roadele înţelegerii lui rămân.

(Ecclesiasticul 37.26)

Boala poate fi un prilej de asceză, de apropiere de Dumnezeu. Este o transformare, o transfi-

gurare chiar a urmării păcatului, care este boala, într-un instrument de curăţire de patimi

şi de înţelegere a lui Dumnezeu. Răbdarea şi încrederea în Dumnezeu pot fi calea către

unirea cu Acesta. (Amma Sincletica)

Ca să înţelegi că eşti prost trebuie totuşi să-ţi meargă mintea. (Georges Brassens)

Când văd proştii locuind în cele mai strălucitoare palate, înţeleg de ce Diogene locuia într-

un butoi. (Traian Demetrescu)

Ce e de crezut, să crezi! E o cerinţă adâncă a sufletului omenesc de a avea despre lume o vi-

ziune, o înţelegere coerentă şi unificatoare. În lipsa acestei viziuni, acestei înţelegeri, se

nasc angoasa şi schizofrenia. (François Jacob, biolog francez, laureat al Premiului Nobel

în 1965, împreună cu Jacques Monod şi André Lwoff)

Cea mai bună viziune este înţelegerea. (Malcom Forbes)

Cel ce vrea să facă ceva şi nu poate, e socotit de către cunoscătorul de inimi, Dumnezeu, ca

şi când ar fi făcut. Iar aceasta trebuie să o înţelegem atât cu privire la cele bune, cât şi

la cele rele. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cine cutează, ai zis Tu, să bârfească planurile Mele, din lipsă de înţelepciune? Cu adevărat,

am vorbit fără să înţeleg despre lucruri prea minunate pentru mine şi nu ştiam. (Iov 42.3)

Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa. (Constantin Brâncuşi)

Credinţa e începutul care duce la înţelegere şi deschide mintea spre primirea luminii

dumnezeieşti. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Cununa înţelepciunii este temerea de Domnul, care odrăsleşte pace şi sănătate nevătămată;

dar şi una şi alta sunt daruri de la Dumnezeu, Care revarsă cinste peste cei care Îl iubesc pe

Dânsul. El a văzut-oşi a măsurat-o; ştiinţă şi înţeleaptă înţelegere ca ploaia a revărsat şi a

înălţat mărirea celor ce o stăpânesc pe dânsa. (Ecclesiasticul 1.17, 18)

Cuvântul “fericire” şi-ar pierde înţelesul dacă nu l-am compara cu tristeţea. (Carl Gustav

Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)

Dacă nu înţelegem un om, avem tendinţa să îl considerăm prost. (Carl Gustav Jung, medic

psihiatru şi psiholog elveţian)

Dacă nu poţi explica ceva unui copil de şase ani, atunci nici tu nu ai înţeles. (Albert Einstein)

Dar pârâşii care s-au ridicat împotriva lui nu i-au adus nici o învinuire dintre cele rele, pe care

le bănuiam eu, ci aveau cu el nişte neînţelegeri cu privire la religia lor şi la un oarecare

Iisus mort, de Care Pavel zice că trăieşte. Şi nedumerindu-mă cu privire la cercetarea

acestor lucruri, l-am întrebat dacă voieşte să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo

pentru acestea. (Faptele Apostolilor 25.18-20)

De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.