Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi

urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. (II Timotei 6.10, 11)

Căci credinţa este binele concentrat înăuntru, iar binele este credinţa activată.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Când povestim viaţa celor care au strălucit prin bună credinţă, slăvim întâi pe Stăpân, prin robii

Săi. (Sfântul Vasile cel Mare)

Cea mai înaltă artă este întotdeuna cea mai religioasă, iar cel mai mare artist este întotdeauna o

persoană devotată credinţei. (Abraham Lincoln)

Cercetarea cu raţiunea e necesară, dar numai având la bază credinţa. 11.18

Cine vrea să creadă, ajunge să poată să creadă. 7.15

Creştinul n-are stăpânire asupra lui însuşi, dar are timp liber pentru Dumnezeu.

(Sfântul Ignatie Teoforul)

Cultura este arta înălţată la un set de credinţe. (Tom Wolfe)

Cum îţi este viaţa, aşa îţi este şi credinţa. 7.11

Dacă nu deznădăjduim şi asumăm tot ceea ce ni se întâmplă în credinţă, iadul deznădejdii se

transformă în rai de nădejde. (Părintele Alexandru Barna, tâlcuind învăţătura Cuviosu-

lui Siluan Athonitul: “Ţine-ţi mintea ta în iad şi nu deznădăjdui.”)

Dacă orice credinţă mântuieşte, atunci jertfa lui Hristos este fără rost. Dacă orice interpretare a

Bibliei este corectă, atunci toată istoria Bisericii este o absurditate. (Părintele Constantin Necula)

Dacă stai cu tărie în credinţă eşti un om fericit. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)

Dă-mi credinţă în Dumnezeu şi voi înfrunta tancurile cu praştie şi pietre. (Gavriil Stiharul)

De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care

să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi

ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda.

(I Corinteni 10.12, 13)

De câtva timp e mai uşor să fii intelectual decât să fii credincios. (Părintele Teofil Pârâian)

Despre trei lucruri nu te grăbi să vorbeşti: despre Dumnezeu, până ce nu-ţi întăreşti credinţa în

El; despre păcatul altuia, până ce nu-l cunoşti pe al tău; şi despre ziua de mâine, până ce nu

se luminează de ziuă. (Sfântul Nicolae Velimirovici)

Dinte rău şi picior şovăitor este cel fără credinţă în vreme de nevoie. (Solomon 25.19)

Dispreţuirea credinţei prilejuieşte căderea popoarelor; necredinţa este ceva întâmplător. Numai

credinţa religioasă costituie starea normală a omenirii. (Alexis de Tocqueille, gânditor şi

istoric francez contemporan cu Napoleon Bonaparte)

Doar prin credinţa în nemurire îşi află omul rostul lui pe Pământ. (Dostoievski)

Dumnezeu nu ispiteşte, dar îngăduie ispita, fie pentru mântuirea sufletelor noastre, fie spre a ne

da prilej să dovedim tăria credinţei noastre şi astfel să avem dreptul la răsplătire, căci

ispitele ce se întâmplă drepţilor sunt pentru încercare şi au şi plată.

(Sfântul Simeon al Tesalonicului)

După cum amintirea focului nu-ţi încălzeşte trupul, tot astfel credinţa fără dragoste nu-ţi va încăl-

zi sufletul. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis:

Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.

Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum

voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela. (Matei 15.26-28)

Epoca noastră nu rămâne la credinţă şi la miracolul ei care transformă apa în vin, ci merge mai

departe, transformând vinul în apă. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Evanghelia de astăzi (Întoarcerea Fiului risipitor, Luca 15.11-32) este în acelaşi timp, Evanghe-

lia iertării păcătosului pocăit şi a îndreptării credinciosului neiertător. (Patriarhul Daniel)

Fără credinţă nu există virtute, nu există viaţă spirituală. 7.15

Frica apare din lipsa de credinţă. 11.9

Frica de Dumnezeu se naşte din credinţă. 7.12

Haina de nuntă din Evanghelia de astăzi (Matei 22.2-14) este veşmântul credinţei şi al faptelor

bune, care luminează sufletul. (Patriarhul Daniel)

Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de

bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.

(Galateni 5.22, 23)

Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică, de la

care unii rătăcind s-au întors spre deşartă vorbire, (I Timotei 1.5, 6)

Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut

cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând,

Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea

slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te;

credinţa ta te-a mântuit. (Luca 17.15-19)

Ispitele sunt adevăratele examene pentru cei credincioşi şi pedepse pentru cei necredincioşi.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Ispitelor şi primejdiilor morale nu li se rezistă cu cunoştinte şi cu teorii ştiintifice, ci li se rezistă cu

curajul credinţei. 9.23

În credinţă ne întâlnim cu Dumnezeu şi trăim cu El. Răsplata imediată a acestei trăiri este o

bucurie sfântă, religioasă. E bucuria unui dor împlinit, bucuria vederii fiinţei cele

dragi, bucuria negrăită a întâlnirii cu Dumnezeu. (Părintele Ilarion Felea)

În esenţă, frica este lipsa credinţei în Dumnezeu. (Herbert Harris)

Întărirea credinţei. 4.10

Jertfa făcută în dragoste şi credinţă, asemenea rugăciunii, este cea bine primită, aduce ajutorul lui

Dumnezeu, ţine la un loc casele, înmulţeşte roadele, apără de primejdie şi ne apropie, o clipă

mai devreme, de raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. De aceea, atunci când vrem ajutorul lui

Dumnezeu, se cuvine să ne străduim şi noi mult mai mult, şi prin efortul nostru, prin mâna

noastră întinsă către Dumnezeu, să primim de la El ajutorul cel de Sus. Şi cum putem face

acest lucru? Uitându-ne cu atenţie la cei din jur făcând binele semenilor noştri şi, cu sigu-

ranţă, răsplata lui Dumnezeu nu se va lăsa aşteptată. (Profesorul Alexandru Nemoianu)

Lepădarea ta de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de rău şi

de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu mai avea nici o teamă de Mine,

zice Domnul Dumnezeul puterilor. (Ieremia 2.19)

Luaţi unui creştin frica de iad şi îi luaţi credinţa. (Denis Diderot)

Lucrurile mai presus de fire pot fi înţelese doar prin puterea credinţei. (Sfântul Ioan Damaschin)

Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. (Regele României

Mihai-I)

Mărturisirea credinţei. 12.7

Mărturisirea credinţei creştine. 4.15

Minunea, copilul iubit al credinţei. (Johann Wolfgang von Goethe)

Mulţi sunt cei care vin la credinţă, dar puţini intră în împărăţia cerească. (Sfântul

Grigorie Dialogul)

Minunile pot fi înţelese doar prin puterea credinţei. (Sfinţii Părinţi)

Nădejdea în Dumnezeu e legată, în primul rând, de credinţă. 11.21

Noi nu avem nevoie de înfăţişare văzută, deoarece credinţa noastră ţine loc de minuni, că n-au

nevoie de minuni credincioşii, ci necredincioşii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu credinţa se naşte din frică, ci frica, din credinţă. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie

peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om

şi Dumnezeu. (Liviu Rebreanu)

Numai prin credinţă Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu. 11.18

Pentru oamenii credincioşi, Dumnezeu se află la început, pentru oamenii de ştiinţă - la capătul

consideraţiilor lor. (Max Planck)

Postul este dreptarul dreptei credinţe. (Părintele Dumitru Păduraru)

Postul, mărturisirea credinţei. 5.8

Prietenul credincios este acoperământ tare; şi cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoară.

(Ecclesiasticul 6.14)

Prietenul credincios este leacul vieţii şi cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el.

(Ecclesiasticul 6.16)

Prin credinţa despre cele viitoare a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Esau. (Evrei 11.20)

Prin credinţă, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca cel

care vede pe Cel nevăzut. (Evrei 11.27)

Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai

bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a pă-

catului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile

Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. (Evrei 11.24-26)

Prin iubire şi credinţă se ispăşeşte păcatul şi prin frica de Dumnezeu te fereşti de rele.

(Solomon 16.6)

Puterea sufletească a omului credincios. 9.23

Raiul sau iadul încep din lumea aceasta în inima omului, potrivit relaţiei omului cu Dumnezeu, izvo-

rul vieţii veşnice, relaţii de credinţă şi iubire sau relaţii de necrediţă şi respingere a lui

Dumnezeu. (Dostoievski)

Raţiunea şi credinţa se completează. (Origen)

Rugăciune şi credinţă. 9.3

Rugăciunea, credinţa, smerenia. 3.5

Să dormim liniştiţi somnul credinţei şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze. (Richard

Wurmbrand)

Să nu ascundem credinţa! 12.7

Se cere să luăm aminte, ca la vremea marilor încercări, să nu cădem din credinţă.

(Eusebiu de Cezareea)

Semnul crucii, mărturisirea credinţei. 8.7

Şcoala să fie cu credinţă, politica cu cinste, oastea cu dragoste de ţară, statul cu binecuvântarea

lui Dumnezeu. (Episcopul Nicolae Velimirovici)

Şi binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia,

întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe

suferinţe trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare

biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră.

(Faptele Apostolilor 14.21-23)

Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta

credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. (I Corinteni 13.2)

Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi

milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată

strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele.

(Marcu 9.22-24)

Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a a-

tins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi

face sănătoasă; iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta

te-a mântuit. Şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela. (Matei 9.20-22)

Ştim că cel mai bun lucru este cercetarea unită cu credinţa care, pe temelia credinţei, zideşte

cunoaşterea cea măreaţă a adevărului. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Teama a ucis milioane de oameni. Faceţi astfel încât credinţa să devină mai puternică decât

teama. (Joseph Murphy)

Toată imunitatea organismului ţine de credinţă. (George Litarczek)

Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă

supere. Şi a zis Domnul: Auziţi ce spune judecătorul cel nedrept? Dar Dumnezeu, oare, nu va

face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung?

Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare,

credinţă pe pământ? (Luca 18.5-8)

Trebuie să ne menţinem întotdeauna speranţa, credinţa, convingerea că există o viaţă mai bună,

o lume mai bună, dincolo de orizont. (Franklin D. Roosevelt)

Un lucru mic este un lucru mic, dar credinţa din lucrurile mici este un lucru mare.

(Sfântul Grigorie de Nazianz)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen,

dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia

să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. (Matei 23.32)

Zis-a Avva Grigorie: De la creştin aceste trei lucruri le cere Dumnezeu: credinţa de la suflet,

adevărul de la limbă şi curăţenia de la trup.

Creştinismul nu ne oferă un mijloc miraculos de a scăpa de suferinţă, ci ne pune la îndemână miraculosul

mijloc de a o îndura. (Părintele Nicolae Steindardt)

Cu cât răutatea se luptă cu virtutea, cu atât ajunge mai slabă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cu cât un lucru este mai greu de făcut, cu atât cere mai multă artă şi virtute. (Aristotel)

Cugetarea smerită nu e o osândire a noastră din partea conştiinţei, ci cunoaşterea harului lui Dumnezeu

şi a compătimirii Lui. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cugetarea trează. 4.6

Cultivarea gândurilor bune. 2.11, 6.4

Cultivarea virtuţilor. 11.3

Cum să ne ferim de ignoranţă. 5.4

Cuminţenia/ Căci nu de astăzi înţelepciunea ta este cunoscută, ci de la începutul vieţii tale tot poporul a re-

cunoscut priceperea ta şi cuminţenia cugetelor inimii tale. (Iudita 8.29)

Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om

cuminte. (Solomon 17.28)

Copiii trebuie să fie cuviincioşi şi să se distingă prin cuminţenie. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Gândurile care mişcă patimile animalice se fac mai cuminti şi mai slabe. 2.10

Mulţimea înţelepţilor este mântuirea lumii şi un rege cuminte înseamnă bunăstarea poporului.

(Cartea înţelepciunii lui Solomon 6.24)

Nebunul, când râde, îşi înalţă glasul, iar omul cuminte abia va zâmbi. (Ecclesiasticul 21.22)

Numai răbdarea cuminte ne va ajuta să cucerim o fericire veşnică. (Pablo Neruda)

Pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare: "Către voi, oamenilor,

se îndreaptă strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor. Voi, cei simpli,

învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni, înţelepţiţi-vă! (Solomon 8.3-5)

Pentru aceea m-am rugat şi mi s-a dat înţelepciune, am chemat, şi duhul cuminţeniei a cobo-

rât în mine. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 7.7)

Trupul se află între stricăciune şi nestricăciune, dar el nu este nici stricăciune, nici nestricăciune.

Atunci când a fost dominat prin intermediul plăcerilor de stricăciune, el, care era făptura ne-

stricăciunii, a înclinat către ţărâna pământului. Ca urmare a fost dat morţii de către Dumne-

zeu pentru a fi cuminţit, dar n-a fost părăsit, nici lăsat pradă stricăciunii. (Metodiu de

Olimp, un scriitor bisericesc din secolul al treilea)

Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăi-

re. Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi

din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult

preţ; ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu.

(I Timotei 2.8-10)

Cumpătarea e baza virtuţilor. (Proverb latinesc)

Cumpătarea nu produce dorinţe de neînfrânat. (Sfântul Vasile cel Mare)

Cumpătarea spune să nu te robeşti poftelor, să trăieşti cu puţin şi modest. (Platon)

Cumpătarea/ Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul.

(Solomon 29.9)

Cel ce îşi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce îşi ţine cumpătul este un om priceput.

(Solomon 17.27)

Cine nu are cumpătare, are pagubă în buzunare. (Betty Marcovici)

Cu calm şi cumpătare, doar astfel, răzbunarea-i o încântare. (Richard Wagner)

Cu somn sănătos se odihneşte pântecele celui cumpătat; se scoală dimineaţa şi sufletul lui

e limpede. Truda nesomnului şi a greţii şi durerile îmbuibării sunt cu omul nesăţios.

(Ecclesiasticul 31.22, 23)

Cu vorba cea fără de cumpătare nu-ţi obişnui gura, că întru aceea este cuvântul păcatului.

(Ecclesiasticul 23.15)

Cumpătare în orice faci. (Plaut)

De aceea, vă rog să nu vă pierdeţi cumpătul, din pricina necazurilor mele pentru voi; ele

sunt slava voastră. (Efeseni 3.13)

Economia poate fi privită ca fiica prevederii, ca sora cumpătării şi mama libertăţii.

(Samuel Smiles)

Educarea bine făcută trupului şi cumpătarea, nu produc dorinţe de neînfrânat.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Exagerarea cu privire la plăcere e necumpătare. (Aristotel)

În toate lucrurile tale fii cumpătat şi nici o neputinţă nu te va întâmpina.

(Ecclesiasticul 31.26)

În urma unei adevărate nevoi, monahului îi este îngăduit să bea vinul cu măsură (cumpătat),

ca vinul să lucreze în stomac, nu şi în cap. (Avva Xoie)

Înfrânarea nu ne învaţă să fim cumpătaţi, ci ne dă chiar cumpătarea pentru că este putere

şi har dumnezeiesc. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Lipsa de cumpătare este un defect. (Leon Bloy)

Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe

mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de

necumpătarea pe care le-au făcut. (II Corinteni 12.21)

Pentru a asigura o stare bună de sănătate mănâncă superficial, respiră adânc, fii moderat şi

menţine un interes în viaţă. (William Londen)

Un om cumpătat nu se împrieteneşte cu un beţiv. (Samuel Smiles)

Cunoaşte-ţi ruşinea şi ascunde-ţi mândria, astfel vei fi un model sub ceruri. (Lao Tse)

Cunoaşterea de sine. 1.1, 5.5

Cunoaşterea de sine, cea mai grea şi cea mai folositoare cunoaştere. 6.6

Cunoaşterea lui Dumnezeu. 12.8

Cunoaşterea profundă. 5.5

Curajul este scara pe care urcă toate celelalte virtuţi. (Clare Bernard)

Curăţia/ Ascultarea cultivă în noi şi înfrângerea mâniei, şi lipsa de păcat, şi paza curăţiei trupeşti şi

sufleteşti. 9.15

Atunci voi cunoaşte frumuseţea ta , când vei păstra curat sufletul. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Boala poate fi un prilej de asceză, de apropiere de Dumnezeu. Este o transformare, o transfigurare

chiar a urmării păcatului, care este boala, într-un instrument de curăţire de patimi şi de înţele-

gere a lui Dumnezeu. Răbdarea şi încrederea în Dumnezeu pot fi calea către unirea cu Acesta.

(Amma Sincletica)

Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că am umblat în lume, şi mai ales la

voi, în sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui

Dumnezeu. (II Corinteni 1.12)

Căci milostenia izbăveşte de la moarte şi curăţă orice păcat. Cei ce fac milostenie şi dreptate vor

trăi mult. (Tobit 12.9)

Cei care nu primesc botezul, nu pot ieşi din necurăţia păcatului primar săvârşit de

Adam si Eva. 9.6

Cel care cinsteşte pe tată se va curăţi de păcat. Şi ca acel care strânge comori, aşa este cel care

cinsteşte pe mama sa. Cel care cinsteşte pe tată se va veseli de fii şi în ziua rugăciunii sale va fi

auzit. (Ecclesiasticul 3.3-5)

Cel ce gândeşte să-şi păstreze curăţenia în mijlocul săturării şi luxului, este asemenea omului care,

culcându-se în mijlocul noroiului, trage nădejde să rămână curat. (Arhiepiscopul Inochenţie)

Cu trupul, cu darul lui Dumnezeu mă simt curat, dar nu ştiţi ce luptă lăuntrică am. (Mitropolitul

Catechin, la spovedanie)

Curăţirea de patimi. 4.6

Curăţirea de reaua-voinţă. 10.6

Curătirea păcatelor. 2.10

Curăţirea sufletului. 2.11, 9.1

Curăţirea minţii de gândurile cele rele. 2.11

Curăţirea sufletului se face prin dispreţuirea plăcerilor simţurilor. (Sfântul Vasile cel Mare)

Curăţirea, desăvârşirea, iluminarea. 6.10

Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori.

(Psalmi 11.6)

Dacă nu eşti frumos la trup, atunci să ai un suflet curat şi luminos şi toată lumea te va îndrăgi pen-

tru lumina bunătăţii sufletului tău. (Sfântul Vasile cel Mare)

Dar mă tem ca nu cumva, precum şarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, tot aşa să se abată şi

gândurile voastre de la curăţia şi nevinovăţia cea în Hristos. (II Corinteni 11.3)

Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima,

pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli. (Coloseni 3.5)

Duhul curăţiei. 2.9

Faima se rugineşte dacă nu o cureţi prin muncă în fiecare zi. (Nicolae Iorga)

Fii curat cu inima şi bogat cu duhul. (Din Epistola lui Barnaba)

Focul arzător îl va stinge apa, şi milostenia va curăţi păcatele. (Ecclesiasticul 3.29)

Frumuseţea cea adevărată se poate contempla numai de cel care are curăţită mintea.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Gândirea este izvorul acţiunii, vieţii şi manifestării; fă izvorul curat şi totul va fi curat.(James Allen)

Harul nu e ceva ca un polen auriu care ar ninge din stele peste noi, ci o putere dinamică ce mistuie

răul ca un foc curăţitor. (Nichifor Cainic)

Iar poruncile, ca nişte jaloane, ne ajută să nu rătăcim într-o parte sau într-alta, ci să facem din sufle-

tele noastre o iesle curată în care să Se nască Domnul Iisus Hristos. (Mitropolitul Andrei)

Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine,

credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.