Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Iov 15.11)

Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia. (Solomon 15.1)

Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţă-

tură, îngăduitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu

pocăinţă spre cunoaşterea adevărului, şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi,

pentru a-i face voia. (II Timotei 2.24-26)

Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra

voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufle-

telor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. (Matei 11.28-30)

Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea. (Mark Twain)

Bunătatea tinereţii este îngerească; cea a bătrâneţii este dumnezeiască. (Carmen Sylva, poetă şi prima

regină a României)

Bunătatea/ Bunăvoinţa după putere este bine plăcută lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Cel ce vrea să facă ceva şi nu poate, e socotit de către cunoscătorul de inimi, Dumnezeu,

ca şi când ar fi făcut. Iar aceasta trebuie să o înţelegem atât cu privire la cele bune,

cât şi la cele rele. (Sfântul Marcu Ascetul)

Dacă nu eşti frumos la trup, atunci să ai un suflet curat şi luminos şi toată lumea te va îndrăgi

pentru lumina bunătăţii sufletului tău. (Sfântul Vasile cel Mare)

Darul cu care fiecare a fost înzestrat să-l aibă de la Dumnezeu, să-l înmulţească spre facerea de

bine, aducând folos multora, căci nimeni nu este neîmpărtăşit de bunătatea lui Dumnezeu.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Dumnezeu este ocrotitorul cel bun al răbdării noastre. Dacă ai lăsat pe seama Lui nedreptatea

altora, El este răzbunător, pentru daune - despăgubitor, pentru durere – medic, pentru

moarte - dătător de viaţă. Cât de mult poate răbdarea să-L aibă pe Dumnezeu datornic.

(Tertulian)

Există o bunătate care respinge şi o răutate care atrage. (Carmen Sylva, poetă şi prima

regină a României)

Frumuseţea este strălucirea adevărului şi mireasma bunătăţii. (Vincent McNabb)

Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de

bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.

(Galateni 5.22, 23)

Înainte de orice, fiţi buni; bunătatea îi dezarmează pe cei mai mulţi dintre oameni.

(Henri Lacordaire)

Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este

bun decât unul Dumnezeu. (Marcu 10.17, 18)

Nici bunătăţile pământeşti nu se obţin fără osteneli. De ce renunţăm atunci la cele cereşti din

cauza ostenelilor? (Sfântul Nil Ascetul)

La urma urmei, bunătatea nu e decât forma cea mai subtilă şi cea mai suplă a dreptăţii.

(Vladimir Ghika)

Nimic nu aduce atâta odihnă şi linişte sufletului nostru, ca bunătatea şi smerenia.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu datorită faptelor tale de dreptate ai cunoscut pe Dumnezeu, ci Dumnezeu te-a cunoscut,

datorită bunătăţii Lui. (Sfântul Vasile cel Mare)

Nu e nimic mai tare decât blândeţea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot

aşa şi un cuvânt spus cu blândeţe stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul şi îndoit ne este

câştigul. Câştigăm prin aceea că ne-am purtat cu blândeţe şi prin aceea că slobozim de tulbu-

rare mintea fratelui nostru punând capăt mâniei. ……... Căci ce este apa pentru foc, aceea

e blândeţea şi bunătatea pentru mânie. (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Nu recunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea. (Ludwig van Beethoven)

Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni. După mila Ta pomeneşte-mă Tu,

pentru bunătatea Ta, Doamne. (Psalmi 24.7, 8)

Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi. (Luca 1.53)

Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eşti fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce ju-

deci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, căci aceleaşi lucruri faci şi tu care judeci. Şi noi ştim

că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea. Şi socoteşti

tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de

judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelun-

gii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? (Romani 2.1-4)

Prin bunătatea Lui, Dumnezeu este aproape de toţi. Noi înşine, prin păcat, ne depărtăm de El.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Rugăciunea curată, maica tuturor bunătăţilor duhovniceşti. 1.6

Un zâmbet cald este limbajul universal al bunătăţii. (William Arthur Ward)

Zis-a cel nebun în inima sa: "Nu este Dumnezeu!" Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru

îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul. (Psalmi 13.1)

Ca cei morţi să fii, să nu socoteşti nici lauda şi nici ocara, şi poti să te mântuieşti. 11.2

Ca să ai rânduială în viaţă, trebuie să ai rânduială în minte. 1.8

Calitate înseamnă să munceşti bine când nimeni nu te supraveghează. (Henry Ford)

Calitatea nu este decât cantitate condensată. (Iulia Haşdeu)

Calitatea nu este niciodată un accident, este întotdeauna rezultatul unui efort de inteligenţă. (John Ruskin)

Calitatea/ Binele nu este o simplă calitate etică sau aptitudine morală, ci un reflex al harului, o “rază arătă-

toare de Dumnezeu”, o lucrare îndumnezeitoare care vine în om din Binele ultim, suprem,

care este Dumnezeu. (Calist Catafygiotul)

Cei ce vorbesc cel mai mult despre progres îl măsoară în cantitate şi nu în calitate. (George

Santayana)

Cel mai bun mod de a crea o idee de calitate înaltă este să creezi o mare cantitate de idei.

(Joey Reiman)

Delicateţea este calitatea supremă şi cea mai rară a sufletului omenesc, ea le presupune pe toate

celelalte. (Garabet Ibrăileanu)

Este o însuşire regească să faci bine şi să rămâi surd la insulte. (Antistene)

Frumuseţea şi urâţenia sufletului iau naştere din calitatea virtuţilor şi a viciilor. (Sfântul

Ioan Casian)

Marea calitate a unui şef de şcoală este de a fi bucuros când e depăşit de elevii săi.

(Grigore Moisil)

Oamenii sunt ca vinul: timpul îi acreşte pe cei răi, dar sporeşte calitatea celor buni. (Cicero)

Oricâte calităţi am avea, lumea se uită numai la defecte. (Moliére)

Puterea banilor nu stă în calitate, ci în cantitate. (Mladen Fain)

Sănătatea este calitatea cea mai meritorie a corpului. (Aristotel)

Tandreţea nu este un sentiment, este o calitate a privirii, o calitate a ascultării, a atingerii, a

zâmbetului. (Jacques Salomé)

Toţi oamenii de mare calitate din istoria lumii au fost oameni modeşti. (Tudor Arghezi)

Un om nu trebuie judecat după calităţile lui, ci după felul în care ştie să şi le folosească.

(François de La Rochefoucauld)

Vanitatea e o mitocănie de netăgăduit; nu există nobleţe a cărei calitate să n-o stigmatizeze.

(Vladimir Ghika)

Călugărul cu nădejde tare junghie lenea omorând cu sabia acesteia pe aceea. (Sfântul Ioan Scărarul)

Când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns pe vârful muntelui să nu ameţeşti. Şi să

ştiţi că această a doua primejdie, este mai mare decât cea dintâi. Pentru că, în fundul prăpastiei

apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiţi de ea. (Mitropolitul

Bartolomeu Anania)

Cea mai înaltă dovadă de virtute este să ai putere nelimitată, fără să abuzezi de ea. (Thomas Babington

Macaulay)

Cea mai mare virtute este dreapta-socoteală, echilibrul în viaţa noastră, în fiecare zi din viaţa noastră.

(Sfântul Antonie cel Mare)

Ceea ce primeşte săracul, primeşte Hristos. 6.11

Cei care sunt aproape de Dumnezeu, niciodată nu pot fi blestemaţi. 10.3

Cei smeriţi sunt mai puternici decât cei puternici, căci poartă jugul lui Hristos. (Evagrie Ponticul)

Cel care stă în rugăciune cu dragoste curată, nu se mai simte pe sine, ci pe Cel care locuieşte în el,

adică Hristos. 9.9

Cel ce ascultă, orice ar face, are pace în inima sa. 9.22

Cel ce cearcă toate şi reţine binele, va fugi pe urmă de tot răul. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel ce nu poartă grijă după puterea lui de toate virtuţile, săvârşeşte un păcat anevoie de iertat; dar

rugăciunea şi milostenia întorc pe cel ce nu poartă de grijă. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel mai bun fel de a-i cinsti pe sfinţi, este imitarea lor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cel smerit nu cade niciodată. (Sfântul Mcarie Egipteanul)

Cel smerit vede, în primul rând, vinovăţia proprie. 10.4

Centrul gravitaţional al fiecărui creştin este iubirea. 8.4

Cercetarea cu ratiunea e necesară, dar numai având la bază credinţa. 11.18

Cercetarea de sine. 10.7

Cercetarea înseamnă că nu ştii, dar vrei să afli. (Charles F. Kettering)

Cercetarea/ A cerceta despre Dumnezeu pentru a descoperi, este lucru mântuitor.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Care este justificarea minciunii? Eu să apar cel mai tare, mai bun, mai des (?) Toate acestea

enumerate şi alte multe adăugate, izvorăsc din eul nostru, din egoul nostru: eu să fiu,

eu să fac, eu să am, eu sunt ceea ce sunt. El este izvorul tuturor neajunsurilor din om.

….. El este creat şi dăruit nouă de Dumnezeu, ca cel mai mare şi de preţ dar. Prin el

purtăm chipul lui Dumnezeu ….. Omul trebuie să crească, să cerceteze în, şi prin, Dum-

nezeu care l-a creat. Acceptând ispita, Adam s-a rupt de Dumnezeu şi a rămas numai la

sine, şi în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie şi provocând apoi ura,

minciuna, crima şi toate celelalte. 8.9

Că ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe noi, precum se lămureşte

argintul. (Psalmi 65.9)

Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce

este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe

dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe

dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. (Psalmi 8.3-6)

Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? (Psalmi 8.4)

Cercetaţi Scripturile, că ele vorbesc despre Mine! 11.18

Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc

despre Mine. (Ioan 5.39)

"Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, cercetaţi şi căutaţi prin pieţele lui: nu cumva veţi găsi

vreun om, măcar unul, care păzeşte dreptatea şi caută adevărul? Căci Eu aş cruţa Ierusali-

mul. Chiar când ei zic: "Viu este Domnul", ei jură mincinos. (Ieremia 5.1, 2)

De asemenea şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum tre-

buie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite. Iar Cel ce cercetează

inimile ştie care este dorinţa Duhului, căci după Dumnezeu El Se roagă pentru sfinţi.

(Romani 8.26, 27)

Domnul cercetează pe cel drept şi pe cel necredincios; iar pe cel ce iubeşte nedreptatea îl

urăşte sufletul Său. (Psalmi 10.5)

Domnul Savaot te va cerceta cu tunet, cutremur şi zgomot mare, uragan şi vijelie şi flăcări

de foc mistuitor! (Isaia 28.6)

Dreptul cercetează cu de-amănuntul pe prietenul său; calea celor nelegiuiţi duce la rătăcire.

(Solomon 12.26)

Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta, şi o de-

săvârşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta, şi pe Fiul Omului pe care l-ai întărit Ţie.

(Psalmi 79.15, 16)

Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit

la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi

Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? (Matei 25.36, 37)

Iată cerul şi cerul cerului lui Dumnezeu, oceanul şi pământul se cutremură când Domnul le

cercetează. (Ecclesiasticul 16.19)

Ispita e prilej de cercetare. (Părintele Teofil Pârâian)

În orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi cine este în el vrednic şi acolo rămâneţi până ce

veţi ieşi. (Matei 10.11)

Înălţimea cerului şi lăţimea pământului, şi adâncul şi înţelepciunea, cine le va cerceta?

(Ecclesiasticul 1.3)

Mai înainte de a cerceta, nu huli; cunoaşte întâi şi atunci dojeneşte. Mai înainte de a nu auzi,

nu răspunde; şi nu tăia nimănui şirul cuvintelor. Pentru lucrul care nu-ţi este de folos, nu te

certa şi la judecata păcătoşilor să nu stai împreună cu ei. (Ecclesiasticul 11.7-9)

O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate jude-

căţile Lui şi cât sunt de nepătrunse căile Lui! (Romani 11.33)

Omul a pus hotare întunericului şi cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind

piatra ascunsă în umbră şi în beznă. (Iov 28.3)

Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o, fiindcă n-au luat aminte la sfaturile

mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o. (Solomon 1.29, 30)

Pentru vindecarea deprimării, Ziditorul tuturor şi Doctorul sufletelor, Dumnezeu, singurul care

cunoaşte bine rănile sufletului ne îndeamnă nu să rupem legăturile cu oamenii, ci să tăiem

relele găsite în interior. Deprimarea se vindecă prin cercetarea oamenilor evlavioşi.

(Sfântul Ioan Casian)

Poezia este limbajul prin care omul îşi explorează propria uimire. (Christopher Fry)

Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amă-

nuntul. (Solomon 25.2)

Sufletul omului este un sfeşnic de la Domnul; el cercetează toate cămările trupului.

(Solomon 20.27)

Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic,

scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cu-

prins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi

Dumnezeu a cercetat pe poporul Său. (Luca 7.14-16)

Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, da-

că Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. (Matei 2.8)

Ştiinţele sunt uşi, iar cheile ei sunt cercetările. (Anton Pann)

Ştim că cel mai bun lucru este cercetarea unită cu credinţa care, pe temelia credinţei, zideşte

cunoaşterea cea măreaţă a adevărului. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Toate acelea pe care le cauţi au nevoie de luare aminte. (Poetul comic Menandru)

Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul.

(Solomon 16.2)

Trupul poate să supravieţuiscă şi fără carne şi toate celelalte. Problema pleacă tot din mintea

noastră; acolo se petrec dorinţele de a mânca de frupt în zi de post şi tot acolo se găsesc şi

argumentele pentru care am fi îndreptăţiţi să nu postim. Aşa dar, să ne cercetăm fiecare şi

să vedem ceea ce putem face şi ce nu. Efectele postului nu se pot simţi imediat. Uneori e

nevoie de 40 de zile, alteori , ca în cazul proorocului Ilie, trei ani şi şase luni, sau poate o

viaţă întreagă. Cert este faptul că postul ne face mai înţelepţi, ne poate arăta pregătiţi pentru

toate ispitele şi valurile vieţii. (Sfântul Ioan Gură de Aur, vezi Postul/)

Uşor dobândeşti ceea ce cauţi; îţi fuge din mâini însă lucrul pe care îl neglijezi. (Sofocle)

Cine dintre voi este fără de păcat, să arunce primul cu piatra. 11.7

Cine poartă în sine pacea de la Dumnezeu, acela o va putea revărsa şi asupra celor din jur. 11.4

Cine se socoteşte mai prejos decât aproapele său a câstigat lupta cu mândria. 11.8

Cine ştie să asculte are mai mulţi prieteni decât cel care vorbeşte. (Sfinţii Părinţi)

Cine-şi poate zări neputinţele şi sărăcia, nu mai are vreme şi nici starea necesară să-i judece pe

ceilalţi. 11.8

Cine-şi vede păcatele va vedea pacea. 6.6

Cine vrea, poate să se ridice de la pământ la cer. Nu are nevoie pentru aceasta decât de bunăvoinţă şi de

virtute. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Compasiunea înseamnă să iubeşti cu inima lui Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Concentrarea este o deprindere care se învaţă. (Herbert Harris)

Concentrarea/ Căci credinţa este binele concentrat înăuntru, iar binele este credinţa activată.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Concentrează-te asupra unui singur lucru şi fă-l foarte, foarte bine; astfel, vei ajunge

foarte, foarte departe. (Kevin Systrom)

Dezvoltă-ţi obiceiul de a fi în permanenţă focalizat asupra unui scop. (Herbert Harris)

În lagărele de concentrare trăiam minut cu minut şi trebuia să gândim cât de puţin, pentru

că gândirea este cheltuială. (Haim-Vidal Sephiha)

Îţi faci semnul crucii, să-l faci corect, nu repezit, schilodit, aşa ca să nu se ştie ce înseamnă,

ci un semn al crucii adevărat, lent, mare, de la frunte la piept, de la un umăr la celălalt.

Concentrează-te bine, adună-ţi toate gândurile şi întreaga ta persoană în acest semn.

… (Romano Guardini, 8.7)

Luptătorul de succes este omul obişnuit care deţine concentrare excepţională.(Bruce Lee)

Perseverenţa este răbdare concentrată. (Thomas Carlyle)

Puterea de concentrare este în legătură cu voinţa şi autodisciplina. (Herbert Harris)

Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletu-

lui. (Sfântul Antim din Chios)

Savanţii posedă o putere de concentrare mare şi o imaginaţie controlată, care trezesc ge-

niul subconştient. (Joseph Murphy)

Secretul mântuirii este de fapt păstrarea minţii ocupate pentru a nu ne purta gândurile spre

patimi; ori munca ne concentrează gândurile spre ceea ce facem, iar rugăciunea ne

înalţă mintea către Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Contrariul păcatului nu este virtutea, contrariul păcatului este libertatea. (Soren Kierkegaard, filosof şi

teolog danez)

Credinţa 1.11, 3.2, 3.6, 4.8, 4.10, 4.15, 5.15, 6.8

Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este bun

şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se asea-

mănă copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care trece omul, în

momentul în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)

Credinţa creştină poartă în sine o concepţie de viaţă spirituală, morală, un egos creştin. 9.23

Credinţa e incidenţa divină care poate revela adevărul. (Petre Ţuţea)

Credinţa e începutul care duce la înţelegere şi deschide mintea spre primirea luminii dumnezeieşti.

(Sfântul Chiril al Alexandriei)

Credinţa e urechea sufletului. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Credinţa este deci o vedere dincolo de vederea fizică, este o vedere a unei realităţi nevăzute, dar promi-

se, făgăduite. Prin credinţă, proorocii au văzut mai dinainte şi au binevestit taina întrupării Fiului lui

Dumnezeu. Prin credinţă, ei au prevăzut şi prezis coborârea din slava cerească a Fiului lui Dumne-

zeu, care devine Fiul Omului prin întruparea Lui smerită din fecioară, răstignirea, moartea, învierea

şi înălţarea Lui la ceruri. Aici poate fi citat proorocul Isaia care a prevestit cu aproape 800 de ani

înainte că “Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.”

(Patriarhul Daniel, Isaia 7.14)

Credinţa este indefinitul în infinit. (Lev Tolstoi)

Credinţa este o continuare a raţiunii. (William Adams)

Credinţa este o luptă continuă cu necredinţa. [Un pastor anglican (nu-i stim numele)]

Credinţa este contemplarea unui lucru tainic. (Sfântul Teodoret al Ciprului)

Credinţa este pasărea care cântă când zorii nu au apărut încă. (Rabindranath Tagore)

Credinţa este refuzul de a intra în panică. (David Martyn Lloyd-Jones)

Credinţa este tărie spre mântuire şi putere spre viaţa veşnică. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Credinţa în Dumnezeu, care face atât cât e cu putinţă pe om asemenea cu Dumnezeu, ia pe Dumnezeu

ca dascăl potrivit, singurul care poate face ca omul să semene cu Dumnezeu.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Credinţa în înviere 11.22

Credinţa începe acolo unde se termină raţiunea. (Părintele Vasile Mihoc)

Credinţa înseamnă să faci primul pas chiar dacă nu vezi toată scara. (Martin Luther King)

Credinţa înseamnă să punem toate poverile noastre în mâinile lui Hristos. (Augustin Păunoiu)

Credinţa întăreşte ceea ce raţiunea clatină. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Credinţa neclintită este un turn întărit, iar Hristos se face toate celui care crede. (Sfântul Marcu Ascetul)

Credinţa se filtrează prin suferinţă. (Sfinţii Părinţi)

Credinţa, începutul tuturor virtuţilor. 7.12

Credinţa, nădejdea şi dragostea sunt rădăcinile rugăciunii. 3.6

Credinţa, vederea lucrurilor ca şi când ar fi văzute. 11.18

Credinţa, vederea lucrurilor nevăzute, ca şi când ar fi văzute. 11.18

Credinţă, raţiune, simţuri 11.18

Credinţa/ Aici buna-credinţă, dincolo viclenia. (Cicero)

Arta rămâne o taină şi o credinţă. Iar când se face după vreo teorie, este falsă.

(Constantin Brâncuşi)

Atunci avem credinţă, când nu ne mărginim numai la ochii trupului, ci vedem cu ochii minţii, cele

care nu se văd. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Atunci când ne este viaţa la extrem, ne agăţăm de un singur lucru: credinţa. 5.9

Aurul se încearcă prin foc, iar credinţa prin ispite. Vitejia ostaşului se cunoaşte la luptă, iar tăria

credinţei noastre, în ispite. (Sfântul Grigorie de Nazianz)

Avem în noi o credinţă fiinţială. (Sfântul Tefan Zăvoratul)

Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la