Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Solomon 10.21)

Ca să porţi coroana de om trebuie să ai trei etaje: minte, obraz şi inimă. (Liubiţa Raichici)

Ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului; de aceea, prin durere, omul este

mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. (Iov 33.18, 19)

Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui.

(Solomon 26.11)

Calea providenţei (+) şi calea judecăţii (-) 7.14

Caracterul unui om poate fi judecat după gusturile sale muzicale. (Platon)

Caracterul unui om se formează în generaţii şi se transmite genetic. (Platon)

Care este cel mai mare duşman al omului, dacă nu propria sa minte? (Buddha)

Care este justificarea minciunii? Eu să apar cel mai tare, mai bun, mai des (?) Toate acestea enumerate

şi alte multe adăugate, izvorăsc din eul nostru, din egoul nostru: eu să fiu, eu să fac, eu să am,

eu sunt ceea ce sunt. El este izvorul tuturor neajunsurilor din om. ….. El este creat şi dăruit nouă

de Dumnezeu, ca cel mai mare şi de preţ dar. Prin el purtăm chipul lui Dumnezeu ….. Omul tre-

buie să crească, să cerceteze în, şi prin Dumnezeu care l-a creat. Acceptând ispita, Adam s-a rupt

de Dumnezeu şi a rămas numai la sine, şi în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie

şi provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate celelalte. 8.9

Care este prima datorie a omului? Răspunsul este simplu: să fie el însuşi. (Henrik Ibsen)

Care faptă este mai mare decât toate celelalte? Şi a zis: socotesc că precum mândria este mai mare decât

toate patimile, încât a putut să surpe pe unii din cer, aşa şi smerita-cugetare este mai mare decât toate

faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăşi adâncuri, măcar de ar fi păcătos ca un drac.

Pentru aceea şi Domnul mai întâi de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul. (Avva Longhin)

Care om, îndestulat cu hrană îmbelşugată şi trăit într-o necontenită desfătare, a primit vreun har duhovnicesc?

(Sfântul Vasile cel Mare)

Cartea e ca şi o conversaţie cu un om deştept. (Lev Tolstoi)

Că în foc se lămureşte aurul, iar oamenii cei plăcuţi Domnului, în cuptorul smereniei. (Ecclesiasticul 2.5)

Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârşitului, să dea omului după căile lui. (Ecclesiasticul 11.28)

Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomiile,

vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies

dinăuntru şi spurcă pe om. (Marcu 7.21-23)

Căci răsuflarea vieţii, care l-a făcut pe om fiinţă vie este una, iar duhul dătător de viaţă este altul, Cel ce-l

face pe om fiinţă duhovnicească. [Sfântul Irineu de Lugdunum(Lyon)]

Câinele este mai bun dacât mine, căci şi dragoste are şi la judecată nu vine. (Avva Xantie)

Când cineva cade din măsura chibzuielii, devine atât fricos, cât şi îndrăzneţ cât sufletul său este slăbit. Omul,

când pierde echilibrul interior, nu se mai cunoaşte pe sine şi cade astfel în extreme. (Sfântul Ioan Scărarul)

Când Dumnezeu vede strădania omului, îi dă harul Său. 9.8

Când noi facem tot ceea ce trebuie făcut, Dumnezeu ne ajută cu prisosinţă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Când omul face un pas spre Dumnezeu, Dumnezeu face o mie de paşi spre el. 10.18

Când omul se roagă înseamnă că este liber. Când nu se mai roagă înseamnă că ceva îl ţine sub o stăpâ-

nire nevăzută. De aceea se spune: “Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta.” Numai când

iubeşte pe Dumnezeu şi pe semeni, omul este cu adevărat liber. Când urăşte pe semeni şi când uită pe

Dumnezeu este înrobit, este limitat, este înrobit într-o stare de egoism, de singurătate. De aceea, o mul-

ţime de oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi mulţi dintre ei,

din deznădejde, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece mai uşor prin greu-

tăţile vieţii decât cel necredincios. (Patriarhul Daniel)

Când porunceşte conştiinţa oamenii oneşti procedează întotdeauna în acelaşi sens. (Nicolae Titulescu)

Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul că-ţi

aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu

mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus

sub picioarele lui. (Psalmi 8.3-6)

Când se află în dubiu, omul bun urmăreşte drumul indicat de intuiţie. (Kalidasa)

Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc. Şi Iisus, strigând cu glas tare, a

zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul. Iar sutaşul,

văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost.

(Luca 23.45-47)

Când un om are cugetul curat, când nu are în el murdărie, atunci va putea locui în el Stăpânul universului.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile lui

Israel, până ce va veni Fiul Omului. (Matei 10.23)

Cât de fericiţi ar trăi mulţi oameni, dacă s-ar ocupa de treburile altora la fel de puţin pe cât se îngrijesc de

ale lor. (Georg Christoph Lichtenberg)

Ce e de crezut, să crezi! E o cerinţă adâncă a sufletului omenesc de a avea despre lume o viziune, o înţelegere

coerentă şi unificatoare. În lipsa acestei viziuni, acestei înţelegeri, se nasc: angoasa şi schizofrenia. (François

Jacob, biolog francez, laureat al Premiului Nobel în 1965, împreună cu Jacques Monod şi André Lwoff)

Ce este omul? 6.3, 7.4

Ce câştig avem de pe urma vieţii acesteia, dacă nu ne folosim de ea ca să o câştigăm pe cea viitoare?

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Ce folos are păcătosul de curviile sale din tinereţe, dacă la bătrâneţe ajunge povară pentru copiii săi?

(Părintele Savatie Baştovoi)

Ce se va întâmpla cu omul, când Dumnezeu îşi va întoarce pivirea Sa dreaptă asupra sufletului său şi nu va

găsi nimic bun întrânsul? Aduceţi-vă aminte ce-a păţit smochinul în care Domnul nu a găsit niciun

fel de rod. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Ce uşor e să-i faci pe oameni să creadă o minciună şi ce greu e să le-o scoţi din cap. (Mark Twain)

Ce-mi doresc eu mie, să-ţi dea Dumnezeu ţie. (O zicală din popor) Ce-mi doreşti tu mie, să-ţi dea Dumne-

zeu tot ţie! (O completare făcută de părintele Constantin Galeriu)

Cea mai înaltă treaptă a inteligenţei omeneşti este capacitatea de a observa fără să judeci.

(Krishnamurti, filosof indian)

Cea mai mare bogăţie dintre toate este să te mulţumeşti cu ceea ce ai. (Epicur, citat de Cuviosul

Clement Alexandrinul)

Cea mai mare înşelătorie căreia îi sunt supuşi oamenii se trage din propriile lor opinii. (Leonardo da Vinci)

Cea mai mare minune este să te ridici din propriile tale păcate. (Sfinţii Părinţi)

Cearta îl dă pe om mâniei, mânia îl dă orbirii, şi orbirea îl face de lucrează tot răul. (Patericul)

Ceea ce are omul dumnezeiesc în el este putinţa de a face binele. (Sfântul Grigorie de Nazianz)

Cei care nu primesc botezul, nu pot ieşi din necurăţia păcatului primar săvârşit de Adam si Eva. 9.6

Cei care nu se amăgesc cu vorbe deşarte vor trebui să se întoarcă la Evanghelie şi, sprijiniţi pe experienţa

vieţii, să mărturisească cinstit rolul ei unic în dezvoltarea societăţii omeneşti. (William James,

fiziolog, psiholog şi unul dintre cei mai vestiţi pedagogi de peste ocean)

Cei ce se căiesc cu adevărat, sunt oameni fericiţi. (Mircea Eliade)

Cei mai puternici ochelari din lume sunt ochii unui om care se priveşte pe sine însuşi. (Alexander Pope)

Cei mai nefericiţi oameni sunt aceia care râd de nefericirea altora. (Valeria Mahok)

Cel bun dobândeşte har de la Domnul, iar pe omul viclean îl osândeşte Domnul. (Solomon 12.2)

Cel care are ranchiună pe demon, nu poartă ranchiună oamenilor. Cel care face pace cu demonul, acela

îl războieşte pe fratele său. (Evagrie Ponticul)

Cel ce ascultă muzică simte dintr-o dată cum singurătatea îi este umplută de alţi oameni. (Robert Browning)

Cel ce este cinstit şi lăudat mai presus de vrednicie, mult se păgubeşte, iar cel ce nicidecum nu este cinstit

de oameni, de sus va fi slăvit.(Avva Or)

Cel ce gândeşte să-şi păstreze curăţenia în mijlocul săturării şi luxului, este asemenea omului care, culcându-

se în mijlocul noroiului, trage nădejde să rămână curat. (Arhiepiscopul Inochenţie)

Cel ce îşi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce îşi ţine cumpătul este un om priceput. (Solomon 17.27)

Cel ce se înalţă împotriva oamenilor, se va înălţa şi împotriva lui Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cel ce se roagă pentru oamenii ce-l nedreptăţesc, îi înspăimântă pe draci; iar cel ce se luptă cu cei dintâi,

e rănit de cel de al doilea. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel mai bun lucru pentru muritori este ordinea, şi cel mai rău dezordinea. (Hesiod)

Cel mai fericit om este acela care face fericiţi un număr cât mai mare de oameni. (Lev Tolstoi)

Cel mai mare duşman al omului este stomacul său. (Proverb arab)

Cel mai mare om din lume nu este cuceritorul, ci acela care se stăpâneşte pe sine însuşi.

(Arthur Schopenhauer)

Cel mai mare păcat faţă de oameni nu este ura, ci indiferenţa faţă de ei. (George Bernard Shaw)

Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuială tace. (Solomon 11.12)

Centrul lumii nu eşti tu, ci Hristos! 5.14

Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun. (Solomon 17.10)

Chiar dacă nu va veni acum sfârşitul lumii, totuşi sfârşitul fiecăruia bate la uşă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Chiar şi atunci când este susţinută de cincizeci de oameni, o prostie tot prostie rămâne. (Anatole France)

Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte.

(Solomon 17.28)

Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un

om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. (Filipeni 2.7, 8)

Cine păzeşte poruncile Domnului, pe acela Domnul îl păzeşte de orice rău. 6.5

Conştiinţa curată te face să fii cuvios faţă de Dumnezeu şi drept faţă de oameni.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Conştiinţa este busola omului. (Vincent van Gogh)

Conştiinţa este îngerul lui Dummnezeu care îl păzeşte pe om. Conştiinţa pomeneşte păcatele noastre şi,

pomenindu-le, ne smereşte. (Părintele Paisie Olaru)

Crede-mă, fiule, dacă oamenii ar putea să vadă de aici moştenirea, slava şi odihna, pe care Dumnezeu le-a

pregătit pentru cei care-L iubesc, oricât de mult ar fi să rămână în această lume, şi chiar

dacă ar fi să trăiască într-o colibă întunecată, cu viermi până la genunchi, tot nu s-ar lăsa

abătuţi de tristeţe. 1.1

Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este bun şi

bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se aseamănă

copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care trece omul, în momen-

tul în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)

Credinţa este deci o vedere dincolo de vederea fizică, este o vedere a unei realităţi nevăzute, dar promi-

se, făgăduite. Prin credinţă, proorocii au văzut mai dinainte şi au binevestit taina întrupării Fiului lui

Dumnezeu. Prin credinţă, ei au prevăzut şi prezis coborârea din slava cerească a Fiului lui Dumne-

zeu, care devine Fiul Omului prin întruparea Lui smerită din fecioară, răstignirea, moartea, învierea

şi înălţarea Lui la ceruri. Aici poate fi citat proorocul Isaia care a prevestit cu aproape 800 de ani

înainte că “Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.”

(Patriarhul Daniel, Isaia 7.14)

Credinţa în Dumnezeu, care face atât cât e cu putinţă pe om asemenea cu Dumnezeu, ia pe Dumnezeu

ca dascăl potrivit, singurul care poate face ca omul să semene cu Dumnezeu.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Creştinii sunt chemaţi să creadă în nebunia crucii. 6.8

Cu cât suferă mai mult omul din afară, cu atât înfloreşte mai mult cel dinlăuntrul lui. (Patericul)

Cu o pâine hrăneşti un om, cu Pâinea Hristos hrăneşti omenirea întreagă! (Părintele Dumitru Păduraru)

Cugetarea este măreţia omului. (Blaise Pascal)

Cu siguranţă Dumnezeu nu a creat fiinţa umană să trăiască o zi! Nu, nu, omul a fost creat pentru eternitate.

(Abraham Lincoln)

Cu timpul, omul îşi pierde părul, dinţii şi iluziile. (Proverb)

Cum a fost lucrat pomul, arată rodul lui; aşa şi cuvântul arată gândul cel din inima omului. Să nu lauzi pe ni-

meni înainte de a vorbi cu el, căci cuvântul este piatra de încercare a omului. (Ecclesiasticul 27.6, 7)

Cum îţi este viaţa, aşa îţi este şi credinţa. 7.11

Cumplit lucru e beţia. E în stare să adoarmă simţurile, să întunece mintea. Face mort şi fără de putere pe omul

înzestrat cu raţiune, omul care a primit stăpânirea peste toate, îl doboară la pământ legându-l cu lanţuri de

nedezlegat. Dar mai bine spus, omul beat e mai rău decât omul mort. Omul mort nu mai poate face rău,

nici bine. Omul beat, însă, bine nu poate face, ci numai rău. Face de râs pe toţi, şi pe femeie şi pe copii.

Prietenii se ascund şi se ruşinează, gândindu-se la ruşinea lui. Duşmanii se bucură, îşi bat joc de el, îl bles-

temă … Poate fi oare om mai ticălos decât beţivul, care e mereu cu capul ameţit de băutură, care toarnă

vin în el în fiecare zi de-şi strică judecata gândurilor? … (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte şi înaintea Domnului vei afla har. Că mulţi oameni mari şi

slăviţi sunt, dar tainele se descopăr celor smeriţi. Că mare este puterea Domnului şi El este preaslăvit

de cei smeriţi. (Ecclesiasticul 3.18, 19)

Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufeşti, că minunate sunt lucrurile Dom-

nului şi ascunse faptele Lui între oameni. (Ecclesiasticul 11.4)

Cu o memorie omenească se pot face lucruri uimitoare, dacă o îndrepţi către un singur domeniu de activitate.

(Mark Twain)

Cultura înseamnă dezvoltarea perfectă şi egală a omului în toate privinţele. (John Burroughs)

Cunoaşterea are două momente mari: momentul morţii şi momentul învierii. 11.2

Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumne-

zeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în

afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se

cuvine omului să le grăiască. (II Corinteni 12.2-4)

Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, ca şi tu să afli de la om, că omul poate ajunge Dumnezeu.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Cuvântul tăcerii este foarte puternic şi nu putem să-i prindem frecvenţa. 7.5

Cuvintele noastre sunt căile noastre. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cuvioasa Maria Egipteanca este o icoană sau o pildă a pocăinţei şi a înnoirii duhovniceşti a omului, prin

rugăciune, smerenie şi prin post. (Patriarhul Daniel)

Da, avem mulţi savanţi şi oameni de ştiinţă, dar atât de ignoranţi în realităţile divine; avem o mulţime de filosofi,

dar atât de puţini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este totul şi care pot să arate semenilor, dru-

mul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit la creştinism în secolul trecut)

Dacă îl cauţi pe om de bun, bun îl găseşti. Dacă îl cauţi de rău, şi rău îl găseşti. (Părintele Teofil Pârâian)

Dacă judeci oamenii, nu vei mai avea timp să îi iubeşti. (Maica Tereza)

Dacă omul nu este făcut pentru Dumnezeu, de ce nu este fericit decât întru Dumnezeu? Dacă omul este făcut

pentru Dumnezeu, de ce îi este el atât de potrivnic lui Dumnezeu? (Blaise Pascal)

Dacă nu înţelegem un om, avem tendinţa să îl considerăm prost. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi

psiholog elveţian)

Dacă nu poţi sta lângă un om când îi este greu, nu ai dreptul să stai lângă el când îi este bine. (Paulo Coelho)

Dacă oamenii ar şti ce mare lucru este a fi în harul lui Dumnezeu, nu s-ar înspăimânta de nicio suferinţă şi ar

suporta în linişte orice durere, deoarece harul este rodul răbdării. (Sfânta Roza de Lima, patroana

Americii Latine, a statului Peru şi a Insulelor Filipine)

Dacă oamenii ţi-ar face dreptate, atunci Dumnezeu cum te-ar mai răsplăti? (Părintele Arsenie Boca)

Dacă omul n-ar putea supravieţui după moartea trupească, evident totul ar fi zadarnic. În zadar i s-ar fi în-

soţit sufletul în nevoi şi pasiuni trupeşti cu tot avântul lor. În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea şi

desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor şi dorinţelor, zadarnică activitatea raţiunii, za-

darnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuţi, promulgarea

şi controlarea oricărei legi; cu un cuvânt, zadarnică ar fi tot ce poate fi măreţ şi frumos în viaţa oameni-

lor şi pentru oameni. Ba, ceea ce ar fi şi mai grav, însăşi crearea omului şi înzestrarea lui cu toate daru-

rile s-ar dovedi fără de niciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu şi nici toate

aceste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice şi fără rost, atunci în chip necesar trebuie

legată de dăinuirea veşnică a sufletului şi prelungirea vieţii trupeşti, precum şi corolarul ei firesc, învierea.

(Atenagora Atenianul, filosof creştin din secolul al doilea)

Dacă omul va ţine minte textul Sfintei Scripturi: “Din cuvintele tale te vei îndrepta, şi din cuvintele tale te vei

osândi”, atunci el se va hotărî ca mai bine să tacă. (Avva Pimen)

Dacă stai cu tărie în credinţă eşti un om fericit. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)

Dacă ştiinţa nu are patrie, omul de ştiinţă trebuie să se gândescă mereu la tot ceea ce poate face pentru

gloria patrie sale. (Louis Pasteur)

Dacă toată bogăţia unui om se află în mintea sa, nimeni nu va putea să i-o fure. (Benjamin Franklin)

Dacă un om nu este smintit, poate fi vindecat de orice nebunie în afară de vanitate. (Jean Jacques Rousseau)

Dacă vezi în aproapele neajunsuri şi patimi, roagă-te pentru el. 7.13

Dacă vrei să te ştie Dumnezeu, fii după putinţă necunoscut printre oameni. (Avva Teognost)

Dacă-şi va aduce aminte omul de păcatele sale, Dumnezeu va lua de la el trândăvia. (Sfântul Ioan Scărarul)

Dar Domnul a zis către Samuel: "Nu te uita la înfăţişarea lui şi la înălţimea staturii lui; Eu nu Mă uit ca omul;

căci omul se uită la faţă, iar Domnul se uită la inimă". (I Regi 16.7)

De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta.

(Matei 12.31)

De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi

oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el. Căci, până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se soco-

teşte când nu este lege. Ci a împărăţit moartea de la Adam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră,

după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină. (Romani 5.12-14)

De ce Dumnzeu, care este dragoste, îngăduie suferinţa şi boala? 10.2

De dragul plăcerii, iubim patimile şi de teama durerii, fugim de virtute. (Sfântul Maxim Mărurisitorul)

De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: "Nu

numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu". (Matei 4.3, 4)

De la cel în lipsă nu-ţi întoarce ochiul şi nu da loc omului să te blesteme. (Ecclesiasticul 4.5)

De la prima vedere se observă că cei doi duşmani ai fericirii omeneşti sunt: durerea şi plictiseala.

(Arthur Schopenhauer)

De la un om mare ai întotdeauna de învăţat, chiar şi când tace. (Seneca)

De obicei oamenii care ştiu puţin sunt foarte vorbăreţi, în timp ce aceea care ştiu multe spun puţin.

(Jean Jeacques Rousseau)

De vrei să primeşti laudă de la oameni, iubeşte mai întâi mustrarea pentru păcate. (Sfântul Marcu Ascetul)

Decenţa în comportament este adevărata valoare a Omului. (Betty Marcovici)

Delicateţea este calitatea supremă şi cea mai rară a sufletului omenesc, ea le presupune pe toate celelalte.

(Garabet Ibrăileanu)

Demonul i-a strecurat cu uşurinţă, din ce în ce mai des, tot felul de gânduri primejdioase. 8.19

Depărtează-te de vrajbă şi vei împuţina păcatele, că omul mânios va aţâţa vrajbă. (Ecclesiasticul 8.8)

Destinul conduce jumătate din viaţa unui om. Pe cealaltă o conduce caracterul. (Alfred de Vigni)

Destinul omenesc nu cunoaşte ameninţare mai mare decât moartea din motive necunoscute. (Ramon

Gomez de la Serna)

Dezrobeşte-te de tine însuţi! 8.12

Diavolul nu te biruieşte prin puterea lui, ci prin delăsarea ta. (Sfântul Vasile cel Mare)

Dimensiunea divină a omului 6.3

Dimensiunea lui orizontală, de stăpân al lumii acesteia. 6.3

Dimensiunea lui verticală, de preot al lumii. 6.3

Din cauza păcatului neascultării protopărinţilor noştri, Adam şi Eva, am pierdut haina de lumină

protectoare dumnezeiască. 4.12

Din ce în ce mai mulţi oameni sunt preocupaţi de toleranţa religioasă şi din ce în ce mai puţini de religie.

(Alexander Chase)

Dintre toate relele omeneşti, singur păcatul este adevăratul rău. Cu adevărat, infecţia sufletului este păcatul,

o stricăciune de nesuferit care duce la moarte veşnică. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Doamne, cu ce-am greşit? 7.14

Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. Şi nu sunt sigur în legătură cu primul.

(Albert Einstein)

Doar prin credinţa în nemurire îşi află omul rostul lui pe Pământ. (Dostoievski)

Dobândeşte pacea în inima ta şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui. (Sfântul Serafim de Sarov)

Domnul iubeşte atât de mult pe om, încât îi dă darurile Duhului Sfânt. (Cuviosul Siliuan Atonitul)

Domnul se descoperă celor care au urât lumea, iar celor ce caută să placă oamenilor le pregăteşte ruşine.

(Părintele Savatie Baştovoi)

Două categorii de oameni se vor mântui: cei care păcătuiesc şi sunt suficient de puternici încât să se căiască şi

cei care sunt prea slabi să se căiască cu adevărat, dar sunt pregătiţi cu răbdare, smerenie şi recunoştinţă

să îndure toată povara consecinţelor păcatelor lor. În smerenia lor, Dumnezeu îi va primi şi pe aceştia.

(Părintele Ambrozie de la Optina, unul dintre ultimii stareţi ruşi de dinainte de venirea comunismului)

Dragostea îi vindecă pe oameni, atât pe cei care o dăruiesc, cât şi pe cei care o primesc.

(Psihiatrul american, doctorul Karl Manninger)

Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi

lăcomia, care este închinare la idoli. (Coloseni 3.5)

Dreptatea judecăţii dumnezeieşti dă simţirii omeneşti faţă de cei în suferinţă, o întărire înaltă, încât îl face pe

om în oarecare fel judecător al său propriu sau astfel simţirea lui dă prin judecata făcută supuşilor

o hotărâre asupra lui însuşi. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adânc mare; oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne.