Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Solomon 27.3)

Stâlpii cerului se clatină şi se înspăimântă la mustrarea Lui. Cu puterea Lui El a despicat marea şi

cu înţelepciunea Lui a sfărâmat furia ei. (Iov 26.11, 12)

Şi judecata se va năpusti ca apa şi dreptatea ca un şuvoi furios. (Amos 5.24)

Gândul rău. 7.15

Gândurile care mişcă patimile animalice se fac mai cuminti şi mai slabe. 2.10

Gândurile potrivnice se numesc şi furnică-leu. 2.11

Gândurile rele. 4.7

Grija de multe. 2.9

Ignoranţa 5.4

Ignoranţa este fiica lenei. (Arthur Schopenhauer)

Ignoranţa este noaptea minţii, dar o noapte fără lună şi stele. (Confucius)

Ignoranţa este originea tuturor relelor. (Socrate)

Ignoranţa este un mare duşman al minţii. (Sfântul Nicodim Aghioritul)

Ignoranţa nu este inocenţă, ci păcat. (Robert Browning)

Ignoranţa nu înseamnă lipsă de inteligenţă; înseamnă lipsă de cunoştinţe. (Dave Ramsey)

Ignoranţa/ A fi conştient că eşti ignorant este un mare pas spre educaţie. (Benjamin Disraeli)

Adevărata ignoranţă nu este absenţa cunoaşterii, ci refuzul de a o dobândi.

(Karl Raimund Popper)

Adevărata înţelepciune înseamnă să-ţi recunoşti propria ignoranţă. (Socrate)

Adevăratele trăsături ale ignoranţei sunt vanitatea, mândria şi aroganţa. (Samuel Butler)

Calomnia este fiica ignoranţei şi soră geamănă cu invidia. (F. Romero Robledo)

Cele două piscuri ale neştiinţei sunt: necredinţa în Dumnezeu şi superstiţia.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Cum să ne ferim de ignoranţă. 5.4

Cunoaşterea noastră nu poate fi decât limitată, în timp ce ignoranţa trebuie să fie în mod ne-

cesar infinită. (Karl Popper)

Da, avem mulţi savanţi şi oameni de ştiinţă, dar atât de ignoranţi în realităţile divine; avem o

mulţime de filosofi, dar atât de puţini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este

totul şi care pot să arate semenilor drumul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh,

un vestit hindus convertit la creştinism în secolul trecut)

Dacă cunoaşterea creează probleme, nu ignoranţa va duce la rezolvarea acestora.

(Isaac Asimov)

Hazardul este măsura ignoranţei noastre. (Jules Henri Poincaré)

Infinit mai puternice decât raţiunea şi ştiinţa sunt ignoranţa şi nebunia. (Anatole France)

Intrarea în templul înţelepciunii este o recunoaştere a propriei noastre ignoranţe.

(Proverb hindus)

Lumea e atât de tare ocupată cu aparenţa, încât prea puţin îi pasă de realitate. Nu te lăsa

înşelat de aparenţe, pentru că nu ştii niciodată cine este în faţa ta. Fereşte-te, cât vei

trăi, să judeci oamenii după cum arată. (Jean de La Fontaine)

Norocul nu este decât o iluzie, crezută de ignoranţi şi vânată de nebuni. (Timothy Zahn)

Nu am întâlnit niciodată un om atât de ignorant încât să nu am ce să învăţ de la el.

(Galileo Galilei)

Ocultarea cu bună ştiinţă sau din ignoranţă a acestei dimensiuni a creştinismul duce la o dilu-

are a acestuia şi la transformarea sa dintr-un mod de viaţă, într-o simplă ideologie. 8.20

Rasismul este o consecinţă în plus a ignoranţei. (Marcio Barrios)

Ştiinţa noastră este o picătură, ignoranţa noastră, o mare (William James)

Teama este umbra alungită a ignoranţei. (Arnold Glasow)

Umpleţi prăpastia ignoranţei şi veţi distruge cuibul de criminalitate. (Victor Hugo)

Un om inteligent pe un plan poate fi un prost pe altul. (Albert Camus)

Un ziar este un mecanism pentru a-l face pe ignorant şi mai ignorant şi pe nebun mai nebun.

(Scriitorul american Henry Louis Mencken)

Inima rea. 5.11

Invidia e când te uiţi la succes, dar treci cu vederea sudoarea. (Miroslav Bustruc)

Invidia este o patimă nenorocită. (Mitropolitul Andrei Andreicuţ)

Invidia este singura patimă care se hrăneşte din virtuţile altora. (Sfântul Vasile cel Mare)

Invidia este tristeţea pentru fericirea aproapelui. (Sfântul Vasile cel Mare)

Invidia este ulcerul sufletului. (Socrate)

Invidia este un grăunte de nisip în ochi. (Proverb chinezesc)

Invidia roade pe invidios precum rugina roade fierul. (Antistene)

Invidia şi duşmănia au dărâmat cetăţi mari şi au nimicit din rădăcină popoare mari. (Sfântul Clement

Romanul, ucenicul Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel.)

Invidia şi orgoliul dezbină de la cei mici la cei mari. (Alexis Carrel, medic chirurg şi biolog francez)

Invidia separă, smerenia uneşte. (Fericitul Augustin)

Invidia, viciu neputicios, nu se poate ridica până la însuşirile înalte, ci se târăşte jos, pe pământ, ca vipera

ce se ascunde. (Ovidius)

Invidia/ Calomnia este fiica ignoranţei şi soră geamănă cu invidia. (F. Romero Robledo)

Corupţia nu răzbeşte mai bine decât cinstea. În mâna-ţi dreaptă poartă blânda pace, ca să impui

invidiei tăcere. (William Shakespeare)

Cum să pricinuieşti suferinţe celor care te invidiază? Să fii bine dispus. (Diogene din Sinope)

De la invidie la răzbunare nu e decât un pas. (Honoré de Balzac)

Deci adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se

zice Hristos? Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui. (Matei 27.17, 18)

După glorie urmează invidia. (Sallustius)

Generosul dăruieşte, zgârcitul moare de invidie. (Rabindranath Tagore)

Iar iudeii, umplându-se de invidie şi luând cu ei pe câţiva oameni de rând, răi, adunând gloată în-

tărâtau cetatea şi, ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară, înaintea poporului.

(Faptele Apostolilor 17.5)

Mai rea invidia prietenului decât viclenia duşmanului. (Proverb italian)

Nu există semn mai bun al reuşitei decât ura şi invidia celorlalţi. (Gabriel Liiceanu)

O, invidia! Rădăcina tuturor relelor si vierme care roade virtuţile. (Miguel de Cervantes)

Să izgonim invidia din sufletul nostru, ca să atragem asupra noastră bunăvoinţa lui Dumnezeu.

(Sfântul Ioan Gură da Aur)

Un singur lucru e de invidiat şi de laudă, şi anume binele cel netrecător. Acesta constă în a fi în

cinste înaintea lui Dumnezeu, pe când bunurile omeneşti sunt nestatornice şi mai înşelătoare

decât visurile. (Sfântul Vasile cel Mare)

Ispita, ca fenomen, are o latură de seducţie şi una de testare. 12.17

Iubesc muzica cu patimă. Muzica e pentru mine un prilej de inspiraţie, dar câteodată un motiv de durere.

(Gala Galaction)

Iubirea de argint/ Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au

rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri. Dar tu, o, omule al lui

Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea,

răbdarea, blândeţea. (II Timotei 6.10, 11)

Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascul-

tători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie. (II Timotei 3.2)

Feriţi-vă de iubirea de argint şi îndestulaţi-vă cu cele ce aveţi, căci însuşi Dumnezeu a

zis: "Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi". Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să

zicem: "Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?".

(Iacob 13.5, 6)

Mintea devine oarbă prin aceste trei patimi: prin iubirea de argint, prin slava deşartă

şi prin plăcere. (Sfântul Marcu Ascetul)

Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint şi-L luau în bătaie de joc.

(Luca 16.14)

Trebuie să punem şi diagnoza gândurilor pătimaşe, prin care se săvârşeşte păcatul. Gân-

durile în care se cuprind toate păcatele, sunt opt: al lăcomie pântecelui, al desfrânării,

a iubirii de argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei.

Ca aceste opt gânduri să ne tulbure, sau ca să nu ne tulbure, nu atârnă de noi. Dar ca

să stăruiască, sau ca să nu stăruiască, sau ca să stârnească patimile, sau ca să nu le

stârnească, atârnă de noi. (Sfântul Ioan Damaschin)

Iubirea de stăpânire. 2.9

În fiecare patimă este câte un demon. (Sfinţii Părinţi)

În fiecare plăcere e ascunsă câte o durere. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Încrederea nesocotită în dumnezeiasca milostivire este şi mai primejdioasă. 9.21

Îndrăzneala şi râsul sunt asemenea focului care arde paiele. (Patericul)

Înfumurarea şi slava deşartă. 6.6

Îngâmfarea/ Atunci voi pedepsi lumea pentru fărădelegile ei şi pe cei nelegiuiţi pentru păcatele lor. Voi sme-

ri mândria celor îngâmfaţi şi obrăznicia celor cruzi o voi arunca la pământ. (Isaia 13.11)

Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâm-

fat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât, ci iubitor de

străini, iubitor de bine, înţelept, drept, cuvios, cumpătat. (Tit 1.7, 8)

Când mândria şi îngâmfarea merg înainte, ruşinea şi paguba le urmează de aproape.

(Ludovic al XI-lea)

Cine este semeţ şi îngâmfat se cheamă batjocoritor; acela se poartă cu prisos de trufie.

(Solomon 21.24)

Cu cât e mai mică mintea, cu atât e mai mare îngâmfarea. (Esop)

Dacă eşti iubitor de învăţătură, fă-te iubitor şi de osteneală. Căci simpla cunoştinţă îngâmfă

pe om. (Sfântul Marcu Ascetul)

Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu. Bine! Din cauza necredinţei au fost tă-

iate, iar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci temete; căci dacă Dumnezeu n-a cruţat

ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa. (Romani 11.19-21)

Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nos-

tru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, acela e un îngâmfat, care nu

ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă,

pizmă, defăimări, bănuieli viclene, gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi

de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca

aceştia. (I Timotei 6.3-5)

Ochii semeţi şi inima îngâmfată sunt sfeşnicul păcătoşilor. Aceasta nu este decât păcat.

(Solomon 21.4)

Prostia şi înfumurarea sunt tovarăşe nedespărţite. (Pierre Beaumarchais)

Prostia şi îngâmfarea sunt două surori care foarte rar se despart. (Proverb arab)

Înjosirea/ Nu e de osândit înjosirea care apără de o primejdie. (Publilius Syrus)

Nu te înălţa, ca să nu cazi şi să aduci necinste sufletului tău. Căci va descoperi Domnul cele as-

cunse ale tale şi în mijlocul adunării te va înjosi, pentru că nu te-ai apropiat cu inimă curată

de frica Domnului, şi inima ta este plină de vicleşug. (Ecclesiasticul 1.29-31)

Pasiunile înjosesc, pasiunea înalţă. (Mihai Eminescu)

Pe cât de puternic este adevărul, pe atât de slabă şi de neputincioasă este minciuna. Din omul

cel mai neînsemnat, din stratul cel mai de jos al societăţii, adevărul face o personalitate

ilustră. Minciuna însă, dimpotrivă, îl înjoseşte pe om şi dintr-un om mare face un om de

nimic. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Preoţii lui calcă legea Mea şi pângăresc lucrurile sfinte ale Mele; nu osebesc ce este sfânt de ce

nu este sfânt şi nu fac deosebire între curat şi necurat; de la zilele Mele de odihnă şi-au

întors ochii, şi Eu sunt înjosit de către aceştia. (Iezechiel 22.26)

Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înalţă. (Nicolae Iorga)

Înşelăciunea/ Aparenţele sunt deseori înşelătoare. (Esop)

Aşa sunt uneltirile vrăjmaşului: Ne urcă prin înşelăciune la mare înălţime, ca să ne coboare

de acolo, în adâncul prăpastiei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Atât de mare e înşelăciunea, că primesc cu plăcere în suflete momeala aceea şi nu se gân-

desc că plăcerea aceasta, ce poate răni, este scurtă şi trecătoare, pe când durerea e

continuă iar învinuirea conştiinţei, cumplită. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele.

(Solomon 20.17)

Cea mai mare înşelătorie căreia îi sunt supuşi oamenii se trage din propriile lor opinii.

(Leonardo da Vinci)

Cea mai mare înşelăciune este să crezi că nu te înşeli. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Cel ce spune adevărul vesteşte dreptatea, iar martorul mincinos umblă cu înşelăciunea.

(Solomon 12.17)

Chiar dacă ai vedea cu ochii tăi pe cel ce păcătuieşte, să nu osândeşti nici atunci, pentru că

adeseori şi ochii se înşeală. (Sfântul Ioan Scărarul)

Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei,

înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor. (Marcu 4.19)

Diavolul poate înşela, poate pune piedici celor trândavi, dar nu poate opri, nu poate sili.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Efectul pe care-l poate avea păcatul asupra minţii şi asupra sentimentelor umane este devas-

tator. Aşa este păcatul, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur; înainte de a fi săvârşit, ne

întunecă judecata şi ne înşeală mintea, dar după ce a fost săvârşit ne apare lămurit

înaintea ochilor grozăvia lui. Plăcerea aceea scurtă şi ruşinoasă ne chinuie mereu şi ne

umple de ruşine. (Din emisiunea “Cuvântul care zideşte”)

El cunoaşte pe cei ce trăiesc din înşelăciune, El vede nedreptatea şi o ţine în seamă; astfel

deci un om fără minte câştigă înţelepciune, precum puiul de asin ajunge asin mare.

(Iov 11.11, 12)

Escrocheria şi linguşirea sunt relaţii de sânge. (Abraham Lincoln)

Este de o mie de ori mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai drep-

tate. (Jack Penn)

Este mai cinstit să urăşti pe faţă, decât să-ţi ascunzi gândul sub un chip înşelător. (Cicero)

Foc! Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, nu dumnezeul filosofilor şi al înţelep-

ţilor. ( Aceste cuvinte au fost scrise pe o bucată de hârtie, găsită cusută în căptuşeala

hainei lui Blaise Pascal, după moartea sa, şi sună pentru noi ca un scurt testament)

Ispita este bântuiala cea rea, care înşeală şi împinge pe credincios sub jugul diavolului.

(Fericitul Augustin)

Însă trebuie să ne ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajun-

gem în stare de fierbinţeală şi de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de

sine şi amăgire drăcească. Mâinile trebuie întinse moderat, ca duhul să rămână în linişte,

smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm trupului poziţia celui atârnat pe cruce, iar nu poziţia

celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar mâinile ridicate.

(vezi Cunoaşterea de sine/)

Înţelepciunea omului chibzuit este de a-şi înţelege calea lui; iar nebunia celor neînţelepţi este

înşelăciune. (Solomon 14.8)

La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman

primejdios, să nu mai poată face rău omului prin prietenii înşelătoare.

(Sfântul Ioan Casian, vezi Diavolul/)

Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania

omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos. (Coloseni 2.8)

Lumea e atât de tare ocupată cu aparenţa, încât prea puţin îi pasă de realitate. Nu te lăsa

înşelat de aparenţe, pentru că nu ştii niciodată cine este în faţa ta. Fereşte-te, cât vei trăi,

să judeci oamenii după cum arată. (Jean de La Fontaine)

Lumina înşelăciunii şi lumina harului. 2.7

Lumina înşelăciunii, fierbinte şi nu prea luminoasă. 2.7

Nimic nu ne înşeală mai mult decât propria noastră gândire. (Leonardo da Vinci)

Numai speranţa este reală, iar realitatea este amărăciune şi înşelăciune. (William Make-

peace Thackeray)

Socotelile celor drepţi sunt dreptatea, iar punerile la cale ale celor nelegiuiţi înşelăciunea.

(Solomon 12.5)

Speranţa înşeală mai mulţi oameni decât o face şarlatania. (Vauvenargues)

Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul, dar grijile veacului şi înşelăciunea

bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor.

(Marcu 4.18, 19)

Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi bala-

urul şi îngerii lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost arun-

cat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce

înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el.

(Apocalipsa 12.7-9)

Un singur lucru e de invidiat şi de laudă, şi anume binele cel netrecător. Acesta constă în a fi

în cinste înaintea lui Dumnezeu, pe când bunurile omeneşti sunt nestatornice şi mai

înşelătoare decât visurile. (Sfântul Vasile cel Mare)

Vinul şi femeile înşeală pe cei înţelepţi. (Ecclesiasticul 19.2)

Întreg consumismul, care mişcă mecanismul economic global, speculează chiar aceste slăbiciuni ale

omului, pe care părinţii bisericii le numesc patimi. 8.20

Judecarea aproapelui. 8.10, 10.3, 11.7, 11.10, 12.4

Judecarea aproapelui e o afacere proastă. (Sfinţii Părinţi)

Judecarea aproapelui/ Când judeci pe aproapele îţi înăspreşti judecata şi-ţi măreşti vinovăţia.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cine dintre voi este fără de păcat, să arunce primul cu piatra. 11.7

Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? (Romani 14.4)

Cine-şi poate zări neputinţele şi sărăcia, nu mai are vreme si nici starea necesară să-i

judece pe ceilalţi. 11.8

Cine-ţi dă dreptul de a judeca pe alţii? 117

Dacă o faci pe grijuliul, fii grijuliu mai întâi cu tine însuţi, unde păcatul este şi mai vădit

şi mai mare. Iar dacă nu eşti grijuliu cu tine însuţi, apoi lămurit lucru este că şi pe

fratele tău nu-l judeci pentru că te îngrijeşti de soarta lui, ci pentru că îl urăşti şi

vrei să-l faci de ocară. Dacă aproapele tău trebuie judecat, apoi s-o facă unul

care nu are astfel de păcate. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dacă vezi pe cineva păcătuind, nu vorbi, nici nu judeca, nici nu-l urî pentru ca nu

cumva să cazi şi tu în acelaşi păcat. Zi mai bine: Eu sunt mai rău decât acesta.

(Sfântul Efrem Sirul)

De la mândrie până la judecarea aproapelui nu-i decât un pas. 11.8

Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi

fratelui prilej de poticnire sau de sminteală. (Romani 14.13)

Este extrem de dureros să judeci un lucru pe care nu-l cunoşti. (Sfinţii Părinţi)

Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi

oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două

ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. (Luca 18.11, 12)

Ia seama la relele tale, nu ale altuia; şi nu se va jefui de tâlhari casa de lucru a

minţii tale. (Sfântul Marcu Ascetul)

Înainte de a judeca pe altul, trebuie să privesc mai întâi asupra mea,

să-mi contemplu găurile din coş. 12.4

Învingând ispitele, ne vom păzi mintea de judecată şi mânie, două

dintre cele mai mari ispite care pândesc pe om. 10.7

Judecata asupra celui de o fire cu tine peste care eşti stăpân se face o sentinţă

asupra ta, aşa cum este. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Judecata s-o laşi în seama lui Dumnezeu. 10.4

Judecă-te pe tine cu inimă de judecător, iar pe celălalt cu inima de mamă. 12.4

Judecătorul cel drept este numai Dumnezeu. 11.7

Lipsa mustrărilor de conştiinţă în tot ce facem este e semnul unei inimi învârtoşate,

al unui obicei al omului de a se îndeptăţi pe sine şi de a-l critica

pe aproapele sau pe Dumnezeu. 9.14

Lumea e atât de tare ocupată cu aparenţa, încât prea puţin îi pasă de realitate. Nu te

lăsa înşelat de aparenţe, pentru că nu ştii niciodată cine este în faţa ta. Fereşte-

te, cât vei trăi, să judeci oamenii după cum arată. (Jean de La Fontaine)

Nu judeca aproapele! Nu ştii de ce a păcătuit şi nici nu cunoşti întoarcerea lui cu

lacrimi. 9.1

Nu judeca aproapele! Ori să-l compătimeşti, ori să-l fericeşti în inima ta. 9.1

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi! 8.10

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi jude-

caţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. (Matei 7.1 şi 2)

Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi

iertaţi. (Luca 6.37)

Nu-l judeca pe cel curvar, dacă eşti tu curat, căci de asemenea calci legea. Căci

Cel ce a zis: să nu curveşti, a zis şi să nu judeci! (Patericul)

Păcatele mele curg în spatele meu, eu nu le văd, dar vin astăzi să judec păcatele

altuia. 124

Răul este un mod prost de a judeca. (Sfinţii Părinţi)

Să învăţăm ce înseamnă să mergi la Liturghie pentru că vrei să te întâlneşti cu Hristos,

nu să îi judeci pe cei mai slabi ca tine şi să învăţăm ce înseamnă să te întorci în lu-

me cu aceeaşi gingăşie cu care Dumnezeu are grijă de ea.

(Teologul Alexander Schmemann)

Să nu fericeşti pe nimeni înainte de sfârşit, dar nici să nu te deznădăjduieşti de