Întrebare: Mulţi creştini nu cunoşteau în amănunt dogmele ortodoxe

80. Întrebare: Unii consideră că avem multe de învăţat de la cei de altă credință: de la romano-catolici, disciplina și asceza monahală; de la protestanţi, rigurozitatea teologică; de la monofiziţi, păstrarea tradiţiei. Este corect ?

Răspuns: Așa consideră cei care nu cunosc bine Ortodoxia.

Disciplina și asceza monahală nu o învăţăm de la papistaşii cei înşelaţi, ci de la Sfinții Cuvioşi și Sfintele Cuvioase. Patericul egiptean, Patericul Lavrei Peşterilor de la Kiev, Patericul Soloveţului, Patericul Sarovului sunt pline de minunate vieţi de Sfinţi. Buna rânduială monahală o învăţăm de la Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Casian, Sfântul Teodor Studitul, Sfântul Paisie de la Neamţ, Sfântul Calinic de la Cernica.

Rigurozitatea teologică nu o învăţăm de la ereticii protestanţi, ci de la Sfinții Părinți și mai ales de la Sfinții Trei Ierarhi, de la Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Iustin Popovici.

Păstrarea Sfintei Tradiţii Ortodoxe nu o învăţăm de la ereticii monofiziţi (care păstrează tradiţia lor greşită), ci tot de la Sfinții Părinți.

81. Întrebare: Romano-catolicii, anglicanii, protestanţii, neoprotestanţii pot fi consideraţi creştini ?

Răspuns: Aceştia se consideră ei înşişi creştini, dar nu aparţin Bisericii lui Hristos, adică Bisericii Ortodoxe. Pot fi consideraţi oameni cu concepţii creştine greşite, dar nu sunt creştini în adevăratul înţeles al cuvântului.

Sfântul Arhiepiscop Mărturisitor Ilarion Troiţki spune foarte clar că „în afara Bisericii și fără Biserică viața creştină este cu neputinţă. Numai învăţătura creştină singură, lipsită de Biserică, rămâne o vorbă goală, căci viața creştină este viața Bisericii.”¹³⁷

Iar Sfântul Ioan de Kronstadt spune: „Adevărat este cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos: Cine nu este cu Mine este împotriva Mea (Matei 12, 30). Catolicii, luteranii și reformaţii au căzut din Biserica lui Hristos și nu sunt cu noi, nu sunt de aceeaşi credință cu noi, ci ne urăsc foarte tare, ne prigonesc până la moarte, ne persecută prin toate mijloacele pentru credința noastră, îşi bat joc de ea și de noi și ne fac tot felul de necazuri, mai ales în principalele locuri ale aşezărilor lor; ei luptă în chip vădit împotriva lui Hristos și a Bisericii Lui, nu cinstesc Crucea de viaţă făcătoare, sfintele icoane, sfintele moaşte, nu respectă posturile, modifică sfintele dogme ale credinţei celei mântuitoare. Nu sunt cu noi, ci împotriva noastră și împotriva lui Hristos. Întoarce-i, Doamne, la adevărata Ta Biserică și mântuieşte-i.”¹³⁸

82. Întrebare: Ce se poate spune despre situaţia din vremea noastră?

Răspuns: A zis Avva Antonie: „Va veni vremea ca oamenii să înebunească și când vor vedea pe cineva că nu se înebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor.” ¹³⁹

Într-o scrisoare din anul 1936, Arhiepiscopul Teofan de Poltava arăta că „în ce priveşte treburile Bisericii, potrivit cuvintelor Mântuitorului, unul dintre cele mai uimitoare lucruri care se vor petrece în zilele din urmă este că atunci ‹‹stelele vor cădea din cer›› (Matei 24, 29). După tâlcuirea Mântuitorului Însuşi, aceste ‹‹stele›› sunt Îngerii Bisericilor, cu alte cuvinte, Episcopii (Apoc. 1, 20). Decăderea religioasă și morală a episcopilor este, aşadar, unul dintre cele mai caracteristice semne ale zilelor din urmă. Căderea episcopilor este înspăimântătoare îndeosebi atunci când ei se depărtează de învăţăturile de credință sau, așa cum zice Apostolul, când ‹‹voiesc să strămute Evanghelia lui Hristos›› (Gal. 1, 7). Apostolul porunceşte ca astfel de oameni să fie ‹‹anatema››. El zice: ‹‹Oricine vă va binevesti afară de ceea ce aţi luat, anatema să fie›› (Gal. 1, 9).”¹⁴⁰

Dar să nu deznădăjduim ! Tot Arhiepiscopul Teofan scrie că „există, bineînţeles, în mijlocul acestei întunecimi generale, o ‹‹rămăşiţă plină de har›› care încă mai păstrează credința ortodoxă”. ¹⁴¹

Se cuvine să facem ascultare de Ierarhii cu adevărat ortodocşi, de cei care fac ascultare faţă de Sfinții Părinți.

83. Întrebare: Să spunem că există unii ierarhi ecumenişti. Părinţii duhovniceşti care scriu împotriva atitudinii acestora, nu produc oare sminteală, sau chiar schismă ?

Răspuns: Sminteala o produc ierarhii ecumenişti, deoarece se abat de la Ortodoxie. Tot ierarhii ecumenişti sunt cei care produc schismă, deoarece nu mai fac ascultare de Sfinții Părinți.

Atunci când unii ierarhi ortodocşi se abăteau de la calea Sfintei Predanii și începeau să meargă pe cărarea periculoasă a ecumenismului, Cuvioşii Părinți cu adevărat ortodocşi le atrăgeau atenţia prin viu grai sau prin scrisori. De exemplu, Asociaţia Ortodoxă ‹‹Sfinții trei Ierarhi›› din Grecia a adresat în decembrie 1965 o Scrisoare deschisă către Prea Fericitul Patriarh Ecumenic. Redăm câteva fragmente:

„Prea Fericite,

De câţiva ani plinătatea chinuită de durere a Bisericii Ortodoxe, plinătatea care crede în mod conştient, se află înaintea unor acrobaţii primejdioase făcute în domeniul credinţei ale Întâiului episcop al Ortodoxiei. Așa stând lucrurile, ca să trecem cu vederea altfel de acrobaţii, comportamentul Prea Fericirii Voastre și al unor reprezentanţi ai Prea Fericirii Voastre faţă de Papa și papism aruncă în mâhnire nespusă dar și într-o înfricoşătoare încercare sufletească pe fiii cei cu adevărat ortodocşi ai Bisericii.

Corespondaţi cu Papa în toată regula bisericească, ca și cum am trăi în secolul al V-lea după Hristos. Vă supuneţi la călătorii lungi și chinuitoare ca să vă întâlniţi. Schimbaţi cu el strângeri la piept cordiale și sărutări frăţeşti. Îl numiţi pe el ‹‹Primul episcop al Creştinătăţii››, iar pe Prea Fericirea Voastră Înşivă ‹‹al doilea››. Propovăduiţi urbi et orbi că ‹‹nici o deosebire nu desparte cele două Biserici››. […]

Prea Fericite,

Care din aceste două lucruri s-au întâmplat: Papa a venit la Ortodoxie sau Prea Fericirea Voastră la papism ? Dacă s-a întâmplat primul, vestiţi-l ca să-l prăznuim cu bucurie mare cu toţii și să dănţuim împreună. Dacă s-a întâmplat al doilea, spuneţi-ne-o cu sinceritate și direct ca să ne încredinţăm că împreună cu Roma cea veche a căzut și cea Nouă sub erezie. Dacă nu s-a întâmplat nici una din acestea, ci prea Fericirea Voastră și Papa aţi rămas fiecare între hotarele sale, atunci cum se explică acţiunile pe care Prea Fericirea Voastră se îndărătniceşte să le întreprindă ? Cum este cu putinţă ca ereticul Papa să fie primul episcop al Creştinătăţii, iar Prea fericirea Voastră al doilea? Când i-a numărat Biserica noastră pe episcopii ortodocşi împreună cu episcopii eretici? Vorbiţi limba scumpătăţii dogmatice și canonice sau cea abilă a făţărniciei diplomatice? Sunteţi episcop sau diplomat? Cum este cu putinţă să se ridice pedepsele canonice ale Bisericii atunci când obiectul acestora (erezia) nu numai că continuă să existe, ci se măreşte, se întinde în voie și se îngâmfă? […]

Răbdarea multor mii de suflete evlavioase, clerici și mireni, se epuizează văzând cu ochii. Pentru dragostea Domnului, întoarceţi-vă! Nu vă apucaţi să creaţi în Biserică schisme și erezii. Vă ispitiţi să uniţi cele despărţite și ceea ce veţi reuşi este numai să rupeţi cele unite și să creaţi crăpături în terenul tare și compact de până astăzi.”¹⁴²

Se cere patriarhului: „Nu vă apucaţi să creaţi în Biserică schisme și erezii.” Deci patriarhul ecumenist produce schismă, nu mărturisitorii Adevărului. Se adaugă: „Vă ispitiţi să uniţi cele despărţite (Biserica Ortodoxă și ereticii papistaşi – n.n.) și ceea ce veţi reuşi este numai să rupeţi cele unite și să creaţi crăpături în terenul tare și compact de până astăzi (al Bisericii Ortodoxe –n.n.)”

84. Întrebare: Am înţeles acum că cel care produce sminteală sau chiar schismă, este cel care se abate de la Ortodoxie. Totuşi, cunosc oameni care nu se smintesc de ecumenişti, dar se smintesc de unele afirmaţii hotărâte din scrierile Sfinților Părinți, sau de Ierarhii și Părinţii care au o atitudine ortodoxă tradiţională. Cum se explică aceasta ?

Răspuns: Aceşti oameni sărmani sunt victime ale îndoctrinării ecumeniste. Ei nu s-au hrănit cu învăţătura Sfinților Părinți, nu au avut o vieţuire după rânduiala ortodoxă și nu au dobândit Cugetul Sobornicesc al Bisericii. Au fost impregnaţi cu concepţii ecumeniste în şcoală, în Facultate, sau în societate.

Atunci când văd manifestări ecumeniste nu se smintesc, deoarece sunt obişnuiţi cu ele și le consideră normale. Dar când află o mărturisire ortodoxă adevărată împotriva ereticilor, o consideră extremistă, deoarece o raportează la starea lor „căldicică”.

85. Întrebare: Dacă un episcop sau patriarh cade în erezie, preoţii și episcopii dreptslăvitori pot rupe comuniunea cu el ?

Răspuns: Se cuvine a se aştepta o cercetare și osândire Sinodală. De ce? Pentru a se evita pe cât posibil apariţia unei schisme. Dar dacă erezia propovăduită este deja anatematizată la unul din Sfintele Sinoade, atunci preoţii și episcopii dreptslăvitori au datoria să întrerupă comuniunea cu ereticul. Fiindcă acel eretic nu este episcop adevărat, ci mincinos.

„Drept aceea dacă vreun Presbiter, sau Episcop, sau Mitropolit ar îndrăzni a se depărta de împărtăşirea cea către Patriarhul său, și n-ar pomeni numele lui, precum este hotărât și rânduit, întru Dumnezeiasca Mistagoghíe, ci mai înainte de Sinodiceasca înfăţişare, și de deplinita lui osândire, ar face schismă. Acesta a hotărât sfântul Sinod, cu totul a fi străin de toată Ieratía [Preoţia], dacă numai se va vădi că a nelegiuit acest lucru. Și mai ales s-au pecetluit și s-au hotărât acestea pentru cei ce cu pricinuire de oarecare vinovăţie se depărtează de ai lor întâi şezători, și fac schismă, și rup unirea Bisericii. Că cei ce se despart pe sineşi de împărtăşirea cea către întâiul şezător al lor, pentru oarecare eres osândit de sfintele Sinoade, sau de sfinţii Părinți, de acela care eresul în public îl propovăduia, și cu capul descoperit îl învăţá. Unii ca aceştia nu numai Canoniceştii certări nu sunt supuşi, îngrădindu-se pe sineşi, despre împărtăşirea numitului Episcop, mai înainte de Sinodiceasca cercetare, ci și de cinstea cea cuvenită celor Dreptslăvitori se vor învrednici. Că nu au osândit Episcopi, ci minciuno-episcopi, și minciuno- învăţători. Și nu cu schismă au rupt unirea Bisericii, ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme și de împărţiri.” [Apostolesc: 31; Sinod 4: 18; Sinod 6: 10, 31, 34: Sinod 1 și 2: 12, 13, 15; Gangra: 6; Cartaghén: 10, 11, 62; Antiohía: 5]

TÂLCUIRE

„Cele ce Canoanele cele mai de sus au rânduit pentru Episcopi, și Mitropoliţi, acesteaşi le rânduieşte și cu mult mai vârtos, Canonul acesta, pentru Patriarhi, zicând: Însă acestea să se facă, dacă pentru oarecare vinovăţii, curvii să zicem, sau Ierosilii (adică furare de cele sfinte) și altele ca acestea, s-ar despărţi de împărtăşirea cu întâiul şezător al lor; iar dacă întâi şezători cei numiţi ar fi eretici, și eresul lor l-ar propovădui întru arătare, și supuşii lor pentru aceasta se despart de ei, și mai înainte încă de Sinodiceasca judecată pentru eresul acela. Unii ca aceştia despărţindu-se de aceia nu numai nu se osândesc, ci și de cinstea cea cuvenită, ca nişte Dreptslăvitori, sunt vrednici. Că nu au pricinuit schismă Bisericii cu osândirea aceasta, ci mai ales o au slobozit de schisma și eresul minciuno-episcopilor acelora.”¹⁴³

86. Întrebare: Cum erau ierarhii ortodocşi din vechime ?

Răspuns: Ierarhii ortodocşi din vechime duceau o viaţă sfântă și dobândeau harul Sfântului Duh. Ei aveau râvnă duhovnicească pentru păstrarea și mărturisirea dreptei credințe și păstoreau cu înţelepciune turma cea cuvântătoare încredinţată lor de Dumnezeu, fără a face compromisuri cu ereticii sau cu puternicii zilei.

Sfântul Foca, pentru viața sa îmbunătăţită, a fost ales Episcop al cetăţii Sinope și păstorea bine turma sa, cu fapta și cuvântul, întorcându-i pe mulţi de la închinarea idolilor și aducându-i la cunoştinţa lui Hristos. Și fiindcă nu a voit să se lepede de Hristos, a fost tăiat cu sabia, în zilele împăratului Traian (98-117).¹⁴⁴

Sfântul Ierarh Averchie al Ierapolei a trăit pe vremea împăratului Marc Aureliu (161-180), când creştinii erau puţini la număr, iar închinătorii la idoli erau foarte mulţi. Și s-a făcut odată în cetate un mare praznic păgânesc. Iar Sfântul Averchie, rugându-se lui Dumnezeu, s-a aprins de duhovnicească râvnă și a sfărâmat în ţăndări chipurile idolilor. De aceea, popii idoleşti au făcut legământ să-l omoare. Dar n-au reuşit, fiindcă Sfântul a tămăduit apoi nişte demonizaţi, iar poporul, văzând aceasta, a lepădat mânia și a strigat: „Unul este Dumnezeul cel adevărat. Acela propovăduit de Averchie.” Și păstorea Sfântul Ierarh, mângâind pe cei ce sufereau, ajutând pe sărmani și vindecând pe cei bolnavi.¹⁴⁵

Sfântul Ierarh Mucenic Vavila (+250) a păstorit Biserica Antiohiei între anii 237-250. Împăratul Filip, care era creştin, dar săvârşise un omor, venind în Antiohia împreună cu împărăteasa lui, a fost oprit de Sfântul Ierarh Vavila să intre în biserică, acesta amintind împăratului, cu înţelepciune, că fiind creştin este supus unui canon de pocăinţă pentru păcatul său. Împăratul, nu numai că nu s-a supărat, ci a mulţumit Bătrânului Episcop și a rămas la uşa bisericii.

Pe vremea lui Decius, urmaşul lui Filip, Sfântul Ierarh Vavila a fost întemniţat împreună cu cei trei copii al căror dascăl era. Și nevrând ei să se lepede de Hristos, ostaşii le-au tăiat capetele.¹⁴⁶

Sfântul Ierarh Mucenic Zenovie al Egeei s-a născut din părinţi dreptcredincioşi și a fost crescut cu bună învăţătură în frica Domnului. Pentru râvna sa în propovăduirea Evangheliei și pentru faptele sale bune a fost ales Episcop al cetăţii Egeea și a primit de la Domnul puterea facerii de minuni, că, pe orice bolnav îşi punea mâinile lui, îndată bolnavul acela lua tămăduire. Pornindu-se prigoana împotriva creştinilor, pe vremea lui Diocleţian (284-305), Sfântul Zenovie a fost adus înaintea dregătorului Lisias, care i-a spus: „Ai în faţa ta viața și moartea, viața dacă te vei închina zeilor noştri, și moartea dacă nu te vei închina lor.” Iar Sfântul Zenovie a răspuns cu îndrăzneală: „Viaţa cea vremelnică pe pământ, fără Hristos, nu este viaţă, ci moarte adevărată, iar moartea pentru credința în Hristos, nu este moarte, ci viaţă veşnică.” Pentru aceasta a fost pus la bătăi și la chinuri. Iar Sfânta Zenovia, sora lui, aflând că îndură chinuri pentru Hristos, a alergat la dregător și i-a mărturisit că este creştină. Și i-au chinuit pe amândoi. Dar, păzindu-se cu harul lui Dumnezeu nevătămaţi, și-au primit sfârşitul prin sabie. Și așa au luat cununa muceniciei.¹⁴⁷

Sfântul Ierarh Atanasie al Alexandriei (+373). Copil fiind, a cunoscut vremea prigoanelor, care l-au călit pentru mărturisirea dreptei credințe. Era numai diacon când, însoţind pe Episcopul său, Sfântul Alexandru din Alexandria, Atanasie a fost la primul Sfânt Sinod de la Niceea (325), unde cu dovezi nezdruncinate a arătat rătăcirea lui Arie și a cerut osândirea ereziei lui.

Ajuns Episcop și Patriarh în Alexandria, toată viața Sfântului Atanasie a fost o luptă contra ereziei lui Arie și o luptă pentru mărturisirea de credință de la Niceea, o luptă de 45 de ani, trebuind să îndure cinci izgoniri de pe scaunul patriarhal, mărturisind până la capăt dreapta credință, ca un adevărat stâlp al Ortodoxiei.¹⁴⁸

Sfântul Ierarh Amfilohie al Iconiei (+395) a fost un viteaz apărător al dreptei credințe, pentru care multe prigoniri și necazuri a răbdat, în vremea stăpânirii împăratului arian Valens. A luat parte la cel de-al doilea Sfânt Sinod Ecumenic (381), luptând împotriva ereticului Macedonie. Și păstorind mulţi ani turma lui Hristos și alcătuind multe învăţături de dreaptă credință, s-a odihnit cu pace în Domnul.¹⁴⁹

Dar ierarhi cu viaţă sfântă avem și în vremurile din urmă: Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov, Sfântul Ierarh Nectarie, Sfântul Ierarh Ioan Maximovici, Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici.

87. Întrebare: Dar aceştia au fost ierarhi, de aceea au mărturisit dreapta credință cu preţul vieţii lor. Ceilalţi ortodocşi cum trebuie să se comporte ?

Răspuns: Nu doar ierarhii binecredincioşi aveau această râvnă pentru păstrarea și mărturisirea dreptei credințe, ci și mulţi alţi creştini binecredincioşi.

Sfântul Mucenic Trifon (+250) propovăduia dreapta credință încă din tinereţe. Iar când Decius a ajuns împărat și a pornit prigoana împotriva creştinilor, a fost prins și el și aruncat în temniţă. Fiind chemat să jertfească zeilor, el n-a voit să facă aceasta, ci l-a mărturisit pe Hristos Dumnezeu adevărat. Pentru aceasta a fost chinuit în multe feluri: a fost tras pe roată, a fost purtat desculţ prin cetate în vreme de iarnă, până i-au degerat picioarele, umblând prin zăpadă, a fost legat de cai, i s-au bătut cuie în picioare și a fost ars pe coaste cu făclii și trupul i-a fost sfâşiat cu gheare de fier. Și îndurând toate acestea, Sfântul nu înceta a mărturisi dreapta credință, îndemnând pe ceilalţi creştini să nu se depărteze de la Hristos, socotindu-se fericit a suferi pentru El. Și așa și-a dat sufletul la Dumnezeu.¹⁵⁰

Sfântul Mucenic Sozont (+288) care era păstor de oi, sfărâmând idolii și mărturisind pe Hristos Dumnezeu, a fost bătut cumplit și i s-au frânt mâinile și picioarele, dându-și sufletul lui Dumnezeu.¹⁵¹

Chinuri grele au suferit și Sfinții Mucenici: Trofim, Savatie și Dorimedont (+278, 19 septembrie), Calistrat (+304, 27 septembrie), Romano (+303, 18 noiembrie), Serghie și Vah (+303-305, 7 octombrie), Prov, Tarah și Andronic (+304, 12 octombrie) și sute de mii de Sfinţi Mucenici care nu erau nici episcopi, nici preoţi. Ei nu s-au lepădat de dreapta credință, cu toate că au fost supuşi la chinuri cumplite: spânzurarea cu capul în jos și afumarea cu fum usturător, legarea de cai și târârea prin gunoaie, tăierea buzelor, limbii și urechilor, jupuirea pielii, tăvălirea pe cărbuni aprinşi, arderea cu fierul înroşit, smulgerea unghiilor și dinţilor, bătaia cu toiege peste pântece, împungerea cu ţepuşe înroşite în foc, zdrobirea cu pietre, strujirea cu unghii de fier, scoaterea ochilor, tăierea în bucăţi, fierberea în smoală, aruncarea în cuptor, împănarea cu trestii ascuţite de la picioare până la cap. Astfel de chinuri au răbdat și Sfintele Muceniţe: Tecla (sec. I, 24 septembrie), Irina (sec. I, 5 mai), Anastasia (sec. III, 29 octombrie), Eufimia (sec. IV, 16 septembrie), Ripsimia și Gaiani (sec. IV, 30 septembrie), Haritina (+304, 5 octombrie), Iuliana (+304, 21 decembrie), Ecaterina (+305, 25 noiembrie), Varvara (+306, 4 decembrie) și alte sute de mii de Sfinte Muceniţe care n-au făcut compromisuri cu puternicii zilei, nici n-au participat la conferinţe interconfesionale.

88. Întrebare: Cei care nu aveau familie îşi puteau permite să mărturisească dreapta credință, dar cei cu familie ce făceau ?

Răspuns: Binecredincioşii care aveau familie mărturiseau și ei dreapta credință cu mult curaj, având nădejde în Dumnezeu.

Sfinții Terentie și Neonila (303-305, 28 octombrie) erau soţi creştini și au avut şapte fii, pe care i-au crescut în dreapta credință. Pârâţi și duşi la judecată, ei au mărturisit pe Hristos Dumnezeu adevărat și au defăimat pe idoli. De aceea, ostaşii îi spânzurară pe lemn strujindu-i fără milă, apoi, stropindu-le cu oţet rănile lor, îi ardeau cu foc. Dar Sfinții se rugau lui Dumnezeu în tăcere, îndemnându-se unul pe altul la mucenicie. Și după multe chinuri li s-au tăiat capetele, primind astfel cununa muceniciei.¹⁵²

Familie aveau și Sfintele Muceniţe Perpetua și Felicitas (+203, 1 februarie). Felicitas era însărcinată în luna a opta și a născut în temniţă, iar Perpetua avea un copil mic pe care îl alăpta. Și fiind scoase din temniţă la întrebare, ele nu s-au înduplecat nici de dragostea lor pentru prunci, nici de stăruinţele jalnice ale părinţilor și rudeniilor, ci au mărturisit cu hotărâre credința lor în Hristos Dumnezeu și au fost osândite să fie date spre mâncare la fiare, în circ, de ziua împăratului. Dar neprimind moartea de la fiare, au luat cununa muceniciei prin tăierea capului cu sabia.¹⁵³

Tot astfel au fost și Sfinții Mucenici Adrian și Natalia (+303-305, 26 august), Timotei și Mavra (+295, 3 mai), Galaction și Epistimi (+250, 5 noiembrie), Montanus Preotul și soţia sa Maxima (+304, 26 martie).

89. Întrebare: Mulţi creştini nu cunoşteau în amănunt dogmele ortodoxe. Cum mărturiseau ei atunci ?

Răspuns: „Mulţi Sfinţi Mucenici, atunci când nu ştiau dogma, spuneau: ‹‹Cred ceea ce au hotărât Sfinții Părinți››. Dacă cineva spunea asta, mărturisea. Adică nu ştia să aducă dovezi prigonitorilor pentru credința lui și să-i convingă, ci avea încredere în Sfinții Părinți. Se gândea: ‹‹Cum să nu am încredere în Sfinții Părinți? Aceştia au fost și mai cu experienţă, mai virtuoşi, mai sfinţi. Cum să primesc eu o neghiobie? Cum să sufăr să hulească cineva pe Sfinții Părinți?››. Să avem încredere în Tradiţie.¹⁵⁴ ” ¹⁵⁵

90. Întrebare: Cum se cuvine să vieţuim ca să-i ajutăm cu adevărat pe cei de altă credință ?

Răspuns: „Dacă am fi trăit după Sfinții Părinți, toți am fi avut deplina sănătate duhovnicească, pe care ar fi invidiat-o toți heterodocşii și astfel și-ar fi lăsat înşelăciunile lor bolnăvicioase și s-ar fi mântuit fără predică. Aceasta deoarece ei, acum nu se mai mişcă de Tradiţia noastră patristică sfântă, ci vor să vadă și continuitatea noastră patristică, înrudirea noastră adevărată cu Sfinții noştri.

Ceea ce se impune fiecărui ortodox este să pună neliniştea cea bună și în heterodocşi, să înţeleagă adică faptul că ei se află în înşelare, ca să nu-și odihnească în mod mincinos gândul lor și să se lipsească și în această viaţă de binecuvântările bogate ale Ortodoxiei, și în cealaltă viaţă de și mai multele și veşnicele binecuvântări ale lui Dumnezeu.”¹⁵⁶

CUM SE RUGAU SFINŢII ?

„Mă rog ca iubitorul de oameni Dumnezeu, Cel ce voieşte ca toți să se mântuiască și să aibă pocăinţa cea sinceră și adevărată, să-i lumineze pe cei întunecaţi, să-i călăuzească la adevăr pe cei amăgiţi, să-i liniştească pe cei învrăjbiţi, să-i tămăduiască pe cei bolnavi la trup și la suflet, să-i ocrotească pe orfani, să le dea putere de milostivire și mângâiere celor bogaţi, să-i miluiască pe cei săraci, să-i ierte pe cei păcătoşi, să-i întărească pe cei puţin credincioşi, să-i ţină în credința ortodoxă pe cei credincioşi iar pe popoare să le unească prin legăturile dragostei, să-i cheme pe toți la unirea întru credința ortodoxă cea adevărată, să-i învrednicească pe toți de unirea întru Duhul Sfânt și să dăruiască tuturor cele necesare pentru mântuire. Și să mă miluiască și să mă mântuiască pe mine cel mai mic și mai păcătos dintre toți, cu harul și iubirea Sa de oameni, și să mă învrednicească de viața veşnică și nestricăcioasă și de împărăţia Sa cea cerească. Amin.”

(Cuviosul Filothei Zervakos)
„Doamne, mântuieşte neamul creştinilor dreptslăvitori și întoarce pe toți necredincioşii la Ortodoxie, ca la singura credință mântuitoare, aşezată de Tine, slăvită și proslăvită de Tine în veci !”
(Sfântul Ioan din Kronstadt)

BIBLIOGRAFIE

1. 
   Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament, tipărită întâia oară la 1688 în timpul lui Şerban Vodă Cantacuzino, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1997.
   
2. 
   Noul Testament, tipărit pentru prima dată în limba română la 1648 de către Simion Ştefan Mitropolitul Transilvaniei, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei, 1998.
   
3. 
   Noul Testament al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Bucureşti, 1857.
   
4. 
   Biblia sau Sfânta Scriptură, cu aprobarea Sfântului Sinod, 1988.
   
5. 
   Hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice, Ed. Sfântul Nectarie, Bucureşti, 2003.
   
6. 
   Pidalion sau cârma corăbiei înţelese a Soborniceştii și Apostoliceştii Biserici a Ortodocşilor, Tipografia Sfintei Mănăstiri Neamţul, 1844.
   
7. 
   Pravila Bisericesca, numită Cea Mică, tipărită mai întâiu la 1640, în Mănăstirea Govora, publicată acum în transcripţiune cu litere latine, Tipografia Academiei Române, 1884.
   
8. 
   Pravila Bisericească, editată de parohia Valea Plopului, 1999.
   
9. 
   Penticostarul care cuprinde în sine Slujba ce se urmează din Sfânta și Luminata Duminică a Paştilor până la Duminica Tuturor Sfinților, Ed. IBMO, Bucureşti, 1953.
   
10. 
    Penticostar, adică Sfintele Slujbe de la Duminica Paştilor până la Duminica Tuturor Sfinților, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1999.
    
11. 
    Molitfelnic, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1992.
    
12. 
    Mineiul pe septembrie, EIBMBOR, Bucureşti, 1984.
    
13. 
    Mineiul pe octombrie, EIBMBOR, Bucureşti, 1983.
    
14. 
    Mineiul pe noiembrie, EIBMBOR, Bucureşti, 1983.
    
15. 
    Mineiul pe decembrie, EIBMBOR, Bucureşti, 1991.
    
16. 
    Mineiul pe ianuarie, EIBMO, Bucureşti, 1975.
    
17. 
    Mineiul pe februarie, EIBMO, Bucureşti, 1967.
    
18. 
    Mineiul pe martie, EIBMBOR, Bucureşti, 1977.
    
19. 
    Mineiul pe aprilie, EIBMBOR, Bucureşti, 1977.
    
20. 
    Mineiul pe mai, EIBMBOR, Bucureşti, 1977.
    
21. 
    Mineiul pe iunie, EIBMBOR, Bucureşti, 1977.
    
22. 
    Mineiul pe iulie , Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1930.
    
23. 
    Mineiul pe august, EIBMBOR, Bucureşti, 1989.
    
24. 
    Octoih Mare, EIBMO, Bucureşti, 1975.
    
25. 
    Triodul, care cuprinde Slujbele bisericeşti de la Duminica vameşului și a fariseului până la Sfânta Înviere, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2000.
    
26. 
    Valeriu Anania, Pro memoria. Acţiunea catolicismului în România interbelică, EIBMBOR, Bucureşti, 1993.
    
27. 
    Sfântul Atanasie cel Mare, Scrieri, partea I, Cuvânt împotriva elinilor. Cuvânt despre Întruparea Cuvântului. Trei cuvinte împotriva arienilor, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1987.
    
28. 
    Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc ce cuprinde viața și cuvintele unor Sfinţi și Cuvioşi Părinți ce s-au nevoit în mănăstirile româneşti (secolele III-XX), Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 1998.
    
29. 
    Arhimandrit Ioanichie Bălan, Sfintele Moaşte din România, Episcopia Romanului, 1999.
    
30. 
    Preotul Iconom Stavrofor Eugeniu Bărbulescu, Istoria Bisericească Universală, Ed. Cugetarea, 1947.
    
31. 
    Petru Botsi, Sfântul Ioan de Kronstadt. Portret duhovnicesc. Profeţii despre Apocalipsă, Tipărit cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Ed. Bunavestire Galaţi, 2003.
    
32. 
    Constantine Cavarnos, Sfinții Martiri Rafail, Nicolae și Irina din Lesvos, EIBMBOR, Bucureşti, 2003.
    
33. 
    Pr. Nicolae Chifăr, Istoria Creştinismului, vol. II, Ed. Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iaşi, 2000.
    
34. 
    Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, traducere, introducere și note de Preotul profesor Dumitru Stăniloae, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2000.
    
35. 
    Nicolae Densuşianu, Independenţa bisericească a Mitropoliei Române de Alba Iulia, Braşov, 1893, Alba Iulia, 2002.
    
36. 
    Silviu Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în secolul XVIII, vol I, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2002.
    
37. 
    Silviu Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în secolul XVIII, vol II, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2002.
    
38. 
    Pr. C. Dron, Canoanele. Text și interpretare, vol. II, Sinoadele Ecumenice, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1935.
    
39. 
    Arhimandritul Epifanie Theodoropulos, Cele două extreme. Ecumenismul și stilismul, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2006.
    
40. 
    Părintele Filothei Zervakos, Testament duhovnicesc. Mărturisirea credinţei ortodoxe, tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2003.
    
41. 
    Matthew Gallatin, Însetând după Dumnezeu. De la rătăcirile protestante la adevărul Ortodoxiei, tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumenița, 2005.
    
42. 
    Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minţii umane, Ed. Evanghelismos, Fundaţia Tradiţia Românească, 2005.
    
43. 
    Arhimandrit Gherghios Stareţul Sfintei Mănăstiri Grigoriu - Athos, Scrieri athonite pe teme contemporane, Ed. Sfântul Nectarie.
    
44. 
    Sfântul Grigorie de Nazianz, Cele cinci cuvântări teologice, Ed. Anastasia, 1993.
    
45. 
    Hierotheos, Mitropolit de Nafpaktos, Sfântul Grigorie Palama Aghioritul, Ed. Bunavestire, Bacău, 2000.
    
46. 
    Sfântul Ignatie Brianceaninov, Tâlcuiri la patericul egiptean, Ed. Anastasia, 1996.
    
47. 
    Sfântul Ignatie Brianceaninov, Experienţe ascetice, vol.I, Ed.Sophia, Bucureşti, 2000.
    
48. 
    Sfântul Ignatie Brianceaninov, Experienţe ascetice, vol.II, Ed.Sophia, Bucureşti, 2000.
    
49. 
    Sfântul Ignatie Brianceaninov, Experienţe ascetice, vol.III, Ed.Sophia, Bucureşti, 2001.
    
50. 
    Sfântul Ignatie Brianceaninov, Experienţe ascetice, vol.IV, Ed.Sophia, Bucureşti, 2001.
    
51. 
    Sfântul Ignatie Briancianinov, Predici la Triod și Penticostar, Ed. Sophia, Bucureşti, 2003.
    
52. 
    Sfântul Arhiepiscop Ilarion Troiţki, Noul Mărturisitor Creştinismul sau Biserica?, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumenița, 2005.
    
53. 
    Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, EIBMBOR, Bucureşti, 2004.
    
54. 
    Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, Ed. Scripta, Bucureşti, 1993.
    
55. 
    Sfântul Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclaştilor, Ed. IBMBOR, 1998.
    
56. 
    Sfântul Ioan de Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pământ. Cugetări mistice despre Biserică și Cultul divin ortodox, Ed. Deisis, Sibiu, 1996.
    
57. 
    Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu. Gânduri despre calea mântuitoare, Ed. Sophia.
    
58. 
    Sfântul Ioan Iacob Românul Sihastru contemporan din Ţara Sfântă 1913-1960, Din Ierihon către Sion. Trecerea de la pământ la cer. Învăţături exprimate prin poezii foarte umilicioase și proză plină de lumină cu conţinut dogmatic și moral, Jerusalem, 1999.
    
59. 
    Sfântul Ioan de la Neamţ Hozevitul, Hrană duhovnicească, Ed. Lumină din Lumină, 2000.
    
60. 
    Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, I, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1987.
    
61. 
    Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, II, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1989.
    
62. 
    Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la Duminici și Sărbători, Ed. Bunavestire, Bacău, 1997.
    
63. 
    Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre feciorie. Apologia vieţii monahale. Despre creşterea copiilor, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2001.
    
64. 
    Sfântul Ioan Maximovici, Cinstirea Maicii Domnului în Tradiţia ortodoxă, Ed. Icos, 2000.
    
65. 
    Sfântul Ioan Maximovici, Predici și îndrumări duhovniceşti, Ed. Sophia, Bucureşti, 2006.
    
66. 
    Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă și ecumenismul, Mănăstirea Sfinții Arhangheli Petru Vodă, 2002.
    
67. 
    Sfântul Iustin Popovici, Credinţa Ortodoxă și viața în Hristos, Ed. Bunavestire Galaţi, 2003.
    
68. 
    Părintele Alexandru Kiselev, Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului din Rusia, carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Ed. Bunavestire Galaţi, 2003.
    
69. 
    Marina I. Lupaş, Mitropolitul Sava Brancovici 1656-1683, Tipografia Cartea Românească, Cluj, 1939.
    
70. 
    Vasile Manea, Preoţi ortodocşi în închisorile comuniste, Ed. Patmos, 2001.
    
71. 
    Arhimandrit Teofilact Marinakis, Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului de la Sfântul Munte Athos, tipărit cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Galaction Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2002.
    
72. 
    Sfântul Maxim Grecul, Viaţa și cuvinte de folos, tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2002.
    
73. 
    Sfântul Maxim Grecul, Adevăr și minciună. Scrieri dogmatico-polemice, tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Ed. Sophia, 1998.
    
74. 
    Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scrieri și Epistole hristologice și duhovniceşti, PSB 81, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1990.
    
75. 
    Arhim. Veniamin Micle, Sfântul Grigorie Decapolitul. Viaţa și minunile, Sfânta Mănăstire Bistriţa, Eparhia Râmnicului, 1992.
    
76. 
    Mitropolitul Irineu Mihălcescu, Teologia luptătoare, ediţia a II-a, Ed. Episcopiei Romanului și Huşilor, 1994.
    
77. 
    Diacon Gheorghe Moisescu, Catolicismul în Moldova până la sfârşitul veacului XIV, teză de doctorat, Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Teologie, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1942.
    
78. 
    Diac. Nicuşor Morlova, Sfântul Nectarie Taumaturgul, Ed. Bunavestire, 2002;
    
79. 
    Ioan Moshu, Limonariu sau Livada Duhovnicească, Episcopia Ortodoxă Română, Alba Iulia, 1991.
    
80. 
    Petru Movilă, Mărturisirea Ortodoxă, Ed. Junimea, Iaşi, 2001.
    
81. 
    Sfântul Nectarie de Eghina, Despre Biserică, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2003.
    
82. 
    Sfântul Nicodim Aghioritul, Hristoitia (Bunul moral al creştinilor), Sfântul Munte Athos.
    
83. 
    Sfântul Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet, Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1997.
    
84. 
    Cuviosul Paisie Aghioritul, Epistole. Cale către Cer, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos.
    
85. 
    Cuviosul Paisie Aghioritul, Flori din grădina Maicii Domnului, Schitul Lacu, 1999.
    
86. 
    Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Schitul Lacu, 2000.
    
87. 
    Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Schitul Lacu, 2000.
    
88. 
    Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoinţă duhovnicească, Schitul Lacu, 2001.
    
89. 
    Cuviosul Paisie Aghioritul, Sfântul Arsenie Capadocianul (1840-1924), Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 1999.
    
90. 
    Sfântul Paisie Velicikovski, Crinii ţarinii, Ed. Anastasia, 1996.
    
91. 
    Sfântul Paisie de la Neamţ, Cuvinte și scrisori duhovniceşti, I, 1998.
    
92. 
    Sfântul Paisie de la Neamţ, Cuvinte și scrisori duhovniceşti, II, 1999.
    
93. 
    Preot Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Începuturile Mitropoliei Transilvaniei, EIBMBOR, Bucureşti, 1980.
    
94. 
    Preot Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 1, EIBMBOR, Bucureşti, 1992.
    
95. 
    Preot Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. 2, EIBMBOR, Bucureşti, 1994.
    
96. 
    Preot Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Sophia, Bucureşti, 2000.
    
97. 
    Cristina Păiuşan, Radu Ciuceanu, Biserica Ortodoxă Română sub regimul comunist, 1945-1958, vol I, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2001.
    
98. 
    Protosinghel Ioachim Pârvulescu, Cele trei mari mistere vizibile și incontestabile din Biserica Ortodoxă. Puterea sfinţitoare a Ortodoxiei, Ed. Amacona, Colecţia Eseuri Teologice nr. 1.
    
99. 
    Evsevie Popoviciu, Istoria Bisericească, volumul I, de la anul 1-1054, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1900.
    
100. 
     Pulpea, M. Dana, Istoria Bisericii Universale până la 1054, 1933.
     
101. 
     Dr. S. Reli, Curs de Istoria Bisericii Române, vol II, Universitatea "Regele Carol II", Cernăuţi.
     
102. 
     Pr. Serafim Rose, Pr. Gherman Podmoşenski, 100 de minuni ale Fericitului Ioan Maximovici, Ed. Sophia, 2003;
     
103. 
     Dr. Sergiu Arhiepiscop de Vladimir, Cuvântări Apologetice asupra adevărurilor fundamentale ale religiunii creştine ortodoxe, traduse de Arhimandritul Nicodem Munteanu, Bucureşti, 1905.
     
104. 
     Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze către monahi, Fundaţia Anastasia, 1995.
     
105. 
     Pr. Vasile Sorescu, Biserica Ortodoxă stâlp și temelie a Adevărului, Tipărită cu binecuvântarea Preasfinţitului Calinic Episcopul Argeşului și Muscelului, Ed. Credinţa Strămoşească, 2002.
     
106. 
     Arhiepiscopul Teofan de Poltava, Epistole, Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Ed. Egumenița.
     
107. 
     Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. 1, Ed. Sophia, Ed. Cartea Ortodoxă, Bucureşti 2007.
     
108. 
     Sfântul Teofan Zăvorâtul, Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. 2, Ed. Sophia, Ed. Cartea Ortodoxă, Bucureşti 2007.
     
109. 
     Sfântul Tihon din Zadonsk, Despre adevăratul creştinism. Despre păcate, Ed. Sophia, Bucureşti, 2000.
     
110. 
     Sfântul Tihon din Zadonsk, Despre adevăratul creştinism. Despre pocăinţă și roadele pocăinţei, Ed. Sophia, Bucureşti, 2000.
     
111. 
     Nomikos Mihail Vaporis, Mărturisitori ai lui Hristos. Vieţile noilor mucenici ortodocşi din vremea stăpânirii turceşti (1437-1860), Ed. Sophia, Bucureşti, 2002.
     
112. 
     Părintele Arsenie Vliangoftis Doctor în Teologie și Licenţiat în Filosofie, Ereziile contemporane – o adevărată ameninţare - , Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2006.
     
113. 
     Acatistul și viața Sfinţiei sale Părintelui nostru Nifon, Patriarhul Ţarigradului, Scrisă de Chir Gavriil Protul, carte publicată după manuscrisul vechi scris de Ioan Ieromonah ot Bistriţa, la anii de la Adam 7191, iar de la naşterea lui Hristos 1682, Biserica Sfântului Ierarh Nifon ,2000.
     
114. 
     Actele Martirice, EIBMBOR, Bucureşti, 1997.
     
115. 
     Cronograf tradus din greceşte de Pătraşco Danovici, I, Ed. Minerva, 1998.
     
116. 
     Cronograf tradus din greceşte de Pătraşco Danovici, II, Ed. Minerva, 1999.
     
117. 
     Cuvintele Sfântului Teodor Studitul, Ed. Episcopiei Ortodoxe Alba-Iulia, 1994.
     
118. 
     Din istoria marii apostazii: sinodul de la Ferrara- Florenţa, Ed. Scara, Bucureşti, 2002.
     
119. 
     Dreapta Credinţă în scrierile Sfinților Părinți, Sfântul Theodor Studitul, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Amfilohie de Iconium, vol. 1, Ed. Sophia, Bucureşti, 2006.
     
120. 
     Ecumenismul, Sfânta Mânăstire Paraklitu, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2004.
     
121. 
     Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăţi, lumina și desăvârşi, vol.I, Ed. Harisma, Bucureşti, 1993.
     
122. 
     Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăţi, lumina și desăvârşi, vol.II, Ed. Harisma, Bucureşti, 1993.
     
123. 
     Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăţi, lumina și desăvârşi, vol.III, Ed. Harisma, Bucureşti, 1994.
     
124. 
     Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăţi, lumina și desăvârşi, vol.IV, Ed. Harisma, Bucureşti, 1994.
     
125. 
     Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăţi, lumina și desăvârşi, vol.V, Ed. Harisma, Bucureşti, 1995.
     
126. 
     Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăţi, lumina și desăvârşi, vol.VI, Ed. Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1977.
     
127. 
     Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăţi, lumina și desăvârşi, vol.VII, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1977.
     
128. 
     Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăţi, lumina și desăvârşi, vol.VIII, Ed.IBMBOR, Bucureşti,
     
129. 
     Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăţi, lumina și desăvârşi, vol.IX, Ed.IBMBOR, Bucureşti, 1980.
     
130. 
     Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăţi, lumina și desăvârşi, vol. X, Ed. IBMBOR, Bucureşti,
     
131. 
     Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăţi, lumina și desăvârşi, vol.XI, Ed. Episcopiei Romanului și Huşilor, 1990.
     
132. 
     Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăţi, lumina și desăvârşi, vol. XII, Ed. Harisma, Bucureşti, 1991.
     
133. 
     Ortodoxia și creştinismul apusean, de Nicodim Episcopul Huşilor, 1915, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1943.
     
134. 
     Ne vorbeşte Sfântul Ioan de Kronstadt. Ultimul Jurnal mai-noiembrie 1908, Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumenița.
     
135. 
     Patericul ce cuprinde în sine cuvinte folositoare ale Sfinților Bătrâni, Care s’a tipărit pentru întăia oară în zilele lui Grigorie Dimitrie Ghica Voevod Domnul Munteniei cu osîrdia și binecuvîntarea celui de atunci Mitropolit al Ungro-Vlahiei Kiriu Kir Grigorie în Bucureşti, la Sfînta Mitropolie, la anul 1828. Iar acum a doua oară îndreptat și tipărit cu osteneala și cheltuiala smeritului Arhiereu Antim Petrescu-Botoşeneanu Vicarul Sfintei mitropolii a Moldovei și Sucevei. Cu înalta aprobare și nine-cuvîntare a Sfîntului Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române, 1913.
     
136. 
     Patericul Lavrei Peşterilor de la Kiev, Ed. Egumenița.
     
137. 
     Patriarhia Ortodoxă Română și concordatul, Hotărâre luată de Sfântul Sinod la şedinţa de la 24 mai 1929, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1929.
     
138. 
     Proloagele. Vieţile Sfinților și Cuvinte de învăţătură, Ed. Mitropoliei Olteniei.
     
139. 
     Sfinţi români și apărători ai Legii strămoşeşti, lucrare alcătuită din încredinţarea Sfântului Sinod sub directa purtare de grijă a Înalt Preasfinţitului Nestor, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei, EIBMBOR, Bucureşti, 1987.
     
140. 
     Sfântul Maxim Mărturisitorul și tovarăşii lui întru martiriu, Ed. Deisis, Sibiu, 2004.
     
141. 
     Sfârşitul omului. Cules din Sfintele Scripturi și din Sfinții Părinți de smeritul între monahi Zosima Pascal din Sfânta Mănăstire Neamţu, la 1905, Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Calinic Episcopul Argeşului, Ed. Credinţa Strămoşească, 2004.
     
142. 
     Sinaxar ortodox general și dicţionar aghiografic, îngrijit de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ed. Episcopiei Romanului, 1998.
     
143. 
     Ştefan cel Mare și Sfânt, 1504-2004. Portret în istorie, carte tipărită cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Pimen Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuţilor, Sfânta Mănăstire Putna, 2003
     
144. 
     Viaţa, Paraclisul și Acatistul celui întru Sfinţi părintelui nostru Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, făcătorul de minuni, Ed. Bizantină, 2004.
     
145. 
     Viaţa Cuviosului Paisie de la Neamţ, ediţie îngrijită de Diac. Prof. Ioan Ivan, după manuscrisul nr. 154 din Biblioteca Mănăstirii Neamţ, Ed. Trinitas, Iaşi, 1997.
     
146. 
     Viaţa și acatistul Preacuviosului nostru Părinte Paisie (Velicikovski) de la Neamţ, Ed. Marineasa, Timişoara, 1999.
     
147. 
     Viaţa, învăţăturile și minunile Sfântului Lavrentie de la Cernigov, Ed. Credinţa strămoşească, 2003.
     

Viaţa și nevoinţele celui între sfinţi Părintelui nostru Grigorie Palama Arhiepiscopul Thessalonicului, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumenița.

148. 
     Viaţa și nevoinţele celui între sfinţi Părintelui nostru Fotie cel Mare Patriarhul Constantinopolei, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumenița.
     
149. 
     Viaţa și nevoinţele celui între sfinţi Părintelui nostru Marcu Evghenicul Mitropolitul Efesului, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumenița.
     
150. 
     Viaţa Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, Ed. Anastasia, 1997.
     
151. 
     Viaţa și minunile Sfintei Matrona din Moscova, Ed. Sophia, 2003.
     
152. 
     Viaţa unui Sfânt. Avva Justin Popovici; Sfântul Nicolae Velimirovici. Despre desfrâul Europei, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2003.
     

1 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Cele patru sute capete despre dragoste, I, 1, Filocalia II, Ed. Harisma, București, 1993, p. 61.

2 Ibidem, I, 4.

3 Ibidem, I, 13.

4 Ibidem, I, 2-3.

5 Ibidem, I, 25.

6 Ibidem, I, 71.

7 Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, vol I, 1998.

8 Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniței, Ed. Predania, 2007, p. 48.

9 Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, EIBMBOR, București, 2004, p. 382.

10 Ibidem, p. 383.

11 Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă și ecumenismul, Mănăstirea Sfinții Arhangheli – Petru-Vodă, 2002, p. 119.

12 Cf. Sfânta Mânăstire Paraklitu, Ecumenismul, Ed. Evanghelismos, București, 2004, p. 25.

13 Sfântul Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă și ecumenismul, p. 120.

14 Arhimandritul Epifanie Theodoropoulos, Cele două extreme. Ecumenismul și stilismul, Ed. Evanghelismos, București, 2006, p. 58.

15 Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pământ. Cugetări mistice despre Biserică și Cultul divin ortodox, Ed. Deisis, Sibiu, 1996, p. 80.

16 Pidalion, Prolegomena despre Sfântul și Ecumenicul întâiul Sinod, nota 113, p. 140.

17 Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pământ, p. 47.

18 Ne vorbește Sfântul Ioan de Kronstadt. Ultimul Jurnal mai-noiembrie 1908, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumenița, p. 75.

19 Termenul „papistaș” nu trebuie folosit în mod peiorativ. El exprimă faptul că cei ce se numesc catolici îl consideră în mod greșit pe papa drept cap al Bisericii. În Molitfelnicele vechi exista un capitol intitulat „Cum se cuvine să-i primim pe papistași”, referitor la Slujba de primire în Ortodoxie a romano-catolicilor.

20 Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pământ, p. 83-84.

21 Catolic înseamnă deplin, întreg sau sobornicesc. Ei înșiși se numesc catolici, deoarece consideră că adunarea lor este Biserică deplină. De aceea, nu se cuvine să-i numim catolici, ci papistași.

22 Ibidem, p. 293.

23 Cf. Sfântul Grigorie Palama, Despre împărtășirea dumnezeiască și îndumnezeitoare, 3, Filocalia 7, EIBMBOR, București, 1977.

24 Cf. Viața și nevoințele celui între sfinți Părintelui nostru Grigorie Palama Arhiepiscopul Thessalonicului, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumenița, p. 162.

25 Cf. Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pământ, p. 77, p. 83.

26 Ibidem, p. 70.

27 Cf. Sfântul Ioan Maximovici, Cinstirea Maicii Domnului în Tradiția ortodoxă, Ed. Icos, 2000.

28 Ne vorbește Sfântul Ioan de Kronstadt. Ultimul Jurnal mai-noiembrie 1908, Ed. Egumenița, p. 53.

29 Cf. Jean Comby, Să citim Istoria Bisericii, vol. I, de la origini până în secolul al XV-lea, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, 1999.

30 Părintele Filothei Zervakos, Testament duhovnicesc. Mărturisirea credinței ortodoxe, Editura Bunavestire, Galați, 2003, pp. 75-82.

31 Cf Viața și nevoințele celui între sfinți Părintelui nostru Marcu Evghenicul Mitropolitul Efesului, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumenița, p. 196-197.

32 Ne vorbește Sfântul Ioan de Kronstadt. Ultimul Jurnal mai-noiembrie 1908, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumenița, p. 102.

33 Cf. Prof. Teodor M. Popescu, Cezaropapismul romano-catolic de ieri și de azi, Ortodoxia, anul III, nr. 4, oct-dec.1951, p. 513-517.

34 Ibidem, p. 516.

35 Preotul Prof. Corneliu Sârbu, Spiritul misionar al Vaticanului și concepția papistă despre unirea Bisericilor, Ortodoxia, anul III, nr. 4, oct-dec. 1951, p. 550.

36 Ibidem, p. 554.

37 Ibidem, p. 582.

38 Ibidem, p. 539.

39 Ibidem, p. 540.

40 Ibidem, p. 542.

41 Cf. Părintele dr. Milan Şesan, Papalitatea și Ortodoxia, Ortodoxia, anul I, nr. 2-3, p. 92.

42 Părintele Prof. Corneliu Sârbu, Spiritul misionar al Vaticanului și concepția papistă despre unirea Bisericilor, Ortodoxia, anul III, nr. 4, oct-dec. 1951, p. 575.

43 Ibidem, p. 576.

44 Ibidem, pp 573-574.

45 Cf. Preot Vasile Sorescu, Biserica Ortodoxă stâlp și temelie a Adevărului, Tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Calinic Episcopul Argeșului și Muscelului, Ed. Credința Strămoșească, 2002, p. 115; Din istoria marii apostazii. Sinodul de la Ferrara-Florența, Ed. Scara, București, 2002, p. 179.

46 Cf. Viața și nevoințele celui între sfinți Părintelui nostru Fotie cel Mare Patriarhul Constantinopolei, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumenița.

47 Cf. preot Vasile Sorescu, Biserica Ortodoxă stâlp și temelie a Adevărului, Ed. Credința Strămoșească, 2002.

48 Sfinții, având conștiința foarte trează, cu sinceritate se văd pe ei păcătoși.

49 Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, I, 1998; II, 1999.

50 Ne vorbește Sfântul Ioan de Kronstadt. Ultimul Jurnal mai-noiembrie 1908, Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumenița, p. 43.

51 Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevoință duhovnicească, Schitul Lacu, p. 229.

52 Proloagele, 11 iulie.

53 Hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice, Ed. Sfântul Nectarie, Bucureşti 2003, p. 27.

54 Sinaxar, Slujba Sfinților Părinți celor din Halkidon carii s-au adunat la Sfântul și a toată lumea al patrulea Sobor