Utilizarea instrumentului economic în politica internaţională:
Patru (încurajări şi sancţiuni) cu efecte în:
suveranitate şi autonomie;
maximizarea puterii în zonă sau sistemul internaţional;
atingerea unor obiective politice specifice;
protejarea propriilor interese economice;
manipularea în sistemul internaţional pentru atingerea unor
obiective pe termen lung (crearea mediului/contextului pentru demersuri
strategice).
Creşterea extraordinară a volumului schimburilor economice
internaţionale a generat anumite fenomene care definesc globalismul –
dintre acestea amintim:
globalizarea monedei:
– americane (peste 50. din tranzacţiile internaţionale de
bunuri şi servicii sunt valorizate în dolari);
– europene (crearea „Euro”, începând cu 1 ianuarie 1999,
are ca intenţie şi impunerea globală a unei monede aparţinând
UE, deoarece aceasta deţine un procent remarcabil
din tranzacţiile economice internaţionale);
expansiunea şi globalizarea sistemului bancar care, prin dobânzile
percepute, are un impact major asupra economiei mondiale;
s-a produs o diviziune a economiei mondiale = relaţii între zonele
„Nord-Nord”, „Nord-Sud” şi „Sud-Sud” cu determinaţii asupra
sistemelor politice locale şi complexului relaţiilor internaţionale
(acesta este unul dintre aspectele foarte importante ale relaţiei între
politica internă şi politica externă);
necesitatea consultării şi coordonării pentru cooperare;
proliferarea organizaţiilor internaţionale cu competenţe economice
= OIG sau ONG.
COOPERARE ŞI INTEGRARE ECONOMICĂ ŞI POLITICĂ
– Gradul în care ţările cooperează economic sau integrativ economic
se anunţă a fi determinantul pivotal al viitorului relaţiilor internaţionale:
41
Cooperare prin:
OIG cu funcţii economice globale:
– GATT/WTO;
– FMI;
– Banca Mondială.
ONG cu funcţii economice globale:
– Camera de Comerţ Internaţională;
– Corporaţiile multi/transnaţionale.
OIG cu funcţii economice regionale:
– UE;
– OPEC;
– OECD;
– NAFTA.
Dostları ilə paylaş: |