| Secretariat, transferate în ianuarie 1993 de la Londra la Bruxelles, şi
de o Adunare Parlamentară, care se reuneşte la Paris.
_______________
* Belgia, Franţa, Luxemburg, Olanda şi Marea Britanie.
116
Baza activităţii actuale a UEO o constituie cele două declaraţii
politice făcute la Maastricht, la 10 decembrie 1991, de către miniştrii
de externe ai ţărilor UEO, care stabilesc rolul acestei organizaţii şi
condiţiile în care pot fi admişi noi membri, ca şi Declaraţia de la
Petersburg (o mică localitate turistică lângă Bonn, în Germania), din
19 iunie 1992, prin care miniştrii de externe şi cei ai apărării au definit
competenţele militare ale UEO şi situaţiile în care aceasta poate utiliza
forţele armate convenţionale ale statelor membre: „Pe lângă contribuţia
la apărarea comună, în conformitate cu articolul 5 al Tratatului
de la Washington (nn: Tratatul NATO) şi articolul 5 al Tratatului de la
Bruxelles modificat, unităţile militare ale statelor membre ale UEO,
acţionând sub autoritatea UEO, pot fi folosite pentru misiuni umanitare
şi de salvare, operaţiuni de menţinere a păcii şi misiuni cu forţe de
luptă pentru gestiunea crizelor, inclusiv pentru impunerea păcii”. Acest
gen de misiuni a primit denumirea de „Misiuni de tip Petersburg”.
UEO nu dispune însă de forţe militare proprii, misiunile sale se
desfăşoară la cererea Uniunii Europene, iar în cazul în care operaţiunile
respective presupun utilizarea infrastructurii NATO este nevoie
de acordul Consiliului Atlanticului de Nord. În acest scop, au fost
puse la punct aranjamente speciale cu NATO, care, în situaţia când nu
doreşte să se implice în mod direct, poate pune la dispoziţia UEO
instrumentele sale militare.
O dată cu apariţia conceptului de „Politică Europeană de Securitate
şi Apărare” (PESA), introdus de către Consiliul European de la
Helsinki, din 10-11 decembrie 1999, perspectivele de evoluţie a UEO
s-au schimbat radical, în sensul că cea mai mare parte a atribuţiilor
Dostları ilə paylaş: | 
