Outline of research on social inclusion in moldova

Figura 4.21. Beneficiarii serviciilor sociale,%

Sursa : UE TACIS Baza de date a ONG-urilor sociale 2007

Accesul grupurilor vulnerabile la servicii sociale reprezintă o condiţie pentru menţinerea şi reintegrarea acestora în comunitate şi diminuarea riscului excluziunii sociale. Actualul sistem de servicii sociale al Republicii Moldova este relativ tânăr, dezvoltarea acestuia fiind impulsionată de adoptarea Legii asistenţei sociale şi intensificarea asistenţei donatorilor în paralel cu dezvoltarea masivă a ONG-urilor active domeniul social.

În prezent sistemul naţional include în dine două componente: (i) de stat care include: îngrijirea rezidenţială; îngrijirea la domiciliu şi alimentaţia la cantinele de ajutor social, şi (ii) privată care include centrele comunitare dezvoltate şi gestionate de societatea civilă în parteneriate cu APL.

Odată cu punerea în aplicare a Programului Naţional privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii 2008-2012¹⁹⁴, actuala structură a sistemului naţional de servicii este divizată pe 3 niveluri¹⁹⁵, care interacţionează pe verticală de jos în sus: (i) servicii primare (comunitare); (ii) servicii specializate şi (ii) servicii de specializare înaltă.

De menţionat că dezvoltarea masivă a serviciilor sociale comunitare a început cu anul 2003, atunci când în baza unei analize referitor la instituţionalizare şi creşterea cererii pentru această măsură de protecţie Guvernul a emis o decizie prin care le-a recomandat APL-urilor să creeze la nivel local servicii sociale iniţiind în acest sens parteneriate cu societatea civilă.

Numărul de servicii comunitare a crescut anual constant. Din punct de vedere al ariei de activitate pe grupuri de risc, cele mai multe dintre serviciile sociale sunt oferite: (i) copiiilor orfani – 39%; (ii) persoanelor cu dizabilităţi – 44%; (iii) victimelor violenţei în familie – 22%; (iv) victimelor traficului de fiinţe umane – 17%, etc¹⁹⁶.. Mai puţin fiind dezvoltate serviciile pentru foştii deţinuţi, persoanele dependente de droguri sau alcool, pentru persoanele fără adăpost şi persoane infectate cu HIV/SIDA sunt relativ mai puţin răspândite şi reprezintă în medie 8% din totalul celorlalte servicii oferite pe piaţă¹⁹⁷ (Vezi Figura 4.21.) .

În urma cartografierii primare efectuate în anul 2008 de către MMPSFC la nivel naţional, au fost identificate 174 de unităţi de servicii de asistenţă socială (comparativ cu anul 2004 cînd numărul acestora era de 80 de unităţi) dintre acestea: 59 fiind pentru persoane vârstnice şi adulţi cu dizabilităţi, iar 144 fiind pentru copii şi tineri în situaţii de risc.

Aici trebuie de specificat că cartografierea s-a axat doar pe evaluarea numerică a instituţiilor prestatoare şi numărului de beneficiari asistaţi, fără a fi fost analizate costurile per serviciu, frecvenţa solicitărilor în special pe zone geografice şi gen (de către cine sunt solicitate mai des, şi tipul acestora). Mai i puţin sunt reflectate serviciile pentru grupurile de adulţi aflaţi în situaţii de risc, serviciile pentru femei fiind puţine axate doar pe intervenţii în cazurile violenţei, traficului sau riscului de abandon al copiilor.