| Excluziunea socială - reprezintă un proces prin intermediul căruia anumite persoane sunt practic excluse din viaţa societăţii. Din cauza sărăciei lor, a lipsei de competenţe de bază şi posibilităţi de învăţare continuă, sau ca urmare a unei discriminări, ele sunt împiedicate să participe pe deplin în activităţile sociale ale comunităţii. Acest fapt contribuie la distanţarea lor de la locurile de muncă atractive, de la venituri mari, oportunităţi de educaţie, precum şi de la „reţelele” sociale ale comunităţii. Ele au un acces limitat la organele de putere sau de decizie, astfel încât se simt neputincioşi şi incapabili în controlul deciziilor care le afectează vieţile lor zi de zi.
Prin urmare, excluziunea socială afectează atât calitatea vieţii oamenilor, cât şi echitatea şi coeziunea societăţii în întregime, iar dimensiunile acesteia sunt interdependente ceea ce în consecinţă aprofundează marginalizarea8 .
Definiţiile sărăciei şi excluziunii sociale confirmă presupunerea interdependenţei dintre aceste două concepte. Astfel, atât sărăcia poate să condiţioneze starea de excluziune socială, cât şi excluziunea socială poate fi o sursă majoră a sărăciei.
Definirea excluziunii sociale şi a sărăciei presupune legătura acestora şi cu conceptele de marginalizare, vulnerabilitate, deprivare multiplă, coeziune socială.
Marginalizarea – reprezintă o poziţie socială periferică, de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice, educaţionale şi de comunicare ale societăţii.
Dostları ilə paylaş: |
