Outline of research on social inclusion in moldova

3.2. Excluziunea ca un produs al economiei în tranziţie

De la tranziţie la creşterea economică

Dupa căderea URSS şi declararea în 1991 a independenţei republicii, a început perioada de trecere de la economia planificată la cea de piaţă, de la o societate uniformă, bazată pe principii egalitare spre o societate cu un grad sporit de diferenţiere socială. În acest proces de tranziţie Republica Moldova a parcurs mai multe etape de dezvoltare.

Prima etapa, până în 1999, este considerată ca fiind perioada incipientă de formare a statalităţii în spaţiul post-sovietic. Începând cu 1991 au fost efectuate un şir de reforme economice şi sociale, una din principalele fiind liberalizarea preţurilor şi a comerţului. Dificultăţile din primii ani de tranziţie au fost exacerbate de dezmembrarea teritorială a ţării şi auto-proclamarea regiunii de pe malul stâng al râului Nistru ca Republica Moldovenească Transnistria. Această separare a creat atât presiuni politice între aceste două regiuni şi ţările implicate în soluţionarea conflictului transnistrean, cât şi pierderi economice importante. Istoric, în Transnistria a fost situată o mare parte a industriei ţării, inclusiv uzina metalurgică, de ciment, centrală electrică, fabricile de textile, încălţăminte, conserve, coniac, etc. De menţionat, că în 1990 Transnistria a generat 40% din producţia economiei, inclusiv 33% din producţia industrială, şi 90% din producţia sectorului energetic. Separarea Transnistriei a fost însoţită de un conflict armat, declanşat în 1992, în rezultatul căruia republica a pierdut controlul asupra celor mai profitabile întreprinderi industriale. Astfel, singura cale de ieşire din această situaţie critică pentru Moldova a devenit sectorul agricol, care în perioada respectivă concentra peste jumătate din forţa de muncă din economie.

Reformele au continuat prin introducerea, în 1993, a monedei naţionale (leul moldovenesc), cu sprijinul Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale a început procesul de privatizare în masă a întreprinderilor de stat.

Însă lipsa tehnologiilor avansate, pierderea pieţelor tradiţionale de desfacere a producţiei agricole împreună cu dependenţa de importul resurselor energetice din afara ţării, ale căror preţuri au crescut considerabil, au condus la un colaps economic al Republicii Moldova. Eşecul privatizării pe baza bonurilor patrimoniale, falimentul unui număr esenţial de întreprinderi, precum şi deficienţele programului de privatizare a terenurilor agricole, inclusiv fragmentarea excesivă a acestora, au subminat şi mai mult tranziţia către o economie de piaţă.

În această perioadă s-a înregistrat o creştere esenţială a sărăciei. Economia ţării nu genera suficiente resurse pentru susţinerea grupurilor vulnerabile a populaţiei; datoria internă şi externă a statului a înregistrat o creştere considerabilă. Astfel, numai în perioada 1992-1998, datoria externă de stat a crescut de la 17.2 milioane la 1.45 miliarde dolari SUA. Datoriile interne de asemenea au crescut de la 105 milioane la 1.5 miliarde lei moldoveneşti. În 1992 PIB reprezenta doar 58.6% din valoarea acestuia în 1990, iar rata inflaţiei la sfârşitul anilor 1992 şi 1993 a atins nivelul de 1,670% şi 2,777%, respectiv⁴⁰.

Figura 3.1. Dinamica produsului intern brut

Sursa: BNS

Către anul 1997, eforturile Guvernului şi politicile promovate, s-au soldat cu un început de recuperare economică, datorită creşterii modeste a producţiei industriale a tării. Produsul intern brut a înregistrat o dinamică pozitivă - 101,6% (figura 3.1). Către perioada respectivă a fost restructurat şi consolidat sectorul bancar, a fost finalizat procesul de privatizare, au fost stabilite bazele de promovare a reformei agricole.

Însă în pofida acestor rezultate pozitive, în 1998 situaţia economică s-a agravat ca urmare a crizei financiare regionale şi a default-ul din Rusia, principalul partener comercial al Moldovei.

A urmat blocajul exportului producţiei agricole şi industriale moldoveneşti, moneda naţională s-a prăbuşit, a crescut inflaţia (figura 3.2).

Figura 3.2. Dinamica indicatorilor inflaţiei

Sursa: BNS

Anii 1998-1999 sunt marcaţi de criza economică acută, care a condus la pierderea locurilor de muncă, apariţia şomajului, ceia ce a rezultat în sărăcie şi inegalitate între persoane şi grupuri de persoane, diferenţe în dezvoltare între mediile de reşedinţă, etc. Conform datele cercetărilor în domeniu, circa 73% din populaţia ţării se afla în sărăcie⁴¹.

A doua etapă de tranziţie se consideră începând cu anul 2000, când economia ţării a înregistrat o tendinţă ascendentă şi stabilă, care s-a soldat cu o creştere cumulată a PIB-ului real de 62,9% către anul 2008. Creşterea economică în această perioadă a fost generată, printre alţi factori, şi de o serie de reforme, inclusiv judiciare, ale administraţiei publice, fiscale şi de reglementare, care au condus la creşterea investiţiilor străine directe. În această perioada, către 2008, în termeni nominali, salariul mediu lunar în Moldova a crescut cu aproximativ cinci ori, iar pensia medie lunară de peste şase ori, însă, în termeni reali, şi salariul mediu şi nivelurile de pensii au scăzut comparativ cu anul 1990 cu 28% şi 63%, respectiv.

Perioada de tranziţie a influenţat semnificativ structura PIB cu o creştere rapidă a intrărilor din comerţ şi transport, şi o descendenţă pronunţată a veniturilor din agricultură şi industrie (figura 3.3.).

Figura 3.3. Aportul la PIB în dinamică, pe activităţi economice

Sursa: BNS

Dezvoltarea lentă a sectoarelor agricole şi industriale, în special în ultimii doi ani, a fost cauzată de condiţiile climatice nefavorabile şi relaţiile comerciale tensionate cu unele ţări partenere, în special în Federaţia Rusă, care a impus un embargo asupra importurilor de vin din Moldova în 2007. Astfel, de o productivitate scăzută şi venituri mici a fost caracterizat atît sectorul agricol, cît şi cel industrial care, în Moldova, este reprezentat în majoritate de industria prelucrătoare, de asemenea extrem de vulnerabilă la factorii externi. Aceste circumstanţe a impus populaţia să emigreze sau să dezvolte alte tipuri de activităţi cu un venit stabil şi imediat.

Circa un sfert din populaţia activă a părăsit ţara în căutarea locurilor de muncă mai bine plătite. Remitenţele, în comun cu creşterea salariilor şi pensiilor, au condus la o reducere a sărăciei absolute către anul 2005 cu peste 40 puncte procentuale⁴². Deşi migraţia şi remitenţele au influienţat pozitiv nivelul de bunăstare a populaţiei şi au contribuit esenţial la reducerea sărăciei, în acelaşi timp au condus la o serie de efecte adverse, atît economice cît şi sociale.
Efectele crizei economice mondiale

Criza financiară şi economică mondială care a afectat dramatic ţările vecine nu a avut o influenţă serioasă în 2008 asupra situaţiei social-economice în Moldova. Datorită eforturilor depuse de Guvern şi BNM pentru a menţine economia şi pentru a asigura o monedă puternică înainte de alegerile parlamentare, conform datelor statisticii oficiale indicatorii macroeconomici au demonstrat performanţe pozitive. Astfel la finele anului 2008 produsul intern brut a crescut faţă de anul precedent cu 7,2%, exporturile şi importurile au crescut cu 18,6% şi 32,8%, respectiv. Investiţiile străine directe au crescut de 1,4 ori, iar moneda naţională a înregistrat rate medii anuale de schimb respectiv faţă de Euro şi dolar SUA cu 8% şi 15% mai mici în comparaţie cu anul precedent (figura 3.2).

Spre finele anului 2008, începutul anului 2009 s-a conturat un declin evident în economia tării. Astfel, PIB-ul în ianuarie-iunie 2009 a fost în scădere, în termeni reali, constituind 92,2% faţă de perioada respectivă a anului 2008⁴³. De menţionat, ca declinul producţiei industriale este mai mare (75,2%) în comparare cu alte sectoare. S-a înregistrat o reducere a volumului producţiei sectorului construcţiilor, care a înregistrat o scadere de 26,8% faţă de aceiaşi perioadă a anului precedent.

De asemenea, s-au redus esenţial în comparaţie cu perioada respectivă precedentă atît importurile cît şi exporturile, ambele înregistrînd un declin destul de pronunţat şi continuînd să scadă în fiecare lună (Figura 3.4.).

Figura 3.4. Dinamica lunară a exportului/importului în 2009 în raport cu perioada respectivă a anului precedent

Sursa: BNS

Conform cercetărilor analitice efectuate, criza a afectat serios economia ţării. De către cercetători au fost analizate şi evidenţiate principalele canale de pătrundere a efectelor crizei financiare şi economice în Moldova, fiind menţionate ca unele de bază următoarele: (i) remitenţele tot mai scăzute, în consecinţă declinul cererii interne şi externe, (i) reducerea intrărilor de investiţii străine directe, care concomitent reduc şansele de locuri de muncă şi contribuie la creşterea şomajului, care se aprofundează şi mai mult de întoarcerea în ţară a emigranţilor şi (iii) diminuarea transferurilor guvernamentale către bugetele locale⁴⁴.

Principalele efecte care pot fi menţionate:

• 
  sistarea activităţilor întreprinderilor, în special a celor mici;
  
• 
  reducerea locurilor de muncă, micşorarea zilei şi săptămînii de muncă, respectiv cu reducerea remunerării;
  
• 
  reducerea defalcărilor în bugetul de stat
  
• 
  creşterea presiunii asupra bugetului asigurărilor sociale de stat (BASS)
  
• 
  micşorarea veniturilor populaţiei, a puterii de cumpărare;
  
• 
  creşterea numărului şomerilor, a persoanelor neangajate, în special a celor cu nivel de instruire scăzut; - în 2008 numărul angajaţilor în economie s-a redus faţă de 2007 cu 3.1 mii persoane, ceia ce constituie 0,5%
  
• 
  efectele migraţiei, angajarea la muncă prost remunerată/necalificată peste hotare
  
• 
  reducerea remitenţelor,
  
• 
  precum şi alte efecte care pot fi în general adverse în contextul situaţiei în ansamblu.
  

Implicările social-economice în perioada de tranziţie, evaluarea efectelor acestora asupra situaţiei economice din republică în ansamblu şi a grupurilor populaţiei în particular, permit determinarea unui şir de factori care au influenţat şi continuă sa influenţeze nivelul de trai în societatea moldovenească, contribuind într-un mod sau altul la excluziunea socială a grupurilor vulnerabile. Aceşti factori au generat anumite rezultate, impactul acestora fiind fenomenul excluderii sociale, care implică marginalizarea şi/sau automarginalizarea persoanelor de la forţa de muncă, bunuri şi servicii, inclusiv educaţie, sănătate, etc. Rezultatele produc alte efecte, care la rândul lor de asemenea se manifestă prin influenţa asupra dezvoltării societăţii şi generării unor fenomene sociale într-un domeniu sau altul.
Tabelul 3.1.

Excluziunea economică: factori şi rezultate ale perioadei de tranziţie

Factori	Rezultate
Privatizarea întreprinderilor industriale în baza bonurilor patrimoniale	Falimentul întreprinderilor industriale Reducerea posibilităţilor de angajare
Dezmembrarea teritorială	Importul resurselor energetice Importul producţiei industriale, a materialelor de construcţie
Importul resurselor energetice	Dependenţă economică Costuri înalte de întreţinere a locuinţei Reducerea accesului la bunuri şi servicii Cheltuieli exagerate de producere a producţiei agricole
Reforma sectorului agricol, fragmentarea excesivă a terenurilor agricole	Ineficienţa sectorului agricol Terenuri agricole neprelucrate Venituri reduse Muncă necalificată, prost remunerată
Prevalenţa importului asupra exportului	Pierderea pieţelor de desfacere a producţiei autohtone Venituri reduse
Pierderea pieţelor de desfacere a producţiei autohtone	Venituri reduse Acces limitat la bunuri durabile Acces redus la educaţie şi sănătate
Reforma administrativă	Pierderea locurilor de muncă Venituri reduse