Outline of research on social inclusion in moldova



Yüklə 1,51 Mb.
səhifə8/25
tarix31.10.2017
ölçüsü1,51 Mb.
#23134
1   ...   4   5   6   7   8   9   10   11   ...   25
Astfel seceta din anul 2007, care a afectat peste 50% din suprafaţa totală cultivată60, a influenţat consumul populaţiei din mediul rural, dependent de producţia proprie şi de veniturile din agricultură.

Conform datelor statisticii oficiale volumul producţiei vegetale în 2007 a constituit doar 66,4% din volumul producţiei anului 2006 (Figura 3.14).

Se consideră că aceasta a avut o influienţă majoră şi asupra volumul producţiei animaliere din anul următor (2008), care a înregistrat o descreştere semnificativă (81,1% faţă de 2007). Conform Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare insuficienţa cantităţilor necesare de produse agricole a fost estimată să fie simţită pentru circa 45% din populaţie în 2008. Datele CBGC denotă că în 2008 gospodăriile pentru care sursa principală de venit era activitatea pe cont propriu în sectorul agricol se confruntau cu cel mai înalt risc al sărăciei absolute (36,9%).

Inundaţiile din vara anului 2008 de asemenea au avut un impact negativ pronunţat asupra populaţiei localităţilor respective, provocînd mari pagube materiale economiei ţării. Conform estimărilor pierderile au constituit peste 120 milioane dolari SUA61. După proporţii şi prejudiciile aduse inundaţia din iulie - august 2008 a depăşit considerabil pe cele precedente. În cele 22 de raioane din lunca rîurilor Nistru şi Prut, în urma inundaţiilor au fost distruse case, drumuri, terenuri agricole, au fost afectate fîntînile, sistemele de colectare a apelor menagere. În total pe ţară au fost inundate peste 1100 de case, evacuate circa 8000 persoane. Au fost inundate circa 8500 ha de terenuri agricole, inclusiv 4980 ha de păşune. S-au înecat peste 3000 de animale. În acest scop sînt direcţionate surse interne, dar şi externe pentru a contribui la reducerea efectelor inundaţiilor.

Şocurile climaterice au un efect negativ dublu, afectînd considerabil comunităţile în întregime prin deteriorarea infrastructurii, care rezultă în presiune asupra bugetului local, dar în special au o influenţă nefastă asupra gospodăriilor de fermieri, pentru care lotul de teren agricol este unica sursă de existenţă şi, pentru o mare parte din ei, unicul bun de preţ de care dispun. În aceste cazuri unele gospodării încearcă să depăşească situaţia creată prin vînzarea pămîntului, fapt ce contribuie şi mai mult la intensificarea proceselor migratorii interne (de la sat la oraş), şi externe.

Impactul negativ al şocurilor climaterice se pronunţă în timp. Astfel datele CBGC 2008 înregistrează o creştere a sărăciei în mediul rural de 3,3 puncte procentuale faţă de anul 2007, versus diminuării acesteia atît în oraşele mari cît şi în cele mici (Tabelul 3.7).



Tabelul 3.7. Dinamica sărăciei absolute, 2006-2008




Rata sărăciei absolute, %

2006

2007

2008

Total populaţie

30,2

25,8

26,4

inclusiv:










Mediul urban

24,8

18,4

15,2

Oraşe mari

20,6

14,0

10,9

Oraşe mici

30,1

23,8

21,2

Mediul rural

34,1

31,3

34,6

Sursa: BNS

Experţii afirmă că, creşterea sărăciei în 2008 în mediul rural poate fi atribuită în careva măsură atît efectelor secetei din 2007, explicată în acelaşi timp prin reducerea veniturilor provenite din activitatea agricolă, cît şi a inundaţiilor din 2008.

Astfel se presupune că unul dintre factorii importanţi care a influenţat evoluţia ascendentă a sărăciei în mediul rural în anul 2008 a fost epuizarea stocurilor de producţie vegetală către finele anului 200762. Un alt factor care a influenţat nivelul de trai al populaţiei de la sate a fost diminuarea veniturilor obţinute din comercializarea producţiei agricole, ca rezultat a micşorării preţurilor. Datele statistice denotă că pe parcursul anului 2008 preţurile la fructe s-au micşorat cu 10%, iar la legume cu 25%. Aceste presupuneri sînt confirmate prin faptul, că cele mai înalte rate ale sărăciei au fost înregistrate pentru angajaţii în sectorul agricol (42,8%) şi lucrătorii pe cont propriu în agricultură (36,9%).

Deosebit de afectate în aceste situaţii sînt grupurile vulnerabile ale poplaţiei, îndeosebi familiile cu mulţi copii, vîrstnicii, persoanele cu disabilităţi care necesită suport considerabil din exteriorul gospodăriei pentru diminuarea efectelor negative în acest context.

Factorii externi. Creşterea preţurilor la gas, combustibil, electricitate; restricţiile asupra exportului producţiei agricole; creşterea importurilor – aceştea sînt factorii externi, înregistraţi în ultimii ani, care au avut un impact negativ destul de pronunţat asupra nivelului de trai al populaţie în Moldova.

În anul 2008 s-au înregsitrat majorări semnificative a tarifelor la serviciile prestate populaţiei, acestea fiind condiţionate de creşterea preţului de cumpărare a gazului şi energiei electrice din Rusia şi Ucraina.



Astfel au crescut tarifele la serviciile comunal-locative - cu 29,2%, de transport - cu 20,1%, alimentaţie publică – cu 15,9%, sănătate – cu 8,8% (Figura 3.15). Majorarea tarifelor la serviciile comunal-locative au fost influienţate de creşterile esenţiale înregistrate ale acestora pentru încălzire centralizată - 75,9%, aprovizionare cu apă şi canalizare – cu 57,1%.

Figura 3.15. Indicii preţurilor de consum la serviciile prestate populaţiei (decembrie anul precedent = 100)





Sursa: http://www.statistica.md/public/files/serii_de_timp/preturi/IPC/i_04_IPC_services_2000_2007.xls
Analiza evoluţiei cheltuiellor de consum ale populaţiei, chiar şi în termeni reali, demonstrează o dependenţă direct proporţională cu evoluţia preţurilor. Gospodăriile au redus cheltuielile pentru produse alimentare, băuturi nealcoolice şi alcoolice, tutun, alimentaţie publică, majorînd cele de menţinere a locuinţei, pentru sănătate, comunicaţii şi educaţie (Tabelul 3.8).

Tabelul 3.8. Structura cheltuielilor de consum ale gospodăriilor, %




2007

2008

Diferenţa




Total

Total

Total

Total

100.0

100.0

 

produse alimentare şi băuturi nealcoolice

43.8

40.2

-3.6

băuturi alcoolice, tutun

2.5

1.9

-0.6

îmbrăcăminte şi încălţăminte

12.0

12.7

0.7

locuinţe şi comodităţi

13.5

16.3

2.8

dotarea locuinţei

4.8

4.8

0.0

sănătate

5.4

5.6

0.2

transport

4.9

4.9

0.0

servicii de comunicaţie

4.2

4.9

0.7

agrement

2.1

2.1

0.0

învăţămînt

0.4

0.4

0.0

hotel, restaurant, cantină

2.5

2.3

-0.2

alte bunuri şi servicii

3.8

3.9

0.1

Realocarea surselor de la alimentare la menţinerea locuinţei, sănătate şi comunicaţii sunt strict necesare pentru gospodăriile casnice datorită creşterii preţurilor acestor categorii de servicii. Datele privind analiza sărăciei în Moldova denotă că fiind impuse să cheltuie mai mult pentru achitarea serviciilor menţionate gospodăriile casnice şi-au limitat cheltuielile pentru consumul alimentar, orientîndu-şi consumul spre produse mai ieftine. De menţionat că aproape toate gospodăriile cercetate au declarat că s-au confruntat cu probleme la achitarea energiei electrice, agentului termic, gazelor naturale, rata acestora a înregistrat o creştere considerabilă în 2008 faţă de anii precedenţi. Creşterea preţurilor la serviciile respective, poate conduce la agravarea situaţiei gospodăriilor cu venituri reduse, provenite din activităţi conexe sectorului agricol, care sînt cele mai vulnerabile la astfel de şocuri economice.

Astfel preţurile înalte la resursele energetice, combinate cu lipsa posibilităţilor de comercializare a producţiei agricole rezultă în reducerea veniturilor grupurilor expuse vulnerabilităţii economice, conduc la creşterea riscului sărăciei în special a grupurilor populaţiei dependente de acestea.

De menţionat că 2/3 din volumul total al producţiei agricole din republică provine din gospodăriile ţărăneşti, de fermier şi din gospodăriile populaţiei (Figura 3.16).


Figura 3.16. Structura producţiei agricole, pe categorii de gospodării (în procente faţă de volumul total al producţiei)



Sursa: BNS
Astfel, restricţiile impuse în ultimii ani la importul producţiei agricole din Moldova de către ţările din regiune au înfluenţat în mare măsură economia ţării, dar povara acestora s-a simţit deosebit de pronunţat de către grupurile populaţiei care practică activităţi agricole, acestea fiind cele mai vulnerabile în acest sens.

Lipsa posibilităţilor de realizare a producţiei agricole, conduc la pierderi esenţiale în acest sens. Fiind nevoit să se limiteze în mare măsură la piaţa internă gospodăriile respective dispun de posibilităţi reduse de a obţine veniturile necesare pentru a-şi acoperi cheltuielile de producere şi a-şi asigura în continuare posibilităţile de extindere şi dezvoltare a activităţii.



Deprivarea comunitară. Mediul de reşedinţă este un factor destul de important în contextul analizei vulnerabilităţii privind excluderea socială a populaţiei. Analiza sărăciei în Moldova a demonstrat o incidenţă deosebită a fenomenului în mediul rural. Colapsul întreprinderilor industriale şi eşecul reformelor în sectorul agricol a avut un impact pronunţat negativ asupra populaţiei de la sate. Decalajul în dezvoltarea economică şi a bunăstării sociale din mediul rural faţă de populaţia urbană continuă sa fie semnificativă. Zonele rurale sunt în mare parte dependente de sectorul agricol, care nu asigură venituri suficiente pentru a satisface necesităţile de bază. Remitenţele care în mare măsură completează lipsa veniturilor în mare parte sînt utilizate pentru consum. Criza economică şi efectul său potenţial negativ asupra migraţiei şi remitenţelor, va creşte şi mai mult discrepanţa dintre zonele rurale şi urbane.

Accesul limitat al populaţiei la facilităţi şi servicii în contextul accesului din punct de vedere a infrastructurii, geografic, poate datora faptului că întreaga comunitate, localitate este expusă riscului de a fi marginalizată. Îndeosebi este afectată de sărăcie populaţia din satele mici, cu o infrastructură slab dezvoltată, cu viaţa economică dominată de agricultură. Accesul redus la locuri de munca, veniturile mici, preponderent din activitatea agricolă, accesul limitat la bunuri şi servicii, infrastructură slab dezvoltată, reprezintă dezavantaje esenţiale îndeosebi pentru grupurile social vulnerabile din localităţile respective.



Reieşind din necesitatea de a înţelege mai profund cauzele care provoacă sărăcia în mediul rural al ţării, dar şi din necesitatea stringentă de date la nivelele local şi raional pentru elaborarea şi direcţionarea adecvată a politicilor de reducere a sărăciei şi de creştere economică, Ministerul Economiei a elaborat Indicele de deprivare a ariilor mici (IDAM).

Indicele respectiv este unul agregat şi oferă informaţie cu privire la distribuirea geografică a deprivării relative într-o serie de domenii, fiecare reprezentînd un aspect aparte al deprivării rurale, acestea fiind: deprivarea după venituri, deprivarea economică, deprivarea demografică, deprivarea asistenţei medicale, deprivarea educaţională, deprivarea condiţiilor de trai şi deprivarea geografică.



Sursa: Ministerul Economiei63

Zonele rurale sînt dezavantajate în ceea ce priveşte accesul la utilităţile publice şi confortul locuinţei, precum şi la serviciile de educaţie şi sănătate.

Conform IDAM, majoritatea satelor şi comunelor sărace din punct de vedere al accesului limitat la surse de venit, condiţii de viaţă nesatisfăcătoare, infrastructură slab dezvoltată sunt concentrate în centrul republicii (Figura 3.17).



Figura 3.17. Indicele de deprivare al ariilor mici, dezagregat pe raioane




Sursa: Ministerul Economiei

De menţionat, că comunităţile rurale ale municipiului Chişinău sunt printre cele mai sărace în acest context, toate 12 comunităţi se plasează în 20% dintre cele mai deprivate comunităţi. S-ar putea crede că comunităţile locale limitrofe capitalei ar beneficia de dezvoltarea economică a acesteia. Însă apropierea de capitală are şi anumite dezavantaje. Fiind un centru esenţial de absorbţie a investiţiilor, concentrare a forţelor de producţie, inclusiv a micului business, aceşti factori conduc la crearea unor tendinţe de descreştere a potenţialului economic în comunităţile respective. O mare parte din populaţia aptă de muncă a localităţilor din apropierea capitalei lucrează la înteprinderile din oraş, astfel lipsind bugetele locale de veniturile potenţiale, care ar putea fi direcţionate spre dezvoltarea infrastructurii social-economice, în acelaşi timp exercitînd presiuni esenţiale prin solicitarea alocaţiilor şi ajutoarelor din sursele acestora.

Indicele de deprivare multiplă IDAM demonstrează că există diferenţe mari în nivelele deprivării atît între raioane cît şi în cadul acestora (Figura 3.17).




Figura 3.17. Deprivarea multiplă a localităţilor rurale pe raioane, 2007



Sursa: MEC
Se observă că majoritatea raioanelor au comunităţi amplasate conform indicelui respectiv la capetele distribuţiei. De exempu, în Găgăuzia, care este unul din cele mai prospere raioane, există localităţi cu un grad relativ înalt al deprivării (rangul 175). Cea mai mare variaţie este observată între localităţile rurale din Ştefan Vodă, Chişinău şi Cimişlia (peste 800 puncte). În medie, cele mai deprivate localităţi rurale se află în raioanele Nisporeni, Străşeni, Teleneşti, Cantemir, Hînceşti. Totodată se observă, că raioanele care sînt, în medie, cele mai deprivate şi includ comunităţile cu cea mai înaltă deprivare. În Străşeni, Călăraşi şi Nisporeni se află cele mai deprivate comunităţi rurale ale Republicii Moldova (respectiv, rangul 1, 2, 3). Cele mai prospere localităţi săteşti se află în Găgăuzia şi Taraclia (respectiv, rangul 843 şi 842).

Pentru a compara gradul de deprivare la nivel de raion, au fost calculate rangurile medii ponderate ale raioanelor. Drept pondere a fost utilizat numărul populaţiei prezente din primărie. Conform rezultatelor obţinute, Nisporeni este cel mai deprivat raion. Rangul mediu ponderat al comunităţlor rurale în acest raion este 207. Din 84 cele mai deprivate comunităţi rurale, 10 se află în Nisporeni, în acestea locuieşte 44,2% din populaţia raionului.



Aspectele regionale. În Moldova există un anumit decalaj între nivelul de dezvoltare ale regiunilor64 republicii. Mai dezvoltată este regiunea Nord, iar cea mai puţin dezvoltată este partea de Sud a republicii, înregistrând cel mai mic volum al producţiei industriale pe cap de locuitor, cel mai scăzut nivel al investiţiilor în capital fix, cel mai mic număr al întreprinderilor de raportare. Însă din ce ţine de factorii demografici şi de infrastructură, mai puţin dezvoltată este regiunea Centu, cu cel mai scăzut grad de urbanizare şi cele mai mică acoperire în ceea ce priveşte aprovizionarea cu apă şi sisteme de canalizare.

Comparaţie de regiuni a relevat faptul că salariul mediu lunar în municipiul Chişinău, în 2007 a fost de 40-50% mai mare decât în Nord, Centru, Sud şi UTA Găgăuzia regiuni, şi a depăşit media ţării salariu lunar cu 30%. În acelaşi timp, salariul mediu lunar în Nord, Centru, Sud şi UTA Găgăuzia regiunilor a fost 81.3%, 74.6%, 68,6% şi 68,8%, respectiv, de media ţării, salariul lunar. Rata şomajului în centru, sud şi UTA Găgăuzia a fost regiunile de circa 1,5 ori mai mare decât în regiunea de Nord şi de 2-3 ori mai mare decât în municipiul Chişinău.

Cea mai înaltă rată a sărăciei în 2008 (35,2%) şi cea mai mare creştere a acesteia faţă de 2007 (4.7 p.p.) s-a înregistrat în regiunea de Sud a ţării (Figura 3.18), dar cu cele mai mari dificultăţi în ceia ce priveşte accesul la utilităţi se confruntă mun. Chişinău, urmat de partea de Nord a republicii.


Figura 3.18. Sărăcia în dependenţă de regiuni geografice, 2008



Sursa: BNS
Aproape 2/3 din populaţia regiunilor respective nu-şi pot permite încălzire suficientă în timpul sezonului rece al anului.

Cea mai mare pondere a gospodăriilor care întîmpină dificultăţi la plata utilităţilor de asemenea este înregistrată în Chişinău (56,1%). În acelaşi timp de menţionat că rata sărăciei este de aproape 3 ori mai mică decît media pe ţară, constituind 8,5%. În comparaţie cu alte regiuni ale ţării, municipiul Chişinău dispune de factori de producere şi elemente de infrastructură necesare pentru atragerea investiţiilor şi dezvoltarea social-economică, oferind astfel popualţiei posibilităţi de obţinere a veniturilor necesare pentru depăşirea stării de sărăcie.

Alţi indicatori care caracterizează vulnerabilitatea economică a populaţiei de asemenea înregistrează discrepanţe esenţiale.


Figura 3.18. Accesul la piaţa muncii pe regiuni geografice, 2008



Sursa: BNS
Astfel, accesul la piaţa muncii este diferită pe regiuni geografice (Figura 3.18).

Cea mai mare rată de activitate este observată în Chişinău, urmat de regiunea Centru. La nordul republicii ponderea lucrătorlor ocupaţi în sectorul informal este deosebit de înaltă, constituind circa 41% din totalul populaţiei ocupate. În partea de Sud este înregistrată cea mai mare rată a şomajului, de asemenea şi cea mai mare pondere a populaţiei care lucrează peste hotare. Astfel, din regiunea de Sud a republicii circa 36% din populaţia activă este plecată la muncă în afara ţării (pentru comparare media pe republică constituie 23,8%).

Regiunea este cu atît mai săracă cu cît are o pondere mai ridicată a populaţiei rurale, îndeosebi în cazul cînd are în componenţă sate mici, periferice (cu infrastructură slab dezvoltată, departe de oraşe, de un drum naţional, de piaţa de desfacere, de centrul raional), acestea fiind considerabil mai sărace decît satele mari şi centrele raionale.

Conform indicelui de deprivare a ariilor mici IDAM cele mai sărace comunităţi rurale sînt în regiunea de dezvoltare CENTRU, urmată de NORD-ul republicii (Figura 3.18).




Figura 3.18. Regiunile de dezvoltare conform IDAM



Sursa: Ministerul Economiei
Cea mai prosperă regiune conform deprivarea multiplă pare a fi UTAG, această regiune înregistrînd o dezvoltare mai pronunţată pe majoritatea domeniilor studiate. Datele privind deprivarea comunitară au un rol extrem de important în procesul de elaborare a politicilor sociale şi economice promovate de către factorii de decizie la nivel central şi local, în procesul de promovare a politicilor de dezvoltare regională. De menţionat că marea majoritate a problemelor identificate la nivel regional sînt generate de dificultăţile întîmpinate de autorităţile administraţiei publice locale în ceea ce ţine de determinarea priorităţilor de dezvoltare a fiecărei localităţi în parte.

În acest context, IDAM oferă posibilitatea de a determina direcţiile de dezvoltare şi de prioritizare a acestora, de alocare eficientă a resurselor financiare.




Yüklə 1,51 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   4   5   6   7   8   9   10   11   ...   25




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin