Outline of research on social inclusion in moldova

3.6. Politici orientate spre promvarea incluziunii economice

Rezultatele analizei realizate de Comisia Europeană asupra Rapoartelor Naţionale, elaborate de Statele Membre în 2006 au determinat drept una din principalele provocări fiind promovarea măsurilor active incluzive în vederea integrării pe piaţa muncii a grupurilor dezavantajate. În acest context prioritare trebuie sa fie actiunile orientate spre inregistrarea cresterii economice durabile şi crearea de noi locuri de munca. Aceasta implică nu numai promovarea ocupării forţei de muncă prin crearea locurilor noi de muncă în general, dar şi îmbunătăţirea calităţii ocupării, asigurarea securităţii sociale, integrarea în muncă a persoanelor care, din diverse motive, nu au loc de muncă, dezvoltarea resurselor umane în scopul asigurării unui nivel corespunzător şi durabil al ocupării forţei de muncă.

Politici inclusive promovate de stat

Copii şi tineret. Problemele copiilor, aflaţi în situaţii deosebit de dificile, au fost abordate în contextul politicii Guvernului orientate spre reducerea ratelor de instituţionalizare prin trecerea la forme alternative la nivel comunitar, orientate spre menţinerea copiilor în familie sau instituţii tip familial⁶⁸. Asigurarea şi respectarea dreptului copilului de a creşte în mediul familial este abordată complex în Strategia naţională şi Planul naţional privind reforma sistemului rezidenţial de îngrijire a copilului pe anii 2007 – 2012⁶⁹. Astfel, se creează case de copii de tip familial, se introduce în localităţi unitatea de lucrător social, se creează condiţii pentru ca copiii din internate să poată frecventa şcoala din comunitate etc. În rezultat se preconizează ca aceste măsuri să contribuie la prevenirea instituţionalizării, la reintegrarea copiilor în familii biologice şi lărgite, cît şi în utilizarea mai eficientă a finanţelor publice. În acelaşi timp, Guvernul acordă o mare atenţie soluţionării problemelor tineretului şi extinderii serviciilor pentru tineret, deoarece şomajului în rîndul acestora este în continuă creştere. Cu toate că anul 2008 a fost declarat prin decret prezidenţial “An al tineretului”⁷⁰, iar in acest sens a fost aprobat şi un Programul de acţiuni consacrate Anului Tineretului⁷¹, efectul acestuia a fost nesemnificativ din motivul prezenţei măsurilor cu caracter declarativ şi finanţării modeste. În scopul promovării în continuare a politicilor în acest domeniu a fost elaborată şi aprobată Strategia naţională pentru tineret pe anii 2009-2013⁷², obiectivele generale ale acesteia vizînd de: asigurarea accesului tinerilor la educaţie şi informare; dezvoltarea serviciilor de sănătate şi protecţie socială; asigurarea oportunităţilor economice pentru tineri; participarea tinerilor la viaţa publică şi promovarea cetăţeniei active; consolidarea capacităţilor instituţionale în domeniul tineretului. Creşterea calităţii vieţii tinerilor prin crearea de condiţii necesare educaţiei, dezvoltării, participării şi integrării social-economice a acestora sînt rezultatele aşteptate în contextul implementării strategiei menţionate.

Ocuparea forţei de muncă. Amplificarea proceselor migratorii a motivat Guvernul să acorde o atenţie sporită politicilor de pe piaţa forţei de muncă. În conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.1332 din 22.11.2006, ministerele şi autorităţile administrative centrale vor crea în unităţile subordonate 300 mii de locuri noi de muncă către anul 2009⁷³. A fost elaborată Strategia Naţională privind Politicile de Ocupare a Forţei de Muncă în Republica Moldova pe anii 2007-2015⁷⁴. Realizarea obiectivelor prezentei strategii va contribui la creşterea nivelului de ocupare, lichidarea dezechilibrelor de pe piaţa forţei de muncă, reducerea şomajului şi creşterea numărului de noi locuri de muncă, dezvoltarea potenţialului uman prin reformarea sistemului de calificare, recalificare şi creştere a mobilităţii forţei de muncă. Astfel, au fost create locuri noi de muncă, organizate tîrguri ale locurilor de muncă, ameliorate serviciile şi instruirea şomerilor, în special a reprezentanţilor grupurilor socialmente vulnerabile şi persoanelor din zonele rurale. Deşi rata şomajului calculată conform metodologiei Biroului Internaţional al Muncii s-a redus de la 7,3% în 2005 până la 4,0% în 2008 [23], în condiţiile unei emigrări masive, aceste cifre nu reflectă situaţia reală pe piaţă forţei de muncă. Nivelul scăzut al salariilor nu conferă atractivitate locurilor de muncă din ţară, favorizând în continuare exodul forţei de muncă. În condiţiile crizei economice globale preferinţele sînt acordate unui loc de muncă de o calificare mai joasă în afara ţării.

Salarizarea. În 2007 Guvernul a iniţiat implementarea unui sistem nou de salarizare în sectorul bugetar, care a asigurat o creştere reală a veniturilor angajaţilor. În rezultatul realizării primei etape de implementare au fost majorate cu 40% salariile de funcţie pentru cadrele didactice, cu 20-80% salariile angajaţilor din celelalte ramuri bugetare, cu 30% salariile funcţionarilor publici. Un şir de modificări privind sistemul de salarizare în sectorul bugetar au fost realizate şi în 2008. Astfel, în anul 2008 salariul mediu lunar al unui lucrător din economia naţională a constituit 2529 lei şi s-a majorat faţă de anul 2007 cu 22,6%. Salariul real a crescut cu 9 %. În sfera bugetară salariul mediu a crescut cu 21 % constituind 1959 lei. A sporit nivelul garanţiilor minime de stat de salarizare în economie, prin perfecţionarea sistemului tarifar. Cu toate acestea, posibilităţile existente de motivare a muncii nu stimulează forţa de muncă, nivelul salarizării în majoritatea sectoarelor economiei rămînînd la o cotă redusă, ceea ce nu reprezintă o garanţie pentru o viaţă în afara sărăciei.

Agricultură. După cum s-a menţionat, riscul sărăciei este deosebit de înalt pentru fermieri şi angajaţii în agricultură. Acest fapt este explicat în mare parte de vulnerabilitatea excesivă a sectorului agrar faţă de factorilor climaterici, dezvoltarea lentă şi instabilă a sectorului privat din agricultură, simplificarea structurii de producţie în sectorul agrar, creşterea volumului importului produselor agroalimentare, creditare insuficientă. In scopul diminuării efectelor acestor factori au fost elaborate şi puse în aplicare un set de documente: Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă a Complexului Agroindustrial (2008-2015), Concepţia sistemului de subvenţionare a producătorilor agricoli pentru anii 2008-2015, Regulamentul privind modul de gestionare a mijloacelor fondului pentru subvenţionarea producătorilor agricoli. Obiectivele acestora se realizează prin prizma următoarelor politci agricole: revizuirea şi perfecţionarea sistemului existent de subvenţionare în agricultură, continuarea adaptării standardelor interne cu cele ale UE şi asigurarea inofensivităţii alimentare, dezvoltarea capacităţilor instituţionale ale statului în sectorul agrar, precum şi dezvoltarea pieţei agricole.

Migraţia. Evoluţia din ultimii ani a fenomenului migraţiei a determinat necesitatea perfecţionării mecanismelor de regularizare a fluxurilor migraţiei forţei de muncă orientate spre protecţia drepturilor cetăţenilor moldoveni, plecaţi la muncă peste hotarele ţării. Politicile statului în acest domeniu au fost axate pe protecţia drepturilor migranţilor în conformitate cu normele internaţionale prin stabilirea relaţiilor de parteneriat cu ţările de destinaţie, încheierea acordurilor bilaterale în domeniul migraţiei de muncă şi armonizarea legislaţiei naţionale în domeniu la standardele internaţionale. În 2008 a fost semnată Declaraţia Comună privind Parteneriatului Pilot de Mobilitate RM – UE, în scopul consolidării, cu sprijinul Comisiei Europene, a cooperării dintre Republica Moldova şi statele membre ale UE în domeniul reglementării migraţiei, prin crearea noilor instrumente de gestionare în comun a fluxurilor migraţionale, eficientizarea prevenirii şi combaterii migraţiei ilegale, precum şi dezvoltarea capacităţilor instituţionale în domeniul implementării politicilor migraţionale la nivel naţional. De asemenea în 2008 a fost elaborată Lega privind reglementarea condiţiilor de angajare provizorie în muncă a cetăţenilor Republicii Moldova în străinătate⁷⁵, aprobat Planul de acţiuni privind stimularea reîntoarcerii lucrătorilor migranţi moldoveni de peste hotare⁷⁶. În cadrul SND o serie de acţiuni au fost destinate asigurări drepturilor migranţilor la garanţii sociale prin prin intermediul semnării acordurilor cu ţările principale de destinaţie a migranţilor, de recunoaştere a perioadelor contributive de asigurări sociale şi protecţie a muncii, precum şi crearea oportunităţlor pentru investirea remitenţelor în dezvoltarea atreprenoriatului.

Dezvoltarea business-uli mic. Politicile de promovare a ocupării sînt strîns corelate cu dezvoltarea mediului de afaceri, inclusiv a promovării dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii. Odată cu trecerea de la economia planificată la economia de piaţă şi destrămarea întreprinderilor mari, au devenit de o importanţă majoră promovarea politicilor de susţinerea a categoriilor respective de întreprinderi. Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii în această perioadă a devenit pilonul dezvoltării economiei naţionale, iar dezvoltarea lui ar însemna, implicit, dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova, cât şi consolidarea celui mai larg grup al populaţiei, şi anume cel cu nivel mediu de bunăstare. Recunoscut ca fiind de neînlocuit în contextul economiei de piaţă, sectorul respectiv constituie una din pârghiile eficiente care contribuie la soluţionarea problemelor de ordin economic şi social, la transformarea structurală a economiei, consolidarea bazei economice, asigurarea pieţei cu mărfuri şi servicii, sporirea exportului, diminuarea efectelor monopolismului şi dezvoltarea concurenţei şi competitivităţii, implementarea realizărilor tehnico-ştiinţifice, generarea locurilor noi de muncă.

Conform datelor BNS în anul 2008 numărul întreprinderilor mici şi mijlocii a constituit 41,1 mii întreprinderii, înregistrînd o creştere a numărului acestora cu 2 mii întreprinderi (cu 5,1%) mai mult faţă de anul 2007⁷⁷. Sectorul respectiv reprezintă circa 97,6 % din numărul total de întreprinderi, deţinînd astfel 57,3% din numărul total de angajaţi. Veniturile din vînzări ale întreprinderilor mici şi mijlocii în această perioadă au însumat 37,1% din venituri din vînzări în total pe economie. Astfel, în sectorul dat s-a înregsitrat o tendinţă stabilă spre comerţul cu ridicata şi amănuntul. Astfel ponderea ÎMM care practică acest gen de activitate în totalul ÎMM constituie 41,1%, volumul vînzărilor - 51%. De menţionat că sectorul în care este înregsistrată cea mai aricultura este reprezentată printr-o cota de puţin peste 5% atît ca număr căt şi ca volum ale vînzărilor⁷⁸.

În contextul migraţiei care a căpătat în ultimii ani o amploare deosebită, urmată de efectele sociale şi demografice negative, elaborarea unor politici de susţinere a mediului de afaceri este deosebit de actuală. Astfel, Programul de stat de susţinere a dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2009-2011⁷⁹ vine să asigure continuitatea Strategiei de susţinere a dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2006-2008, respectiv şi durabilitatea rezultatelor obţinute în urma implementării acestui document politic. În cadrul documentului respectiv au fost determinate direcţiile prioritare de activitate în domeniul respectiv prin asigurarea unui cadru legislativ şi normativ favorabil înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, ameliorarea mediului financiar pentru întreprinderile mici şi mijlocii, promovarea culturii antreprenoriale şi performanţelor manageriale ale întreprinderilor, dezvoltarea competitivităţii şi internaţionalizarea întreprinderilor mici şi mijlocii, intensificarea dialogului dintre Guvern şi sectorul privat. Asteptările sînt ca acest document va servi drept bază pentru elaborarea şi implementarea programelor şi planurilor de acţiuni ale APC, APL, precum şi a proiectelor de asistenţă tehnică ale donatorilor străini, destinate creării condiţiilor necesare dezvoltării businessului mic şi mijlociu. Iar pentru ca acest document să nu rămînă a fi declarativ, sînt necesare eforturi considerabile în acest sens.
Concluzii şi recomandări.

Excluziunea de la piaţa muncii este generată de o serie de probleme, care necesită soluţionare şi implică atît resurse sociale, economice şi financiare, cît şi voinţă politică.

Dezvoltarea capitalului uman reprezintă una din principalele provocări în contextul politicilor de promovare a incluziunii economice a populaţiei, în special a grupurilor vulnerabile. Un impact vizibil în acest sens poate fi obţinut prin îmbunătăţirea accesului şi participării la educaţie de calitate, inclusiv prin extinderea şi îmbunătăţirea investiţiei în educaţiei. Formarea profesională continuă, incusiv învăţarea pe tot parcursul vieţii, este deosebit de importantă în acest sens, fiind de asemenea promovată prin asigurarea posibilităţilor de informare şi accesul la servicii de informare şi comunicare.

Una din provocările-cheie în contextul dezvoltării capitalului uman în republică o constituie şomajul înalt în rîndul tinerilor, cu capacităţi şi instruiţi, dar cu abilităţi reduse care nu au fost acumulate din motivul lipsei unei experienţe de activitate. Iar necorespunderea studiilor activităţii pe care o dezvoltă este deosebit de actuală. În acest sens este necesară promovarea participării şomerilor la cursurile de formare profesională pe domeniile în care se resimte insuficienţa specialiştilor, asigurarea măsurilor active de formare profesională, inclusiv în cadrul întreprinderilor, prin promovarea unor politici de atragere a specialiştilor.

Promovarea ocupării forţei de muncă implică măsuri active de îmbunătăţire a ocupării şi de prevenire a şomajului de lungă durată, asigurarea condiţiilor pentru implementarea activităţilor de creştere a ocupării. Sînt necesare politici coerente de promovare a culturii antreprenoriale care ar putea conduce la reducerea ponderii înalte a activităţilor informale într-o serie de sectoare şi ramuri de producţie, acestea fiind deosebit de dezvoltate în mediul rural unde activităţile de bază sînt cele conexe sectorului agricol.

Este necesară dezvoltarea unui sistem de monitorizare şi prognoză al pieţei forţei de muncă, care în acelaşi timp ar permite evaluarea impactului politicilor inclusive promovate asupra grupurilor populaţiei cărora li se adresează, evaluarea gradului de vulnerabilitatea grupurilor respective, bazată pe indicatori relevanţi şi măsurabili. Iar rezultatele monitorizării şi evaluării respective să fie utilizate pentru planificarea politicilor în domeniul ocupării, îmbunătăţirea corelării cu necesităţile pe piaţa muncii.

În contextul dezvoltării antreprenoriale şi a micului bussines este necesară promovarea diversificării sectoriale prin facilitarea deschiderii unor afaceri mai puţin atractive din punct de vedere a impactului imediat. Mediul rural necesită o atenţie sporită în acest sens, aici activitatea de antreprenoriat fiind axată pe agricultura de subzistenţă, comerţ cu amănuntul şi ridicata, mai puţin prelucrarea producţiei agricole, alte tipuri de servicii actuale şi utile pentru dezvoltare. O atenţie sporită în acest sens este necesar de a acorda promovării producătorului autohton, a producţiei locale, asigurînd calitatea acesteia şi competitivitatea ei pe piaţă.

Veniturile din remitenţe au un impact pozitiv pronunţat asupra bunăstării gruprilor populaţiei, care beneficiază de acestea. Insă impactul respectiv este de scurtă durată, din motivul orientării acestora spre consumul direct. Sînt necesare instrumente şi politici care ar promova investirea pe larg al acestora în afaceri, în scopul obţinerii unui impact pe termen lung, respectiv cu o asigurare a durabilitătii acestuia.

Una dintre problemele majore care are o influienţă semnificativă asupra dezvoltării umane, este accesul la infrastructură. Ritmul de dezvoltare a unei ţări depinde esenţial de crearea unei infrastructuri moderne. Investiţiile în infrastructură au fost totdeauna şi vor rămâne în continuare prioritare. De menţionat că activităţile de restabilire a infrastructurii oferă cele mai multe locuri de muncă, dar solicită şi investiţii mari. Guvernul a semnat diverse acorduri cu FMI, Banca Mondiala, BERD, alţi donatorii, privind dezvoltarea infrastructurii sociale, inclusiv a drumurilor, agricole, educaţionale, de sănătate, etc. Este necesară prioritizarea şi planificarea resurselor, direcţionarea eficientă a acestora în scopul atingerii unui impact imediat, asigurînd în acelaşi timp şi o calitate adecvată.

Şocurile climaterice provoacă pierderi enorme economiei ţării, mai accentuate este influienţa acestora asupra grupurilor vulnerabile, din motivul lipsei oportunităţilor acestora de a depăşi situaţiile critice. În Moldova acestea se manifestă prin secetă, grindină, inundaţii în urma unor ploi ambundente. Dezvoltarea unor sisteme de irigaţie ar contribui la diminuarea efectelor secetelor, iar măsurile de prevenire a inundaţiilor (consolidarea malurilor, monitorizarea mai minuţioasă a debiturilor de apă, adîncirea albiilor arterelor principale de apă prin curăţirea acestora de nămol, etc.) sînt de asemenea de o importanţă majoră, utilitatea acestora fiind lăsată la discreţia specialiştilor în domeniu. Diminuarea acestor efecte ar permite reducerea dependenţei nivelului de bunăstare a persoanelor cu venituri preponderent din agricultură de factorii climaterici. De menţionat ca anume fermierii şi angajaţii în sectorul agricol sînt recunoscute ca cele mai supuse excluziunii economice prin rata înaltă de sărăcie înregistrată.

Creşterea repetată a preţului de cumpărare a gazului şi energiei electrice din Rusia şi Ucraina, au avut un impact negativ destul de pronunţat asupra nivelului de trai al populaţiei în Moldova. În scopul reducerii dependenţei de factorii externi promovarea surselor alternative de energie, este actuală în acest context. Sînt necesare progarme active privind promovarea implementării tehnologiilor avansate de producere a energiei electrice şi termice prin prelucrarea deşeurilor agricole, utilizarea bateriilor solare, alte metode care ar reduce gradul de dependenţă de importul surselor energetice, micşorînd în rezultat efectul acestora asupra grupurilor vulnerabile ale populaţiei, asigurîndu-le în acelaşi timp condiţâii adecvate de trai.