Outline of research on social inclusion in moldova

3.5. Efectele şi implicările excluderii economice

De ce sînt excluşi (Why are they excluded?)

Analiza cauzelor şi proceselor care conduc la vulnerabilitatea privind excluziunea economică a populaţiei permit determinarea efectelor provocate în acest context.

Şomajul şi lipsa oportunităţilor de angajare sînt cauze care au un efect deosebit de pronunţat asupra bunăstării populaţiei. Rezultând în lipsa posibilităţilor de a obţine veniturile necesare pentru viaţă, acestea contribuie la crearea unor grupuri ale populaţiei cu un risc ridicat de a fi excluşi din viaţa economică şi socială a ţării. Aceşti factori au impulsionat migraţia atît externă, cît şi internă. Astfel, lipsa posibilităţilor de angajare în cîmpul muncii, completă sau parţială au contribuit esenţial la exodul forţei de muncă peste hotarele ţării. Persoanele discurajate plecau la muncă în mod ilegal, fără angajamente şi contracte oficiale, fapt care a motivat Guvernul la semnarea convenţiilor internaţionale şi a acordurilor cu privire la migrare, activitatea de muncă şi protecţia socială cu un şir de state pentru a proteja cetăţenii republicii în acest context⁶⁵ . Veniturile din remitenţe au avut în ultimii ani un impact benefic asupra bunăstării populaţiei, influenţând în special consumul. În 2008 veniturile din remitenţe au constituit 19,1% din totalul veniturile disponibile ale populaţiei, contribuind la reducerea sărăciei în total pe ţară cu 7,4 puncte procentuale. Pe termen scurt impactul pozitiv al migraţiei externe poate fi recunoscut. Însă exodul forţei de muncă rezultă în efecte negative sociale, demografice, economice deosebit de pronunţate în timp: deteriorarea capitalului uman, îmbătrânirea populaţiei, povara asupra bugetului de stat prin solicitarea pensiilor şi ajutoarelor, etc.

Vulnerabilitatea privind excluziunea economică din lipsa posibilităţilor de angajare în mediul rural a rezultat şi în migraţia internă, caracterizată prin fluxul persoanelor în vîrstă aptă de muncă din sate spre oraşe în scopul angajării în muncă. Efectele migraţiei interne au un caracter specific şi explică deprivarea localităţilor rurale din apropierea oraşelor, în special a capitalei. Chiar dacă aceasta contribuie la reducerea sărăciei indivizilor şi a gospodăriilor casnice, migraţia internă are o influienţă negativă asupra comunităţii. Faptul că persoanele apte de muncă activează în afara comuniităţii conduce la sistarea activităţilor agricole şi de prelucrare a producţiei agricole, apariţia loturilor agricole neprelucrate, reducerea posibilităţilor de dezvoltare a mediului de afaceri, lipsa defalcărilor în bugetele locale, deteriorarea infrastructurii, de asemenea şi efectele demografice negative.

În contextul crizei economice efectele negative pot căpătă o amploare deosebită în cazul întoarcerii migranţilor. Deficitul locurilor de muncă poate deveni şi mai pronunţat atît în mediul urban cît şi rural. Reducerea remitenţelor poate lipsi populaţia de posibilităţile de a acoperi cheltuielile necesare în gospodării, atît cele de consum curent, cît şi posibilităţile de investire în afaceri, procurarea serviciilor, etc. Totuşi nu se observă o amploare a întoarcerii migranţilor. Persoanele pleacă la muncă chiar şi mai puţin plătită şi necalificată, aceste surse fiind o modalitate de a depăşi starea de sărăcie.

Va fi prezentată situaţia pe medii de reşedinţă, vor fi analizate diferenţele pe strate, adică dintre oraşe mari, oraşe mici, mediul rural. Specificul angajării în fiecare din strate, domenii de activitate, oportunităţi, salarii medii, transferuri sociale, etc. vor fi analizate în contextul efectelor acestora asupra excluziunii economice.

Accesibilitatea creditelor. Accesul la resurse financiare pentru depăşirea situaţiilor critice este important şi necesar, oferă şanse reale pentru impulsionarea dezvoltării economice a comunităţii, contribuind în rezultat la creşterea bunăstării individuale. Dacă accesibilitatea socială este asigurată în acest context, atunci accesibilitatea economică este deosebit de redusă. Creditele în Moldova, atît pentru persoane fizice cît şi celor juridice, sînt oferite în condiţii dezavantajoase, cu o dobîndă înaltă, în medie constituind (pentru cele acordate în valută naţională) în ianuarie 2010 respectiv 21,75% şi 16,35%⁶⁶. Acest fapt limitează accesul la credite a grupurilor vulnerabile ale populaţiei, reducînd posibilităţile acestora în dezvoltare.

Analiza structurii destinaţiei creditelor reflectă accesibilitatea acestora pentru diverse ramuri ale economiei naţionale. Astfel, ponderea cea mai mare în totalul portofoliului de credite la finele anului 2009 au detinut-o creditele acordate industriei si comertului, acestea constituind 51.6% din totalul creditelor acordate. De menţionat ca agriculturii si industriei alimentare i-a revenit doar 15.9%, fapt care confirmă accesibilitatea redusă a acestora pentru populaţia care practică activităţi agricole.

Solicitarea unui credit este dependentă de statutul social-economic al persoanelor . Mai frecvent solicită credite bărbaţii în vîrstă de 35-44 ani cu studii universitare sau postuniversitare. Circa 60% dintre respondenţii din grupurile respective au declarat că au solicitat credite. Cel mai puţin apelează la credite femeile tinere cu vîrstă de pînă la 24 ani (circa 41% dintre respondenţii din grupul respectiv). După medii de reşedinţă cea mai înaltă rată de solicitare a unui credit este înregistrată pentru populaţia aptă de muncă din centrele raionale (57%), iar cel mai rar solicită credite locuitorii din oraşele mici, care nu sînt centre raionale – 38%. De menţionat, că conform datelor cercetării cel mai des apelează la un credit persoanele separate sau divorţate, atît bărbaţii cît şi femeile, dar şi cel mai des acestora li se refuză creditarea – pentru 7,6% dintre persoanele intervievate, care au apelat pentru credit alocarea acestuia a fost respinsă.

Sursa: SES 2009, PNUD CRB

Probleme de coeziune socială ca rezultate ale excluziunii economice. Excluziunea economică provoacă marginalizarea sau automarginalizarea persoanelor, care nu-şi pot permite un trai decent. Din motivul lipsurilor provocate de resursele limitate, inclusiv de starea de sărăcie, persoanele sau grupurile de persoane se separă de la activităţi publice şi sociale, confruntîndu-se cu probleme serioase în acest sens.

Cercetările denotă că cele mai vulnerabile grupuri ale populaţiei privind problemele coeziunii sociale sînt copii, vîrstnicii, persoanele cu dizabilităţi, familiile lucrătorilor migranţi, femeile⁶⁷. Iar problemele coeziunii sociale rezultate din efectele excluziunii economice au aspecte specifice pentru fiecare grup aparte.

Accesul la învăţămînt, la locuinţă, la ocrotirea sănătăţii sînt importante în cazul evaluării situaţiei privind coeziunea socială a copiilor. Vîrstnicii se confruntă cu probleme ce ţin de accesul la serviciile sociale, nivel decent al veniturilor necesare pentru trai. Adaptarea serviciilor, accesul la ocupare sînt specifice pentru persoanele cu disabilităţi, iar pentru familiile lucrătorilor migranţi este importantă asigurarea accesului la instituţii publice, pentru femei este necesară asigurarea accesului la necesităţi specifice, deosebite.

În aspect economic problemele menţionate se reduc la accesul financiar la serviciile şi bunurile respective, care în consecinţă, rezultă din nivelul veniturilor de care dispun grupurile vulnerabile menţionate sau de resursele financiare de care dispune statul, comunitatea, pentru a avea posibilitatea de a oferi accesul necesar, contribuind la asigurarea coeziunii sociale în acest sens.

În cazul cînd resursele nu sint suficiente pentru asigurarea accesului respectiv şi a nu cădea sub incidenţa excluziunii în acest context este necesară asigurarea unui suport pentru a depăşi situaţia la moment. Existenţa reţelelor de suport este importantă, îndeosebi prezenţa acestora este necesară persoanelor aflate în dificultate sau în situaţii de risc. Reţelele de suport împun efecte pozitive asupra stării de automarginalizare, contribuie la coeziunea socială, în cazul diverselor grupuri influienţînd diferit (sfat, suport material, oferire a posibilităţii de a obţine resurse, etc). Evaluarea coeziunii sociale a grupurilor vulnerabile prin prisma excluziunii economice rezultă în evaluarea accesului la suport în cazul unor necesităţi economice stringente. Spre exemplu, necesitatea apelării în cazuri de urgenţă la un împrumut, un ajutor, presupune existenţa unor reţele de suport, iar evaluarea accesibilităţi acestora permite de a măsura gradul de marginalizare şi automarginalizare a grupurilor de persoane.

În context naţional existenţa reţelelor de suport a fost evaluată ca ponderea în totalul populaţiei a persoanelor care au afirmat că nu au nici o persoană la care pot apela pentru ajutor în situaţii problematice. Conform datelor modulului Ad-hoc privind excluziunea socială (CBGC) în medie circa 10% dintre persoanele intervievate au declarat că nu au la cine să apeleze în cazul necesităţii de a împrumuta o sumă de €250 pentru a soluţiona o anumită situaţie de urgenţă. Cei mai vulnerabili în acest context sînt lucrătorii pe cont propriu în sectorul non-agricol (26,4%) şi vîrstnicii de 65 ani şi peste (20,3%).

Excluziunea subiectivă. Perceperea sărăciei şi inegalităţii de către populaţie, îndeosebi de către cei săraci, este de o importanţă majoră în analiza excluziunii sociale, autoexcluderea şi automarginalizarea joacă un rol-cheie în acest context.

De menţionat că ratele sărăciei subiective, estimate prin ponderea persoanelor care apreciază nivelul de viaţa al gospodăriei lor drept “rău” sau “foarte rău” înregistrează diferenţe în dependenţă de medii de reşedinţă, tendinţele păstrîndu-se aceleşi în dinamică (Tabelul 3.9).

Tabelul 3.9. Sărăciei subiective - autoaprecierea
	2006	2007	2008
Total	40,0	21,9	21,2
Urban	43,5	24,6	22,8
Rural	38,0	20,1	20,1
Sursa: BNS

Spre deosebire de sărăcia monetară, care este mai pronunţată în sate, în mediul urban mai multe persoane afirmă că au un nivel trai rău sau foarte rău. Acest lucru poate avea efecte contradictorii. Pe de o parte se poate considera ca subaprecierea nivelului de trai demonstrează aspiraţiile populaţiei de la oraşe spre un nivel de trai mai înalt, iar pe de alta – poate conduce la concluzia că populaţia de la oraşe tinde spre autoexcludere, care ar rezulta în efecte negative pronunţate.

Aceste presupuneri se confirmă şi prin faptul că în 2008 circa 56% din gospodării consideră că situaţia lor nu s-a schimbat faţă de anul precedent, iar 29% consideră că situaţia lor s-a înrăutăţit.

Autoaprecierea şi percepţia stării de sărăcie sînt deosebit de importante în contextul vulnerabilităţii privind excluziunea socială, aceştea fiind factori care pot conduce la subapreciere, stare de depresie, şi în rezultat, marginalizare şi, în special, automarginalizare.