Am fost medic

...evreu de pe terit-
oriile aflate sub pro-
tectorat german, se
înştiinţează că, la
ordinul
autorităţii
de mai sus, intră în
mobilizarea totală a
forţelor de muncă.
Plecarea la locurile
de muncă se va face
298/435

---

în grup. Înainte de
plecare, mobilizatul
este obligat să prez-
inte delegatului sus-
numitei
autorităţi
uneltele sau instru-
mentele
necesare
pentru exercitarea
profesiunii sale, îm-
brăcăminte
de
iarnă, aşternuturi şi
hrană
pentru
o
săptămână. Data şi
ora plecării se vor
afişa.
Ther-
esi-
en-
stadt
Data
Semnătura
299/435

---

Cu aceste ordine de chemare sosiră la
crematoriile de la Auschwitz bărbaţii capabili de
muncă din ghetoul de la Theresienstadt. Mobiliz-
area totală a forţelor de muncă era o minciună de
o mârşăvie nemaipomenită. De fapt, n-a fost
decât un pretext pentru desfăşurarea netulburată a
acţiunii de lichidare şi pentru a pune mâna pe un-
eltele de lucru, instrumentele şi îmbrăcămintea de
iarnă.
Douăzeci de mii de bărbaţi vânjoşi, capabili
de muncă, au fost asasinaţi prin gazare şi trans-
formaţi în cenuşă de flăcările cuptoarelor. Ex-
terminarea lor a durat două zile. După aceea ur-
mară câteva zile de linişte în crematorii.
Peste unsprezece zile la rampă încep să
sosească din nou garnituri cu multe vagoane. Din
ele coboară femei şi copii. Nu se face selecţie;
toţi trec la stingă.
Pe pardoseala sălii de dezbrăcare zac sute
de convocări cu următorul text:
Comisia
Guvernamentală
300/435

---

SS
a
Reichu-
lui
pen-
tru
mo-
bil-
iz-
area
si
plas-
area
cetăţenilor
ob-
ligaţi
la
mun-
că
forţată.
CONVOCARE
Sus-numita
autoritate
permite soţiei şi copiilor
lui... evreu din teritoriile
aflate sub protectorat ger-
man, mobilizat la muncă,
301/435

---

să se deplaseze la locul de
muncă al sus-numitului
evreu şi să trăiască în
familie tot timpul cât dur-
ează munca forţată a
acestuia. Se pune la
dispoziţie
locuinţă
corespunzătoare. Membrii
familiei vor lua cu ei îm-
brăcăminte
de
iarnă,
aşternuturi şi hrană pe o
săptămână.
Ther-
esi-
en-
stadt
Data
Semnătura
Această convocare, ticluită cu o perversit-
ate diabolică, a dus la moarte douăzeci de mii de
soţii devotate, care voiau să uşureze soarta
302/435

---

bărbaţilor lor şi a miilor de copii dornici să-şi re-
vadă tatăl.
XXXIV
În zorii zilei de 17 noiembrie a anului 1944
un subofiţer SS intră în camera mea şi mă in-
formează confidenţial că Führer-ula dat un ordin,
conform căruia s-a interzis orice formă de omu-
cidere în cuprinsul KZ-urilor.
Cum fusesem martorul atâtor minciuni
scornite de ei, nu dădui crezare nici acestei
afirmaţii. Văzându-mă neîncrezător, SS-istul
stăruia şi căuta să mă convingă cu orice preţ că
vestea cea bună este adevărată şi-mi repetă de
mai multe ori că acest ordin a fost transmis prin
radio şi a fost primit şi la sectorul politic SS.
Dar eu aştept să văd ce aduce viitorul! Mă
tem că e o nouă înşelătorie de-a lor.
În cursul dimineţii însă m-am convins că
ştirea este adevărată. O garnitură formată din
cinci vagoane se opri pe şinele dintre crematoriile
303/435

---

I şi II. Adusese la porţile crematoriilor cinci sute
de deţinuţi debilitaţi şi bolnavi, repartizaţi în aşa-
zise „lagăre de refacere”. Văd cum una dintre
comisiile sectorului politic SS îi primeşte şi dis-
cută cu comandantul SS-iştilor care îi escortau.
Rezultatul discuţiei a fost plecarea de la porţile
morţii a celor cinci vagoane, împreună cu încăr-
cătura lor, şi cazarea oamenilor în barăcile-spital
ale lagărului F. De când mă aflu în crematoriu se
întâmplă pentru prima dată ca un transport expe-
diat la Auschwitz pentru „refacere” să nu zacă, în
termen de un ceas de la sosire, cu capetele zdrob-
ite de gloanţe, pe betonul însângerat al sălii
cazanelor, ci să primească asistenţă medicală în
paturile din barăcile-spital ale lagărului.
Nu trece o oră şi soseşte o nouă garnitură.
Transportul se compune din cinci sute de evrei
deportaţi din Slovacia; bătrâni, tineri, copii, fe-
mei, bărbaţi, de-a valma. Toţi coboară din va-
goane. Urmăresc cu încordare desfăşurarea
evenimentelor. Alinierea şi selecţia sunt formal-
ităţi curente la rampa de sosire. De data aceasta
304/435

---

însă văd un lucru neobişnuit; călătorii osteniţi co-
boară din vagoane, dar nu-şi lasă acolo bagajele,
ci, luându-le cu ei, se îndreaptă cu toţii spre
dreapta, în sectorul E al KZ-ului. Mamele îşi duc
copiii cu căruciorul, tinerii îi ajută pe bătrâni şi
pe bolnavi.
Iarăşi mi se confirmă că ştirea adusă de SS-
ist este adevărată. Nu mai încape îndoială: în faţa
transporturilor trimise la moarte nu s-au mai
deschis porţile crematoriilor.
Iată un eveniment fericit, dătător de năde-
jde pentru deţinuţii din KZ, dar în acelaşi timp e
o întorsătură ce vesteşte apropierea sfârşitului
pentru Sonderkommando.
Sunt convins că vom fi lichidaţi înainte de
expirarea termenului de patru luni. În KZ începe
o viaţă nouă. Nu se mai săvârşesc asasinate, dar
trecutul sângeros trebuie înmormântat. Cremat-
oriile vor fi demolate, gropile rugurilor vor fi as-
tupate, iar martorii oculari ai ororilor petrecute
trebuie să dispară până la ultimul om. Cu sufletul
mohorât, resemnaţi, aşteptăm sfârşitul iminent,
305/435

---

dar inima noastră se bucură de marea întorsătură
a evenimentelor.
Deşi ea s-a produs foarte târziu, au rămas
totuşi în viaţă câteva mii de oameni din cei şase
milioane pe care fascismul i-a deportat de pe
cuprinsul Europei, pentru a-i aduna pe peroanele
staţiilor Majdanek, Treblinka
29
, Auschwitz şi
Birkenau.
Se apropie amiaza. Mânat de o nelinişte in-
terioara, mă duc în camera subofiţerului SS
radiofonist, care-mi adusese în zori vestea cea
bună. Voiam să ştiu ce dispoziţii sosiseră în cur-
sul dimineţii. Nu cumva s-au transmis ordine cu
privire la soarta Sonderkommando-ului?
Din fericire radiofonistul era singur în
odaia lui. Îi pun întrebările. El îmi răspunde că
peste câteva zile Sonderkommando-ul va fi trimis
la muncă grea, într-o uzină de război subterană,
undeva pe lângă Breslau.
N-am crezut nici un cuvânt din cele ce-mi
spusese. Azi însă ştiu că n-a vrut să mă inducă în
eroare, că m-a minţit ca să-mi uşureze suferinţa.
306/435

---

Poate s-a purtat astfel pentru că o dată îl vin-
decasem de o boală grea.
307/435

---

XXXV
Ceasul meu arată ora două. Suntem după
masă. Stau apatic la fereastra camerei noastre şi
privesc învolburarea norilor grei de zăpadă.
Brusc, un strigăt puternic tulbură liniştea coridor-
ului ce duce spre sala cazanelor.
—