Partea I capitolul Despre tradiţie în cultura educaţiei fizice transilvănene

LUNGUL DRUM CĂTRE MEDALIE. După perioada de stabilitate '87-95 (marcată mai toată de poziţionări în doimea superioară a primei divizii, artizanii fiind Marcel Florean, Radu Marc, Marius Crainic, Sergiu Pop, Călin Hossu, Marius Cristea, Flaviu Sâmboan, Remus Moldovan, Kiss Robert), "U" traversează una din ciclicele sale crize, în '97 pierzând contactul cu prima scenă. Revine însă după un singur sezon, şi nu oricum, ci în forţă (lider al turului), antamând loc de cupă europeană. Pe care îl şi obţine, echipa (practic o nouă generaţie, şlefuită de cunoscutul tehnician al handbalului masculin clujean, profesorul Gheorghe Zamfir) situându-se la finele ediţiei '98-'99 pe locul IV - loc de cupă europeană, pe care nu-l va putea însă fructifica din cauza dificultăţilor financiare.

Frustrarea neînscrierii în City Cup n-a marcat însă moralul echipei, "U" abordând sezonul '99-2000 cu şi mai multă determinare. Nu se va desprinde însă de pluton decât spre finele turului, când studenţii produc şocul sezonului învingând pe Dinamo în Ştefan cel Mare (21-20). Asta după ce remizaseră cu Steaua la Cluj. Cât priveşte returul, ei bine, acesta a semănat a marş triumfal, cele 9 victorii (6 acasă, 3 în deplasare), plus egalul de la Craiova configurând cel mai spectaculos demi-sezon realizat vreodată de alb-negri. Succes răsplătit cu BRONZUL campionatului, medalie ce revenea la Cluj după 30 de ani de aşteptare, precedentele fiind cucerite, reamintim, în '68-'69 şi '69-'70. SEMNATARII BRONZULUI 2000: senatorii Marcel FLOREAN, Horaţiu GAL, Tudor TONIŢA, Lucian BACIU, Claudiu BOANCĂ, Florin BACIU, Dacian DANCILĂ, Iulian ROCAŞ, Catrinel CĂTINAŞ, secundanţii Alexandru Cucuiet, Szabo Levente, Vivian Volovati, Cristinel Burcă, Sergiu Huian şi, evident, "baghetele" de la pupitru, prof. Gheorghe ZAMFIR şi tenacele său asistent Remus MOLDOVAN. Merite în obţinerea bronzului avea şi finanţatorul de atunci al băieţilor, potentul CUG, altfel unul dintre cei mai longevivi sponsori ai universitarilor clujeni, CUG susţinând handbalul masculin din '85 până în 2000, când marele combinat s-a dezmembrat.

Asadar, din nou loc de cupă europeană şi din nou nefructificarea acestuia din cauza fondurilor, cu totul precare acum, după retragerea CUG-ului. De altfel subţirimea financiară (care a determinat plecarea unor jucători importanţi şi slaba motivare a celorlalţi), asociată cu fluctuaţia de cadre specifică formaţiilor studenţeşti va greva mersul echipei până spre 2008. Cu atât mai pregnant în răstimpul 2000-2004 când campionatul a revenit la formula în 3 timpi (tur-turnee pe terenuri neutre - retur), formulă mult prea costisitoare şi solicitantă pentru formaţiile universitare (în raport cu cele departamentale, devenite cu toatele profesioniste "pe faţă", întrucât "subteran" erau dintotdeauna). Dar să reluăm firul evenimentelor...

În ediţia 2000-2001, studenţii (sponsorizaţi doar de inimosul Group Agressione) încheie pe VIII, loc catalogat sub valoarea trupei, dar în acord cu motivaţia deloc stimulativă a acesteia, formaţia aflându-se după două sezoane în care câştigase drept de reprezentare europeană, dar nu fructificase niciunul. Iar perspectiva financiară se întuneca văzând cu ochii, echipa ajungând în vara lui 2001 în pragul desfinţării.

PACT CU CENUŞEREASA. Salvarea? Una puţin agreată de către "U"-iştii de viţă veche, dar obligatoriu de acceptat: fuziunea cu "Armătura", concitadina din eşalonul secund, sau - cum i se mai spunea - Cenuşereasa care nu visează decât condurul prinţesei în alb-negru. Mixaj de conjunctură care a impus, legitim şi reconfigurarea primului "şapte". Ce-a rezultat din acest coabitaj forţat?! Locurile IX în 2002 şi 2003,VII în 2004 şi X în 2005, clujenii salvându-se în ultima etapă datorită egalului (21) de la Medgidia şi capotării la Tg. Jiu a contracandidatei Dinamo Braşov - cea care avea înaintea ultimei etape un punct peste Armătura "U". O salvare salutată ca o reală performanţă, întrucât fusese obţinută în condiţii vitrege (campionat dur şi "jocuri" necurate ale Braşovului) şi instabilitate a băncii tehnice, tânărul antrenor Leon Gomboş înlocuindu-l din mers pe Remus Moldovan, emigrat în Canada. Se aprecia totodată efortul şi dorinţa jucătorilor de-a continua reprezentarea onorabilă a handbalului clujean, dârzenia cu care senatorii echipei - în frunte cu căpitanul Dacian Dăncilă - ţineau cu dinţii de blazonul acesteia.

Tot cu buget de austeritate (deşi lângă tradiţionalul sponsor Armătura mai venise să pună un ban şi SA Herz) debutează şi sezonul 2005-2006, strâmtorare care n-a permis achiziţii, nici contracte care să-i oblige pe jucători să se consacre exclusiv handbalului şi nici condiţii ademenitoare de pregătire şi refacere. Iar în perioada turului s-a desprins de echipă (obligaţii profesionale) şi jucătorul emblematic al "U"-ului, Dacian Dăncilă. Desprindere pe care echipa şi antrenorul Gomboş o vor resimţi din plin, "căpitanul" exercitându-şi vocaţia de lider atât în teren cât şi în vestiar, fiindu-i astfel de mare ajutor neexperimentatului tehnician Gomboş. I-au rămas însă aproape ceilalţi veterani. Care au şi dus greul, primii marcatori ai echipei aparţinând acestei "grupări", respectiv Cristinel Burcă 156 de goluri - locul VII în ierarhia naţională a puncherilor, Raul Marian 149, Ionuţ Ştef 112, Claudiu Boancă 92. De real ajutor i-au fost şi reveniţii la echipă: Ani-Senocico (Danemarca) şi Radu Ciornohuz (Uztel Ploieşti). Producţia sezonului? Locul IX, asezonat cu momentele de reală satisfacţie oferite fidelilor suporteri clujeni de remizele cu Minaur şi HCM Constanţa - liderul momentului şi viitoarea campioană naţională.

...Şi iată-ne ajunşi în vara lui 2006. Vară preconizată a fi una a acumulărilor şi stabilităţii. Semiconfort (mental) brutal dinamitat însă de bomba explodată peste noapte: retragerea (fortuită) a Armăturii, sponsorul tradiţional!

TOAMNA NERODIRII NOASTRE. Ce-a urmat şocului, se cunoaşte. Bulversată şi cu potenţialul redus de plecarea unor jucători cheie (Marian, Boancă şi Ciornohuz), echipa - revenită sub pavilionul "U" - înregistrează 7 înfrîngeri consecutive, anunţând colapsul. Încercând să-l evite, conducerea aplică terapia de şoc: schimbarea antrenorului, mai vechiul şi rutinatul Liviu Jurcă înlocuindu-l pe inimosul dar puţin experimentatul Gomboş.

Terenul pierdut şi şubrezirea echipei prin retragerea, în tur, a ultimului său mare pion de susţinere, Cristinel Burcă, n-au mai putut fi remontate, "U" îndreptându-se cu paşi siguri (2 victorii, 2 egaluri, 22 de înfrângeri) către eşalonul secund. Penitenţă pe care o va străbate însă cu capul sus, câştigând toate meciurile, aşa că la finele ediţiei 2007-2008 revine sub soarele Ligii şi sub alt brand: "U" Transilvania, echipa fiind preluată la finele lui 2007 de nou-constituita "FUNDAŢIA DE HANDBAL TRANSILVANIA" - acel amplu proiect sportiv regional, iniţiat de 10 companii şi trei universităţi clujene şi a cărui misiune declarată este aceea ca în anul 2010 handbalul să devină cel mai popular sport din Transilvania, după fotbal, iar în anul 2012 să aibă loc, la Cluj, o finală de cupă europeană la handbal masculin. Iar una dintre finaliste să fie, bineînţeles, "U" Transilvania.

ÎN MARŞ CĂTRE FINALA CHAMPIONS LEAGUE! Finalitate întru atingerea căreia Fundaţia i-a stabilit echipei şi paşii de urmat, respectiv : 2009 - menţinerea în Ligă; 2010 - clasarea pe locurile I-VIII; 2011 - situarea între primele cinci şi prezenţa într-o cupă europeană; 2012 - clasarea pe podium şi calificarea într-o finală continentală. Chiar cea a Ligii Campionilor - după cum cutează să aspire administratorul Fundaţiei, prof. dr. ing. Ioan Rus.

Primul pas, campionatul 2008-2009, a fost făcut, însă nu la "deschiderea" aşteptată, echipa situându-se pe XI faţă de solicitatul loc VIII. O semiratare care nu i-a fost iertată antrenorului Jurcă, în locul său fiind adus cel care contribuise la obţinerea ultimului bronz, Remus Moldovan. Care va fi asistat de pivotul Ionuţ Ştef, în timp ce de portari se va ocupa ultimul important goal-keeper al echipei, Rudi Adam. Au fost fortificate şi posturile nevralgice, pe inter stânga, lângă mai tinerii Călin Hagiu şi Radu Lazăr, fiind adus bombardierul reşiţean cu mare experienţă Marian Filip, iar pentru dublarea centrului, Nikola Stojcevski, care va schimba cu veteranul Raul Marian. Încolo, mai vechile cunoştinţe: Ioan Ani-Senocico şi Mădălin Petraru pe aripa stângă, Tudor Marta şi Goran Duricin pe cea dreaptă, Mirko Milosevici - locul 3 anul trecut în ierarhia naţională a golgeterilor cu 156 de goluri - pe inter dreapta şi Mihai Buşecan pe pivot. Rezumând: echipă tânără, fortificată şi intens motivată pentru un obiectiv pe cât de ademenitor pe atât de îndrăzneţ: finală continentală în 2012! De preferat, finala Ligii Campionilor!

Şi, aviz amatorilor: asiguraţi-vă bilete din timp, Sala Sporturilor "Horia Demian" n-are decât 3.000 de locuri! Asta dacă nu cumva se va construi, până la finala preconizată, sala cu mii de locuri. Aşa cum au "Barcelona"şi "Kiel" - pentru a numi doar două dintre prezumtivele noastre adversare din finala Champions League 2012!

Handbal feminin. Handbalul feminin apare la Ştiinţa Cluj în 1959-1960, având ca principal animator pe Aurel Matei. În sezonul 1962/1963, echipa este preluată de asistentul Tiberiu Rusu. În 1963, promovează în divizia A, după turneul de calificare de la Baia Mare. Lotul: Adriana Coroiu, Elisabeta Csegeni, Ancuţa Maximilian, Eva Tőrők, Susana Zsigmond, Eva Ujsaghi, Rodica Floroianu, Elisabeta Mathe, Margareta Szilagy, Stoica, Scridon, Maria Vigh, Eva Tőkes. Nu va rezista în divizia A decât două campionate. În sezonul 1964/65 retrogradează. În 1966/67 ocupă locul II în cupa F.R. Handbal cu lotul: Vigh Maria, Doina Guran, Rodica Vidu, Livia Olaru, Anca Maximilian, Ana Borza, Eva Csegeny, Elena Cociş, Monica Madău, Moricz Maria, Turos Iulia. Va figura din nou printre participantele la campionatul diviziei A în sezonul 1970/71, cu următorul lot: Maria Moroşan, Rodica Vidu, Eva Csegeny, Elisabeta Aftenie, Livia Bearz, Anica Pepelea, Elena Cociş, Ileana Şimon, Lidia Chirilă, Aurelia Parău, Doina Guran, Georgeta Ciprian, Paraschiva Toth. De aici încolo, tentativele de revenire în primul eşalon vor fi, arareori, încununate de succes. Vor figura în loturile acestor campionate: Elena Cociş, Sanda Şerb, Gabriela Jantea, Dorina Tişe, Georgeta Băiatu, Viorica Horvath, Monica Torcătoru.

În campionatul 1976/77, echipa activează în divizia A, cu lotul: Iacob, Damian, Topan, Mihălţan, Peţa, Catzer, Filip, Cartoş, Tcaciuc, Munteanu. În campionatul 1978/79, din nou în divizia B. În lot: Damian, Macarie, Suntejudean, Petrescu, Perşa, Morariu. În 1979 revine în A. În campionatul 1980 ocupă locul IV în divizia A, ratând de puţin locul II, cu Morariu, Damian, Suntejudean, Petrescu, Perşa, Macarie. Un „caleidoscop sportiv” prezintă ECHIPA FEMININĂ DE HANDBAL „U” din anii ‘80 : “ Lotul echipei cuprinde 15 jucătoare: portari : Raveca COŞARCĂ (1955), studentă anul V Institutul politehnic, facultatea T.C.M.; Cristina LADA (1958), studentă anul anul I educaţie fizică • conducătoare de joc: Doina PETA (1957) studentă anul III educaţie fizică; Melania SUNTEJUDEAN (1958), studentă educaţie fizică anul I • interi dreapta: Emilia TOPAN (1957), studentă educaţie fizică anul III; Codruţa CRĂCIUN (1960), elevă clasa a XII-a, Liceul de ştiinţele naturii; Gabriela NICHIMIS (1957), studentă la drept, anul III • interi stânga : Dorina DAMIAN (1951), economist Trustul de construcţii Cluj; Ana TESCAR (1959), lăcătuş-mecanic Trustul minier Cluj • extreme dreapta : Felicia PETRESCU (1958), studentă Institutul politehnic, anul I, Facultatea metalurgie; Lucreţia PASC (1958), lăcătuş-mecanic Întreprinderea de tricotaje „Someşul „ • extreme stânga : Dorina JURJE (1955), studentă anul III educaţie fizică; Rodica PERŞA (1957), studentă anul II, Institutul politehnic, Facultatea de construcţii şi instalaţii • pivoţi : Maria MACARIE (1959), studentă anul I educaţie fizică; Elena MORARIU (1960), elevă clasa a XII-a, textile-confecţii, Grupul şcolar M.I.U. În paranteze am trecut anul naşterii. Reamintim că de pregătirea echipei se ocupă antrenorul Tiberiu RUSU.’’

În campionatul 1981/82 – antrenor Nicolae Barabaş – retrogradează. În lot: Damian, Coşarcă, Petrescu, Perşa, Morariu, Cserei, Filip, Lada, Brehar, Tescar, Pasc, Rusu Gabriela. Nici prestaţiile din campionatele următoare nu permit echipei să aspire la promovarea în prima divizie, cu toate eforturile depuse de antrenorul prof. Tiberiu Rusu. Din sezonul 1982/83 echipa se va numi „U” – Farmec, activând tot în divizia B, cu lotul: Coşarcă, Prunduş, Petruş, Brehar, Şimon, Damian, Petrescu, Raţiu, Filip, Petrean, Mureşan, Ureche, Corpodean, Pinticaru, Tomşa, Tescar. Camp. 1983/84, loc V div. B; 1984/85, loc V div. B; 1985/86, loc VI div. B; 1986/87, loc II div. B; 1990/91, loc II div. B. În ultima perioadă a funcţionat ca antrenor prof. Gh. Mărginean.

Au făcut parte din loturile naţionale de senioare sau tineret următoarele jucătoare: Rodica Floroianu-Vidu, Soos Rozalia, Livia Olaru, Anca Maximilian, Ana Borza, Eva Cserveny, Maria Moroşanu, Elisabeta Aftenie, Livia Bearz. Se cuvine a scrie căteva randuri despre o mare jucătoare, Rodica Vidu: născută în 13 ianuarie 1944, la Întorsura Buzăului. Debut la 15 ani în echipa Luceafărul Braşov. În 1963, selecţionată în echipa reprezentativă. Maestră a sportului, 48 de selecţionări în echipa naţională. Joacă la „U” Cluj în perioada 1962-1973. Provine de la Tractorul Braşov. Antrenor, celebrul „Tata Pik” (antrenorul emerit Popescu Colibaşi).

Dacă handbalul masculin clujean şi-a proiectat prima finală europeană pentru 2012, ei bine, surata lui şi-a trecut deja în cont o asemenea experienţă: finala Challenge Cup 2007. Fără să fi cunoscut însă şi satisfacţia cuceririi trofeului, clujencele scăpându-1 din mâini după ce-1 apucaseră zdravăn de ambele toarte (9 goluri avans în manşa clujeană a finalei cu sârboaicele de la Naisa Niş). Altfel, finala Challenge Cup 2007 constituie vârful atins de semicercul clujean, fiind prima finală de cupă europeană din istoria Clubului "U". Care a fost însă drumul "şaptelui" feminin până în seara magică de 12 mai 2007?
DRUMUL CRUCII. Ca şi în 1960, când s-a constituit prima echipă, şi în '94 handbalul feminin clujean şi-a avut un "moment Zero". Cu deosebirea că primul - naşterea - fusese marcat de entuziasmul propriu începutului, pe când cestălalt - ridicarea (din groapa în care echipa fusese aruncată în iunie '93, data radierii sale din catastifele clubului) - era împovărat de toate neajunsurile neaşteptatei şi de nimeni doritei reapariţii pe semicerc. Ce mai, un adevărat drum al crucii (pentru care depun mărturie, întrucât l-am parcurs alături de echipă şi nu doar cu condeiul), drum săvârşit cu demnitate de jucătoarele echipei reînviate, în frunte cu tenacele ei căpitan Mia Oşorhean şi tehnicianul care subscrisese la o asistenţă necondiţionată, prof. Gheorghe Mărginean. Care avea s-o aducă la echipă şi pe valoroasa sa junioară de la CSS Viitorul, Carmen Amariei.

Asadar, după anul de restrişte ‘94 echipa care refuzase să moară se reînscrie în eşalonul secund. Pe care îl va şi domina, în primăvara lui ‘96 "U”-ul renăscut din cenuşă săltând pe scena primei divizii. Moment în care intră sub asistenţa potentului Ursus, "brandul" care vizează performanţa. În numele căreia sunt operate vaste mutaţii în interiorul echipei (masive şi dramatice disponibilizări ale "fostelor" şi infuzii din afară, piesa cea mai valoroasă numindu-se Cristina Dogaru-Cucuian, ex Podravka – liderul Croaţiei) şi "fortificată" banca tehnică cu antrenorul Dinu Cojocaru.

ERA"URSUS”. Amintita efervescenţă produce şi prima scânteie: bronz în campionatul ‘97-‘98 şi, evident, loc în Cupa EHF. Care se va dovedi însă o pălărie mult prea mare pentru formaţia clujeană, părăsită în intersezon - varii motive - de 4 dintre jucătoarele care o săltase în Europa (Dogaru-Cucuian, Ana Maria Stecz, Mihaela Popa şi Carmen Niţescu - vâlceanca adusă la Cluj în schimbul lui Carmen Amariei, plecată la Oltchim), în timp ce nou-adusele la echipă (Ana Maria Ilyeş, Simona Sârbu, Alina Ariton) de-abia trecuseră pragul senioratului. De altfel media de vârstă a trupei în momentul acela era de sub 19 ani. Explicabil, în consecinţă de ce "U" n-a putut rezista mai rutinatei sale adversare din primul tur al EHF, formaţia poloneză GKS Piotrkovia, pierzând dubla la un total de 45-47.

Ce a urmat în campionatul intern?! Repetate zbateri pentru reprinderea unui loc de cupă continentală, tentativă care nu va mai fi însă concretizată decât în 2002, când "U" Ursus încheie Liga pe VI. Până atunci: locurile VII în ‘99 şi 2000 (când este demis antrenorul Cojocaru), VIII în 2001 (după intervenţia salvatoare a profesorului Gheorghe Mărginean, rechemat la echipă după demisia forţată a lui Gheorghe Covaciu - împotmolit în "nisipurile mişcătoare" ale clasamentului) şi, repunctând, VI în 2002, loc – pe atunci ~ de Challenge Cup. Poziţie cucerită de trupa: Ionica MUNTEANU, Florentina GRECU - portari, Mirela ROGOZ, Oana CHIRILĂ, Simona SÂRBU (VINTILĂ), Georgeta VÂRTIC (DINIS), Andreea POP, Ana Maria ILYES, Ancuţa DEAC (MUREŞAN) şi nou-sosita de la Bistriţa, Mihaela SENOCICO (ANI), jucătoarea care va deveni - şi va rămâne pentru întreg acest deceniu - motorul şi sufletul echipei clujene. În lot figurau şi dotatele Alina ARITON, Mihaela URCAN (TIVADAR), Andreea VLAD şi Alina PETRACHE, însă cu toatele fuseseră indisponibile lungi perioade. În ansamblu: o formaţie tânără, omogenă şi valoroasă (poate cea mai frumoasă pe care a avut-o "U”), "împănată" cu numeroase medaliate internaţional, Rogoz fiind campioană europeană de tineret în '98, Munteanu şi Ariton - campioane mondiale de tineret '99 şi "mondiale universitare" în 2000, Grecu, Chirilă, Urcan şi Sârbu - campioane europene de junioare în '99 şi campioane europene de tineret în 2000. Pentru viitorul sezon european "U" Ursus nu va beneficia însă de întreagă această garnitură, Munteanu evadând în campionatul francez, Chirilă în cel spaniol iar Ilyes la Selmont Baia Mare. Ies însă din infirmerie amintitele indisponibile, iar pentru fortificarea buturilor este adusă Monica Bochiş. Traseul continental?! Ceva mai lung decât cel din '98, dar nu pe măsura aşteptărilor finanţatorului, echipa oprindu-se în sfertul cu polonezele (iarăşi poloneze!) de la Nata Gdansk: 24-19, respectiv 21-28. Eliminare care determină Ursus-ul să-şi retragă asistenţa. Deşi în sezonul regulat 2002-2003 echipa lui Liviu Jurcă obţine a treia sa calificare într-o cupă continentală, terminând campionatul pe locul V. Era "Ursus" se încheiase însă.

ERA “JOLIDON". Începând cu vara lui 2003, formaţia universitară clujeană intră sub aripa protectoare a “Jolidon"-ului, renumita firmă de lenjerie intimă prezentă în "champions-ul mondial" al producătorilor de profil. Standard la care "Jolidon" viza să ridice şi performanţa sportivă, preconizând ca resort intim al devenirii, exigenţa. Exigenţa faţă de sine şi faţă de produsul încredinţat. Ecoul?! Promiţător în primul an al colaborării, echipa situându-se în Ligă pe onorantul loc VI, iar în Challenge Cup disputând "optimi" cu mai rutinata formaţie germană FC Nürnberg - care se şi califică cu scorul total de 59-53.

Sezonul următor însă echipa intră în vrie, încheind Liga pe XI. Se salvează în extremis, câştigând barajul de promovare. Cum ajunsese "U”-ul în această situaţie-limită? În intersezon, trupa lui Jurcă pierduse şase jucătoare din primul şapte (Seno,Vârtic şi Sârbu plecaseră peste hotare, Urcan şi Vlad la Rulmentul Braşov iar Petrache la Tomis Constanţa), gol de proporţii pe care n-aveau cum să-l umple cele 7 noi achiziţii din moment ce principalul lor atu era... tinereţea!

Dar, deşi afectată de situaţie, "Jolidon" rămâne lângă echipă, însă forţează schimbarea la faţă, pornind cu renunţarea la serviciile antrenorului Jurcă şi (re)aducerea la Cluj a lui Gheorghe Covaciu. Tehnicianul care îşi făcuse între timp mână şi nume sub Grand, scoţând-o campioană pe... vetusta Rapid. Iar Covaciu nu vine cu mâna goală, aducând cu sine parte din garnitura care îi slujise strategia din Giuleşti: jucătoarele Cristina Dogaru-Cucuian (revenită iată sub Feleac după sejurul din ‘97-‘98), Gianina Toncean, Magdalena Paraschiv şi sfetnicul ce va gira în următorii 4 ani funcţia de director sportiv al "U” Jolidon, Mircea Cucuian. Revine totodată la echipă Mihaela Senocico, puncherul care în viitoarele 3 sezoane va ocupa locul secund în ierarhia naţională a golgeterelor. Astfel "armată" şi animată de dorinţa de a-şi impune numele, "U" Jolidon reuşeşte un campionat bun, încheind ediţia 2005 -2006 pe locul VI. Care avea să devină loc de cupă europeană, EHF suplimentând "raţia continentală" a României ca urmare a faptului că ultima finală Challenge Cup fusese una românească: Rulmentul-Tomis. Un cadou care, fericit, avea să capete şi cea mai valoroasă acoperire, "U" Jolidon ajungând să dispute finala Challenge Cup 2007.

LA PORŢILE OLIMPULUI. Urcuşul a început cu câştigarea turneului preliminar de la Cluj, supusele "U"-ului fiind bosniacele de la Jeljeznikar, portughezele Colegiului de Gaia şi franţuzoaicele clubului Nuorese. Urmează, în tururile 3 şi 4, victorii lejere asupra portughezelor de la "Madeira" şi a ucrainiencelor de la "Energo" Lvov, iar în "sferturi" o convingătoare calificare în dauna Tomisului - conaţionala de la Pontul Euxin: 34-28 şi 27-28. Ajunseserăm, asadar, în semifinalele unei cupe continentale - premieră în istoria handbalului clujean. Adversară? RK Zagreb, reprezentanta handbalului croat.

Manşa inaugurală se dispută la Cluj şi, în ciuda victoriei gazdelor cu 32-30, nu lasă fanilor "U"-işti prea mari speranţe în privinţa decisivului din fieful croatelor. La Zagreb însă cerberul Dogaru-Cucuian zăvorăşte, realmente, poarta (21 de intervenţii salvatoare) iar cuplul Senocico - Amalia Busuioceanu (13, respectiv 8 goluri) seamănă pustiu în tabăra gazdelor, nevoite astfel să plece steagul în faţa iureşului clujean încheiat cu neaşteptatul scor de 33-26, pentru care mai semnaseră Magdalena Paraschiv 2 goluri, Adriana Tudorache 2, Marinela Gherman 3, internaţionala Florina Bârsan 5, Geanina Toncean, Andreea Vlad şi contrasemnase antrenorul Gheorghe Covaciu.

Cât priveşte mult-aşteptata finală cu formaţia sârbă Naisa Niş, ei bine, aceasta nu va constitui - în ciuda reţetei - supremul performanţei clujene, ci doar cea mai avansată etapă atinsă până acum de handbalul feminin clujean. Spunem aceasta, întrucât rezultatul a constituit o mare dezamăgire, Trofeul Challenge fiind pierdut de clujence după ce ele îşi asiguraseră, acasă, un plus mai mult decât consistent: 32 -23. Avantaj pe care îl considerase - şi aici a fost greşala lor - ca insurmontabil! Tenacele sârboaice l-au... surmontat însă la Niş ( 30-21), câştigând totodată Trofeul întrucât înscriseseră mai multe goluri în deplasare decât reuşise "U" în manşa similară.

Altfel, obiectivele anului: finală europeană şi loc pe podiumul Ligii fuseseră, ambele, acoperite, lângă amintitul eveniment continental, "U" Jolidon reuşind şi bronzul Ligii Naţionale. Medalie care asigura handbalului feminin clujean cea de a cincea sa prezenţă în competiţiile europene rezervate echipelor de club, de data aceasta: Cupa Cupelor. În care clujencele avansează până în sferturi, eliminând în fazele precedente trupa austriacă Dornbirn Schören (ambele manşe la Cluj) şi pe dezavuata Naisa Niş, rivala care îi suflase în primăvară Trofeul Challenge. Revanşă în perspectiva căreia "U" se betonase cu dubla câştigătoare a Champions League, Carmen Amariei, revenită la Cluj cu intenţia de-a susţine promovarea performanţei la "U", echipa care o lansase în handbalul de mare clasă. Intenţie care nu se va concretiza însă, Amariei evadând, curând, la Rulmentul Braşov.

În sferturile Cupei Cupelor "U" întâlneşte cel mai puternic adversar dintre cei destinaţi de-a lungul tuturor campaniilor sale continentale: trupa croată Podravka Vegeta - multiplă medaliată internaţional. Reţeta adversarei nu le sperie însă pe fetele lui Covaciu, decise să-şi apere şansa. Şi o fac cu mult aplomb, câştigând la Cluj cu 33-27 şi ţinându-se strâns în decisivul de la Koprivnica: 31-37 în min 60(!), moment în care clujencele aveau calificarea în mână, la totalul egal 64-64 ele fiind avantajate de numărul superior al golurilor, marcate în deplasare. Sorţii nu le-au fost însă favorabili; până la capăt, croatele izbutind golul calificant la chiar ultimul lor atac. O ratare pe care am regretat-o cu toţii, dar pe care nimeni n-a imputat-o echipei din moment ce aceasta îşi jucase cartea la sânge. Motiv pentru care o punem în chenar: Cristina Dogaru-Cucuian, Imola Berei, Viorica Şuba - portari, Magdalena Paraschiv, Amalia Busuioceanu, Constantina Brânzan, Marinela Gherman, Adriana Tudorache, Ancuţa Mureşan Anca Amariei, selecţionatele olimpic Mihaela Senocico-Ani şi Florina Bârsan şi, episodic internaţionala Carmen Amariei. Sfertul cu Podravka a fost, altfel, şi ultimul vârf atins de "U" în perioada noastră de referinţă (1994-2009), în ultimele sale două sezoane "U" Jolidon poziţionându-se dincoace de bariera europeană: locul VI în 2008 şi XI în 2009 (acesta fiind parcurs fără agila "pisică" dintre buturi, Cristina Dogaru-Cucuian, retrasă?! şi principalul puncher al echipei, reputata Seno, decisă pentru o maternitate). Altfel, perioada focalizată de Almanahul aniversar a fost cea mai productivă şi mai încărcată de trăiri pozitive din întreaga istorie a "şaptelui" feminin clujean şi - dacă nu cumva greşesc- din toată istoria "Jocurilor" de la "U".