Partea intii
Yüklə 4,41 Mb.
|
321 cblşnuita lui politeţe, rostind cuvinte care nu-1 obligau ltt nimic, şi anume : că a doua zi avea să-i comunice hotări rea sa.
Vorbele Annei, care-i confirmau cele mai rele bănuieli, străpunseseră inima lui Alexei Alexandrovici. Această durere era sporită de sentimentul ciudat de milă fl/.ică pentru ea — sentiment pricinuit de lacrimile sale. Dur cind rămase singur in cupeu, el se simţi — spre murea lui mirare şi bucurie — eliberat cu desăvirşire atit de această milă, cit şi de indoielile şi de chinurile geloziei i'ure-l hărţuiseră in vremea din urmă. incerca sentimentul omului care şi-a scos o măsea ce-1 durea de mult. După o suferinţă groaznică şi după sen-'m[\a că-i fusese extras din falcă ceva enorm, mai mare chiar decit capul, bolnavul simte dintr-o dată, fără să nr increadă incă in fericirea lui, că nu mai există ceea ce-i otrăvise atita vreme viaţa, absorbindu-i toată atenţia. Poate din nou să trăiască, să gindească şi să se intereseze şi de altceva decit de măseaua lui. Sentimentul acesta ti avea şi Alexei Alexandrovici. Fusese o durere stranie ţi cumplită, dar trecuse. Simţea că poate iarăşi să trăiască i'flră a se gindi numai şi numai la soţia sa. ≪O femeie stricată, necinstită, fără inimă, fără religie ! Am ştiut şi am văzut totdeauna asta, cu toate că, fiindu- mi milă de dinsa, căutam să mă mint pe mine insumi≫, (.ţindi Karenin. intr-adevăr, i se părea că totdeauna işi iladuse seama de asta. işi amintea amănunte din viaţa lor i i i ' odinioară, care mai inainte parcă n-aveau nimic rău. Acum insă aceste amănunte arătau limpede că Anna fusese totdeauna o femeie stricată. ≪Am greşit legindu-mi viaţa de ea. Dar greşeala mea n-are nimic urit, de aceea nu pot fi nefericit. Ea e vinovată, nu eu, işi zise el. Nu mai vreau să ştiu de dinsa. Ea nu mai există pentru mine...≫ Ceea ce i se putea intimpla ei, ca şi fiului lor, faţă de i are Karenin işi schimbase de asemenea sentimentele ca vi faţă de Anna, incetă să-1 mai preocupe. Singurul lucru ■ ire-l mai interesa acum era chestiunea cum să facă să se upule cit mai bine, cit mai cuviincios, cit mai uşor şi prin Urmare cit mai drept de noroiul cu care Anna il im- 327
proşcase in căderea ei şi să păşească mai departe pe drumul lui de om activ, cinstit şi folositor societăţii. ≪Nu pot fi nefericit fiindcă o femeie vrednică de dispreţ are o purtare nelegiuită. Trebuie numai să găsesc cea mai bună ieşire din situaţia in care sint pus. Şi am s-o găsesc, se gindi Karenin, posomorindu-se din ce in ce mai mult. Nu sint nici primul, nici ultimul.≫ Fără să mai vorbim de pildele istorice — incepind cu Menelau, reimprospătat in memoria tuturor prin opereta Frumoasa
intreg şir de cazuri curente de necredinţă a soţiilor faţă de bărbaţii lor din inalta societate. ≪Darialov, Poltavski, prinţul Karibanov, contele Paskudin, Dram... Da, pină şi Dram, un om de treabă, atit de cinstit... Semionov, Ciaghin, Sigonin, şi-i aminti Alexei Alexandrovici. E drept că aceasta ii face să pară in ochii lumii cam ridicoli. Eu insă n-am văzut in asta decit o nenorocire şi i-am compătimit totdeauna≫, işi zise Alexei Alexandrovici, deşi nu era adevărat. Nu simţise niciodată compătimire pentru asemenea nenorociri, ci dimpotrivă, cu cit mai dese erau pildele soţiilor care-şi inşelau bărbaţii, cu atit creştea mai mult intr-insul stima pentru el insuşi. ≪E o nenorocire care poate lovi pe oricine. O astfel de nenorocire m-a lovit şi pe mine. Totul e să indur cit mai bine incercarea asta.≫ Şi Karenin incepu să-şi depene in minte, pină in cele mai mici amănunte, reacţiile oamenilor care fuseseră in aceeaşi situaţie ca şi el. ≪Darialov s-a bătut in duel...≫ in tinereţe, duelul il preocupase in chip deosebit pe Alexei Alexandrovici, tocmai fiindcă-i lipsea indrăzneala fizică şi-şi dădea foarte bine seama de acest lucru. Nu se putea gindi, fără groază, la un pistol indreptat asupra lui. Dealtfel, nu pusese niciodată in viaţă mina pe o armă. Groaza aceasta il făcuse in tinereţe să se gindească adesea la duel şi să-şi pună problema ce ar face dacă ar fi in situaţia de a fi obligat să-şi rişte viaţa. Avind succes şi creindu-şi o situaţie sigură in lume, Karenin uitase de mult de acest sentiment. Totuşi, obişnuinţa sentimentului precumpăni. Teama de propria lui laşitate se dovedi şi acum atit de puternică, incit chibzui indelung, din toate punctele de vedere, chestiunea, mergind cu gindul pină 328 .1 accepta eventualitatea duelului, deşi ştia dinainte că im se va bate in nici un caz. -Nu incape nici o indoială că societatea noastră e incă n i i l de sălbatică (nu ca in Anglia), incit foarte multă lume, printre care şi unii ale căror păreri Karenin le preţuia, in privi un duel cu ochi buni. Dar care ar fi rezultatul ? Sa presupunem că-^1 provoc la duel, gindi el mai departe ţii-şi reprezenta foarte viu noaptea de după provocare şi pistolul indreptat spre dinsul. Se cutremură şi-şi dădu m'iiraa că n-are să facă asta niciodată. Să presupunem rft-1 provoc la duel. Să zicem că au să mă inveţe cum să Inig, işi urmă el firul gindurilor. Mi se indică locul, apăs pe trăgaci, işi zise el inchizind ochii, şi—1 omor...≫ Alexei Alexandrovici işi scutură capul ca să alunge mvste ginduri absurde. ≪Ce rost are să ucizi un om ca Nft-ţi limpezeşti atitudinea faţă de o soţie nelegiuită şi t i c un copil ? Tot eu va trebui să hotărăsc ce am să fac cu pa. Dar dacă, ceea ce e mai probabil, eu voi fi ucis sau rAnit ? Eu, om nevinovat, o victimă — ucis sau rănit. Ar li ceva şi mai absurd. Dar nu e numai atit : o provocare la duel din partea mea ar fi şi o faptă incorectă. Nu ştiu cu dinainte că prietenii mei nu mă vor lăsa pentru nimic in lume să mă bat in duel ? Că ei nu vor ingădui ca viaţa unui bărbat de stat, folositor Rusiei, să fie pusă in primejdie ? Şi ce s-ar intimpla ? Ar fi ca eu, ştiind dinainte ■ .1 lucrurile nu vor ajunge niciodată intr-un stadiu primejdios, să vreau numai a-mi atribui, prin această provocare, o aureolă falsă. Ar fi o incorectitudine, o făţărnicie, ar insemna să inşel pe alţii şi să mă inşel şi pe mine insumi. Un duel e de neconceput. Dealtminteri, nimeni nu se aşteaptă de la mine la un duel. Scopul meu este ■a-mi păstrez reputaţia de care am nevoie ca să-mi urmez, fără piedici, cariera.≫ Activitatea publică, care şi inainte avusese in ochii lui Alexei Alexandrovici o mare insemnătate, căpăta cu acest prilej o importanţă şi mai mare. După ce cumpăni şi respinse soluţia duelului, se gindi l,i divorţ — altă dezlegare aleasă de unii dintre soţii trădaţi. Amintindu-şi toate cazurile ştiute de divorţ (erau l' aşa de bine), Karenin nu găsi nici unul in care 329
scopul divorţului să fi fost cel urmărit de dinsul. In aceste şi in felul acesta tocmai vinovata, care ar fi trebuit să piardă dreptul la căsătorie, ciştiga dreptul de a contracta un nou mariaj, in aparenţă legitim, cu un alt soţ. Cit despre divorţul legal, acel care urmăreşte pedepsirea şi repudierea soţiei vinovate, Alexei Alexandrovici işi dădea seama că nu putea să-1 ceară. inţelegea că imprejurările complexe ale vieţii lui nu-i ingăduiau să dea in vileag dovezile brutale, cerute de lege, pentru a se dovedi vinovăţia soţiei. Simţea că rafinamentul moravurilor societăţii din care făcea parte nu admitea să facă uz de asemenea dovezi, chiar dacă erau pe deplin intemeiate, iar folosirea lor l-ar fi coborit in ochii opiniei publice mai mult pe el decit pe dinsa. O incercare de divorţ n-ar fi putut duce decit la un proces scandalos, care ar fi fost numai un prilej de calomnie pentru duşmani şi de ştirbire a inaltei sale poziţii sociale. Scopul principal, adică limpezirea situaţiei cu cit mai puţine inconveniente, n-ar fi fost atins nici prin divorţ. Afară de aceasta, in caz de divorţ, ba chiar in cazul unei simple incercări de divorţ, era neindoios că soţia ar fi rupt raporturile cu bărbatul său şi s-ar fi unit cu amantul. Iar in sufletul lui Alexei Alexandrovici, in ciuda unei totale şi dispreţuitoare nepăsări faţă de soţia sa, cum credea el, mai stăruia un sentiment : nu dorea ca Anna să se poată uni cu Vronski fără nici o piedică şi să tragă astfel un folos din nelegiuirea ei. Gindul acesta il scotea atit de mult din fire pe Alexei Alexandrovici, incit, numai atingindu- 1 in treacăt, gemu de durere, se ridică, işi schimbă locul in cupeu şi, după aceea, posomorit, se căzni multă vreme să-şi infăşoare picioarele osoase şi sensibile la frig intr-un pled pufos. ≪Pe lingă un divorţ formal, s-ar mai putea proceda — cum au făcut Karibanov, Paskudin şi Dram, omul cel cumsecade — la o separare de soţie≫, se gindi el mai departe, după ce se mai potoli. Dar şi această măsură avea aceleaşi inconveniente : ruşinea, ca şi in cazul unui divorţ. Apoi — ceea ce era principalul — separarea o arunca pe Anna, ca şi un divorţ formal, in braţele lui Vronski. Nu. E cu neputinţă, cu neputinţă ! rosti Karenin cu glas 330
pot mlmite să fiu nefericit, iar ea şi cu el să fie fericiţi.≫ Sentimentul geloziei, care-1 chinuise in perioada indoielilor, i se risipise in clipa cind cuvintele soţiei sale ii f roseseră, cu durere, măseaua. Dar in locul acestui senti-i i i nt, crescuse un altul : dorinţa ca Anna nu numai să nu M poată bucura, ci să-şi primească pedeapsa pentru nele-r.'inrea ei. Alexei Alexandrovici, fără să-şi mărturisească ii ' - s t sentiment, dorea in adincul sufletului său ca Anna I . I sufere, fiindcă-i tulburase liniştea şi-i pătase onoarea. I > 111 >ă ce se gindi din nou la condiţiile unui duel, la divorţ II la separaţie, şi după ce le respinse incă o dată, Karenin 1.1 • convinse că nu există decit o singură soluţie : s-o ţină lingă dinsul, ascunzind de ochii lumii cele intimplate şi Intrebuinţind toate măsurile de care dispunea pentru a rupe aceste legături şi, in primul rind — deşi nu vroia să i.i-0 mărturisească — pentru a o pedepsi. -≪Trebuie să-i iiiluc la cunoştinţă hotarirea mea : că, judecind greaua situaţie in care şi-a pus familia, orice altă soluţie ar fi mai mi pentru amindouă părţile decit un status quo formal, rrt aş fi gata să respect această situaţie, sub stricta con-i IHio ca şi ea să-mi respecte voinţa, adică să pună capăt ivhjţiilor cu amantul≫ Ca o intărire a acestei hotăriri, Alesei Alexandrovici — după ce o luă definitiv — mai adăugă un considerent important. ≪Numai printr-o astfel de ho-hirire mă port după rinduiala religiei, se gindi el, numai I ni ti această hotărire nu-mi repudiez soţia vinovată, ci-i ii HI putinţa de a se indrepta şi chiar, oricit de greu mi-ar v. i , i , imi inchin o parte din puteri pentru reabilitarea şi i.ilvarea ei.≫ Alexei Alexandrovici ştia că nu putea avea i HTI o inriurire morală asupra soţiei sale şi că orice in-' nare de indreptare n-ar avea alt rezultat decit o nouă minciună. Deşi in aceste clipe grele el nu se gindise să ' ;mte un sprijin in religie, acum — cind hotărirea lui '■oincidea cu cerinţele religiei, credea el — această sancţiune religioasă ii dădea o deplină satisfacţie şi o oarecare linişte. Era mulţumit la gindul că, intr-o chestiune atit de Mi'uvă, nimeni n-ar fi putut să spună că nu se purtase ilupă preceptele religiei
, al cărei
steag il ţinuse totdeauna pus, in mijlocul răcelii şi nepăsării generale. Chibzuind şi In alte amănunte, Karenin nu inţelegea de ce raporturile
dintre el şi soţia sa n-ar fi putut rămine aproape neschimbate, ca şi inainte. Nu mai era in stare, fără indoială, să-i poarte acelaşi respect ; totuşi nu vedea de ce s-ar simţi el obligat să-şi strice viaţa şi să sufere, fiindcă Anna era o soţie rea şi necredincioasă. ≪Da, are să treacă timpul, care netezeşte toate, şi au să se restabilească intre noi raporturile de odinioară, işi zise Alexei Alexandrovici, adică au să se restabilească intr-o anumită măsură, care să nu mai tulbure cursul vieţii mele. Ea trebuie să fie nefericită. Eu insă nu sint vinovat şi nu se cade să sufăr.≫ XIV
Apropiindu-se de Petersburg, Alexei Alexandrovici nu numai că rămase definitiv la această hotărire, dar compuse in minte şi scrisoarea pe care urma s-o trimită soţiei sale. Cind intră in camera portarului, Karenin se uită 3a scrisorile şi la hirtiile venite de la minister şi porunci să-i fie aduse in birou. — Pune să deshame şi să nu primeşti pe nimeni, răspunse el la o intrebare a portarului, accentuind cuvintele ≪să nu primeşti pe nimeni≫ cu oarecare mulţumire, semn al bunei sale dispoziţii. Alexei Alexandrovici se plimbă de două ori prin birou şi se opri in faţa uriaşei mese de scris pe care feciorul aprinsese chiar atunci şase luminări. işi trosni degetele şi se aşeză, căutind ceva printre piesele garniturii de birou. Cu coatele pe masă, Karenin işi inclină uşor capul intr-o parte, se gindi un minut şi incepu să scrie fără a se mai opri. ii scrise in franţuzeşte, fără să i se adreseze, de-a dreptul, cu numele ei, intrebuinţind pronumele vous, mai puţin rece decit cuvintul corespunzător din limba rusă. ≪Cu prilejul ultimei noastre discuţii, ţi-am exprimat intenţia de a-ţi comunica hotărirea că voi lua in legătură cu obiectul acestei discuţii. După ce am chibzuit totul cu luare-aminte, imi indeplinesc acum această făgăduială. Hotărirea mea este următoarea : Oricare ar fi fost purtarea dumitale, eu nu-mi recunosc dreptul să rup legăturile care ne unesc prin voinţa unei puteri de sus. O familie nu poate 332 fi distrusă după capriciul, arbitrariul sau chiar după neleciuirea unuia dintre soţi şi de aceea viaţa noastră trebuie .1 continue ca şi mai inainte. Aceasta este necesar pentru mine, pentru dumneata, pentru copilul nostru. Sint absolut • mvins că te-ai căit, că te căieşti de faptul care mă obligă i-ţi trimit scrisoarea de faţă şi că-mi vei da tot concursul • i să smulgem din rădăcină pricina discordiei noastre şi să u i t ăm trecutul. In caz contrar, iţi poţi inchipui singură ce ! ■ • aşteaptă pe dumneata şi pe fiul dumitale. Despre toate .H-i-stea, nădăjduiesc să putem vorbi personal mai amănun- 111 cind ne vom intilni. Deoarece sezonul de vară e pe sfiri l i ' , te-aş ruga să te muţi la Petersburg cit mai repede, cel mai tirziu pină marţi. Vor fi date toate dispoziţiile neceirc in legătură cu mutarea dumitale. Te rog să notezi că ,11 ord o deosebită importanţă indeplinirii rugăminţii mele. A. Karenin P.S. Alăturez banii de care ai putea avea nevoie pentru cheltuielile dumitale.≫ Reciti scrisoarea şi rămase mulţumit mai ales de faptul ert nu uitase să alăture banii. Nu cuprindea nici un cuvint crud, nici o mustrare, dar nici ingăduinţă. Scrisoarea era mai ales o punte de aur pentru o revenire. După ce o imprtturi, o netezi cu un coupe-papier mare de fildeş masiv şi o viri in plicul cu bani. Sună cu plăcerea pe care i-o trezea lnldeauna contactul cu piesele garniturii lui de birou bine potrivite. — Spune curierului s-o ducă miine Annei Arkadievna, Io l'eterhof, porunci Karenin şi se ridică in picioare. — Am inţeles, excelenţă. Să vă servesc ceaiul in birou ? Alexei Alexandrovici porunci să i se servească ceaiul In camera lui de lucru şi, invirtind in mină cuţitul masiv de birou, se indreptă spre un fotoliu lingă care erau preyAtito o lampă şi o carte franţuzească despre tablele eugulilnc '. Deasupra fotoliului, intr-o ramă aurită, atirna porl i i ' l u l oval al Annei, minunat executat de un pictor cele- 1 Denumirea dată de arheologi celor şapte table de aramă eu inscripţii IM ilijiluctul umbric, găsite printre ruinele templului lui lupiter din oraşul ≪Hllr Iguvium, numit in evul mediu Fogubium, provincia Umbria, Italia. 333
bru. Karenin il privi. Ochii ei nepătrunşi se uitau la ei ironic şi sfidător, ca in seara ultimei lor explicaţii. Dantelele negre de pe cap, părul negru şi mina albă, desăvirşită, cu degetele pline de inele — o admirabilă realizare a pictorului — totul ii dădea lui Alexei Alexandrovici o chinuitoare impresie de impertinenţă şi de sfidare. Privi ţintă citeva clipe portretul şi se cutremură, buzele ii tresăriră cu un fel de zgomot : ≪brr≫, apoi intoarse capul in altă parte. Se aşeză grăbit in fotoliu şi deschise cartea. incercă să citească, dar ii era peste putinţă să-şi recapete interesul viu de mai inainte pentru inscripţiile eugubine. Se uita in carte, se gindea insă la altceva. Nu se gindea la soţia sa, ci la o complicaţie intervenită in vremea din urmă in activitatea lui publică şi care era atunci problema principală a slujbei sale. Simţea că pătrundea acum cu mintea mai ageră decit oricind in nodul acestei complicaţii. In capul lui se năştea — putea s-o spună fără să se inşele — un gind mare, care trebuia să descurce toată chestiunea, să-1 inalţe in carieră, să lovească in duşmanii săi şi prin aceasta, fără indoială, să aducă cel mai mare folos ţării. De indată ce feciorul aduse ceaiul şi ieşi din odaie, Alexei Alexandrovici se ridică şi se indreptă spre birou. După ce puse in mijlocul biroului servieta cu lucrările curente, Karenin scoase din suport un creion, cu un zimbet uşor de om mulţumit de sine insuşi, şi se cufundă in lectura unui dosar incurcat pe care-1 ceruse — cu privire la complicaţia in perspectivă. Iată despre ce era vorba. Trăsătura caracteristică a lui Alexei Alexandrovici, ca bărbat de stat, ce-1 deosebea de ceilalţi şi făcea dintr-insul un slujbaş fără pereche şi care, in aceeaşi măsură cu ambiţia, stăruinţa, tactul, cinstea şi increderea in sine, contribuise la succesul carierei sale, era dispreţul lui absolut pentru formalismul birocratic şi pentru corespondenţa de prisos, redusă de dinsul la strictul necesar, ca să poată lua contact cit mai direct cu realitatea vie, realizind o economie de timp şi de bani. In memorabila şedinţă de la 2 iunie a consiliului se ridicase chestiunea irigării ogoarelor din gubernia Zaraiskaia, chestiune care depindea de ministerul lui Alexei Alexandrovici şi care era o pildă vădită de cheltuieli fără rost şi de formalism sterp. Karenin ştia că acest lucru era adevărat. Chestiunea 334
Irigării ogoarelor din gubernia Zaraiskaia data de pe vremea predecesorului său. Cu această chestiune se cheltuiseră şi se cheltuiau, intr-adevăr, foarte mulţi bani fără nici un rost. Era limpede că afacerea asta n-avea să ducă la nici Un rezultat. Intrind in funcţiune la minister, Alexei Ale- Ximdrovici işi dăduse numaidecit seama de acest lucru şi vroise să ia in mină afacerea cu pricina. Dar era la inceputul carierei sale, cind nu se simţea incă stăpin pe situaţie, ţi inţelesese că această chestiune atingea prea multe interese şi ar fi fost o acţiune nesăbuită din partea lui ca să ae ocupe de ea. Mai tirziu, absorbit de alte probleme, Karenin o uitase pur şi simplu. Această afacere, dealtfel ca multe altele, dura de la sine, in virtutea inerţiei. (Multă lume se hrănea de pe urma acestei afaceri şi indeosebi o familie foarte onorabilă şi muzicală : toate fetele cintau clin instrumente cu coarde. Alexei Alexandrovici cunoştea familia aceasta. Era chiar naşul uneia dintre fetele cele mai mari.) Ridicarea acestei chestiuni de către un ministru ostil — după părerea lui Alexei Alexandrovici — a fost un lucru necinstit, deoarece in fiecare minister erau astfel '!" afaceri, ba şi mai deocheate, de care insă nimeni nu se Mlingea, din anumite considerente funcţionăreşti. Acum nisă, cind i se aruncase mănuşa, Karenin o ridicase cu in-'hazneală şi ceruse numirea unei comisii speciale pentru i adierea şi verificarea lucrărilor comisiei pentru irigarea "i.oarelor din gubernia Zaraiskaia. In schimb, Alexei Alemdrovici se arătă şi el necruţător faţă de acei domni. Mii ceru numirea unei comisii speciale şi in chestiunea i'i.'ianizării celor străini de neam i. Chestiunea din urmă fu- •'\;e ridicată intimplător in şedinţa de la 2 iunie a consiliului, fiind susţinută cu energie de Alexei Alexandrovici cu o problemă urgentă, din pricina stării de plins a locuitorilor de altă origine. in consiliu, această problemă fusese un prilej de discuţii in contradictoriu intre reprezentanţii diferitelor ministere. Pviinisterul ostil lui Alexei Alexan- (Irovici susţinea că situaţia acestor locuitori era foarte infloritoare şi că reorganizarea propusă le-ar putea atinge propăşirea, iar dacă se găseau şi lipsuri, ele nu izvorau 1 Expresie prin care guvernele ţariste desemnau oficial pe locuitorii Himl<;t care aparţineau naţionalităţilor conlocuitoare, mai ales din regiu nile rflsăritene. . . . . 335 decit din cauză că ministerul Iui Alexei Alexandrovici nu lua măsurile legale. Acum, Karenin vroia să ceară : in primul rind, numirea unei noi comisii care să fie insărcinată cu cercetarea la faţa locului a situaţiei celor străini de neam ; in al doilea rind, dacă s-ar constata că situaţia acestor locuitori este intr-adevăr aşa după cum reiese din datele oficiale de care dispune consiliul, să se numească o altă comisie de studii pentru cercetarea pricinilor care au determinat starea de plins a celor străini de neam, din punctele de vedere : a) politic, b) administrativ, c) economic, d) etnografic, e) material şi f) religios ; in al treilea rind, să se ceară de la ministerul advers relaţii asupra măsurilor luate in ultimul deceniu de acel departament pentru preintimpinarea condiţiilor vitrege in care se află cei străini de neam ; in sfirşit, in al patrulea rind, să se ceară de la minister explicaţii asupra motivelor pentru care — după cum se vede din informaţiile primite de consiliu sub numerele 17 015 şi 18 308 din 5 decembrie 1863 şi 7 iunie 1864 — acesta a acţionat cu totul contrar spiritului legii fundamentale şi organice, volumul... art. 18 şi nota de la art. 36. Alexei Alexandrovici se imbujora la faţă, iăcind repede un rezumat al acestor idei. După ce scrise o coală de. hirtie, el se ridică, sună şi trimise un bilet directorului său de cabinet să-i procure unele date necesare. După ce se ridică in picioare şi se plimbă prin birou, Karenin se mai uită o dată la portret, se posomori şi zimbi cu dispreţ. Mai citi ceva in cartea despre inscripţiile eugubine şi interesul pentru ele i se redeşteptă. La ora unsprezece se duse la culcare. Stind in pat, işi aduse aminte de intimplarea cu soţia sa, dar toată situaţia ii apăru intr-o lumină mai puţin intunecată. XV Anna se impotrivea cu inverşunare cind Vronski ii spunea că situaţia ei nu mai era de răbdat şi o indemna să mărturisească totul bărbatului său, in adincul sufletului ea simţea toată falsitatea şi necinstea in care trăia şi 336
dorea cu toate puterile să găsească o ieşire. De aceea, in li mp ce se intorcea cu soţul ei de la alergări, cind intr-o i 'l ipă de tulburare ii mărturisise totul, cu toată durerea ■iimtită in acea clipă, ea avusese un sentiment de uşurare. I hi la plecarea soţului, Anna işi spunea mereu că-i pare IM ne, că totul e limpede acum şi că cel puţin a scăpat de minciună şi de inşelăciune. Nu se indoia deloc că situaţia ii s-a clarificat o dată pentru totdeauna ; şi chiar dacă nvea să se inrăutăţească, in schimb n-avea să mai fie echivocă şi mincinoasă. Durerea pe care şi-o pricinuise sieşi şi I i.'trbatului său, rostind cuvintele acelea, avea să fie răsplăi i l ă — gindea ea, prin limpezirea situaţiei lor. In aceeaşi •"•iiră, Ahna se intilni cu Vronski, dar nu-i povesti ce se l ≫< 'trecuse intre dinsa şi soţ, deşi ar fi trebuit să-i spună, I urmai pentru a hotări soarta lor. Cind se trezi a doua zi dimineaţă, in minte ii răsăriră mni intii cuvintele pe care i le spusese soţului său şi cuvintele acestea i se părură atit de ingrozitoare, de stranii şi de brutale, incxt nu mai putea inţelege cum de fusese in stare nă le rostească. Nici nu indrăznea să se gindească la ce avea ≪ă se intimple acum. Dar cuvintele fuseseră rostite, iar Alexei Alexandrovici plecase fără să spună nimic. ≪L-am văzut pe "Vronski şi nu i-am spus. in clipa cind era să plece, ≪m vrut să-1 chem inapoi şi să-i vorbesc, insă m-am răzfllndit, fiindcă putea să-i pară ciudat că nu i-am spus de le inceput. De ce oare cind am fost gata să-i vorbesc, am tăcut totuşi ?≪■ Drept răspuns la această intrebare, obrajii i •e imbujorară de ruşine. inţelese ce o reţinuse. Pricepu Că-i fusese ruşine. Situaţia care i se păruse limpede cu o ■eară mai inainte, i se infăţişă dintr-o dată nu numai tulbure, dar şi extrem de incurcată. ii era frică de dezonoare — lucru la care nici nu se gindise mai inainte. Numai Inchipuindu-şi ceea ce avea să facă soţul ei, ii veniră in minte cele mai infricoşătoare ginduri. ii trecu prin cap că administratorul va veni din clipă in clipă s-o dea afară • l i n casă şi că dezonoarea ei va fi cunoscută de intreaga lume. Se intreba unde are să se ducă atunci cind va fi gonită din casă şi nu găsea răspuns. Cind se gindea la Vronski, i se părea că el n-o mai iubeşte ca mai-nainte, că ea e o povară pentru dinsul, că nuvea dreptul să se impună lui, şi simţea că-i este ostilă
Yüklə 4,41 Mb. Dostları ilə paylaş:
|