Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

CLASIFICAREA FENOMENOLOGICA A TULBURARILOR DE COMPORTAMENT

I. TULBURARI DE COMPORTAMENT NEEPISODICE

Acestea au caracter dezadaptativ, derapant, cu tendinta reala de agravare si complexare, cu durata mai mare de 6 luni, putându-se exprima în cadrul familial sau în afara lui.

Formele clinice sunt reprezentate de:

• 
  Neascultarea – nesupunerea sau tulburarea opozitionala
  
• 
  Agresivitatea – verbala si fizica
  
• 
  Minciuna
  
• 
  Furtul
  
• 
  Fuga si vagabondajul – de acasa sau / si de la scoala.
  

II. TULBURARI DE COMPORTAMENT EPISODICE

Ele au mai mult valoare medicala si medico-legala si apar ca o întrerupere precipitata a stilului de comportament echilibrat anterior. Sub aspectul responsabilitatii asupra faptelor comise, al formelor de manifestare si al mecanismelor etiopatogenetice s-au descris urmatoarele forme clinice:

A. INHIBITII EPISODICE

• 
  Narcolepsie
  
• 
  Catalepsie
  
• 
  Cataplexie
  
• 
  Mutism
  

B. DEZINHIBITII EPISODICE

1.REACTII EPISODICE (Tulburari patologice)

• 
  Nevroze
  
• 
  Psihopatii
  
• 
  Psihoze
  
• 
  Epilepsie
  
• 
  Insuficienta psihica – primara & secundara
  

2. DISCONTROL EPISODIC

• 
  Primar – critic & instinctiv
  
• 
  Secundar – impulsiv & acting out. (Ghiran, 1998).
  

ÎNCADRAREA MEDICALA A TULBURARILOR DE CONDUITA (ICD-10, 1994) cuprinde: