Perspective interculturale III

III Cooperarea transfrontaliera si promovarea schimburilor intre institutiile minoritatilor, cele de cultura, educatie si societatea civil

• 
  Dimensiunea culturala a integrarii europene. Rolul cooperarii transfrontaliere in promovarea comunicarii interculturale, Gheorghe Bogoevici
  
• 
  Cooperarea transfrontaliera - granite in interior sau intre oameni?, Branko Komadin
  
• 
  Cooperarea transfrontaliera in domeniul educatiei: mize si oportunitati pentru stabilitatea regionala, Calin Rus
  

In noiembrie 1997 s-a constituit o noua euroregiune: «Dunare, Cris, Mures, Tisa», prin implicarea mai multor judete din regiunea de vest a Romaniei, precum si a unor zone din Ungaria si Iugoslavia. Dupa ce cadrul oficial a fost stabilit, ramane ca institutiile si organizatiile din aceste regiuni sa profite de acest context, prin punerea in practica a unor proiecte concrete de cooperare. Mai multe initiative au fost deja formulate, insa numarul de contacte este totusi destul de redus in raport cu posibilitatile de cooperare. In special, tinand cont de existenta diferitelor grupuri etnice minoritare in aceste regiuni, este importanta implicarea organizatiilor si a institutiilor minoritatilor in colaborari transfrontaliere, prin dezvoltarea unor parteneriate la nivelul societatilor civile din tarile implicate. Conferintele care se inscriu in cadrul acestei teme permit difuzarea in randul publicului a unor exemple de buna practica in materie si incearca sa stimuleze participantii intru dezvoltarea unor noi proiecte de cooperare transfrontaliera, ceea ce va contribui la intarirea unui climat de incredere si de stabilitate in regiune. 
  
  
III.1 Dimensiunea culturala a integrarii europene. Cooperarea transfrontaliera: locul si rolul ei in promovarea comunicarii interculturale

Gheorghe Bogoevici, Comisia pentru Cultura, Educatie si Relatiile cu Minoritatile a Consiliului Judetean Timis

Unul dintre cei mai fini si avizati cunoscatori ai fenomenului national si european, Adrian Marino, scria intr-unul dintre volumele sale, pe care el insusi il caracteriza ca fiind "un gen de publicistica ideologica": "ideea europeana este una esential si structural ideologica. Ea inseamna in primul rand un ansamblu de idei active si militante, implicate in cea mai imediata actualitate, adica o vointa de integrare in structurile culturale, politice si economice europene".

Integrarea europeana, pe langa celelalte coordonate ale sale - politica, economica, sociala -, contine, in mod evident, si o componenta culturala. Ea se bazeaza in primul rand pe asumarea diversitatii culturale intr-un spatiu european in care nimeni sa nu renunte la traditiile sale si la propria-i identitate culturala, ci sa fie un participant efectiv si avizat la un veritabil dialog cultural european. La baza acestui dialog trebuie sa stea conceptul care prezinta diversitatea traditiilor, a culturilor si a limbilor europene ca o bogatie specifica a Europei, o caracteristica proprie ei, conferita de istoria sa si a carei conservare si punere in valoare nu poate fi asigurata decat intr-un cadru in care functioneaza valorile si libertatile fundamentale ale democratiei. Optiunea democratica este un garant al faptului ca nu va fi posibila o impunere pe cale administrativa a uniformizarii sau a omogenizarii culturale.

Aceasta garantie nu este un element abstract, impersonal, ci trebuie asumata ca o obligatie a societatii civile, a cetatenilor si nu doar a autoritatilor locale si nationale sau a institutiilor europene. Declaratia ARE din 2/3 decembrie 1993, "Pentru o Europa culturala" face in final o sinteza a coordonatelor actiunii culturale a unei Europe unite si consider ca este suficient de importanta pentru a o mentiona in continuare:

• 
  diferite traditii, culturi si limbi ale localitatilor si regiunilor europene vor trebui acceptate si protejate;
  

• 
  unul din drepturile cele mai importante ale cetatenilor Europei trebuie sa fie autodeterminarea in materie de politica culturala in localitati si regiuni organizate de maniera democratica;
  

• 
  drepturile in materie de politica culturala a statelor trebuie sa se limiteze la actiuni subsidiare;
  

• 
  drepturile in materie de politica culturala a organismelor europene consista in a expune si a prezenta diversitatea culturala si dialogul cultural in Europa si sa favorizeze schimburile interculturale.
  

Legat de cele prezentate pana aici si bazandu-ma pe experienta pe care o am in administratia locala doresc sa ma refer in continuare la cateva aspecte legate de politica culturala a autoritatilor locale, ca exponent si instrument de realizare a dezideratelor comunitatilor locale, care le-au delegat, prin vot, atat competente, cat si responsabilitati.

In cadrul larg al schimburilor culturale interstatale, care trebuie sa reprezinte o actiune concertata, facilitata de institutiile comunitare europene, rolul comunitatilor locale si regionale este deosebit de important. Exponente ale unor culturi nationale, ele prezinta armonici specifice si creeaza punti suplimentare de comunicare spirituala contribuind, in mod evident, la cunoasterea mai aprofundata a propriului patrimoniu cultural, la promovarea intelegerii si a respectului mutual intre parteneri. Carta urbana europeana statueaza o serie de principii culturale, vizavi de care voi face cateva comentarii.

In primul rand este vorba de principiul subsidiaritatii. Astfel, autoritatile locale trebuie sa promoveze actiuni culturale care sa vina in intampinarea dorintelor celor care alcatuiesc comunitatile locale pe care le administreaza. In consecinta, autoritatile locale trebuie sa posede resursele financiare si umane capabile sa sustina aceste actiuni. Acest lucru este posibil numai in masura in care, ca efect al descentralizarii, ele dispun de un buget propriu pentru cultura si pentru institutiile culturale necesare.

In al doilea rand, actiunea culturala trebuie conceputa ca o veritabila democratie culturala, care implica o colaborare stransa intre autoritatile locale si grupurile de baza, sectorul asociativ si particular. Aceasta inseamna ca autoritatile locale trebuie sa se sprijine pe un parteneriat caruia sa-i transfere responsabilitati sau chiar organizarea unor actiuni. Ele trebuie sa atraga industria si comertul din zona, inclusiv prin facilitati fiscale, in limitele legii, la sustinerea financiara a artei si creatiei culturale.

Fara sa intru in amanunte, amintesc aici de promovarea turismului cultural si de atragerea investitiei in cultura ca alternativa mai stabila in finantarea culturii in comparatie cu sponsorizarile, cele mai multe cu caracter ocazional si aleatoriu.

In al treilea rand, politica educativa si culturala a autoritatilor locale trebuie sa nu fie discriminatorie. Ea trebuie sa fie deschisa inovatiei, contributiei specifice a tuturor cetatenilor indiferent de originea lor etnica. Totodata, autoritatile locale trebuie sa fie preocupate de conservarea si punerea in valoare a propriului patrimoniu cultural, deoarece identitatea culturala constituie un punct cheie al programelor de cooperare inter-regionale.

Un teren favorizant actiunii culturale multiple pe care autoritatile locale si regionale pot evolua atat ca regiuni, dar si ca actori, angajand in jur si alti parteneri - institutii, asociatii ale societatii civile, indivizi - il constituie cadrul cooperarii transfrontaliere. Este o situatie aparte, pentru ca ea nu implica decat acele regiuni care sunt situate in proximitatea frontierelor comune ale statelor si nici nu defineste o multime aritmetica, strict determinata si inchisa de parteneri.

Cooperarea transfrontaliera se poate extinde in adancimea teritoriilor statale, in functie de dorinta si interesul potentialilor aderenti.

Importanta cooperarii transfrontaliere pentru viitoarea constructie europeana este afirmata in permanenta in documentele forurilor europene. Mi se pare relevant sa citez din Declaratia primului Summit al sefilor de state si de guverne din tarile membre ale Consiliului Europei (Viena, octombrie, 1993):

"Creatia unei Europe tolerante si prospere nu depinde numai de cooperare dintre statele membre. Ea se bazeaza de asemenea pe cooperarea trasnfrontaliera dintre colectivitatile locale si regionale, cu respectarea constitutiei si a integritatii teritoriale a fiecarui stat."

Promovarea unui astfel de punct de vedere, curajos si inovator, pana la nivelul cel mai inalt de reprezentare al Consiliului Europei este opera alesilor locali si regionali reuniti in Congresul puterilor locale si regionale, care au sesizat in practicarea atributiilor lor importanta cooperarii cu regiunile vecine situate de cealalta parte a frontierei in beneficiul comun.

In mod evident, punerea in practica a acestui nou concept revine militantilor susmentionati, adica regimurilor. Conceptul de regiune trebuie asumat intr-un sens mai larg si mai cuprinzator. Regiunea nu este, in fond, doar o diviziune teritoriala a unui stat care reproduce mecanic, la o scara mai mica entitatea statala.

In conceptia actuala, regiunea este o entitate publica teritoriala situata la nivelul imediat inferior statului caruia ii apartine. Ea este recunoscuta prin constitutie si legi organice, care ii stabilesc identitatea si nivelul de organizare si ii confera competenta proprii. In mod obligator ea este dotata cu o adunare reprezentativa (in Romania Consiliul Judetean) formata din reprezentanti alesi prin vot universal, liber, egal, direct si secret. Executivul regiunii este sub controlul politic al acestei adunari reprezentative, care, tinand cont de cele prezentate mai sus, este expresia spectrului politic al comunitatii regionale.

Regiunea, in sensul celor prezentate mai sus, este capabila sa evolueze in mod responsabil si motival, in planul cooperarii transfrontaliere.

Imi permit sa prezint in continuare reperele de orientare pe acest plan, facand apel la "Declaratia privind regionalismul", adoptata de Adunarea Regiunilor Europei la adunarea generala anuala de la Basel, din 4 decembrie 1996:

• 
  regiunile frontaliere vor incuraja cooperarea transfrontaliera, respectand atat dreptul national, cat si cel international;
  

• 
  regiunile au dreptul, in cadrul permis de legislatiile nationale si acordurile internationale ale statelor respective, de a incheia acorduri transfrontaliere pentru a dezvolta cooperarea in domeniile care tin de competenta lor;
  

• 
  regiunile au dreptul sa infiinteze, in cadrul juridic specific fiecaruia din statele carora le apartin, organisme comune, cu caracter deliberativ sau executiv;
  

• 
  actele emanand de la organismele sus mentionate vor fi supuse procedural tribunalelor competente, cu acelasi titlu ca si in cazul actelor emise de institutiile unei regiuni.
  

Este evident, chiar si pentru sceptici, ca se are in vedere doar facilitarea colaborarii si in nici un caz nu se urmareste crearea de institutii suprastatale care sa atinga exercitiul suveran al statelor.

Avantajul specific al regiunilor frontaliere, care faciliteaza comunicarea si actiunea transfrontaliera il constituie existenta unor comunitati multiculturale istorice ale caror segmente etnice se regasesc in proportii in general diferite, in competenta fiecaruia dintre partenerii situati de cele doua parti ale unei granite.

Spre deosebire de societatile multiculturale de data recenta, formate in special prin afluxuri de imigranti intra- si extra-europeni, societatile multiculturale create in cursul istoriei au avantajul unui exercitiu indelungat de convietuire, care a facut ca dialogul si comunicarea interculturala sa fie dominate in fata unor elemente de contencios reclamat uneori de minoritati extremiste si conservatoare ale colectivitatilor etnice. Depasirea starii de neincredere sau chiar de ostilitate fata de discursul si actiunea interculturala se poate face, in principal, prin educatie, prin educatia in scoala, in familie, in societate.

Sistemul educational institutional trebuie sa orienteze pachete curriculare atat inspre promovarea comportamentului deschis comunicarii interetnice si interculturale, cat si spre cunoasterea tezaurului spiritual, al traditiilor si valorilor creatiei artistice, proprii tuturor comunitatilor etnice ce populeaza teritoriul regiunii. Tezaurul spiritual al unui stat inglobeaza valorile spirituale create de toti, indivizi si comunitati, cei care au trait si traiesc pe teritoriul statului respectiv. Statul de drept le promoveaza in mod egal si fara alta discriminare decat criteriul valoric. Ca urmare a actului educativ, nu trebuie sa rezulte un spirit de respect reciproc al majoritatii fata de minoritati, ci o atitudine de respect reciproc intre parteneri egali, cu drepturi egale. O astfel de atitudine poate elimina creatia artificiala a unei asa-zise discriminari care prin acordarea unui bonus mentine o stare de inferioritate pentru beneficiarii acestuia.

In acest context, trebuie mentionata importanta deosebita a formelor de mass-media electronica de tip internet. Globalizarea informatiei da teoretic acces fiecaruia dintre noi, ingradeste posibilitatea de a o cenzura, reprezinta in esenta o democratizare a accesului la informatie. Pentru ca acest acces sa fie practic posibil, este necesar ca finantarile prin programe ale Comunitatii Europene sa aiba in vedere cu prioritate asigurarea suportului logistic si material necesar.

Judetul Timis este o regiune frontaliera si face parte in prezent din cooperarea transfrontaliera DKMT (Dunare-Cris-Mures-Tisa) denumita astfel dupa principalele cursuri de apa care ii strabat teritoriul. Istoria acestei cooperari cunoaste mai multe etape. La inceput, in anul 1992, a fost un acord de colaborare intre judetul Timis din Romania si judetul Csongrad din Ungaria. Pe aceasta axa s-a constituit oficial, in 1997, cooperarea transfontaliera care cuprinde patru judete din Ungaria, provincia Voivodina din Iugoslavia si patru judete din Romania. Pornind de la ideea ca autoritatile au rolul de a crea cadrul cooperarii nu numai pentru uzul propriu, ci pentru a facilita cooperarea intre indivizi, institutii si comunitati de pe acest teritoriu, s-a cautat incurajarea si sprijinirea intentiilor lor de cooperare in domenii de interes comun: ecumenic, cultural, social.

Pentru facilitarea comunicarii se editeaza revista EUROTRIO, care apare simultan si in acelasi continut in limbile maghiara, sarba si romana. Mai poate fi amintit proiectul DAMUTEC, aplicat si adjudecat de Consiliul Judetean Timis, in parteneriat cu judetul Csongrad, in cadrul liniei de finantare PHARE-CBC prin care s-a oferit institutiilor de cultura din cele doua judete suportul financiar pentru perfectionarea managementului cultural si a prilejuit un substantial dialog intre acestea.

In concluzie se poate afirma ca pentru regiunile frontaliere, cadrul cooperarii transfrontaliere este extrem de favorabil comunicarii interculturale.

Reusita unei astfel de intreprinderi este garantata de:

• 
  o asociere liber asumata de toti partenerii;
  
• 
  parteneriat sincer si respect reciproc;
  
• 
  mentalitate constructiva;
  
• 
  aplicarea principiului subsidiaritatii in cadrul cooperarii (fara tutelare excesiva din partea autoritatilor);
  
• 
  reguli identice, pozitii egale pentru toate partile implicate, mai ales in ceea ce priveste libera circulatie.
  

  
  

  
 

III.2 Cooperarea transfrontaliera - granite in interior sau intre oameni?

Branko Komadina, DISTRIKT 0230, Kikinda (Voivodina)

Invitatia pe care mi-a facut-o Institutul Intercultural Timisoara ma onoreaza si imi strarneste interesul. Este o placere pentru mine sa pot impartasi unei audiente eminente un sentiment pozitiv fata de dezvoltarea unui proiect de creare a unei retele de ONG-uri, proiect cunoscut sub numele de BANNET. Dar, inainte de a-l prezenta, discursul meu va puncta urmatoarele dihotomii: privat-public, vertical-orizontal, feminin-masculin, Vest-Est. As putea spune chiar ca ma consider un expert care se manifesta intre extreme.

Este de o importanta vitala ca o chestiune referitoare la sintagma: «granite in interior sau intre oameni» sa fie ridicata si discutata in public, pe cat de serios cu putinta. In caz contrar, ea poate fi un adevarat obstacol pentru revitalizarea modelului civilizatiei din Banat, care este o sursa a dezvoltarii societatilor din sud-estul Europei. Considerand circulatia de energii peste granite ca semn al unei societati sanatoase, aceste granite sunt conditie sine qua non pentru existenta si manifestarea cooperarii transfrontaliere. Din punctul meu de vedere, in acest context, este esential sa se puna/sa se raspunda la intrebari de genul: "Ce caut acolo?"; "Ce se asteapta ei de la mine?"; "Oare oricine are nevoie de mine oricum?" Voi incerca sa ilustrez importanta acestor intrebari cu un exemplu dintr-un domeniu in care sunt, cu adevarat, expert, propria mea viata.

In urma cu opt ani, am "emigrat" din orasul meu natal, Belgrad, la Kikinda. Acest act a insemnat o trecere psihica, peste Sava si Dunare, rauri care sunt, geografic, istoric si cultural, granite intre Serbia si nordul Voivodinei. Insa acest exil psihic voluntar m-a determinat sa trec in interiorul unei granite de o importanta cruciala pentru viata mea ulterioara. Mai exact, dupa cativa ani de existenta in Kikinda, am realizat ca "perturbarile mele din Belgrad " si, uneori, initiativele mele controversate au fost cauzate de o dorinta simpla, insa neimplinita, aceea de a deveni CETATEAN!

In asa numita "A doua Iugoslavie", in special in capitala ei, Belgrad, singura interdictie stricta era aceea de a fi si de a te comporta ca un adevarat cetatean. Situatia este si astazi aceeasi. Cu o asemenea restrictie, oamenii au invatat singuri sa fie cetateni. Iata de ce, modelul de civilizatie specific regiunii Banatului m-a facut sa devin din "individ neascultator" un cetatean constincios. 
 

Care a fost avantajul acestei "dramatice transformari interne"? Recent, in vreme ce pregateam proiectul BANNET, am fost nevoit sa trec de mai multe ori granitele cu Romania si Ungaria. In vreme ce discutam aici cu diferite persoane, in tot felul de combinatii de limbi si traduceri (inca o granita interioara!), am recunoscut acelasi spirit al modelului de civilizatie din Banat. Referitor la acest spirit, am remarcat cu curiozitate diferentele care îi separa pe diferitii cetateni ai Banatului si care sunt minore. Acestea m-au facut constient de importanta unor relatii bune dincolo de frontiere si m-au determinat sa trec granitele pe cat de des posibil, pentru a intretine relatiile de colaborare. Banatul este un soi de mostenire europeana si sunt convins de posibilitatea de a-l transforma intr-un laborator al culturii civice europene din sud-estul continentului. In acest scop, prioritatea este de a insufla banatenilor curajul necesar pentru a depasi nenumaratele limite interne. Voi incerca, in cele ce urmeaza, sa va expun argumente in favoarea afirmatiilor de mai sus.

Relatia Vest-Est

Ceea ce traim aici, prin opozitie cu cei din Europa de Vest este o experienta ce poate fi numita "o relatie sociala pozitiva". Exista totusi doua tipuri de granite. Una este problema "vizelor Schengen" ca o protectie a Europei fata de un potential aflux necontrolabil de cetateni, iar cea de-a doua o granita ce tine de latura emotionala si culturala a procesului nou de democratizare prin care trec tarile noastre.

VEST

De mai mult de doua secole, Europa occidentala si-a dezvoltat propriul sistem de relatii sociale, iar statul si-a format propria societate civila. Mai mult sau mai putin, europenii au invatat sa se organizeze si sa faca presiuni asupra autoritatilor in scopul respectarii drepturilor omului. Au gustat, deci, din avantajele solidaritatii civice, in contact cu "afacerile de neatins ale statului" adica au recunoscut valorile raporturilor sociale pozitive.

Pe de alta parte, schimbarile revolutionare in productie si servicii au generat schimbari in modalitatea de gestiune a chestiunilor sociale. Astazi, aproape la sfarsitul secolului 20, este o chestiune de interese si de autoritate pentru ca persoanele pana acum reticente sa devina cetateni simpli, deschisi, constinciosi. Insa aici apare o problema. Democratia mondiala se dezvolta pe cai diferite si in moduri separate. O posibila solutie pentru acest potential conflict de civilizatie a fost gasita in 1992, in Agenda 21, mai ales in anexa la Agenda 21. Aceste documente favorizeaza conceptul de dezvoltare durabila, care implica obligatia fiecaruia si in special a autoritatilor locale de a acorda ajutor cetatenilor pentru a participa la guvernare si de a se implica in rezolvarea problemelor de interes public. Ceea ce inseamna ca dezvoltarea durabila nu este o obligatie in primul rand, ci o forma de armonie a unei guvernari de calitate, a unor afaceri curate si a interesului civic - ca trei sectoare esentiale ale societatii deschise.

Ce se intampla atunci cand unul dintre sectoare sau chiar toate nu sunt interesate de ideea a "prea multor cetateni in afacerile publice"? Ce ar insemna daca cetatenii insisi nu ar fi constienti de importanta implicarii lor in astfel de "afaceri"? Ar fi un obstacol serios intre Est-Vest, iar consecinta ar fi limitarea dezvoltarii durabile. Daca ma uit la mine in tara, fara dorinta de a critica obligatoriu, imi dau seama ca exista nenumarate persoane care nu sunt interesate de ideea de dezvoltare durabila. De ce?

EST

In timpul perioadei dezvoltarii democratiei din Europa de vest, urmate de "rauri de sange, transpiratie si lacrimi", persoanele din Europa de sud-est, in special cei din Balcani, inotau prin "oceane de sange, transpiratie si lacrimi" din alte cauze decat cele din Occident. In tot acest timp, cei din sud-est traiau intr-un sistem sclavagist sau intr-o perioada de razboi, fara sa ne referim la perioadele Imperiilor propriu-zise: otoman, austriac etc. Aceeasi situatie a facut ca in secolul 20, ei sa traiasca sub regimurile "tatilor natiunii", ale "aparatorilor adevarurilor internationale".

Este de asteptat in aceste circumstante ca persoanele din aceste tari sa fi invatat doar experienta umilintei in relatiile sociale - experienta captivitatii in fata autoritatilor. Iata de ce acum si aici, nu este usor de crezut in buna intentie a actualilor guvernanti care invata acum cum sa conduca, a oamenilor de afaceri "nou nascuti", care cauta inca piese intr-un puzzle al democratiei, al pietei libere etc. Sa ne imaginam daca este posibil pentru indivizi sa creada in posibilitatea de a crea ei insisi istoria, daca de generatii ei au crescut intr-o istorie creata de altii? Pare de necrezut, dar personal cred ca se poate, readucand in discutie modelul de civilizatie care s-a pastrat in Banat.

Perspectiva globala - perspectiva Banatului

Vorbind despre Europa de sud-est si Balcani, ma voi concentra asupra situatiei din Banat, pentru ca in aceasta zona a Europei s-a produs un fel de "incident istoric". Banatul apartine deopotriva Europei si Balcanilor. Banatul a fost desemnat ca regiune de Imperiul habsburgic, in urma cu 250 de ani. A fost o regiune tipica de imperiu, cunoscuta pentru caracteristicile sale multiculturale, multiconfesionale. Ca urmare, locuitorilor de aici li s-a permis sa dezvolte relatii mutuale de cetatenie, prin bunavointa Maiestatii - care era platita in aur, bineinteles. 

In ultimele doua secole, aceasta configuratie civica a lasat o urma profunda in memoria colectiva a Banatului, atat de profunda incat astazi Banatul este diferit de regiunile vecine ale tarilor mama. In ciuda faptului ca cetatenii de astazi ai Banatului locuiesc in trei tari, care intra in Europa pe cai diferite si cu viteza diferita, memoria colectiva de care vorbeam mai sus este mai puternica decat latura politica. Cel putin este credinta mea personala.

Comparand colonizarea Banatului cu cea din America de vest, ar fi interesant de aratat ca in ambele cazuri o importanta mare a avut-o "evenimentul, contextul istoric". In America s-a produs pe calea "masculina", occidentala, cu argumentul muschilor si al competitiei, iar in Banat pe cea "feminina", a consolidarii. Aceasta diferenta intre vest si est, ramane pana astazi in spiritul colonizarii Banatului cu persoane diferite din punct de vedere etnic, confesional, social si cultural. Suntem astazi in momentul reafirmarii modelului civilizatiei Banatului ca mostenire europeana.

In ceea ce priveste granita Vest-Est, e mai greu de trecut decat toate cele trei frontiere care despart Banatul. Aceasta dihotomie este punctul de plecare al BANNET-ului.

Perspectiva culturala masculin-feminin

MASCULIN

Dezvoltarea Europei, despre care vorbeam mai sus, este marcata de razboaie, de colonizari, de exploatari ale resurselor umane, de competitii. Chiar daca regulile jocului au fost modificate prin drepturile omului, competitia inerenta marcheaza inca aceasta cultura vestica, marcata de principiul "Yang" al confucianismului. Yang inseamna putere, acuitate, spirit intreprinzator. Acelasi principiu apare in subordonarea culturii in Europa de vest. Intr-un cuvant, cultura occidentala se bazeaza pe principiul subordonarii, pe disciplina si pragmatism in obtinerea unor rezultate.

Paradoxal, in zilele noastre, cultura occidentala manifesta o nevoie crescuta a principiului confucian "Yin". Aceasta nevoie se observa adesea in afaceri. In intreprinderile mici, femeile au aratat o eficacitate cu mult mai mare decat barbatii. Mai mult, la nivel administrativ de exemplu, Parlamentul european obliga includerea unui numar de femei. Bineinteles, "toate demersurile mari si semnificative" sunt inca in mainile barbatilor - ramane de vazut pentru cat timp.

FEMININ

Pe de alta parte, in partea estica a Europei, prezenta Imperiului Otoman, a dus la o mixtura a principiilor crestine si musulmane. Modelul otoman al islamismului a fost mai mult o filosofie decat o religie. A fost meditativ, consacrat mai mult misiunii islamice decat rezultatelor cotidiene. Solidaritatea orizontala si atasamentul vertical fata de sultan au dus la o forta militara de exceptie.

In ceea ce priveste contributia crestinismului, el a avut un rol semnificativ in configuratia ortodoxa a culturii, care nu favorizeaza un personaj principal, nici chiar in dogma bisericii. A lasa pe fiecare sa intre direct in contact cu Dumnezeu este principala caracteristica a acestui model. Astfel, toate relatiile orizontale apartin poporului. Rolul bisericii este sa ii ajute in aceste relatii orizontale si in atingerea verticalitatii pentru a obtine mila lui Dumnezeu. Biserica nu a avut propriul stat, pentru a creste cu si prin el si pentru a castiga din ce in ce mai multi oameni.

Iata cum in aceasta parte de sud-est a Europei numita Banat, puterea si proprietatea erau plasate undeva sus, aproape de cer. Jos, intre oameni, a existat doar o uimitoare diversitate de culturi. Oamenii au invatat despre ceilalti si stiu sa respecte identitatea etnica sau culturala a celuilalt. Viata dura si putin sigura de zi cu zi a dictat persoanelor simple sa coopereze si nu sa concureze - principiu feminin "Yin". In aceste zile, aceasta energie feminina a Banatului este un postulat pentru revitalizarea sa in sud-estul Europei.

Tranzitia de la vertical la orizontal

Toate remarcile de pana acum descriu o imagine individuala de confuzie in circumstantele reconstruirii Banatului de alta data. In fata acestor probleme legate de tranzitie, trebuie tinut cont si de contextul politic actual.

TR ANZITIA VERTICALA

Peste cateva zile, Europa va aniversa zece ani de la caderea zidului Berlinului (sau ridicare lui?). Totusi, acest eveniment a dus la disparitia celebrei perdele de fier. Dupa acesta, aproape fiecare tara din blocul de est si-a declarat vointa de a intra in Europa.

Deci, in prezent, intrebarea este: "pentru a intra in Europa sau pentru a nu intra in Europa". Inainte de toate, trebuie spus ca nu oricine poate intra in Europa - pentru ca deja ea este destul de stramta. Mai apoi, Europa are niste cerinte, care sunt inacceptabile chiar si pentru o parte dintre vest-europeni. In cele din ruma, Europa negociaza cu guvernele conditiile de intrare in Comunitatea Europeana. Toate aceste proceduri poarta, simplu, numele de tranzitie.

Printre altele, una dintre cele mai importante cerinte pentru intrarea in Uniunea Europeana este legata de respectarea drepturilor omului. Referitor la acest subiect, autoritatile trebuie sa accepte obligatia de a sustine cetateanul in participarea sa la guvernare, conform procedurilor democratice. In acest context, adevarata intrebare este: cum pot invata actualele guverne ca puterea se exercita de jos in sus?

TRANZITIA ORIZONTALA

Evident ca "perspectiva verticala" este in contradictie cu tranzitia din Europa de est, presupunand ca societatea civila reprezinta inainte de toate interesul cetatenilor si nu a guvernantilor "demodati". Ce trebuie facut atunci cand cetatenii prefera un rol pasiv si ascultator? Ce se intampla daca "perspectiva verticala" genereaza noi frontiere fizice si psihice in cadrul orientarii culturale din prezent?

Un numar mare de persoane din est ar vrea sa intre in Europa doar printr-o simpla trecere a frontierei dinspre vest. Insa, de cealalta parte, exista niste reguli care le pot parea stranii, exista alte valori pe scena publica si privata, exista, de exemplu, regula concurentei. Se poate oare ca pentru cineva care e descendent al unor generatii cu reguli vizand proprietatea colectiva virtuala si spiritul colectiv sa devina o entitate individuala responsabila? Cu greu si oricum nu foarte repede.

Numele meu e Branko. Am mai mult de 51 de ani si trei casatorii in spate. Sunt tatal a patru copii si bunicul unei nepoate. Traiesc de buna voie in Kikinda, care este in Banat, iar Banatul este o parte din Voivodina, care face parte, la randul ei, din Serbia. Am dreptul de a trai ACUM, intr-o regiune pe care o recunosc ca "pamantul casei mele" si ma bucur de statutul de cetatean cu drepturi si obligatii.

BANNET - granite in interior sau intre oameni?

Banatul este un pamant plat. Pentru cel care simte spiritul pamantului, este suficient ca sa treaca granita cea mai apropiata si sa estimeze ca pamantul de cealalta parte emite acelasi gen de energie. Acesta este aspectul interior al misiunii BANNET-ului: "Conexiunea transfrontaliera intre cetatenii Banatului, prin cooperarea intre ONG-uri din Romania, Ungaria si Iugoslavia" completata cu: "vizeaza sa asigure participarea totala a cetatenilor din Banat ca regiune europeana ".

OBSTACOLE INTERNE INTRE CETATENI

Chiar daca a fost absent in dezvoltarea Europei din ultimele decenii, Banatul se afla la intersectia drumurilor care duc inspre trei capitale din tarile mama. Aceasta pozitie a salvat Banatul de la numeroase planuri socialiste si comuniste. In ceea ce priveste misiunea BANNET-ului, elementul esential este ca cetateni din cele trei parti ale Banatului sa gaseasca un motiv pentru a cauta cetateni asemanatori lor, de celelalte parti. Cum putem recunoaste si unde putem gasi cetateni care sa ne semene?

In societatile occidentale, cetatenii gasesc solutii pentru majoritatea problemelor pe care guvernele si autoritatile nu le pot rezolva in organizatii neguvernamentale si non-profit. ONG-urile sunt un soi de actiuni civice si de interes guvernamental. Un contract care regleaza regulile curente trebuie sa contina acordul mutual clar asupra mai multor probleme: pentru ce, de ce, cum si in ce masura interesul individual se loveste de cel al avantajului public? Biserica insasi este cea mai importanta ONG in civilizatia occidentala. Una dintre cele mai vechi si cele mai eficiente organizatii neguvernamentale din cultura crestina e reprezentata de Isus si de cei doisprezece apostoli. Comparativ cu ONG-urile contemporane, ei au avut o misiune reusita, obietive, voluntari...

Pe de alta parte, societatile estice pastreaza gestionarea de catre stat a tuturor problemelor importante pentru cetateni. In aceasta parte a Europei, cu exceptia bisericii, aproape toate organismele asemanatoare ONG-urilor sunt acreditate de stat si nu sunt, in mare parte, nici neguvernamentale, nici nelucrative. De exemplu, referitor la termenul de "non-profit", "beneficiul" si "castigul" sunt foarte rar bine intelese in majoritatea tarilor din Europa de Sud-Est. Aceste diferente cognitive se constituie adeseori in obstacole interne pentru intelegerea configuratiei democratiei occidentale din punctul de vedere al cetatenilor. In acelasi timp, aceasta "neintelegere comuna" poate fi transformata intr-un punct pozitiv, pentru intarirea relatiilor transfrontaliere din Banat.