Preambul Comunitatea Studentilor Geografi

Denumirea oficială: Republica Macedonia Capitala: Skopje (500.000 loc.)

Limba oficială: macedoneana Suprafaţa: 25.700 km2 Locuitori: 2,18 mil. (85 loc./km2)

Religia: ortodoxism (majoritar); islamism Moneda: denarul Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: (în suspensie)

Geografie: M. este aşezată în S. Europei în Pen. Balcanică. Limite: Iugoslavia (N), Bulgaria (E), Grecia (S), Albania (V). G. fizică: Relieful este predominant muntos, o prelungire a Alpilor Dinarici, în V, cu numeroase înălţimi care nu .trec de 2.000 m; alt. max. 2.764 m în Golem Karab, la graniţa cu Albania, în NV. Alt lanţ de munţi din SE Iugoslaviei se prelungesc în E M. (Munţii Sârbo-Macedoneni). Culoarele largi au aspect de câmpie înaltă (Pelagonija, în zona central-sudică; Polag în NV, Ovce Pole în E). Câmpia aluvionară a Vardarului este o depresiune, seismică. Lacuri tectonice (în SV): L. Ohrid şi Prespansko. Ape din bazinul M. Egee: Vardarul, Bregalnika; din bazinul M. Adriatice: Drina. Clima: este temperat-continentală, cu ierni reci şi veri călduroase; în Valea Vardarului şi în reg. lacurilor din SV, climă mediteraneană. Temp. medie anuală 12,5°C la Skopje. Precipitaţii de 500 mm/an în câmpii şi depresiuni; 2.000 mm/an în munţi. Floră şi faună: Peste 30% din terit. Macedoniei este împădurit: păduri de foioase (stejar şi fag); puţine conifere; în zonele înalte: pajişti alpine. Fauna: lupi, vulpi, urşi, jderi, capre sălbatice, şacali. Populaţia: este formată din macedoneni peste 65%, albanezi 20%; turci, sârbi, aromâni. Concentrarea max. a pop. în câmpii, depresiuni (Vardarului), reg. lacurilor din SV. 60% din pop. activă lucrează în agric. Rata natalităţii: 15%; a mortalităţii de: 7,4%. Rata pop. urbane: 59%. Resurse şi economie: Economia este bazată pe agricultură care foloseşte irigaţiile. Se cultivă: cereale (grâu, orez), tutun, mac, cartofi, viţă de vie (70% din prod. de struguri a fostei Iugoslavii), pomicultură; creşterea animalelor: ovine şi păsări. Industria (restrânsă la capitală); textilă, a pielăriei, a tutunului, ind. metalurgică (feroasă), constr. de maşini, materiale de construcţii. Resurse min.: crom, zinc, cupru, nichel, mangan, minereu de fier. Transporturi şi comunicaţii: Reţeaua de transport foarte slab dezvoltată. Aeroport la Skopje. Oraşe: Tetovo (N), Bitola (S), Kumanovo (N), Ohrid (SV). Istoria: În sec. VII-VI î. Hr. triburile indo-europene ale macedonenilor sunt unificate. Pop. de origine iliro-tracă în amestec cu pop. elenă. Filip II, regele M. supune Grecia şi devine hegemonul ei. Între 336-323 î. Hr. Alexandru cel Mare cucereşte Egiptul şi Orientul (Imp. Persan), ajungând până în reg. Fergana şi pe valea Indusului şi răspândind civilizaţia grecească: ia naştere elenismul. În 148 î. Hr. regatul macedonean este cucerit de romani şi devine provincie romană; după 395 provincie a Imp. Bizantin. În sec. VI- VII, se aşează pe terit. M. triburile slave meridionale. În sec. IX este adoptat creştinismul (rit. bizantin). Până în sec. XIV, M. va fi disputată de Bizanţ, de ţaratul Bulgar şi de Regatul Sârb. Între 1371-1912 M. face parte din Imp. Otoman. Răscoala antiotomană (1903) din vialetul Monastir (zonă cu mulţi aromâni) reprimată crud de turci. Terit. M. este disputat de Grecia,

Bulgaria, Serbia. Ca urmare a răzb. balcanice, M. va fi împărţită între Grecia, Bulgaria şi Serbia (1913). În 1915-1918, Bulgaria ocupă M: Sârbească. Prin Tratatul de pace de la Neuilly (1919) acest, teritoriu revine Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor. În 1941-1944, Bulgaria (aliata Germaniei) ocupă Macedonia Sârbească şi Macedonia Egeică, pe care le va retroceda în 1945. În

1946. 
      se formează Rep. Pop. Federativă Iugoslavia, iar Macedonia devine una din cele 6 republici Constituente. După 1990, criza iugoslavă: în 1991, Parlamentul din Skopje proclamă suveranitatea Rep. M.; în 1991 se face referendum şi 90% se pronunţă pentru independenţa Macedoniei (albanezii şi sârbii boicotează referendumul). La 15 septembrie 1991 Macedonia se proclamă oficial independentă, cu numele de Republica Macedonia. Grecia îi contestă dreptul istoric de a purta acest nume. În 1993 Rep. M. este admisă în ONU, sub numele de fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Statul: este republică parlamentară, conform Constituţiei din 1991. Puterea legislativă este exercitată de Adunarea Naţională (Sobranje), cu durata mandatului de 4 ani; cea executivă, de un Cabinet numit de Adunarea Naţională. Preşedintele este ales prin vot direct. Multipartitism.
      

Malta

Denumirea oficială: Republica Malta Capitala: La Valletta (9.200 loc.)

Limba oficială: engleza şi malteza

Suprafaţa: 316 km

Locuitori: 368.000 (1.165 loc./km2)

Religia: catolicism

Moneda: lira malteză

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 13 decembrie

Geografie: M. este un stat insular, situat în M. Mediterană, la 90 km de Sicilia şi 290 km de ţărmul Africii. Ins. Malta: 246 km2; Gozo: 67 km2; Comino: 28km2. G. fizică: M: este un pod. calcaros străbătut de văi orientate de la SV la NE. Altitudinea sub 250 m. În arhipelagul maltez sunt cuprinse şi ins. Gozo şi Comino. Clima: este mediteraneană, cu veri uscate şi calde şi cu ierni blânde şi ploioase; temp. medie anuală în ianuarie este de 14°C, în iulie 27°C. Precipitaţiile: 510 mm/an. Floră şi faună: Ins. are un spaţiu restrâns faţă de populaţie; vegetaţia naturală a dispărut în favoarea plantelor de cultură specifice climatului mediteranean. Fauna: păsări; o escală a păsărilor migratoare în drum spre Africa. Populaţia: maltezi 96%; britanici: Peste 90% din pop. locuieşte în insula principală, unde densitatea este foarte mare; în celelalte este de 3 ori mai mic. 25 % din pop. activă este ocupată în ind.: 2,3 % în agric. Rata natalităţii: 13,9%; a mortalităţii: 8%. Rata pop. urbane: 89%. Resurse şi economie: Malta are o ind. activă datorită investiţiilor străine: constr. de nave, asamblări vehicule, electronică, textile şi confecţii; conservarea peştilor. Malta este o importantă bază navală. Nu are resurse minerale. Agric. nu asigură consumul intern. Cultivă: cereale, flori, citrice, legume, cartofi. Exportă în Europa trufandale leguminoase, textile, vin, mănuşi. Importă: metale, alimente, aparate electrice. Creşterea animalelor: capre, oi, vite, porci. Este dezvoltat turismul. Transporturi şi comunicaţii: M. nu are căi ferate; autovehicule. Flotă comercială. Aeroport la La Valletta. Oraşe: Birkirkara, Qormi, Hamrun, Zabar. Are universitate din 1769. Istoria: Insula a fost succesiv stăpânită de: fenicieni, greci, romani (218-395 d. Hr.). Conform tradiţiei, a fost convertită la creştinism de Sf. Pavel (Paul). În 870 d. Hr. este cucerită de arabi (sarazini) care au fost alungaţi în 1090 de normanzii care stăpâneau Sicilia. Este anexată Sicilia. În 1283 trece sub stăpânire aragoneză. Din 1530 este dată de Carol Quintul Ordinului Cavalerilor ioaniţi (care devin astfel Ordinul Cavalerilor de Malta), care o au în posesiune până în 1789. M. devine colonie engleză (Congresul de la Viena, 1814); devine o bază navală britanică de primă importanţă în M. Mediterană. Va fi folosită şi ca bază aeronavală de primă importanţă în cel de al doilea război mondial. În 1946 dobândeşte autonomie internă; în 1964 îşi proclamă independenţa în cadrul Commnonwealthului. La 13 decembrie 1974 ia numele de Republica Malta. În 1990 aderă la CEE. Statul: este republică parlamentară, conform Constituţiei din 1964, amendată în 1974. Puterea legislativă este exercitată de Camera Reprezentanţilor (mandat pe 5 ani); cea executivă de un cabinet condus de liderul partidului majoritar din Cameră. Membru în Commonwealth. Multipartitism.

Marea Britanie

Denumirea oficială: Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Capitala: Londra / London (6,7 mil. loc.)

Limba oficială: engleza Suprafaţa: 243.500 km2 Locuitori: 57,5 mil. (235 loc./km2)

Religia: anglicanism, metodism, presbiterianism (cca. 90%); catolicism (cca. 7%)

Moneda: lira sterlină

Forma de guvernământ: monarhie constituţională Ziua naţională: 15 iunie

Geografie: M. B. este un stat insular în Europa Occidentală (NV). Regatul Unit cuprinde: Anglia, Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda de Nord (cu Irlanda de Sud sau Republica Irlanda, aceste regiuni formează insulele britanice); insule de diferite mărimi în Oc. Atlantic şi mările din jur. Limite: M. Nordului (N şi E), M. Mânecii (S), Oc. Atlantic, M. Irlandei, Irlanda (V). G. fizică: Ţărmurile M. B. sunt crestate puternic, cu fiorduri înalte, stâncoase, sau golfuri joase, nisipoase; estuare adânci. Relieful este constituit din munţi vechi tociţi, din câmpii fluviale şi litorale. În N, în Scoţia, munţii au aspect de podiş: Munţii Caledoniei (sau Munţii Scoţiei de N) despărţiţi de restul terit. prin Canalul Caledonian; Munţii Grampiani cu vf. Nevis, 1.343 m alt. max.; Munţii Scoţiei de S; Anglia: Munţii Penini (Pennine Chaine); în ~'ara Galilor, în vest: Munţii Cambrieni. În S şi E Angliei, câmpia sedimentară, Câmpia Londrei. Relieful Irlandei de Nord este alcătuit din masive granitice, de mică alt. şi câmpii înguste de coastă; în centru, o depresiune. Apele sunt scurte dar cu un debit mare; sunt legate printr-un sistem de canale: Tamisa/Thames (E), Trent (E), Severn (V) care se varsă în G. Bristol. Tamisa ca şi Trentul se varsă în M. Nordului printr-un estuar adânc. În timpul fluxului vasele pătrund din ocean până la Londra. Lacuri: în Scoţia: L. Ners, L. Lomond; în Irlanda de Nord: L. Neagh, L. Erne. Clima: este temperat-oceanică, influenţată de vânturile din vest şi de curentul cald din Atlanticul de N (Gulf Stream). Iernile sunt blânde, cu precipitaţii bogate, veri cu temp. moderate. Zăpezile sunt obişnuite în N, în Scoţia. Ceţurile amestecate cu fumul industrial creau în trecut temutul „smog", dăunător sănătăţii, azi inexistent. Floră şi faună: M. B, este una din ţările cele mai despădurite din Europa. Pădurile de fag, stejar, frasin etc. au fost tăiate aproape cu totul; mai sunt pâlcuri (parcuri). Se întind păşuni cu ierburi mari, suculente (landă). Fauna săracă în mamifere; bogată în păsări şi peşti. Populaţia: M. B. are o populaţie numeroasă. Majoritatea sunt englezi cca. 80%; scoţieni, galezi (în ţara Galilor/Wales), irlandezi (în Ulster) concentrarea max. în Anglia: Londra şi zona aferentă, Midlans; Lancashire, în reg. joasă a Scoţiei, SE ţării Galilor. 25% din pop. activă lucrează în ind. prelucrătoare şi numai 2,3% din pop. activă în agric. Rata natalităţii: 12,9%; a mortalităţii: 10,9%. Rata pop. urbane: 89%. Resurse şi economie: M. B. are una din cele mai dezvoltate econ. de pe glob; o mare putere industrială; ind. diversificată: siderurgică (importă minereu de fier din Suedia, Canada, Brazilia); constr. de maşini (autovehicule, nave maritime, avioane etc.); petrochimie, textilă (bumbac, lână; bumbac importat din India, SUA, Sudan; lână din Australia, Noua Zeelandă; Rep. Africa de Sud, Argentina). Industria extractivă a petrolului (din M. Nordului); cea carboniferă tradiţională (huilă: în Wales, centrul şi nord-estul Angliei, Scoţia, la Glasgow); mobilă; îmbrăcăminte; ind. alimentară, băuturi; centrale nucleare. Rezerve mari de resurse min.: huilă, antracit, plumb, zinc, cositor, sare; mari rezerve de petrol (exportă) şi gaze naturale (în M. Nordului). Agric. este intensivă. Se cultivă cereale: orz (printre primii producători mondiali), grâu, secară, ovăz; sfeclă de zahăr, cartofi, pomi fructiferi, legu­minoase, plante furajere. Creşterea animalelor: ovine (locul I în Europa) şi bovine (în ultimii ani şeptelul bovinelor a fost infestat cu un virus, declanşând boala „vacilor nebune" se pare fatală pentru om. M. B. a fost supusă unui adevărat embargou. Serviciile sunt foarte dezvoltate (comerţul, turismul, băncile) şi joacă un rol important. În anul 1990 economia stagnează şi lira suferă o depreciere. Transporturi şi comunicaţii: Reţeaua de căi ferate, căi rutiere, autostrăzi este dezvoltată ,i dotată. Aeroporturi la: Londra, Crawley, Luton, Birmingham, Manchester, Newcastle, Ayr, Glasgow, Edinburgh, Belfast. Oraşe: Birmingham, Glasgow, Leeds, Shefield, Liverpool (port), Bradford, Manchester, Edinburgh, Bristol (port), Belfast, Coventry, Dover (port). Cca. 42 de universităţi, cele mai vechi fiind Oxford, Cambridge şi Sf. Andrews. Istoria: Terit. M. B. a fost colonizat cu triburi celtice venite de pe continent pe la mij. mileniului I î. Hr. Între anii 43 şi 410, o parte a Angliei este transformată în provincie romană (Britania). În sec. V-

6. 
   terit. Angliei este cucerit de triburile anglilor; iuţilor şi saxonilor care încep să se organizeze statal; în sec. VII se răspândeşte creştinismul. Anglii şi saxoni se unesc în lupta împotriva vikingilor (danezi) (sec. IX-XI). În 1066 Wilhelm Cuceritorul, în fruntea normanzilor îl înfrânge pe regele anglo-saxon Harold II în bătălia de la Hastinys. În 1215 este impusă Magna Charta Libertaturn, ca expresie a drepturilor nobilimii, îngrădind puterea monarhului. În 1265 prima adunare pe stări (embrionul Camerei Comunelor din Parlamentul de astăzi) pentru a discuta impozitele ce trebuie plătite statului. Răzb. de 100 de ani (început în 1337) se încheie în 1453, când Anglia pierde teritoriile din Franţa care erau posesiuni ale dinastiei Plantagenet. „Războiul celor două roze" (1455-1485) între casa de Lancaster şi cea de York aduce la conducerea statului dinastia Tudorilor (1485-1603). În sec. XVI Reforma este biruitoare; suveranul devine cap al bisericii (biserica anglicană); Elisabeta I (1557-1603) creează puterea maritimă a Angliei. În 1588 se luptă cu Invincibila Arrnada, flota spaniolă a lui Filip II, şi o învinge. F. Drake şi W. Raleigh, navigatori, deschid drumul colonizării engleze. M.B. are hegemonia mărilor. În 1642­1649, revolta parlamentului continuată sub conducerea personală a lui Oliver Cromwell; regele Carol I este executat. După ce supune Irlanda catolică şi Scoţia fidelă Stuarţilor, Cromwell instaurează Republica creează Commonwealth-ul (1649). În 1660, restaurarea monarhiei (regele Carol II). Urmează perioada de conflict cu parlamentul. Parlamentul oferă coroana Mariei II Stuart şi soţului ei Wilhelrn III de Orania, obligaţi să garanteze drepturi politice pe care naţiunea le câştigase (Bill of Rights) în 1689; astfel se fondează monarhia parlamentară britanică. Lib­ertăţile tradiţionale sunt consolidate; tendinţele protestante se accentuează. În 1707 Scoţia se uneşte cu Anglia (au Parlament, rege şi monedă comune) în Regatul Unit al Marii Britanii (din 1801: Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei). 1756-1763: războiul de 7 ani în urma căruia
   

Marea Britanie câştigă, în detrimentul Franţei, Canada şi India, prin Tratatul de la Paris (1763). La sfârşitul sec. XVIII M. B. începe colonizarea Australiei; are factorii în Africa. În 1775-1783, se ridică coloniile americane; ca urmare a Războiului de independenţă sunt recunoscute Statele Unite ale Americii. Lupta M. B. împotriva Franţei revoluţionare şi apoi napoleoniene (victoria de la Waterloo, 1815). M. B. devine cea mai importantă putere industrială şi colonială a lumii sub regina Victoria (1837-1901). Prin cele două războaie ale Opiumului din 1840-1842 şi 1856-1860, M. B. forţează China să-şi deschidă graniţele pentru comerţ: în 1875 M.B. are controlul asupra Suezului. În 1876, regina Victoria este proclamată împărăteasă a Indiei; în 1878 M. B. ocupă Ciprul, în 1882, Egiptul, în 1902 Birmania şi Rep. Bură din Africa de Sud: Mişcarea sindicală ia amploare. În 1904, Antanta Cordială cu Franţa şi cu Rusia (1907), opunându-se intereselor Puterilor Centrale (Germania şi Austro-Ungaria). După primul război mondial, în 1919, M. B. obţine coloniile germane din Africa de Est, Togo şi Camerun; totodată obţine sub mandat fostele Provincii ale Imp. Otoman: Palestina, Transiordania şi Iracul. În 1921, M. B. recunoaşte statul Irlandei (Eire); Irlanda devine dominion. În 1931 este creat Commonwealth-ul Naţiunilor (din foste colonii): Australia, Noua Zeelandă, Uniunea Sud-Africană, Canada; mai târziu intră: India (1947), Ceylon (1948), din 1972 cu numele de Sri Lanka, Ghana (1957), Nigeria (1960), Cipru (1961), Sierra-Leone (1961), Jamaica (1962), Trinidat şi Tobago (1962), Uganda (1962), Malaysia (1963), Kenya (1973), Tanzania (1964), Malawi (1964), Malta (1964), Zambia (1964), Gambia (1965), Singapore (1965), Guyana (1966), Botswana (1966), Lesotho (1966), Barbados (1966), Mauritius (1968), Swaziland (1968), Tonga (1970), Fiji (1970), Samoa de Vest (1970) şi Bangladesh (1972). În 1938 M. B. participă la Acordul de la Munchen, încercând să salveze pacea. In 3 septembrie 1939 M. B. declară război Germaniei şi în decembrie 1941, este atacată în posesiunile sale asiatice de Japonia. În 1940, după ce Germania invadează Polonia, Danemarca, Norvegia, Olanda şi Belgia, Chamberlain (prim-ministrul) se retrage în favoarea lui Churchil, care va conduce coaliţia guvernamentală până în 1945, promovând o politică de rezistenţă ce va duce M.B. la victorie. M. B. pierde în cea de-a doua conflagraţie mondială 400.000 de vieţi şi treptat imperiul său colonial se prăbuşeşte. Apropierea de SUA din timpul războiului se continuă şi după război. În 1968 se publică legea împotriva discriminării rasiale, etnice şi naţionale. Este abolită pedeapsa cu moartea (1969). În 1971 trupele britanice se retrag la Est de Suez, în 1973 devine membră CEE. Se impune sistemul metric european. În 1975 se organizează primul plebiscit în M: B. şi se confirmă prin vot acceptarea britanicilor a orientării spre Europa. Şomajul şi imigraţia din ţările Commonwealth-ului devin probleme dificile. Margaret Thatcher, „Femeia de Fier”, numită de trei ori consecutiv prim-ministru (1979-1990), aplică un program ferm de reducere a rolului statului în econ. şi societate; încurajarea liberei iniţiative particulare. În 1982 M. B. are o confruntare armată cu Argentina pentru ins. Falkland (Malvine) din care iese victorioasă. După 1992, o puternică opoziţie a britanicilor la integrarea europeană. În 1993 tratatul de la Maastricht este ratificat după o grea dezbatere în Parlament. În 1997 câştigă alegerile Partidul Laburist. Statul: este monarhie constituţională, regat ereditar, conform „Constituţiei Organice” - o serie de convenţii, de tradiţii, de precedente etc. Conform principiului „regele domneşte dar nu guvernează”, monarhul are un rol extrem de discret în viaţa politică, limitându-se de obicei la transmiterea de mesaje, dar un rol important în viaţa publică simbolizând unitatea statului şi a naţiunii. Puterea legislativă este exercitată de Parlament (Camera Comunelor şi Camera Lorzilor);. mandat pe 5 ani pentru Camera Comunelor; în Camera Lorzilor sunt membri de drept lorzii regatului; cea executivă este exercitată de un cabinet condus de liderul partidului majoritar din Camera Comunelor. Multipartitism.

Moldova

Denumirea oficială: Republica Moldova Capitala: Chişinău (677.000 loc.)

Limba oficială: româna/moldoveneasca Suprafaţa: 34.000 km2 Locuitori: 4,46 mil. (131 loc./ km2)

Religia: ortodoxism, mozaism, islamism Moneda: leul moldovenesc Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 27 august

Geografie: Moldova este aşezată în SE Europei Centrale. Limite: Ucraina (N şi E şi S), România (V). G. fizică: M. are un relief predominant de podiş jos: Podişul Nord Moldovenesc (320 m alt.), Podişul Codru, central (429 m alt.), coboară spre SE, descrescând până se pierde în Câmpia Bugeacului; coline domoale (sub 400 m alt.). Câmpia Bugeacului este presărată cu lacuri, mlaştini, sărături, nisipuri. La N şi la SE de podişul Codru: Câmpia Bălţi şi Câmpia Bender- Tiraspol. În stânga Nistrului, prelungirea sud-vestică a Podişului Podoliei (sub 280 m). Apele: Prutul (695 km în Moldova) formează graniţa cu România; are afluenţi: Racovăţul, Ciuhurul, Lăpuşna. Se varsă în Dunăre; la E Nistrul (660 km în Moldova): se varsă în M. Neagră. Afluenţi: Răutul, Bâcul, Botna, Râbniţa. Amenajări hidroenergetice la Costeşti, pe Prut, şi la Dubăsari pe Nistru etc. Apele curgătoare sunt amenajate prin construirea a peste 50 de lacuri de acumulare şi peste 3.000 de iazuri. Clima: este temperat-continentală: vara cu perioade secetoase, iama cu zăpezi şi viscole. Precipitaţiile sunt de 500-600 mm/an; primăvara ş i vara mai bogate. Floră şi faună: Pădurile ocupă 10% din teritoriu în zona centrală, în special, şi nistriană, codri seculari de stejar, fag, jugastru, tei. În silvostepă: pâlcuri de păduri de foioase; în câmpie, ierburi de stepă (colilie, păiuş). Fauna: în păduri lupul, vulpea, căprioara, veveriţa, păsări cântătoare; în câmpie: rozătoare (popândăi, şoareci de câmp). Populaţia este în majoritate românească (64%); ucrainieni, ruşi, găgăuzi, bulgari, evrei. Concentrarea max. în zona centrală, în N şi de-a lungul Nistrului. Cca. 30% din pop. activă lucrează în agric. Rata natalităţii: 15,7%; a mortalităţii: 10%. Rata pop, urbane: 51%. Resurse şi economie: Baza econ. a M. o constituie agric. Se cultivă:. cereale: grâu, porumb, orz, secară, sfeclă de zahăr, floarea soarelui, plante textile, cartofi, leguminoase, tutun, plante aromate, pomi fructiferi, viţă de vie, din care se industrializează un vin de bună calitate. Se cresc: cornute mari şi mici, porci, păsări; se practică apicultura. Industria prelucrătoare este în curs de diversificare, cu toate dificultăţile tranziţiei la econ. de piaţă. Puţine resurse ale subsolului: calcar, gips, nisip cuarţos pentru construcţii: se produc lianţi, materiale refractare, sticlă. Ind. metalurgică şi constr. de maşini: maşini-unelte, maşini agricole, utilaje, de aparatură electrică, ind. chimică, textilă, a lemnului, alimentară (conserve de fructe şi legume, zahăr, ulei), textile, tricotaje. Transporturi şi comunicaţii: Reţea de cale ferată, transport fluvial, pe Nistru îndeosebi (1.170 km căi fluviale navigabile). În S, în dreptul localităţii Giurgiuleşti, M. are ieşire la Dunăre (500 m). Aeroporţ la Chişinău. Oraşe: Tiraspol, Tighina/Bender, Bălţi; Râbniţa, Orhei, Comrat. Istoria: Terit. dintre Prut, Nistru şi M. Neagră era locuit în antichitate de geto-daci (carpi, costoboci, tirageţi etc.). La vărsarea Nistrului (Tyros), grecii colonişti din Milet fondează oraşul Tyras în sec. VI î. Hr.; regele Burebista îl cucereşte, înglobându-l în Dacia (60 î. Hr.). In sec. II-IV, sudul terit. este sub stăpânire romană; iradierea puterii imperiale vizând stepele nord-pontice, cât şi zona Crimeii şi a Mării de Azov. Tyrasul va face parte din provincia romană Moesia Inferior. Aici erau Legiunea I Italica, a V-a

Macedonica şi a XI-a Claudia. Tyrasul se va mai numi Maurocastron şi Cetatea Albă, oraş înfloritor şi în evul mediu. M. devine un culoar al pop. migratoare: goţi, huni, gepizi, avari, slavi, bulgari, maghiari, pecenegi, cumani. În sec. XIII M. este controlată de Hoarda de aur (după 1241). În sec. XIV-XV, hotarele de răsărit ale M. sunt fortificate cu cetăţi ca Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Albă. În 1484 Imp. Qtoman ocupă cetăţile Cetatea Albă şi Chilia, iar în 1538, sudul Basarabiei şi Tighina devin raia turcească. În 1806-1812 războiul ruso-turc, în urma căruia Imp. Rus anexează, prin pacea de la Bucureşti (1812), terit. dintre Prut şi Nistru (parte componentă a principatului Moldovei). În sec. XII Basarabia (numele de Basarabia vine de la Basarab, domnul Ţării Româneşti care se pare că a stăpânit înainte de Moldova zona Bugeagului, eliberând-o de sub tătari; prin extensie, denumirea se referă la întregul terit. dintre Prut şi Nistru) este colonizată cu ruşi, ucrainieni, polonezi, germani, evrei şi supusă rusificării. Prin Congresul de pace de la Paris (1856), cu care se încheie Războiul Crimeii, se retrocedează M. trei judeţe din S Basarabiei, de la gurile Dunării: Cahul, Ismail şi Bolgrad. În 1867 limba română este interzisă în şcolile din Basarabia, urmărindu-se deznaţionalizarea românilor. În 1878, prin Congresul de la Berlin, Rusia obţine din nou aceste teritorii. În 1917, după prăbuşirea ţarismului se creează Sfatul 'Ţării, din reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor şi confesiunilor, care proclamă Republica Democratică Federativă Moldovenească; în 1918 se votează independenţa ţării. În acelaşi an, Sfatul ţării votează alipirea RDFM (Basarabia) cu România, recunoscută prin Tratatul de la Paris, 1920 (cu Franţa, Italia, Marea Brtanie, Japonia). În 1940, după un ultimatum de 2 zile, la 28.VI, U.R.S.S. intră cu forţe armate şi ocupă Basarabia, Bucovina de N şi ţinutul Herţa (depăşind chiar prevederile pactului secret Molotov-Ribbentrop, 1939); se creează RSS Moldovenească, înglobată în URSS. La 4 noiembrie 1940, Bucovina de N, jud. Hotin şi Cetatea Albă sunt incluse în RSS Ucraineană. Între 1941-1944 Basarabia este reintegrată României iar din august 1944 ocupată de Armata Roşie şi reanexată URSS. Prin Tratatul de pace de la Paris (1947) aceste graniţe sunt păstrate. Din 1940-1944 sute de mii de basarabeni sunt deportaţi în Siberia, închişi sau ucişi, ducându-se o politică de deznaţionalizare. Basarabia este colonizată cu ruşi îndeosebi în oraşe aceştia ocupând funcţii în administraţie etc. După 1985, în epoca gorbacioviană de glasnosti ia naştere Mişcarea Demcratică din M. care este pentru impunerea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la alfabetul latin. În 1990 Parlamentul din Chişinău adoptă Declaraţia Suveranităţii RSS Moldova; în 1991 se adoptă denumirea de Republica Moldova care îşi proclamă independenţa de stat, recunoscută prima de România. În.1991 M. semnează actul de constituire a CSI. În 1992, lupte violente în Transnistria, populată de rusofoni separatişti. M. şi Rusia semnează un acord privind dreptul la au­todeterminare al acestei regiuni în cazul că M. se va uni cu România. În 1994, M. se pronunţă prin referendum pentru menţinerea unui stat independent, înlăturând eventualitatea unirii M. cu România. Statul: este republică prezidenţială conform Constituţiei din 1991. Stat membru CSI. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Parlament (mandat pe 4 ani); cea executivă de Consiliul de Miniştri numit în urma alegerilor legislative. Multipartitism.

Monaco