Preambul Comunitatea Studentilor Geografi

Denumirea oficială: Republica Elenă Capitala: Atena (3,5 mil. loc.)

Limba oficială: greaca

Suprafaţa: l32.000 km2

Locuitori: l0,48 mil. (79 loc./km2)

Religia: ortodoxism 95%, islamism 2%

Moneda: drahma

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 25 martie

9

Geografie: G. este aşezată în Europa de Sud, în Pen. Balcanică. Limite: Albania, Macedonia, Bulgaria (N), Turcia, M. Egee (E), M. Mediterană (S), M. Ionică (V). G. fizică: În afara zonei legate de continent (inclusiv pen. Peloponezului), G. cuprinde numeroase insule (cca. 2000) din M. Egee, M. Mediterană şi M. Ionică. G. are un relief predominant muntos; zonă seismică. Câmpiile sunt fâşiile de coastă şi depresiunile intramontane. Trei zone distincte: Grecia continentală, străbătută de Munţii Rodopi ai Pindului, Olimp şi Câmpia Salonicului; Grecia peninsulară, Peloponezul, despărţită de continent prin istmul Corint (străbătut acum de canalul Corint) şi având la N G. Corint, este muntoasă: Munţii Taiget, Parnon, Kyllene, Menalon şi Podişul Arcadiei, cu ţărmuri crestate şi Grecia insulară (muntoasă): insulele Ionice, Eubeea, Creta, Cicladele, Sporadele de N, Sporadele de S etc. Munţii Olimp 29ll m alt. max. sunt perpendiculari pe coastă; lanţul muntos reapare în cele cca. 2000 de insule din M. Fgee. Câmpiile (cultivate): Câmpia Macedoniei, Traciei, Tesalică, bazinul Beoţiei. Peloponezul este stâncos în E şi fertil în S (Messenia). Apele: râurile principale sunt în N, cele ce vin din ţările vecine, să se verse în M. Egee: Vardarul/Axios; Struma/Strymon; Mariţa/Evros. Clima: este mediteraneană, cu excepţia înălţimilor muntoase. În N. clima e mai aspră. Precipitaţii bogate toamna şi iarna (când au un caracter torenţial), l020 mm/an în vest, 5l0 mm/an în est. Temp. medie anuală iarna şi vara: Corfu, l0°C şi l5°C; Atena, 8°C şi 26°C; mai scăzută în munţi. Floră şi faună: Vegetaţie specifică climei mediteraneene, maquis şi bleacuri (tufişuri crescute acolo unde a fost tăiată pădurea); l5% din terit. sunt păduri de foioase (fag, stejar) şi conifere. Pajişti 9%. Fauna variată: lupi, urşi, jderi, şacali, porci spinoşi, capre sălbatice. Numeroase rezervaţii naturale şi parcuri naţionale unde sunt protejate flora (pinul de Alep) şi fauna. Populaţia: Majoritatea pop. o formează grecii (96%); minorităţi: macedoneni, turci, aromâni, bulgari, albanezi, armeni; cca. 3 mil. de greci în diasporă. Concentrarea max. a pop. pe văile râurilor şi în zona de coastă; Atena- Pireu (2/3 din pop.), Câmpia Macedoniei, ins. Korfu (l55 loc./km2), Lesbos, Samos. În terit. autonom al călugărilor pe Muntele Athos, sub 4 loc./km2. Rata natalităţii: 9,8%; a mortalităţii: l0,l%o. Rata pop. urbane: 65%. Resurse şi economie: G. este o ţară maritimă comercială şi are una din cele mai mari flote din lume. Res. min. ale G. sunt relativ variate (producţia bazată pe ele a început să se dezvolte în ultimele decenii): lignit, bauxită, crom, magneziu, marmură, minereu de fier, zinc, petrol; ind. siderurgică, aluminiu, îngrăşăminte chimice, textile, ciment, nave maritime, hârtie, ulei de măsline, stafide (locul III pe glob), conserve de peşte. Agricultura are la bază „trilogia mediteraneană”: grâu, viţă de vie, măslini, citrice, fructe, orez, tutun, bumbac (printre primele ţări din Europa); creşterea animalelor: oi, capre, asini; pescuitul. Exportă: tutun, ulei de măsline, stafide, bumbac, textile, vin, citrice, conserve de peşte, confecţii, marmură. Turismul este foarte dezvoltat în special în insule (Creta, Corfu, Rodos). Veniturile emigranţilor. Probleme speciale de poluare a monumentelor (datorate noxelor autovehiculelor) stau în faţa statului elen. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, căi rutiere, flotă comercială puternica. Oraşe: Portul Pireu, prin dezvoltare, s-a unit cu Atena; Thessaloniki/Salonic (al doilea mare oraş al ţării; port), Patras, Volos, Larissa, Iraklion. G. are 5 universităţi. Istoria: Mileniul III primele aşezări omeneşti. Civilizaţia minoică înfloreşte în Creta Cnossos; la începutul mileniului II triburi indo-europene ale grecilor vin din N pen. Balcanice (aheii, ionienii, eolienii), care îşi întind stăpânirea până asupra Peloponesului dar şi a insulelor Creta şi Cipru; civilizaţia miceniană, a bronzului (l500 î. Hr.) la: Mycene, Tirynth, Pylos etc. este epoca eroică a lui Homer. În l200 î. Hr., invazia dorienilor, este al doilea val al vorbitorilor de limbă greacă veniţi din nord, care face să crească migraţia către insule şi către Asia Mică; civilizaţie a fierului. Se dezvoltă aşezări de un nou tip, ce reflectă evoluţia spre un nou mod de organizare economico- social (l000-700 î. Hr.): state cetăţi (poleis), independente (regimul oligarhic se substituie celui monarhic). Populaţia creşte, pământ este mai puţin: începe expansiunea lumii greceşti (cca. l000 î. Hr.) în Asia Mică, în M. Ionică, unde se dezvoltă mai rapid statele cetăţi (Milet, Efes, Halicarnas); încep să fie conduse de o oligarhie sau o democraţie. Sec. VIII-VII î. Hr. este marea colonizare: pe coastele M. Negre, ale Mediteranei, N Africii, Sicilia, S Italiei. Statele greceşti rezistă asaltului Imp. Persan (războaiele medice: 500-449 î. Hr.). Sec. V î. Hr. este epoca de aur a civilizaţiei greceşti clasice (epoca lui Pericle: este construit Parthenonul). Atena devine centrul intelectual şi artistic al G. Rivalitatea Sparta/Atena duce la Războiul Peloponesian (43l-404 î. Hr.) care se încheie cu capitularea Atenei; conflictele slăbesc puterea G. care este supusă de Macedonia în urma bătăliei de la Cheroneea (338 î. Hr.). Sub Alexandru cel Mare (336-323 î. Hr.) se va răspândi civilizaţia greacă de-a lungul Asiei până în India; se naşte lumea elenistică. În l46 î. Hr. G. devine provincie romană. Din 395 (când se desparte Imp. Roman) G. devine provincie a Imp. Bizantin (în sec. VI-VII acesta adoptă ca limbă oficială greaca). Pop. migratoare: vizigoţii, slavi, avari etc. În l204 cruciaţii cuceresc Constantinopolul şi pun bazele Imp. Latin (l204-6l). În l26l Imp. Bizantin îşi recucereşte capitala. În l453 Constantinopolul cade sub asediul lui Mahomed II, sultanul turcilor otomani şi îşi schimbă numele în Istanbul. Biserica Sf. Sofia este transformată în moschee. Rezistenţa de secole a grecilor împotriva ocupaţiei otomane este încununată de victorie; în l822 îşi declară independenţa G.; în l829, Imp. Otoman o recunoaşte. În l832 G. este proclamată regat cu capitala la Atena (l834), sub Otto de Bavaria, care abdică în l862. G. continuă să îşi recupereze teritoriile locuite de greci de la turci. În primul război mondial, G. este cu Antanta. Războiul greco-turc se încheie dramatic: l,5 mil. de greci din Asia Mică sunt obligaţi să se refugieze în G. În l924 G. se proclamă republică; în l935 lovitură de stat militară care reinstaurează monarhia. Între l936-4l dictatură militară. În l940 G. respinge atacul lui Mussolini, dar capitulează în l94l, în faţa germanilor. Între l946-49 izbucneşte războiul civil între forţele comuniste şi cele naţionaliste. Emigrează câteva milioane de greci. G. intră în sfera de influenţă occidentală. În l947 beneficiară a „planului Marshall”, din l952 membru NATO; l96l devine membru asociat în CEE, apoi membru plin (l98l). Până la sfârşitul deceniului şapte, instabilitate politică. În l967 printr-o lovitură de stat se instituie „regimul coloneilor” până în l974, când izbucneşte criza cipriotă; prin referendum se adoptă forma de guvernământ republicană, consfinţită de Constituţia din l975. Urmează alegeri parlamentare care din l98l până în l990 sunt câştigate de mişcarea socialistă Panelenă. Alternare la putere. Statul: este republică parlamentară, potrivit Constituţiei din l975. Puterea legislativă este exercitată de Adunarea Naţională; cea executivă de preşedinte şi de un Consiliu de Miniştrii, ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.

Irlanda

Denumirea oficială: Republica Irlanda Capitala: Dublin (500.000 loc.)

Limba oficială: irlandeza şi engleza Suprafaţa: 70.000 km2 Locuitori: 3,56 mil. (5l loc./km2)

Religia: catolicism 94%; anglicanism 4%; presbiterianism

Moneda: lira irlandeză

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: l7 martie

5

Geografie: I. este aşezată în N. Europei Occidentale. Limite: Marea Britanie (Ulster) la N, M. Irlandei (E), Oc. Atlantic (S şi V). G. fizică: I. se întinde pe insula cu acelaşi nume, exceptând partea de NE, care aparţine Marii Britanii. Relieful este format dintr-o câmpie joasă, cca. 75 m alt. modelată de gheţari şi presărată cu lacuri, mlaştini şi turbării de 6 m adâncime. Jur împrejurul acestei câmpii centrale calcaroase, sunt coline înalte şi munţi vechi (vf. Carrantuohilt l04l m alt. - în Macgillicuddy’s Reeks), cu excepţia părţii de est în zona Dublinului, unde nu sunt mlaştini. În vestul peninsulei (Zona Donegal, Mayo, Connemara şi Kerry) se ridică creste granitice şi de şisturi alternând cu mlaştini. Câmpia este drenată de Boyne, Shannon şi Erne, ape scurte dar cu un debit ridicat. Numeroase lacuri glaciare (L. Lee, L. Derg, L. Mask). Clima: este blândă şi umedă, datorită curentului cald Gulfstream. Temp. medie anuală este de: 7°C în vest şi 6°C în est în ianuarie; l6°C în sud-vest şi l4°C în nord-vest în iulie. Precipitaţiile sunt de peste 2039 mm/an în Donegal, Connemara, Kerry şi l020-2540 mm/an în zonele înalte; sub 760 mm/an de-a lungul coastei estice a Dublinului. Floră şi faună: Fâneţele şi păşunile ocupă peste 60% din terit. I.; pădurile 2%. Fauna săracă în mamifere este mai bogată în păsări şi peşti. Populaţia: este formată din irlandezi în majoritate; englezi. Concentrarea maximă de-a lungul coastelor, mai ales în zona Dublinului; pe coasta de E şi SV. Rata natalităţii: 15,1%; a mortalităţii: de 8,8%. Rata pop. urbane: 57%. Resurse şi economie: I. are o economie dezvoltată, cu industrie prelucrătoare; ind. de vârf: informatică, electronică; ind. tradiţionale: alimentară (lactate, carne, peşte), textilă (pânzeturi, stofe); farmaceutică, montare automobile, produse de cauciuc; metalurgie, rafinarea petrolului, ind. energiei electrice, ind. cimentului, a aluminei, bere, îngrăşăminte chimice. Resurse: turbă, lignit, zinc, cupru (cantităţi mici), minereu de fier. Agric. axată pe creşterea animalelor: cornute mari, oi, păsări, cai, porci. Recolte: cartofi, sfeclă de zahăr, in, grâu, orz, ovăz, furaje. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, căi rutiere, flotă comercială. Aeroporturi la Dublin şi la Limerick (ultima escală europeană spre America). Oraşe: Cork/Corcaigh (port la S), Limerick/Luimneach (port la vărsarea râului Shannon în ocean), Waterford (port în SE). Universităţi: Trinity College (Dublin, l592) şi Naţional University (l908) încorporat colegiului din Dublin, Galway şi Cork. Istoria: În antichitate I. era locuită de triburi celtice. în sec. V se creştinează; în sec. VIII-XI luptă cu vikingii şi îi resping. În sec. X au regat; în sec. XII sunt cuceriţi de englezi (1171, sub Henric II). În sec. XVI încercarea englezilor de a introduce forţat protestantismul radicalizează mişcarea de rezistentă care se va sprijini pe catolicism. Cromwel reprimă sângeros răscoala din 1641; urmează două războaie antiengleze (1688, 1798) care eşuează şi I. este unită cu Anglia (1801) în Regatul Unit al Marii Britanii şi I. În a doua jumătate a sec. XIX irlandezii emigrează în masă datorită foametei cât şi a stăpânirii străine. Mişcarea naţională antibritanică se intensifică. În 1916 irlandezii proclamă independenţa I. dar sunt înfrânţi de armata engleză. Adunarea Constituantă de la Dublin proclamă în 1914 independenţa I. În 1921 printr-un acord anglo-irlandez I. devine dominion (cu excepţia Ulsterului/Irlanda de Nord); crearea statului I. În 1922 este un adevărat război civil care opune pe cei care refuză împărţirea Irlandei celor de la guvernare. În 1937 I. se declară independentă şi suverană sub numele de Eire. Este adoptată o nouă Constituţie. În al doilea război mondial I. este ţară neutră. În 1948 se proclamă Republica Irlanda şi iese din Commonwealth. În 1955 I. devine membră ONU; în 1973 al CEE. În 1985 între Londra şi Dublin se semnează un acord cu privire la Ulster. În 1993 încep discuţiile între britanici şi irlandezi în privinţa viitoarei reunificări a insulei în anumite condiţii. În 1997 Sinn Fein, latura politică a Armatei Republicane Irlandeze, este acceptat pentru prima dată la masa tratativelor în problema Ulsterului. Statul: este republică parlamentară, conform Constituţiei din 1937. Puterea legislativă este exercitată de Parlament (Camera Reprezentanţilor şi Senat); cea executivă dintr-un cabinet condus de liderul partidului majoritar din Cameră. Preşedintele este ales prin vot direct. Multipartitism.

Islanda

Denumirea oficială: Republica Islanda Capitala: Reykjavik (97.000 loc.)

Limba oficială: islandeza Suprafaţa: 103.000 km2 Locuitori: 271 .000 (3 loc./ km2)

Religia: protestantism 93% catolicism Moneda: krona

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 17 iunie

Geografie: I. este aşezată în NV Europei Occidentale. Limite: M. Norvegiei (E), Oc. Atlantic (N, V, S). G. fizică: I. este o insulă la sud de Cercul Polar de Nord, în Oc. Atlantic de Nord, la sud-estul Groenlandei. Este cea mai mare insulă vulcanică de pe glob (peste 100 de vulcani, cu 30% din ei activi). Relieful ei este ca un scut bazaltic, cu masive muntoase vulcanice (vf. Heklo, 1491 m), cu gheţari groşi de cca. 1000 m şi câmpii înzăpezite, care acoperă cca. 30% din terit.; pături de lavă, gheizere, izvoare termale. În afara ins. omonime mai există un grup de insuliţe şi de stânci de-a lungul coastelor. Coastele sunt crestate de fiorduri. I. are foarte multe râuri, scurte, care formează praguri, cascade. Există numeroase lacuri glaciare, tectonice şi vulcanice. Clima: I. are o climă sălbatică, dar mult îndulcită de curentul cald Gulf Stream. Temp. medie anuală este de -1°C şi 11°C în ianuarie şi iulie (Reykjavik). Precipitaţiile sunt de 1520 mm/an - 2290 mm/an, pe înălţimi şi pe coasta de sud şi est; 1270 mm/an pe câmpiile din sud-vest; 250-510 mm/an în N. Floră şi faună: Pădurile sunt ca şi inexistente; păşunile merg până la 500 m alt. Fauna: numeroase specii de păsări, peşti, balene; săracă în mamifere. Populaţia: În I. trăiesc 99% islandezi care vorbesc o limbă germanică. Concentrarea max. a pop. în SV, în zona Reykjavik. În capitală trăieşte aproape 1/2 din pop. şi în NE, de-a lungul coastelor. Rata natalităţii: 16,8% a mortalităţii 7%. Rata pop. urbane 92%. Resurse şi economie: Economia se bazează pe pescuit şi industria peştelui (cod, hering, somon); deţine locul I pe glob la cantitatea de peşte pescuită. Importă materii prime şi a dezvoltat metalurgia neferoasă şi petrochimia. Exportă: peşte, ulei de peşte, blănuri. Agric. bazată pe creşterea animalelor: cornute mari, oi, cai. Culturile agricole se fac în sere, încălzite cu apa izvoarelor termale. Importă: cereale, lemn, cărbune. Energie geotermică (pentru economia casnică) şi hidroenergie. Turismul foarte dezvoltat. Transporturi şi comunicaţii: Autovehicule, flotă comercială. Nu are căi ferate. Aeroport la Reykjavik. Universitatea la Reykjavik (1911). Oraşe: Kopavogur, Hafnarfjordur, Akureyri. Universitate la Reykjavik (1911). Istoria: În jurul anului 800 trăiesc aici călugări islandezi imigranţi (veniţi din Irlanda). În sec. IX colonizare cu normanzi de pe coasta norvegiană. În 930 se creează Althing- ul, un fel de parlament compus din şefii locali care avea o adunare anuală lângă Reykjavik, la Thingvellir. Singura ţară din Europa care nu cunoaşte în evul mediu o societate de tip feudal; societate a micilor proprietari liberi. În 1056 este creată prima episcopie autonomă. În 1262 Norvegia supune insula (sub regele Haakon IV). În 1380 I. Şi Norvegia cad sub autoritatea Danemarcei. Christian III impune Reforma luterană în 1550. În 1602 Danemarca are monopolul comercial. În sec. XVIII variola, erupţiile vulcanilor şi o foamete îngrozitoare decimează populaţia. În 1834 I. obţine doi deputaţi în parlamentul danez. În 1834 se restabileşte Althing-ul. În 1903 I. devine autonomă. În 1918 I. este un regat independent sub coroana daneză. În 1944 este proclamată republica islandeză, intră în vigoare o nouă Constituţie, iar în deceniile VII şi

8. 
   se fac acorduri favorabile cu statele scandinave. Între 1958-61 conflictul cu Marea Britanie în problema peştelui. În 1980 este aleasă preşedinte a republicii o femeie, prima din Europa, realeasă în 1984, 88 şi 92. Statul: este republică din 1944 conform Constituţiei din 1944. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Althing (parlamentul) compus din Camera Superioară şi Camera Inferioară; cea executivă de un cabinet numit de preşedinte, ca urmare a alegerilor legislative. Preşedintele este ales prin vot direct. Multipartitism.
   

Italia

Denumirea oficială: Republica Italiană Capitala: Roma (2,7 mil. loc.)

Limba oficială: italiana Suprafaţa: 301.000 km2 Locuitori: 57,2 mil. (190 loc./km2)

Religia: catolicism 95t; protestantism; ortodoxism Moneda: lira

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 2 iunie

Geografie: I. este aşezată în Europa de Sud în Pen. Italică. Limite: Elveţia, Austria (N), Slovenia, M. Adriatică (E), M. Ionică (S), M. Mediterană, M. Tireniană, M. Ligurică, Franţa (V). G. fizică: I. este formată din reg. Cisalpină, Pen. Italică, insulele: Sicilia, Sardinia/Sardegno, Elba, Lipari, Ischia, Panteleria. Italia continentală cuprinde: Alpii Italieni, cu Monte Rosa (4638 m. alt. max.) şi Gran Paradiso, (4061 m) formează ca un arc în N. ţării de la Rivieră către Austria şi Slovenia întrerupt de lacurile glaciare: Como, Maggiore, Garda şi de văile apelor. Acest zid apără terit. de vânturile reci din N. La poalele Alpilor Câmpia Padului care se extinde în zona lagunară a deltei Padului/Po. Munţii Apenini, munţi calcaroşi, formează coloana vertebrală a Italiei peninsulare, întrerupţi de văile apelor în special de Arno şi Tibru, cât şi de platouri. Ei se prelungesc în Sicilia. Cei mai înalţi (2941 m) sunt în E (masivul Gran Sasso şi Abruzzi). Munţii Apenini, fragmentaţi au vulcani stinşi şi activi (Vezuviu 1277 m; 8 km sud-est de Napoli). Italia insulară are un relief predominant muntos şi cu vulcani activi, care erup periodic (Etna, 3345 m în nord-estul Siciliei). Câmpii întinse sunt în V, în Campania şi în Apulia. Între câmpiile de coastă şi Apenini sunt zone colinare. Apele: foarte multe izvorăsc din Alpi şi străbat Câmpia Padului. În general sunt scurte, cu debit bogat iarna şi scăzut vara. Aduc aluviuni în câmpii. Padul şi Adige în N (se varsă în M. Adriatică), Arno în V (se varsă în M. Ligurică) şi Trevere (Tibru) în V (se varsă în M. Tireniană). Clima este mediteraneană în peninsulă şi în insule; în partea continentală (Câmpia Padului) climă temperat continentală. Temp. medie anuală este (în ianuarie şi iulie) de -1°C şi 7°C în Alpi; 1°C şi 24°C la Milano; 10°C şi 25°C la Roma, 18°C şi 27°C în Calabria. Precipitaţiile sunt de 1520 mm/an în Alpii de V şi peste 2000 mm/an în Alpii de E; 500 mm/an în valea Padului, Toscana, Latium şi sub 500 mm/an în Apulia, S Siciliei, Sardinia. Floră şi faună: I. are o mare diversitate, după latitudine şi altitudine. 18% din terit. este ocupat de păduri (mai ales de fag, stejar, frasin, castani măslini mirt, leandru). Fiind un climat umed şi răcoros cresc păduri de foioase dar şi păduri mixte (foioase şi conifere). Mari suprafeţe de pădure au fost defrişate şi au crescut în loc arbori mici şi arbuşti; vegetaţie de tip maquis. Pe pantele munţilor şi pe platouri: păşuni alpine. Fauna: lupul, pisica sălbatică, iepurele, capra de munte, muflonul (berbec sălbatic), broasca ţestoasă, ariciul. Păsări şi reptile numeroase.

Populaţia: I. este omogenă: italieni 95%; germani, francezi, sloveni, greci, albanezi. Concentrarea max. în Câmpia Padului (1000 loc./km2), în câmpiile din jurul Vezuviului peste 1800 loc./km2. Rata natalităţii este de 9,8%; a mortalităţii de 9,6%. În agric. 10% din pop. activă. Pop. urbană cca. 70%. Peste 30 mil. de italieni trăiesc în afara graniţelor. Resurse şi economie: I. este una din ţările cu cea mai dezvoltată econ. de pe glob şi cu cele mai mari ritmuri de creştere a ind. din Europa. În N. Italiei este o ind. puternică şi o agric. intensivă. Ramurile de bază ale econ. sunt concentrate în: Milano, Torino şi Genova („triunghiul industrial al Nordului”). Baza energetică este asigurată de potenţialul hidroenergetic din Alpi, de energia atomică şi de petrol, pe care îl importă; a dezvoltat o ind. de prelucrare şi petrochimică mai ales în porturi. Ind. siderurgică bazată pe importul de minereu de fier şi de fier vechi. Mari combinate siderurgice (Genova, Napoli, Taranto). Ind. constr. de maşini (automobile, nave maritime, locomotive electrice), aparatură electrotehnică şi electronică. Ind. tradiţionale: textilă, în oraşele din N (prelucrarea mătăsii naturale, a lânii şi a bumbacului); a confecţiilor, a încălţămintei, sticlăriei (Veneţia, Murano), alimentară (paste făinoase, ulei de măsline, vinuri. Res. min. slabe: minereu de fier, petrol, cărbuni, zinc, mercur, bauxită, mai bogate de sulf, gaze naturale, săruri de potasiu. Agric. este modernă şi intensivă; se cultivă: grâu, măsline (40% din prod. mondială); struguri, fructe, legume (articole la care deţine performanţe mondiale); orez; sfeclă de zahăr, cartofi. Câmpia Padului este zona agr. cea mai importantă. Creşterea animalelor: ovine, porcine, bovine. Pescuitul şi sericicultura sunt ocupaţii tradiţionale. I. are un comerţ intens. Exportă produse agr.; maşini unelte, instalaţii industriale, autovehicule, produse textile, alimentare ş.a. Turismul este foarte dezvoltat; ocupă un loc de frunte în ceea ce priveşte numărul de turişti. Transporturi şi comunicaţii: Căi ferate (peste 50% electrificate); autostrăzi (Autostrada del Sole: Milano-Roma-Napoli). Flotă maritimă comercială. Aeroporturi la: Roma, Napoli, Livorno, Bologna, Milano, Genova, în insule: Palermo, Catania, Cagliari, Olbia. Oraşe: Milano, Torino, Genova, Palermo, Bolognia, Florenţa; porturi: Genova, Trieste, Augusta, Taranto, Venezia, Savona, Napoli, La Spezia, Ravenna, Livorno. Are cca. 43 de universităţi şi Institute de Înalte studii, cele mai vechi fiind cea din Bologna (1088), cea mai veche din Europa, Padua (1222) şi Napoli (1224). Istoria: In mileniul II î. Hr. primul val indoeuropean, urmat de noi triburi italice în sec. XII-XI î. Hr. Etruscii pătrund în sec. X-IX î. Hr., iar în sec. VII-VI î. Hr. civilizaţia lor atinge apogeul. Primele colonii greceşti în Sicilia în sec. VIII î. Hr.; galii pătrund până în centrul I. Sec. VI î. Hr. este caracterizat prin ridicarea Romei, devenind treptat suverana întregii I. (sec. III î. Hr.) şi a M. Mediterane (sec. I î. Hr.). În sec. III î. Hr. este cel mai mare şi mai puternic al lumii antice; romanii colonizează bazinul Mediteranei şi cuceresc Grecia (146 î. Hr.) căzând însă sub influenţa ei culturală. Sub Augustus (27 î. Hr.-14 d. Hr.) se trece de la organizarea republicană la cea imperială; „orbisul roman” atinge în sec. II d. Hr. max. expansiune, I. beneficiind de afluxul de bogăţie. În 395, Imp. Roman se împarte în Imp. Roman de Apus şi de Răsărit. Migraţiunea triburilor germanice duce la căderea Imp. Roman de Apus (476 d. Hr.) Romulus Augustus este detronat de Odoacru. Un înfloritor regat al ostrogoţilor (493-552); Iustinian I înglobează Italia în Imp. Bizantin (552). În 568, longobarzii cuceresc partea de N a I. (Lombardia); în 756 se creează statul papal, cu cap. la Roma, care devine centrul creştinătăţii occidentale. Regatul lombarzilor va fi înglobat în statul franc (773-774). În sec. IX, arabii se aşează în sudul I. şi Sicilia. În sec. XI-XII sunt alungaţi de normanzi. În 962, Otto I uneşte coroana Germaniei cu a Italiei (nordul şi centrul) formând Sfântul Imperiu Romano-German. În sec. XI-XII, „lupta pentru învestitură” între papalitate şi rege. Se ridică puternică Liga Lombardă; se face pace cu papalitatea. Se dezvoltă oraşele (semi-independente) viaţa economică şi culturală este înfloritoare. Cinci mici state sunt mai importante din sec. XIII-XIV: ducatul Milanului, republica Florenţei şi Veneţiei, statul papal şi regatul Napoli. În evul mediu şi epoca modernă I. va fi caracterizată de fărâmiţarea politică. Umanismul şi Renaşterea cunosc epoca de glorie (sec. XIV) în sec. XIII Casa de Anjou stăpâneşte Sicilia - izbucneşte revolta contra stăpânirii („Vecerniile Siciliene” în 1282). Casa de Anjou este înlocuită cu cea de Aragon. Între 1454-1559, I. este obiect de dispută între Franţa şi Spania. Se desfăşoară „războaiele italiene”. Prin pacea de la Câteau-Cambresis (1559), Spania ia în stăpânire cea mai mare parte a peninsulei; după 1541 Contrareforma - intensificarea inchiziţiei în 1713-14, prin Tratatul de la Utrecht şi Rastatt; Austria habsburgică stăpâneşte fostele posesiuni spaniole. În 1804 Napoleon I se proclamă rege al I. Între 1815-70: Resorgimento; societatea secretă a Carbonarilor, în 1831, apoi Tânăra Italie pentru unificarea I., mişcări de deşteptare naţională ce vor duce la unificarea I. în jurul regatului Piemontului (în urma războiului franco-piemontezo-austriac din 1859). Piemontul se va uni cu Lombardia. Garibaldi eliberează sudul I. şi Sicilia (1860-61). Victor Emmanuel II (casa de Savoia) devine rege (1861-1878). În războiul austro-prusian, I. e de partea Prusiei. Urmare: Veneţia se uneşte cu Regatul italian. În 1871 Roma devine capitala I.. În 1881 Franţa cucereşte Tunisia; ca urmare, I. intră în Tripla Alianţă (cu Germania şi Austria). În 1915, (în primul război mondial) I. e de partea Antantei; câştigă Tirolul de Sud, Triest şi pen. Istria; în

1924. 
      oraşul Fiume. În oct. 1922, „marşul asupra Romei” condus de Benito Mussolini, care devine şeful guvernului şi instaurează dictatura fascistă. Acordul italo-papal (Concordatul) de la Lateran (1929) stabileşte independenţa Vaticanului şi statutul bisericii catolice. În 1935-36 I. ocupă Eritreea şi Etiopia; participă la intervenţia armată în războiul civil din Spania împotriva Republicii. Se creează axa Berlin-Roma (1936) şi aderă în 1937 la Pactul Anticomintern. Atacă Albania în 1939. În 1940 se alătură Germaniei. Atacă Franţa, Grecia, Iugoslava; participă la războiul împotriva URSS. În 1943, Partidul Comunist şi Partidul Naţional de Eliberare luptă împotriva dictaturii fasciste. În 1943 debarcarea anglo-americană în Sicilia; regimul Mussolini e răsturnat. În octombrie 1943, I. declară război Germaniei. Răscoala armată din N. Italiei ajută la eliberarea ei. În 1945, Mussolini e capturat şi împuşcat. La 18 iunie 1946 (abolirea monarhiei). Prin tratatul de pace de la Paris (1947), Somalia şi Eritreea trec sub tutela ONU, iar Istria, Fiume şi Uara/Zadar revin Iugoslaviei. Triestul devine teritoriu liber până în 1975 când e împărţit între Italia şi Iugoslava. Viaţa politică de după război se caracterizează prin lupta între Partidul Comunist (cel mai puternic din Europa Occidentală) şi Partidul Democratic Creştin; nici un partid nu obţine însă majoritatea absolută; se guvernează prin coaliţii pentru a nu permite comuniştilor accesul la putere. Din 1974 începe o gravă criză econ. ce zguduie ţara. În 1975 P. Comunist câştigă alegerile. În ultimele decenii se adânceşte decalajul dintre N industrializat şi S patriarhal (locul de baştină al Mafiei). Tensiuni sociale, asasinate politice, grupări extremiste, finanţări ilegale ale partidelor politice, instabilitate politică ce încurajează regionalismul. În prezent se manifestă tendinţa Nordului spre obţinerea autonomiei. Statul: este republică parlamentară, din 1947 conform Constituţiei. Preşedintele este ales pe 7 ani de Parlament. Preşedintele Consiliului de Miniştri este responsabil în faţa Parlamentului. Puterea legislativă este exercitată de Parlament (Senat şi Camera deputaţilor) ales pe 5 ani; puterea executivă exercitată de Consiliul de Miniştri, numit de preşedinte, ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.
      

Iugoslavia