Preambul Comunitatea Studentilor Geografi

Denumirea oficială: Republica Bosnia şi Herţegovina Capitala: Sarajevo (525.000 loc.)

Limba oficială: sârbo-croată

Suprafaţa: 5l.l00 km2

Locuitori: 3,52 mil. loc.; (69 loc./km2)

Religia: islamism 40%; ortodoxism 30%, catolicism 20%

Moneda: dinarul Bosnia şi Herţegovina Forma de guvernământ: republică

Geografia: B. şi H. Formează un stat în S Europei, în Pen. Balcanică, fără ieşire la mare. Limite: Croaţia (S,V,N), Iugoslava (E,S). G. fizică: Statul B. şi H. se întinde între Sava şi M. Adriatică. Are un relief muntos, străbătut de văile adânci ale apelor. În V Munţii Metaliferi (alt. l000 m) şi Alpii Dinarici (alt. 2000 m) cei mai înalţi din B. şi H. Pe valea Savei, Câmpia Posavina (în N); la sud de ea, se întinde o zonă colinară. Apele: Drina, Urbas şi Neretva au săpat în munţi chei spectaculoase; fenomene carstice. Clima: temperat-continentală cu temp. medii anuale de -2°C în ianuarie şi 20°C în iulie, specifice zonelor înalte; în rest, climă mediteraneană: 7°C în ianuarie şi 27°C în iulie (cu ierni blânde şi veri secetoase). Floră şi faună: Pădurile de foioase acoperă cca. 50% din teritoriul ţării; printre ţările europene cu o pondere ridicată de vegetaţie forestieră. Faună bogată şi variată: jderul, lupul, vulpea, cerbul, căprioara, păsări cântătoare. Populaţia: bosnieci (sârbi şi croaţi musulmani) cca. 40%; sârbi (ortodocşi) 30%; croaţi (catolici) 20%. Concentrarea pop. în N, pe câmpia Savei (Posavina) şi în reg. capitalei, mai scăzută în S. Rata natalităţii: l2,3%; a mortalităţii: 7,3%. Rata pop. urbane: 49%. Resurse şi economie: Economie diversificată, clar afectată de război. Ind. siderurgică, metalurgică (neferoase), energetică, a lemnului. Res. min.: cărbune, fier, mangan, bauxită. Agric. bazată îndeosebi pe creşterea bovinelor şi porcinelor şi respectiv pe cultivarea cartofului, sfeclei de zahăr. Se mai cultivă: grâu, porumb; pomicultură, viticultură. După l990 datorită războiului turismul nu mai este practicabil. Transport şi comunicaţii: transport rutier; cale ferată. Aeroport la Sarajevo. Oraşe: Banja Luka, Mostar, Tuzla, Srebmika. Istoria: Terit. Locuit de iliri şi de celţi; în sec. II-I î. Hr. devine provincie a Imp. roman (trecând după 395 sub autoritatea Bizanţului). În sec. VII cucerit de slavii de sud. Un teritoriu disputat de statele şi popoarele vecine. Perioadă îndelungată de cristalizare statală. În sec. XIV, devine regat înfloritor. În l463 şi l482 Bosnia şi apoi Herţegovina sunt înglobate în Imp. Otoman; se răspândeşte islamismul. În sec. următor 70% din pop. este islamică. Spre deosebire de alte oraşe din Balcani, Sarajevo apare abia în sec. XVI ca nod comercial (caravansarai). În sec. XIX terit. cucerit şi apoi anexat de Austro-Ungaria (l908). Sarajevo este locul unde a fost ucis Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Habsburgic, ceea ce declanşează primul război mondial. După l9l8, terit. B. şi H. este înglobat în Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, ceea ce devine în l929 Regatul Iugoslava în a cărei conducere monopolul aparţine aproape exclusiv sârbilor. În cel de al doilea război mondial aici se instituie timp de 4 ani centrul unei puternice rezistenţe antigermane, Tito fiind liderul partizanilor de pe teritoriul Iugoslaviei. În l946 ia fiinţă Republica Populară Federativă Iugoslava; l963: Rep. Soc. Federativă Iugoslava, în componenţa căreia intră 6 republici: Slovenia, Croaţia, Serbia, Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina, Macedonia. l989-l992: în B. şi H. iau naştere conflicte interetnice; musulmanii vor o ţară independentă, sârbii vor unirea cu Serbia, iar Croaţii vor alinierea zonei croate la Croaţia. l992: referendum, pe care sârbii din B. şi H. îl boicotează, referitor la independenţa ţării şi 99,4% din voturi sunt pentru independenţa statului B. şi H. Parlamentul din Sarajevo proclamă independenţa B. şi H. (în absenţa reprezentanţilor sârbi). În l992 statul independent B. şi H. este recunoscut de CEE, iar sârbii îşi proclamă unilateral o rep. a pop. sârbe. În 3.VII.l992 croaţii din B. şi H. (zona sud-vestică,) proclamă unilateral existenţa unui stat croat independent. Războiul izbucnit în primăvara lui l992 are o violenţă de neimaginat în Europa ultimului deceniu - practicând epurarea etnică, face zeci de mii de victime. Aproape 2 milioane de bosnieci rămân fără cămine, fiind izgoniţi. Trupele internaţionale de menţinere a păcii intră în acţiune, adesea căzând victimă atacurilor asupra convoaielor umanitare. Pentru prima oară după tribunalul care a judecat crimele de război la Nurenberg, încep să fie deferiţi Tribunalului Internaţional de la Haga criminalii de război din B. şi H. Statul: este republică parlamentară, potrivit Constituţiei adoptate în l990. Puterea legislativă este exercitată de Colegiul Prezidenţial şi de Adunare (un parlament bicameral); cea executivă de un cabinet numit de Adunare, ca rezultat al alegerilor legislative. Instituţii statale în curs de constituire. Multipartitism.

Bulgaria

Denumirea oficială: Republica Bulgaria Capitala: Sofia (l,2 mil. loc.)

Limba oficială: bulgara Suprafaţa: 111,000 km2 Locuitori: 8,72 mil. loc. (79 loc. / km2)

Religia: creştinism 89%; islamism l0%; catolicism; mozaism Moneda: leva

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 3 februarie

Geografia: B. este aşezată în Europa de Sud-Est, în N Pen. Balcanice. Limite: România (N), M. Neagră (E), Turcia, Grecia (S), Macedonia şi Iugoslava (V). G. fizică: B. se întinde în sudul Dunării pe cursul ei inferior. Are un relief variat. Munţii Balcani/Stara Planina (l000-2400 m alt.) străbat ţara din Valea Timokului (V) până la M. Neagră (E), scăzând în alt.; în nordul lor, către Dunăre, platoul coboară spre graniţa cu România, în Câmpia Înaltă a Dunării, străbătută de văi, adânci şi roditoare. Munţii din S şi SV sunt mai vechi decât Balcanii; în S, munţii Rodopi (2200 m); în SV, munţii Rila, cu vf. Musala (2926 m alt.), şi munţii Pirin. Între Balcani şi Sredna Gora, pe cursul Mariţei/Marica, se află depresiunea Kazanlâk sau Valea Trandafirilor, iar între Sredna Gora şi Rodopi, Câmpia Traciei Superioare. Apele:. Dunărea, cu afluenţii săi: Iskar, Osrăm şi Lom (din bazinul M. Negre) şi Mariţa, Tundzia şi Struna din bazinul M. Egee. Clima: este temperat-continentală cu ierni geroase şi cu precipitaţii bogate primăvara. În Câmpia Traciei Superioare este climă aproape mediteraneană. Pe culmile înalte ale munţilor clima este aspră. Temp. medie anuală (vara şi iarna): Plevna: 32°C şi -26°C. Plovdiv: 32°C şi 4°C. Precipitaţii anuale: 640 mm/an. Floră şi faună: În zonele muntoase sunt păduri (30% din terit.) de foioase (fag, stejar), conifere. Păşunile ocupă 27% din terit., fâneţe. Fauna specifică zonei temperate: capre negre, şacali, jderi, urşi, lupi, vulpi, căprioare, cerbi, broaşte ţestoase, păsări cântătoare, faună marină. În S, unde se simte influenţa climei mediteraneene, cresc: migdali, chiparoşi, castani. Multe parcuri şi rezervaţii naţionale. Populaţia: este formată în majoritate din bulgari 88%; minorităţi: turci (l0%), ţigani, macedoni, români, armeni, evrei. Concentrarea max. a pop. pe valea Mariţei, în zona Sofiei şi în Câmpia Dunării şi pe litoralul M. Negre în zona Varnei (l20-l30 loc./km2). Rata natalităţii: l0,6% a mortalităţii: l3,3%. Rata pop. urbane: 70%. Resurse şi economie: Deteriorarea situaţiei econ. a ţărilor est-europene în perioada de tranziţie după l990 a afectat simţitor B.. Lipsită de resurse minerale suficiente, importă hidrocarburi, min. de fier şi cărbune. Resurse min.: lignit şi min. neferoase (cupru, zinc, plumb). Energia electrică asigurată 40% pe baza energiei nucleare a centralei de la Kozlodui, de pe Dunăre (deficitară d.p.d.v. tehnologic). Ind.: electrotehnică, electronică, îngrăşăminte chimice, mase plastice, textilă. Agric. concentrează sub l8% din pop. activă. Se cultivă: cereale (grâu, porumb), sfeclă de zahăr, floarea soarelui şi tutun; un loc aparte îl are prod. de ulei de trandafir (70% din prod. mondială). Viticultura (vinuri recunoscute), legumicultura. Creşterea animalelor: ovine, bovine, porcine. Turismul foarte dezvoltat în anii trecuţi cunoaşte o scădere în raport cu deteriorarea situaţiei economice a B. Export: ulei de trandafiri, ţigări. Transporturi şi comunicaţii: Căi ferate, căi rutiere, transport fluvial şi maritim; aeroport la Sofia. Oraşe: Plovdiv (pe valea Mariţei), Varna şi Burgas (porturi la M. Neagră), Russe (pe Dunăre), Stara Zagora. B. are 20 de institute de învăţământ superior, o universitate la Sofia. Istoria: Terit. B. era populat de traci în mileniul II î. Hr.; colonizat de greci pe litoral în sec. VIII î. Hr.; cucerit de romani în sec. I î. Hr. provincia Moesia; aparţine Imp. Bizantin (395 d. Hr.). În sec. VII se stabilesc masiv aici slavii de sud. În sec. VII (680), proto-bulgarii, de origine turcică, conduşi de Asparuh pătrund în Pen. Balcanică şi se suprapun ca pătură conducătoare, fiind asimilaţi treptat de slavi. Sub ţarul Boris (852-859) bulgarii se creştinează; este organizată o biserică naţională (de rit bizantin în limba slavă veche). Între 893-927, Simeon cel Mare instaurează un patriarhat independent, în 9l7 se proclamă ţar al bulgarilor şi romeilor. În 97l cade sub bizantini. În l0l8, ţaratul bulgar este cucerit de bizantini (de Vasile al II-lea Bulgarohtonul) în întregime. Fraţii Petru şi Asan conduc răscoala antibizantină; se creează Imp. vlaho-bulgar (ll85), cu reşedinţa la Tâmovo; al doilea ţarat. La sf. sec. XIV B. este cucerită şi devine provincie a Imp. Otoman (paşalâc) pentru cinci secole. B. este parţial islamizată. După războiul ruso-turc (l877-78), prin Congresul de la Berlin se stabileşte crearea unei B. autonome şi se păstrează administraţia otomană asupra părţii de sud a B. (în Macedonia şi Rumelia Orientală); în l885 sunt înglobate şi acestea B. În l908 B. accede la independenţă sub Ferdinant I de Saxa-Cobourg, care va lua titlul de ţar. În l972 război cu Imp. Otoman alături de Serbia, Grecia, Muntenegru. În l9l3, vrând să împartă Macedonia, în dezacord cu aceşti aliaţi şi cu România preocupată de soarta aromânilor, va intra în război şi pierde. În l9l5 intră în război alături de Puterile Centrale; înfrântă pierde Tracia apuseană în favoarea Greciei (l9l9), prin Tratatul de pace de la Neuilly-sur-Seine. Iniţial neutră, în l94l aderă la Axă;

trupele germane intră în B. şi împreună cu Italia atacă Grecia şi Iugoslava. În 9 septembrie 1944 are loc insurecţia care înlătură dictatura în condiţiile intrării Armatei Roşii în ţară şi B. continuă războiul alături de URSS, În l946 B. este proclamată republică populară iar în l947 semnează tratatul de pace de la Paris. Din l948 B. este membru fondator al CAER-ului, iar în l955 al Tratatului de la Varşovia. Todor Jivkov, apropiat de URSS, prim-secretar al PCB, conduce B. din l954 până în l989. În toamna lui l989 Jivkov este înlăturat de la putere, urmând să fie deferit justiţiei, iar în l990 partidul comunist renunţă la rolul său conducător, dar câştigă alegerile libere, acum numindu-se Partidul Socialist. Preşedintele ales în l990 reprezenta opoziţia (va fi reales în l992 pentru o perioadă de 5 luni). B. adoptă actuala sa denumire. Deteriorarea stării econ. a ţării, instabilitatea guvernului. În l99l opoziţia democratică formează un nou guvern. În l992 alegeri parlamentare în care intră şi reprezentanţi ai minorităţii turce. B. devine membră a Consiliului Europei. Într-o vreme B. era considerată sub România, dar la momentul actual rolurile sunt inversate, noi fiind printre codaşii Europei. Statul: este republică parlamentară, potrivit Constituţiei din l99l. Puterea legislativă este exercitată de Adunarea Populară, cea executivă de Consiliul de Miniştri numit de Adunare. Preşedintele este ales prin vot direct. Multipartitism.

Cehia

Denumirea oficială: Republica Cehă Capitala: Praga (l,2 mil. loc.)

Limba oficială: ceha Suprafaţa: 79.000 km2 Locuitori: l0,3 mil. (l30 loc./km2)

Religia: catolicism 85% protestantism, ortodoxism, mozaism

Moneda: coroana cehă

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: l ianuarie

Geografia: C. este aşezată în Europa Centrală, fără ieşire la mare. Limite: Germania (V şi N), Polonia (N şi NE), Slovacia (SE), Austria (S). G. fizică: În centrul vestic al ţării, un podiş vechi, de vârstă hercinică; acest masiv e cunoscut sub numele de Patrulaterul Bohemia (300-350 m), în S mai înalt, care este înconjurat de munţi: la NV, Munţii Metaliferi (l200); in N, Munţii Sudeţi (l600 m); în SE, Colinele Ceho Morave; la SV Munţii Sumava (l372 m); în V, Munţii Pădurea Boemiei. Între Podişul Boemiei şi Carpaţii din Slovacia (SE) se întinde depresiunea Ostrava şi Culoarul Moravei, mai coborât în S. Apele principale: Elba/Labe cu afl. său Ultava (din bazinul M. Nordului), drenează Pod. Boemiei; Morava (afl. al Dunării, din bazinul M. Negre), drenează Moravia; Odra, la NE, din bazinul M. Baltice. Clima: este temperat continentală, cu ierni reci şi, veri răcoroase; cu precipitaţii bogate aduse de vânturile dinspre V. Temp. medie anuală este de - l°C în ianuarie şi 20°C în iulie (la Praga). Precipitaţiile sunt bogate în Sudeţi (2000 mm/an) şi 5l0-700 mm/an în zonele joase şi în V. Boemiei. Floră şi faună: Munţii sunt acoperiţi cu păduri de foioase şi de conifere (zadă, pin scoţian, brad, molid). 30% din Pod. Boemiei este împădurit. Fauna specifică Europei centrale. Există numeroase rezervaţii naţionale şi parcuri. Populaţia: este formată din cehi 94%; slovaci, germani, polonezi. Concentrarea max. a pop, în Boemia, zona Pragăi (cca. 2000 loc./km2) şi în Moravia, în depresiunea Ostrava şi în zona Brno. 60% din pop. activă lucrează în industrie. Rata natalităţii: l3,8%; a mortalităţii: l2,9%. Rata pop. urbane: 65%. Resurse şi economie: Una din cele mai dezvoltate economii din fostele ţări comuniste, bazată pe resurse interne şi pe import cu o ind. diversificată; resurse energetice bazate pe exploatarea cărbunelui şi valorificarea potenţialului hidroenergetic; construcţii de maşini: locomotive, turbine, aparatură electrotehnică şi electronică, autocamioane, autoturisme (uzinele Skoda); produse chimice, metalurgice, ind. textilă, pielărie (încălţăminte), ind. alimentară. Industrii tradiţionale: a porţelanurilor, a vitraliilor, a sticlăriei (cristal de Boemia). Agric. este specializată în creşterea animalelor (cornute mari, porcine) cultura sfeclei de zahăr, a cartofilor şi cerealelor (grâu, orz, secară). Res, min.: cărbune, minereu de fier mangan, polimetale, uraniu, petrol, gaze naturale. Exportă: fontă, oţel, mijl. de transport, autoturisme, maşini şi utilaje, produse chimice, sticlărie, poţelanuri. Importă: petrol şi produse petroliere, produse agroalimentare. Turismul foarte dezvoltat; Praga, „oraşul de aur”, este unul din cele mai frumoase capitale ale Europei; staţiuni cu ape termale: Karlovy-Vary şi Marianske, Lazne (Marienbad). Transporturi şi comunicaţii: C. joacă un rol important în Europa prin transportul ei feroviar, având multe linii internaţionale; căi rutiere. Aeroportul din Praga este unul dintre cele mai mari din Europa. Oraşe: Brno, Plzen (cu renumitele fabrici de bere), Ostrava-Karlovy-Vary, Clomonc, Pardubice. În l348 este creată prima universitate la Praga. Există 5 universităţi; cca.l0 institute tehnice. Istoria: Pe terit. C. locuiau celţii (sec. IV î. Hr.); vin din N triburile germanice ale marcomanilor (sec. I î. Hr.). în sec. VI, slavii de apus se stabilesc aici formând un stat slav; invazia avarilor. În 830 ia fiinţă Marele Cnezat al Moraviei, care adoptă creştinismul, iniţial sub formă ortodoxă, răspândit de Chiril şi Metodiu (863-864). După 906, cnezatul Moraviei se de­stramă, datorită atacului ungurilor, şi se dezvoltă în sec. X statul ceh, în zona Boemiei. În l085 devine regat sub Premysl. În sec. XIV acest regat aparţine familiei de Luxemburg, (Praga devine reşedinţa împăratului Sfântului Imperiu German), apoi dinastiei de Habsburg (în l437), apoi dinastiei Jagiellonilor (până în l526). La sfârşitul sec. XIV şi începutul sec. XV mişcarea husită, anticlericală şi reformatoare, având ca părinte spiritual pe Jan Hus, rectorul Universităţii din Praga, ars ca eretic în l4l5. După bătălia de la Mohaci (Mohacs) trece sub Habsburgi. În l6l8 o răscoală antihabsburgică a târgoveţilor şi nobilimei protestante este înfrântă; urmează Războiul de 30 de ani (l6l8-l648) după care statul ceh îşi pierde autonomia şi începe a fi germanizat. Prin Pacea Westfalică (l648) C. şi Moravia devin domenii ereditare ale Habsburgilor. Revoluţia din l848 este înăbuşită în sânge, iar prin pactul dualist din l867 Boemia şi Moravia rămân în cadrul Austriei, Slovacia fiind înglobată în Ungaria. În l9l8 se proclamă la Praga Republica Cehoslovacă Independentă încorporând Slovacia. În l92l, împreună cu România şi Iugoslava, C. formează Mica Înţelegere. În l938, prin Acordurile de la Munchen (29-30 septembrie) între Germania, Franţa, Italia şi Marea Britanie, reg. sudetă este anexată de Hitler. La l octombrie l938 Polonia ocupa reg. Tesin (Teschen), iar Ungaria anexează Slovacia sudică. La l5.III.l939 C. este ocupată de trupe germane (Protectoratul Boemiei şi al Moraviei); se formează un guvern cehoslovac în exil; la Londra, în l940. În l945 C. este eliberată de armatele aliate, după care se impune un regim comunist; în l948 este proclamată Republica Populară Cehoslovacă. În l968 începe un proces de înnoire pentru „un socialism cu chip uman”; Primăvara de la Praga” este înăbuşită prin invazia sovietică. În l969 Cehoslovacia devine stat federal, format din republicile cehă şi slovacă. În l989, în noiembrie, manifestaţii contra regimului; „revoluţia de catifea”; este abolit rolul conducător al partidului şi se formează un guvern de uniune naţională. Dizidentul Vaclav Havel este ales preşedinte al ţării, primul după înlăturarea regimului comunist. În l990 este adoptată noua denumire de Republica Federativă Cehă şi Slovacă. În parlament se decide separarea celor două republici. La l ianuarie l993 este proclamată Republica Cehă ca stat independent. În l997 Cehia este admisă în NATO. Statul: este republică parlamentară, potrivit Constituţiei din l993. Puterea legislativă este exercitată de Consiliul Naţional, parlament format din Camera Poporului şi Senat; cea executivă de Consiliul de Miniştri, numit de preşedinte.

Multipartitism.

Cipru

Denumirea oficială: Republica Cipru Capitala: Nicosia (l60.000 loc.)

Limba oficială: greacă şi turcă Suprafaţa: 9.25l km2 Locuitori: 750.000 (8l loc./km2)

Religia: ortodoxism 79%, islamism l9%, catolicism

Moneda: lira cipriotă

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: l octombrie

Geografia: C. este un stat insular, aşezat în bazinul de E al Mediteranei, la cca. 80 km S de ţărmul Asiei Mici (Turcia). G. fizică: Insula Cipru este una din cele mai mari din Mediterana. Este străbătută de la NV la SE de o depresiune, Câmpia Messaoria, între două lanţuri de munţi: la N munţii Kyrenia (alt. l000 m; vf. Akromandra, l0l9 m); în SV, munţii Troodos (alt. l900 m; vf. Olimpus, l953 m). Ape mai importante: Pirias şi Yalias (72 km). Din cauza tăierii pădurilor, iarna râurile se transformă în torente, iar vara seacă, formând lacuri mici. Clima: este mediteraneană, cu o medie anuală de l9°C. În depresiuni temp. minimă în februarie este de 5,5°C, cu o medie maximă de l5°C; în august, media anuală este de 20,5°C şi maxima de 35,5°C. În timpul iernii, munţii se acoperă de zăpadă pentru câteva săptămâni. Precipitaţii mai bogate în V munţilor Troodos (850-l000 mm/an), mai sărace în câmpia joasă Messaoria (360 mm/an). Floră şi faună: Pădurile (l7% din terit) au fost tăiate masiv, lăsând locul agric. şi păşunatului. În SV, pe lanţul muntos, cresc păduri întinse de pin negru, pin de Alep, cedri şi chiparoşi. Populaţia: formată din greci şi turci, la care se adaugă un foarte mic procent de armeni şi alte naţionalităţi. Majoritatea populaţiei lucrează în industria manufacturieră, servicii, comerţ. În câmpia Messaoria concentrarea pop. este mai mare, chiar dacă în l974 mulţi greci s-au refugiat. Rata natalităţii: l6,3%; a mortalităţii: 7,2%. Pop. urbană: 54%. Resurse şi economie: Deşi econ. C. a suferit datorită conflictului armat din l974 dintre etnia turcă şi cea greacă, ţara are o dinamică econ. susţinută de turism (activitate hotelieră) şi de activitatea bancară în care joacă un rol important în zonă, mai ales după declinul Libanului din ultimele decenii. Zona cipriotă greacă are un ritm de dezvoltare superior, bazat în special pe acordurile econ. cu CEE, conform cărora s-a dezvoltat viticultura, recolta de citrice (cca. 50% din pământul arabil) şi a cartofilor, care datorită climei se recoltează timpuriu. Resurse: grâu, cartofi, viţă de vie, vin, măsline, agrume (citrice), tutun, bumbac, lemn, ovine, caprine, asini, lână, lactate, puiet peşte, bureţi de mare; cupru (de unde vine şi numele ţării), pirite, crom, sulf, azbest, ciment. Transporturi şi comunicaţii: Are căi ferate, autovehicule, o flotă comercială foarte dezvoltată. Oraşe: Limasol (port), Famagusta, Larnaka (port), Kirenia, Morfou. Istoria: Populat din mileniul al doilea î. Hr. de ahei (greci). Se cunoştea scrierea silabică cipro-minoică. Încă din antichitate, C. era o sursă de cupru accesibilă celor trei continente (Europa, Asia, Africa), ale căror interese au fost convergente în acest punct. Cipru a fost cucerit succesiv de: fenicieni, egipteni, hitiţi, asirieni, perşi, macedoneni (333 î. Hr.). A fost făcut provincie romană, a devenit parte componentă a Imp. Bizantin (395); atacat şi cucerit de arabi (din sec. VII-X), cucerit de Richard I (Inimă de Leu) al Angliei, care l-a vândut familiei Lusignan, dinastie a Ierusalimului, în ll92; de veneţieni (l489), de turci (l57l), cedat de aceştia Marii Britanii, spre administrare (l878); anexat de Marea Britanie (l9l4), devenit colonie a Coroanei în l925. Între l955-59 ciprioţii greci luptă împotriva dominaţiei britanice şi cer unirea cu Grecia (Enosis). După semnarea tratatelor între Marea Britanie, Turcia şi Grecia (puteri garante), în l960 se proclamă independenţa C. în cadrul Commonwealth-ului. Conflict între comunitatea greacă şi turcă; ONU trimite în l964 trupe de menţinere a păcii care continuă să existe şi astăzi în C. În l974, lovitură de stat favorabilă Enosis-ului; trupe turceşti debarcă în C. şi ocupă l/3 din insula Cipru, partea de NE, proclamată unilateral, în l975, stat autonom şi federal, iar din l985 denumită „Republica Turcă a Ciprului de Nord”. Tratativele internaţionale continuă pentru unificarea politică a tării, dar în fapt C. este divizat în două state de sine stătătoare. Statul: este republică prezidenţială (membră în Commonwealth) conform Constituţiei din l960. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Camera Reprezentanţilor; cea executivă de Consiliul de Miniştri, numit şi condus de preşedinte. Comunitatea turcă, în urma declarării unilaterale a „Republicii Turce a Ciprului de Nord”, are o Adunare Legislativă şi un cabinet propriu. Multipartitism: partide cu caracter etnic (greceşti şi turce).

Croaţia