Preambul Comunitatea Studentilor Geografi

Denumirea oficială: Republica Croaţia Capitala: Zagreb (56.000 loc.)

Limba oficială: croata Suprafaţa: 56.500 km2 Locuitori: 4,48 mil. (79 loc./ km2)

Religia: catolicism 80%; ortodoxism l3%

Moneda: kuna Ziua naţională: 30 mai

Geografia: C. este aşezată în S. Europei, în Pen. Balcanică. Limite: Ungaria (NE), Iugoslava (E şi S), Bosnia şi Herţegovina (S şi E), Marea Adriatică (V), Slovenia (NV). G. fizică: C. se întinde între Dunăre, Drava şi M. Adriatică. Zone principale: Croaţia Inferioară sau Slovenia cuprinde depresiunile de pe văile Savei şi ale Dravei (o parte din Câmpia Panonică); Croaţia Superioară, un platou carstic cu depresiunea Karlovac şi o regiune colinară plus una montană paralelă cu coasta: M-ţii Velika Kapela, Velebit şi Alpii Dinarici. O altă zonă, de-a lungul coastei adânc crestate a Dalmaţiei (însoţite de cca. ll80 de insule) şi a Pen. Istria. Ape: Dunărea, cu afl. Sava şi Drava care aparţin bazinului Mării Negre şi o serie de râuri scurte printre care şi Neretva, din bazinul M. Adriatice. Clima: este temperat-continentală în N şi mediteraneană în zonele de coastă. Temp. medie anuală este de l0°C în zonele temperate şi de l5°C în cele mediteraneene. Precipitaţiile sunt de 900 mm/an în interiorul terit. şi de 2000-3000 mm/an pe coastă. Floră şi faună: 30% din terit. este acoperit de păduri de foioase (stejar, fag). În câmpia depresionară vegetaţie ierboasă. Fauna este specifică Europei Centrale şi mediteraneene;: vulpea, şacalul, râsul, mistreţul, căprioara, broasca ţestoasă, scorpionul păsări cântătoare. Populaţia: este formată din croaţi 78%, sârbi l2%. Concentrarea max. a pop. este în N, de-a lungul Savei şi Dravei şi pe coasta dalmată. Rata natalităţii: 11,1% a mortalităţii: 11,7%. Rata pop. urbane: 64%. Resurse şi economie: Una din cele mai dezvoltate republici ale fostei Iugoslavii. Are res. min.: petrol, gaze naturale şi bauxită; a dezvoltat o ind. diversificată (mai ales în zona Zagrebului): petrochimică, chimică, a produselor farmaceutice, siderurgică, de prelucrare a lemnului, de constr. navale. Agric. axată pe cultura de cereale (grâu, porumb), sfeclă de zahăr, cartofi, soia mai ales în partea de E a terit. În Slavonia: tutun, citrice, măslini. Turismul a jucat un rol foarte important înainte de războiul civil din fosta Iugoslavie. Coasta Adriaticei (dalmată) ş.a; erau puncte de atracţie cu o pondere de turişti dintre cele mai ridicate din Europa. Transporturi şi comunicaţii: transport rutier, transport feroviar, transport maritim. Aeroport la Zagreb, Split (Spalato) şi Dunbrovnik (Raguza). Oraşe: Split, Rijeka, Zadar, Osijek, Karlovac. Istoria: Terit. a fost populat de iliri şi celţi; grecii întemeiază colonii pe coastele Adriaticii, iar din sec. II-I î. Hr. aparţine Imp. Roman; din sec. V-VIII vin ostrogoţii, longobarii şi avarii; din sec. VI-VII începe să fie cucerit de triburi de croaţi, aparţinând grupei slavilor sudici. În sec. IX, sub autoritatea bizantină se creştinează. În sec. X, Tomislav uneşte Croaţia panonică şi cea dalmată şi îşi ia numele de rege al Croaţiei. Luptă cu bulgarii şi ungurii pentru independenţă. Recucerită de bizantini în sec. X, apoi sub unguri cu scurte intermitenţe până în l526. După l526- 27 o parte a C. cade sub dominaţia otomană, altă parte (zona Zagrebului şi a Dalmaţiei) va aparţine casei de Austria prin pacea de la Campo Formio (l797). În l848, C. susţine pe Habsburgi împotriva revoluţionarilor unguri. În l867-68, prin compromisul austr-ungar, o parte a Croaţiei este alipită Ungariei şi pop. supusă maghiarizării (în Slavonia). În l9l8, C. aderă la regatul Serbilor, Croaţilor şi Slovenilor. Între l929-4l, în sânul acestui regat devenit Iugoslava, C. se opune centralismului sârb; se creează societatea secretă a ustaşilor (l929), care recurge la asasinate politice. Între l94l-45 stat independent croat, controlat de germani şi de italieni. În l945 devine a 6-a republică a Rep. Pop. Federative a Iugoslaviei (din l963, RSFI); mişcarea naţionalistă croată continuă. În l990, primele alegeri libere sunt câştigate de democraţii croaţi; în

l99l, C. îşi declară independenţa. Lupte violente între croaţi şi sârbii din Croaţia şi armata federală. Independenţa C. este recunoscută de comunitatea internaţională în l992 şi este admisă în ONU. C. acceptă planul de pace propus de ONU şi desfăşurarea unor forţe de protecţie (FORPRON), afirmându-şi voinţa de a-şi reinstaura autoritatea asupra teritoriului (şi a Krainei) unde sârbii au proclamat unilateral o republică în l99l. În prezent o relativă stabilitate. Statul: este republică parlamentară potrivit Constituţiei din l99l. Puterea legislativă este exercitată de un parlament Adunarea sau Soborul, format din: Camera Reprezentanţilor şi Camera Judeţelor (Zupanijas); cea executivă de un cabinet numit de Adunare. Preşedintele ales prin vot direct. Multipartitism.

Danemarca

Denumirea oficială: Regatul Danemarcei Capitala: Copenhaga (l,3 mil. loc.)

Limba oficială: daneza Suprafaţa: 43.000 km2 Locuitori: 5,l8 mil. (l2l loc./km2)

Religia: protestantism 90%; catolicism Moneda: coroana Forma de guvernământ: regat Ziua naţională: l6 aprilie

Geografie: D. este aşezată în Europa de nord-vest. Limite: la V, M. Nordului, la N M. Skagerrak; la E, M. Kattegat; la S şi SE M. Baltică, la S Germania. G. fizică: Arh. danez este situat la poarta M. Baltice şi este format din Peri. Jylland / Iutlanda şi cca. 500 de insule învecinate: Sjaelland / Zealand, Fyn, Lolland, Funen, Fal ster, Langeland, Als, Mon, Mors, Bornholm în M. Baltică şi ins. Fsenols în N. Atlanticului şi Groenlanda. Relieful este de câmpie joasă (sub l70 m. alt.) cu morene de interior, semnele glaciaţiei cuaternare, şi nisipoasă pe ţărmuri. Arh. D. leagă M. Nordului de M. Baltică. Ţărmul este străpuns de golfuri, lagune şi fiorduri nenumărate pe 75.000 km lungime. Reţeaua hidrografică este neînsemnată; câteva lacuri. Clima: este temperat-oceanică. Vântul din V aduce precipitaţii între 6l0 mm/an - 800 mm/an în Iutlanda. Temp. medie anuală este de 0°C în ianuarie şi l7°C în iulie. Floră şi faună: Pădurile ocupă l0-ll% din terit. În rest landă (vegetaţia terenurilor nisipoase) sau perdele forestiere de protecţie. Fauna: cerbi, iepuri, vulpi, păsări, peşte.

Populaţia: D. este omogenă, formată din danezi, peste 95%; germani, suedezi. Concentrarea pop. în ins. Sjaelland (cu cap. Copenhaga) şi ins. Fyn (între l30-290 loc./km2). Rata natalităţii: l2% a mortalităţii: ll,8%. Rata pop. urbane: 85%. Resurse şi economie: D. are o econ. dezvoltată, deşi este lipsită de res. min. suficiente. Are: petrol, gaze naturale, în M. Nordului, roci de construcţie (cretă, nisip cuarţos, caolin). Ind. tradiţională de construcţii navale, motoare diesel, nave frigorifice, ind. chimică, a cimentului, a ceramicii, alimentară, farmaceutică, electronică şi de generatoare eoliene (locul I pe glob). Pescuitul. Agric. bazată pe creşterea vitelor (l0% din terit. sunt păşuni): bovine pentru lapte şi carne, păsări; se cultivă: orz, ovăz, secară şi grâu; sfeclă de zahăr; fructe; legume; plante furajere. Transporturi şi comunicaţii: Danemarca este placa turnantă a comunicării schimburilor între Scandinavia şi Europa. D. are o reţea de căi rutiere bine întreţinută; căi ferate; flotă comercială. Un aeroport internaţional modern (Kartrup) la Copenhaga. Oraşe: Aarhus (port), Odense, Alborg, Eshjerg (port), Helsingor (port), Frederikshavn (port). Universităţi la Aarhus (l928); la Odense (l964); Copenhaga, (l479). Istoria: D. este locuită de triburi germanice (angli, iuţi, cimbri); în sec. VI este ocupată de triburile danezilor, venite dinspre N. În sec. IX este întemeiat un regat. În sec. X este adoptat creştinismul. În sec. X cuceresc N. Franţei şi ducatul Normandiei. Vikingii pun stăpânire pe E Angliei şi de asemenea pe Norvegia integrându-le în statul danez sub Knut cel Mare (l0l9-l035). Reunind sub autoritatea sa Norvegia, Islanda, Suedia şi Finlanda (l397-l525), Uniunea de la Kalmar devine putere hegemon a nordului. Controlează traficul prin Strâmtoarea Sundului între M. Baltică şi M. Nordului. În sec. VI, Reforma. Până în primele decenii ale sec. XVII domină M. Baltică şi Scandinavia. În l8l4 D. Este obligată să cedeze Suediei, Norvegia (Pacea de la Kiel). După războiul din l864 D. pierde prov. Lauenburg, Schleswig şi Holstein. În primul război mondial rămâne neutră. În l920 partea de N a Schleswig-ului este înapoiată D. prin plebiscit. În al doilea război mondial este ocupată de trupe germane (l940-45). În l953 Groenlanda este înglobată regatului D. Între l945-70 D. obţine prosperitatea; în l973 intră în Piaţa Comună. D. aprobă ratificarea Tratatului de la Maastricht după un referendum în l992, prin care îl respingeau. Statul: este monarhie constituţională, regat ereditar, potrivit constituţiei din l953. Puterea legislativă este exercitată de suveran şi de Folketing; cea executivă de un cabinet rezultat în urma alegerilor. Conform principiului «regele domneşte dar nu guvernează», monarhul are rol extrem de discret în viaţa politică a statului, limitându-se adesea la transmiterea de mesaje, dar un rol public important simbolizând unitatea statului şi a naţiunii. Multipartitism.

Elveţia

Denumirea oficială: Confederaţia Elveţiană Capitala: Berrna/Bern/Berne (l35.000 loc.)

Limba oficială: germana, franceza, italiana, retoromana Suprafaţa: 4l293 km2 Locuitori: 7,26 mil. (l76 loc./km2)

Religia: catolicismul 49%; protestantism 45%

Moneda: francul elveţian

5

Ziua naţională: l august

Geografie: E. este aşezată în Europa Centrală. Limite: Franţa (N şi V), Germania (N), Lichtenstein, Austria (E), Italia (SE şi S). G. fizică: E. este aşezată pe cursurile superioare ale fl. Rhân (Ron) şi Rhein (Rin). Relieful este predominant muntos; Alpii Elveţieni, M-ţii Jura. Este ţara cu cea mai ridicată alt. medie din Europa. Alpii Elveţieni - Muntele Monte Ross (4634 m alt. max.) masiv în centrul şi sudul ţării, sunt acoperiţi de zăpezi veşnice şi de gheţari. M-ţii Jura (l679 m alt. max.; vf. Tendre) la graniţa cu Franţa, sunt calcaroşi şi au culmile paralele, ca nişte platouri ondulate, cu foarte puţine trecători. Reg. nordică a E. este un podiş, Podişul Elveţiei. Între M-ţii Alpii Elveţiei şi Jura există un culoar (Mitteland) de cca. 680 m altit.; coline, podişuri erodate de gheţari. Ape: o reţea bogată: Rinul (vale adâncă) cu afl. Aar, aparţinând bazinului hidrografic al M. Nordului; râul Inn (afluent al Dunării) aparţinând bazinului hidrografic al M. Negre; Ronul (vale adâncă) aparţinând bazinului hidrografic al M. Mediterane şi Ticino (afl. al. Padului) aparţinând bazinului hidrografic al M. Adriatice. Se găsesc peste l000 de lacuri naturale; printre cele tectone-glaciare se numără: Geneve (Leman), Constance (Bondesee), Neuchâtel, etc. E. poate fi socotită castelul de apă al Europei. Clima: este alpină, continental- temperată, cu ierni lungi şi aspre, veri destul de răcoroase. În Pod. Elveţiei iernile sunt mai blânde, verile mai ploioase. Temp. medie anuală de 0°C în ianuarie, şi l9°C în iulie; la Davos, - 7°C şi l2°C; la St. Bothard, -8°C şi 7°C. Precipitaţiile: valea. Valais, sub 630 mm/an; valea Rinului Superior, l270 mm/an; m-ţii din NE, l440 mm/an. Floră şi faună: Vegetaţia este dispusă în funcţie de alt. cât şi de orientarea versanţilor, astfel încât pădurile amestecate de foioase (de-a lungul Rinului, la poalele munţilor Jura şi Alpi), în zona Lacului Geneva, alternează cu culturi: mai sus, păduri de conifere, păşuni alpine. Fauna caracteristică Europei Centrale şi Nordice: ursul, lupul, vulpea, capra neagră, bursucul, vidra. Populaţia: este formată din: germani 65%, francezi cca. 20%, italieni l0% şi raeto-romani. Concentrarea maximă în zona Mitteland (75%) dintre M-ţii Jura şi Alpi (60% din terit.). Rata natalităţii: l2,3%; a mortalităţii: 9%. Rata pop. urbane: 6l%. Resurse şi economie: E. are o economie dezvoltată, bazată pe servicii, finanţe şi turism. Tradiţională: ind. ceasurilor, aparatură electrică, instrumente de măsurat şi de calcul, farmaceutică; textilă; industrii de precizie cu un consum mic de materii prime şi energie; mână de lucru calificată. Res. min. minime. Hidroenergie, termocentrale, centrale atomo-electrice. Agric. bazată pe creşterea bovinelor. Este o agric. intensivă. Prosperitatea economică a E. este legată de tradiţia comercială dar şi a neutralităţii ei politice, favorabilă activităţii financiare. Şomaj redus; monedă forte. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate în totalitate electrificate (cu ecartament îngust şi specifice zonei de munte, cu cremalieră; autovehicule; autostrăzi; flotă comercială fluvială şi maritimă. Tuneluri montane care asigură legătura E. cu Italia, Franţa, Austria. Rinul este navigabil. Aeroportul la Zurich şi Geneva. Oraşe: Zurich, pe ţărmul Lacului Zurich, centru comercial şi financiar internaţional; Basel (port fluvial), centru bancar, al ind. farmaceutice, al textilelor şi ceasornicelor, Geneve (Geneva) pe ţărmul Lacului Leman, oraş al ind. ceasornicelor şi al instrumentelor de precizie, sediu al unor organisme internaţionale (Palatul Naţiunilor, Crucea Roşie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii ş.a.); Lausanne, Lucerna. Istoria: Terit. E. locuit de triburi celtice (helveţii) supuse de Caesar (58 î. Hr.), romanizate (sec. I-V face parte din Imp. Roman). În sec. III se stabilesc aici burgunzii şi alamanii (triburi germanice); aparţin succesiv: Imp. Francilor, al statutului burgund, din Imp. Romano-German. Între sec. VII- IX se creştinează. Din sec. XIII-XIV câteva cantoane (Ury, Schwyz, Unterwalden, apoi Lucerna, Zurich şi Berna) formează o confederaţie care îşi păstrează independenţa printr-o luptă dârză. Sec. XVII, Reforma (sub forma calvinismului mai ales) care se răspândeşte în câteva cantoane. În l648 prin Tratatul de pace de la Westfalia este recunoscută independenţa Confederaţiei

Helvetice. În l8l5 Congresul de la Viena declară E. stat cu neutralitate perpetuă. În l848 o nouă constituţie instaurează un stat federal, stat cu un guvern central cu sediul la Berna. În l874 se introduce prin Constituţie dreptul la referendum. În cele două războaie mondiale neutralitatea E. este respectată. În l979 este creat cantonul Jura de limbă franceză. În l992 E. se pronunţă pentru aderarea la F.M.I. şi la Banca Mondială, prin referendum şi împotriva integrării în EEE; paralel, guvernul depune cerere de aderare la CEE. Statul: este republică confederativă, cu regim parlamentar, conform Constituţiei din l874. Puterea legislativă este exercitată de Adunarea Federală (Consiliul Naţional şi Consiliul Cantoanelor); cea executivă de un cabinet (Consiliul Federal) numit de Adunarea Federală. Multipartitism.

Estonia

Denumirea oficială: Republica Estonia Capitala: Tallinn (480.000 loc.)

Limba oficială: estonă; limba uzuală: lb. rusă.

Suprafaţa: 45.000 km2 Locuitori: l,52 mil.; (34 loc./km2)

Religia: protestantism; ortodoxism Moneda: coroana estoniană Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 24 februarie

Geografie: E. este aşezată în Europa central-nordică. Limite: M. Nordului (V şi N), Rusia (E), Letonia (3). G.fizică: E. este un stat la M. Baltică, la S Golfului Finlandei. Terit. ţării are multe zone joase, unele mlăştinoase sau lacustre, alternând cu cele care urcă până la 50 m (calcaroase în N; din acumulări morenice în S). Alt. max. este de 320 m în S (Suur Munamagi). În dreptul litoralului (în V îndeosebi) peste l500 de insule şi insuliţe mari şi mici. Cele mai mari: Saaremaa (2673 km2), Huuma (989 km2). Reţeaua hidrografică foarte bogată; râul Narva drenează Lacul Peipus (Ciudskoe Ozero de 3555 km2) de la graniţa cu Rusia. Sunt peste l400 lacuri în E. Clima: este temperată, cu influenţe oceanice în V. Precipitaţiile sunt de 600-700 mm/an; la sfârşitul verii cresc. Floră şi faună: Peste 40% din terit. este acoperit cu păduri de conifere (molid, brad); vegetaţie de mlaştini, turbării. Fauna foarte bogată: lupi, urşi, vulpi, râşi, jderi. Există un parc naţional, câteva rezervaţii naţionale şi zeci de mici rezervaţii în care sunt ocrotite peste 55 de specii de plante şi peste l95 de specii de animale. Populaţia: este formată din estonieni 60%, ruşi 30%, ucrainieni, bieloruşi, finlandezi. În oraşele industrializate predomină pop. non-estoniană (în oraşul Narva apropiindu-se de l00%); în mediul rural estonienii sunt 85%. Concentrarea max. în NE industrializat. Rata natalităţii de l4,2%; a mortalităţii de l2,4%. Pop. urbană 70%. Resurse şi economie: Economia bazată pe import de materii prime şi combustibil. Res. min.: şisturi bituminoase, fosforite, turbă. Ind. este diversificată: extractivă (şisturi bituminoase) şi prelucrătoare; ind. uşoară, de utilaje, îngrăşăminte chimice, hârtie, ind. prelucrătoare a materiei prime agr. (lapte, carne). Sericicultură. Creşterea bovinelor. Se cultivă: cartofi, cereale, legume. Transporturi şi comunicaţii: Transport rutier (70%); transport maritim; linii de ferry-boat între Tallinn, Stockholm, Helsinki. Aeroport la Tallinn. Oraşe: Tartu, Narva, Klohtlajarve, Garnu. Istoria: Strămoşii estonienilor migrează dinspre răsărit la jumătatea mileniului III î. Hr.; limba estonă aparţine grupului finic al limbilor fino-ugrice, în aceeaşi grupă cu finlandeza şi maghiara. În sex. IX estonienii se unesc împotriva invadatorilor vikingi; în sec. XI, împotriva ruşilor; în sec. XII, a danezilor. În sec. XIII-XIV pe terit. E. pătrund ordine cavalereşti germane care creştinează pop. forţat. În sec. XIV-XV reg. face parte din Confederaţia Lituaniană; germanii stăpânesc mult din terit. E. În sec. XVI-XVII este disputată de Suedia, Polonia, Danemarca şi Rusia; se răspândeşte Reforma. În sec. XVIII Suedia stăpâneşte E., după l72l E. este anexată de către Rusia ţaristă. În l9l7 Guvernul Provizoriu recunoaşte autonomia E.; în l9l8, E. îşi proclamă independenţa la Tallinn. În l9l8 trupe germane ocupă E.; bolşevicii proclamă în acelaşi an, la Narva, Rep. Sovietică Estonă, cu sprijinul Armatei Roşii. Guvernul Provizoriu estonian este sprijinit de Flota britanică şi de trupele de voluntari suedezi. În l920 Rusia Sovietică recunoaşte independenţa E. În l92l devine membră a Ligii Naţiunilor. În l940, conform pactului germano- sovietic din l939, E. Este anexată de URSS. Între l94l-44 este ocupată de germani. În l944 redevine rep. sovietică. Între l940-l94l, peste l00.000 de estonieni sunt arestaţi şi deportaţi în Siberia; mai mult de jumătate sunt ucişi; peste 50.000 devin victime ale represiunii staliniste. Rezistenţa estonienilor în faţa comunismului este constantă până în anii ‘50. În l987 demonstraţia de la Tallinn a opoziţiei estoniene; în l988 este adoptată declaraţia de suveranitate: se recunoaşte supremaţia legilor naţionale asupra celor unionale. În l990 puterea sovietică este răsturnată; se adoptă denumirea de Republica Estonia. În l99l, prin referendum, se optează pentru independenţă, care este proclamată şi recunoscută de URSS şi de comunitatea internaţională. Urmează o perioadă de tranziţie la economia de piaţă foarte zbuciumată; conflicte interetnice (peste 35% din pop. este rusofonă); instabilitate guvernamentală, trupe ruse pe terit. E. Statul: este republică parlamentară, potrivit Constituţiei din l992. Puterea legislativă este exercitată de Parlament; cea executivă de un cabinet format ca rezultat al alegerilor legislative. Multipartitism.

Finlanda

Denumirea oficială: Republica Finlanda Capitala: Helsinki (990.000 loc.)

Limba oficială: finlandeză şi suedeză Suprafaţa: 338.000 km2 Locuitori: 5,l2 mil. (l5 loc./ km2)

Religia: protestantism (luteran) 90%; ortodocşi

Moneda: markka

Ziua naţională: 6 decembrie

Geografia: F. este aşezată în N. Europei, la E M. Baltice, între Golful Botnic şi Golful Finic. Limite: Norvegia (N), Rusia (E), M. Baltică (S şi V), Suedia (V). G. fizică: F. este aşezată în nordul Europei, cu o largă deschidere la M. Baltică. Este supranumită „Ţara celor o mie de Lacuri” (sunt 50.000 de lacuri), acestea ocupând l0% din terit. Finlandei îi aparţin şi insulele Aaland (Ahvenanmaa) cu o supr. de l505 km2. Relieful F. este dominat de un vast podiş (300 m alt.), cu numeroase morene glaciare, cuvete lacustre, rezultate din eroziunea gheţarilor cuaternari asupra unor munţi vechi. În N, coline şi şiruri muntoase; în NV, cei mai înalţi munţi: Haltialtunturi (l323 m), câmpii litorale. Lacuri: Suur/Saimaa (4400 km2), Paijanne, în S; Inari (l000 km2) în Laponia. Lacurile sunt legate între ele printr-o reţea de ape scurte, adesea repezi, folosite pentru transportul buştenilor. Cea mai lungă este Kemijoki (550 km). Lungimea totală a râurilor cca. 20.000 km. Clima: este umedă şi rece influenţată de Marea Baltică, cu zăpezi abundente iarna. În N, climă subpolară, cu ierni aspre. Temp. medie anuală în februarie şi iulie: - 13°C şi l3°C în Laponia; -7°C şi l8°C în SV. Precipitaţiile: 760 mm/an în S; 5l0 mm/an în N.

Floră şi faună: Pădurile de conifere, de pin şi molid (liniştite şi întunecoase) acoperă aproape 70% din terit.; la N, domină tundra (vegetaţia măruntă, care rezistă temperaturilor scăzute şi vânturilor puternice). Un număr impresionant de parcuri naţionale (20) şi de rezervaţii naţionale (l000) în care sunt cuprinse zone forestiere, turbării, zone unde trăiesc renii, vulpile polare, păsări migratoare etc. Populaţia: este formată din finlandezi 93%, suedezi şi laponi (în N). Concentrarea max. pe litoral şi în reg. sudice. Rata natalităţii: l2,5%; a mortalităţii: l0,2%. Rata pop. urbane: 63%. Resurse şi economie: F. are o economie dezvoltată, bazată pe exploatarea şi prelucrarea lemnului şi pe producerea de energie electrică. Ind. diversificată: ind. cherestelei, celulozei, hârtiei. Numeroase hidrocentrale (are multe ape repezi), termocentrale, centrale atomo- electrice. Ind. metalurgică (metale neferoase), siderurgică, constr. de maşini (utilaje forestiere, nave), aparatură electrotehnică, ind. chimică, de îngrăşăminte şi de fibre sintetice, materiale de construcţii ind. textilă, alimentară, ceramică. Res. min. importante: cobalt, vanadiu, crom, nichel, fier, cupru. Agric. specializată pe creşterea animalelor: bovine, porcine, reni. Se cultivă (mai ales în sudul ţării): cereale (orz, ovăz, secară, grâu), sfeclă de zahăr, cartofi, rapiţă. Pescuitul: heringi, somoni; vânatul. Turism dezvoltat. Exportă: lemn, produse din lemn, utilaje, produse chimice. Importă petrol, cereale, cărbuni. Transporturi şi comunicaţii: Căile de comunicaţie sunt dezvoltate mai ales în partea centrală şi sudică. Transportul fluvial şi cel maritim bine dezvoltate. Aeroport la Helsinki. Oraşe: Helsinki (port) sau „Oraş Alb”, foarte modern, are multe edificii culturale; centru econ. Tampere, nod feroviar. Turku (port, vechi centru universitar), Espoo, Kotka (port), Vantaa, Oulu. F. are 6 universităţi. Istoria: Triburile nomade ale fino-ugricilor (venite din E şi S) locuiau pe terit. F. în sec. I d. Hr. În sec. XI Eric IX cel Sfânt (ll56-60), regele Suediei, porneşte cruciadă împotriva F. creştinând-o; sec. XIII; dominaţia suedeză printr-un sistem de fortăreţe; sec. XVI: Reforma luterană. În l550 Gustav Vasa, regele Suediei, fondează Helsinki. Războaie ruso-suedeze. Între l7l0-l72l, Petru cel Mare al Rusiei anexează Carelia pe care F. o pierde. În l809, F. devine mare ducat autonom al Imp. Rus; se intensifică rusificarea sub Alexandru III (l88l-l894); creşte rezistenţa naţională a pop.; guvernatorul rus este asasinat. În

l9l7, F. îşi proclamă independenţa. În l9l8, război civil între partizanii regimului sovietic şi ai lui Karl Gustav Mannerheim care înving. În l920, URSS recunoaşte noua republică F. în iarna l939- 40, după o luptă eroică, ce încearcă să respingă prin forţe proprii atacul sovietic, acceptă condiţiile lui Stalin, cedând Carelia. Între l94l-40 F. luptă alături de germani împotriva URSS. Pacea cu Aliaţii o semnează la Paris în l947, urmând să plătească despăgubiri de război imense în raport cu posibilităţile. F. este singurul stat european vecin cu URSS ce scapă de satelizare. l947: un tratat de asistenţă mutuală cu URSS în l948 reînnoit în l970 şi l983. În l992 F. cere aderarea la CEE. În l994 alegeri prezidenţiale, prin vot universal, direct (pentru prima dată). Statul: este republică prezidenţială, potrivit Constituţiei din l9l9. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Parlament (Eduskunta); cea executivă de preşedinte şi de Consiliul de Stat (guvernul) format ca rezultat al alegerilor legislative. Preşedintele este ales prin vot direct. Multipartitism.

Franţa