Preambul Comunitatea Studentilor Geografi

Denumirea oficială: Republica Singapore Capitala: Singapore (2,5 mil. loc.)

Limba oficială: malaeza (limbă naţională), chineza, tamil şi engleza (limbă în administraţie)

Suprafaţa: 618.km2

Locuitori: 2,87 mil. (4650 loc./ km2)

Religia: budism 30%; creştinism 20%, islamism 15%; taoism; hinduism; confucianism Moneda: dolarul singaporez Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 9 august

Geografie: S. este aşezat în Asia de Sud-Est, în extremitatea pen. Malaya. G. fizică: Statul Singapore se constituie din insula Singapore (580 km2), un platou granitic cu alt. între 60-180 m (la Bukit Timah) şi insuliţele din apropiere (peste 50). Între insula Singapore şi pen. Malaya (Malacca) se află strâmtoarea Johore. Clima: este ecuatorială, cu temp. ridicate şi ploi abundente (temp. medie anuală este de 24°C-31°C). Precipitaţiile sunt de 2.410 mm/an.

Floră şi faună: În centrul ins. Singapore există păduri ecuatoriale, cu o vegetaţie luxuriantă, copaci cu esenţă de lemn preţios. Faună specifică. Populaţia: este foarte densă şi formată în majoritate din chinezi 70%; 15% malaezi şi indonezieni; 8% indieni şi pachistanezi, europeni, euroasti atici. Rata natalităţii: 13,9%; a mortalităţii: 5,7%. Pop. urbană: 100%. Resurse şi economie: S. este un centru financiar şi industrial, placă turnantă a comerţului internaţional. Economia este dezvoltată pe baza serviciilor. S. este un important centru de tranzit şi de comerţ intens: Aici îşi dau întâlnire zecile de linii maritime, care conectează S. la toate continentele; sediu internaţional a numeroase companii de navigaţie. Industria prelucrătoare foarte dezvoltată; din lipsă de spaţiu şi forţă de muncă multe firme ind. funcţionează în Malaysia. Nu are pământ pentru agricultură. Portul Singapore, printre primele de pe glob, are uriaşe antrepozite, fiind un important reexportator şi un mare beneficiar al tranzitului de produse din Malaysia: cauciuc, cositor, cupru; nuci de cocos, fosfaţi, textile, utilaje, aparatură electrică. Alte ind.: pescuitul, materiale de construcţii; manufactură. Transporturi şi comunicaţii: autovehicule, flotă comercială; aeroport la Singapore. Oraşe: numai capitala Singapore, importantă bază navală. Istoria: Din sec. XIII-XIV S. a fost un centru comercial prosper, distrus în 1377 de javanezi. În 1819 ins. Singapore devine colonie britanică (a Coroanei). În sec. XIX şi XX se dezvoltă fiind transformată de Marea Britanie într-o adevărată bază navală („Gibraltarul Orientului”). Între 1826-1946 intră împreună cu Statele Malacca şi Penang în Straits Settlements (Guvernământul Strâmtorilor), cu statut de colonie britanică separată. În 1941 este ocupată de japonezi până în 1945; în 1946 devine colonie separată a britanicilor. În 1949 se fondează Universitatea Malaya, de limbă engleză; în 1956 Universitatea Nanyang de limbă chineză. În 1959 câştigă autonomie internă; în 1965 face parte din Malaysia. La 9 august 1965, printr-o înţelegere mutuală iese din federaţie şi se declară republică suverană, membră a Commonwealth-ului. Urmează o perioadă de stabilitate social-politică şi de avânt economic, datorat în mare parte poziţiei strategice, la întretăierea drumurilor dintre Oc., Indian şi Oc. Pacific. Statul: este republică parlamentară, potrivit Constituţiei din 1965. Puterea legislativă este exercitată de Parlament; cea executivă de un cabinet condus de liderul partidului majoritar în Parlament şi numit de preşedinte la pro­punerea primului ministru. Preşedintele este ales prin vot direct. Multipartitism.

Siria

Denumirea oficială: Republica Arabă Siriană Capitala: Damasc (1,3 mil. loc.)

Limba oficială: araba Suprafaţa: 185.000 km2 Locuitori: 15,16 mil. (82 loc / km2)

Religia: islamism 90%; creştinism Moneda: lira

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 17 aprilie

Geografie: S. este aşezată în Asia de Sud-Vest şi face parte din Orientul Apropiat. Limite: Turcia (N), Iraq (E şi SE), Iordania şi Israel (S), Liban şi M. Mediterană (V). G. fizică: S. se întinde la estul M. Mediterane, pe 176 km şi are în V o barieră muntoasă (Djabal Anşariyya, 1583 m) prelungită în S prin lanţul munţilor Antiliban (2.814 m) şi Hermon (de unde izvorăşte Iordanul). Munţii stau în calea aerului umed dinspre M. Mediterană ca o barieră ce separă câmpia strâmtă de coastă de platoul estic deşertic (300-900 m). La poalele munţilor Antiliban se află depresiunea Gonta. Aproape 1/2 din terit. S. este Deşertul S., deşert pietros şi nisipos. În sudul S. se află Gebel Druse (1.798 m). S. este străbătută de la NV la SE de fl. Eufrat (al cărui bazin este înalt de 300-900 m) şi râul Oronte/Al Asi, în a cărui depresiune se practică agricultura, râul fiind folosit la irigaţii. Clima: este subtropicală; cu veri toride şi ierni blânde şi umede. Temp. medie anuală este de 13°C în ianuarie şi 27°C în iulie (la Lataria); 8°C şi 43°C (la Palmyra); 6°C şi 32°C pe valea Eufratului. Precipitaţiile sunt în Deşertul Siriei sub 130 mm/an; în Damasc 230 mm/an; la Alep 380 mm/an; pe coastă, cât şi pe versanţii vestici ai munţilor Antiliban 1.010 mm/an. Floră şi faună: Vegetaţia forestieră este sub 3% (păduri de pin, cedru; maquis); predomină cea xerofită, culturi de citrice. Faună: pisica sălbatică, jderul, căprioara, şcalalul, păsări migratoare. Populaţia: este formată din arabi 90%, kurzi, armeni, turci. Concentrarea maximă în câmpia litorală din V şi în depr. Gonta, unde în zona capitalei sunt peste 1.000 loc./km2. În E şi NE densitatea este scăzută, o parte din pop. este nomadă. Rata natalităţii: 38,9%, a mortalităţii: 5%. Pop. urbană: 52%. Resurse şi economie: Res. min. importante: petrol, fosfaţi; ind. prelucrătoare (rafinării de petrol, cea mai mare la Baniyas); îngrăşăminte chimice. Agric. bazată pe irigaţii (valea fl. Eufrat): orz, grâu, bumbac, tutun, viţă de vie, măslini. Econ. se dezvoltă lent, datorită atât exploziei demografice, cât şi situaţiei geopolitice din zonă. Transporturi şi comunicaţii: şosele, vehicule; căi ferate. Aeroporturi la: Alep şi Damasc. Oraşe: Alep/Halab, Homs, Hama, Latakiă: Există universităţi la Damasc (1924): Universitatea Latakia şi la Alep (1961). Istoria: Situată între M. Mediterană şi Mesopotamia, S. a fost locuită din mileniul III î. Hr. de către amoriţi (semitici); de canaanieni, în mileniul II î. Hr., pe coastă; de arameici, sec. XI î. Hr. (cu capitala la Damasc). Parte din S. a fost cucerită de egipteni şi hitiţi (sec. XVIII-X î. Hr.); de asirieni (sec. VIII î. Hr.); de babilonieni şi caldeeni (sec. VII î. Hr.); de perşi (sec. VI î. Hr.). În 333 î. Hr. este sub Alexandru cel Mare, iar în 323 î. Hr. sub seleucizi; se răspândeşte cultura elenistică. În 63 î. Hr. S. este cucerită de romani, sub Pompei. Înfloreşte sub dominaţia romană; în sudul ţării ia naştere creştinismul. În 395 S. revine Imp. Bizantin şi este pe deplin convertită la creştinism. În 633-636 S. este cucerită de arabi şi treptat este convertită la islamism. Damascul înfloreşte sub calificatul Omeiad (651-750); decade când abbasizii mută capitala la Bagdad. Între 1260-1516 sub dominaţia mamelucilor din Egipt. Selim I încorporează S. în Imperiul Otoman (1516). În 1799 în Siria intră francezii; în 1832 egiptenii, sub Ibrahim Pasha, care devine guvernator (1833-1839). În primul război mondial naţionalismul şi mişcarea separatistă sunt încurajate de francezi şi englezi împotriva turcilor. În 1920, S. şi Libanul sunt sub mandatul Societăţii Naţiunilor (dat Franţei). Franţa reprimă cu severitate rebeliunea din 1925-1927. În 1941 S. este ocupată de britanici şi francezii liberi; S. îşi declară independenţa (pe care în fapt şi-o va cuceri în 1946). S. intră în Liga Arabă şi în Naţiunile Unite în 1945. După o serie de lovituri de stat, S. formează cu Egiptul Republica Arabă Unită (1958), dar se desparte în 1961, devenind stat suveran. Au loc lovituri militare în 1966 şi 1970. În 1971 S. se alătură Egiptului şi Libiei .în Uniunea Republicilor Arabe. După al 4-lea război al S. cu Israelul (1973), trupele ONU ocupă zona demilitarizată dintre S, şi Israel. După 2976, Siria intervine în Liban. În 1980 ia amploare opoziţia islamistă a Fraţilor Musulmani; din 1985 îşi impune tutela asupra Libanului; în 1991 se încheie un tratat de fraternitate sirianolibanez. În 1991, de la Războiul din Golf, Siria participă la forţele multinaţionale ONU, sub conducerea SUA. Participă la Madrid la reluarea tratativelor arabo- israeliene. Statul: este republică prezidenţială, conform Constituţiei din 1973. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Adunarea Poporului; cea executivă de preşedinte şi de Consiliul de Miniştri, numit de preşedinte. Regim cu largi prerogative ale executivului. Multipartitism.

Slovacia

Denumirea oficială: Republica Slovacia Capitala: Bratislava (440.000 loc.)

Limba oficială: slovaca Suprafaţa: 49.000 km2 Locuitori: 5,3 mil. (107 1oc./km2)

Religia: catolicism (majoritar); protestantism, ortodoxism

Moneda: koruna slovacă

Forma de guvernământ: republică

Ziua naţională: 29 august

Geografie: Slovacia este aşezată în Europa Centrală. Limite: Polonia (N), Ucraina (E), Ungaria (S), Austria şi Cehia (V şi NV). G. Fizică: S. este o ţară muntoasă, ocupată de Carpaţii Mici (768 m alt. max.), Carpaţii Albi (cca. 1000 m alt.); Tatra Înaltă (în N): cel mai înalt masiv cristalin al Carpaţilor (vf. Gerlachovka 2655 m); alt masiv Tatra Joasă. Munţii Metalici ai Slovaciei (1477 m alt. max.) de origine vulcanică, sunt despărţiţi de cei din N printr-un culoar tectonic, orientat de la E la V, pe valea râului Hron. În S terit. se întind porţiuni din Câmpia Tesei (SE). Râurile drenează văile ce despart lanţurile muntoase: Vah şi Hron, Nitra. În S, Dunărea curge pe 172 km. Clima: este temperat-continentală cu precipitaţii bogate; peste 750 mm/an) şi cca. 750 mm/an în zonele joase. Floră şi faună: Ţară muntoasă, este bogată în păduri de conifere şi foioase; păşuni alpine. Parcul Naţional Tatra Înaltă este printre cele mai întinse zone ocrotite ale Europei, cu faună specifică Europei Centrale. Populaţia: este formată în proporţie de 87% din slovaci (de origine slavă); maghiari 10%; cehi, ucrainieni, ruşi, polonezi etc. Concentrarea max. a pop. în jurul cap. Bratislava (cca. 160 loc./ km2). Rata natalităţii: 14,8%; a mortalităţii: 10,3%. Pop. urbană: 58%. Resurse şi economie: Ind. Slovaciei se bazează pe resurse interne: cărbuni, fier, bauxită, uraniu, cupru, mercur, argint, roci de construcţii. Puterea energetică se bazează pe resursele de cărbune şi de hidroenergie. Energia electrică este produsă de termocentrale, hidrocentrale şi centrala atomoelectrică de la Bohunice. Ind. petrolului, siderurgiei, a constr. de maşini, a lemnului, textilă şi alimentară; mai puţin competitive ca ale Cehiei; în proces de restructurare. Oraşe industriale: Bratislava şi Kosice. Agric. axată pe cultura de: cereale (grâul, porumb), sfeclă de zahăr, cartofi; viticultură, pomicultură. Se aşteaptă de la turism o mai mare dezvoltare (este activ în zona Dunăreană - Bratislava şi în zonele montane). Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, căi rutiere; navigţie pe Dunăre. Aeroport la Bratislava. Oraşe: Kosice, Nitra, Zilina, Presov, Banska, Bystrica, Trnava, Poprad. Istoria: În mileniul I î. Hr. S. era locuită de triburi de celţi, de daci, apoi de suebi, vandali, longobarzi. În sec. VI pe acest terit. se stabilesc triburi ale slavilor de apus. În sec. IX acestea trec sub autoritatea francilor: Statul lui Sarrto (623­659) cuprinde terit. S. După 830, S. de apus este înglobată în Marele Cnezat al Moraviei. Călugării misionari Chiril şi Metodiu (863-864) ajută la creştinarea S. În sec. X atacul ungurilor dinspre Câmpia Panonică, Marele Cnezat al Moraviei se prăbuşeşte, iar S. este înglobată în statul ceh din Bohemia (dinastia Premysl). În 1025 S. este ocupată de Regatul Ungar, care apoi o colonizează cu: germani, cehi, unguri. Pop. oraşelor în sec. XI-XV este preponderent germană. În 1526, în urma bătăliei de la Mohocs, cu turcii, Regatul Maghiar se destramă; S. va intra în Imp. Habsburgic. In sec. XIX creşte mişcarea naţională. În 1918, S. este înglobată în Cehoslovacia. În 1939, statul slovac este sub protectorat german. Între 1945­

1948. 
      S. este: reintegrată Cehoslovaciei şi intră în sfera de influenţă sovietică. În 1968 armata Tratatului de la Varşovia, la intervenţia lui Leonid Brejnev, înăbuşă „Primăvara de la Praga”; mişcare reformistă. În 1969, S. i se acordă un statut de republică federală. În oct.-nov. 1989, în urma demonstraţiilor populare de la Praga („Revoluţia de catifea”), se constituie un guvern de uniune naţională, se înlătură regimul comunist, iar Vaclav Havel, fostul disident, devine preşedinte. În 1990, Cehoslovacia ia numele de Republica Federativă Cehă şi Slovacă. În
      

1992. 
      alegerile legislative sunt câştigate în S. de Mişcarea pentru o S. Democrată condusă de Vladimir Meciar. Separarea Cehiei de S. se face în urma unor tratative bilaterale; hotărârea intră în vigoare la 1.I.1993 şi se proclamă Republica Slovacă, stat independent. Statul: este republică parlamentară, conform Constituţiei intrate în vigoare la 1.I1993. Puterea legislativă este exercitată de Consiliul Naţional; cea executivă de Consiliul de Miniştri numit de preşedinte. Multipartitism.
      

Slovenia

Denumirea oficială: Republica Slovenia Capitala: Ljubljana (330.000 loc.)

Limba oficială: slovena Suprafaţa: 20.226 km2 Locuitori: 2 mil. (991oc./ km2)

Religia: catolicism 90%; islamism; ortodoxism Moneda: tolar

Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 25 iulie

Geografie: S. este aşezată în S. Europei şi în NV. Pen. Balcanice. Limite: Austria (N), Ungaria (NE), Croaţia (E şi S), M. Adriatică (Golful Veneţiei) la V, Italia (V). G. fizică: S. se întinde de la poalele Alpilor (Alpii Karawanken), înconjurată de Italia, Austria şi Ungaria. Se disting: Savinjske Alpe cu vf. Grintavec, 2558 m alt., Alpii Iulieni, cu vf. Veliki Triglav, 2865 m alt. şi mai scunzi, m-ţii Pohorje (1542 m. alt.). În S. terit., o reg. calcaroasă de platou, cu forme carstice (peştera Postojna), aparţinând prelungirii Alpilor Dinari ci. Între ele, o deschidere formată de văile Dravei şi Savei: depresiunea Ljubljanei şi Celjei. Numeroase lacuri. Clima: este temperat-continentală, cu influenţe oceanice. Temp. medie anuală este de 0-2°C în ianuarie şi de 20-22°C în iulie. Precipitaţiile sunt bogate: 1000-1500m/an, iar în Alpii Iulieni 3000 mm/an. Climă mediteraneană în reg. coastei adriatice. Floră şi faună: Pădure de conifere şi în special de foioase, specifică Europei Centrale; vegetaţie mediteraneană. Fauna specifică Europei Centrale şi zonei mediteraneene. Parcuri naţionale, printre care renumitul Triglav, foarte extins. Populaţia: este formată din 95% sloveni, 3% croaţi, sârbi, maghiari. Concentrarea max. în depresiunea Ljubljanei. Rata natalităţii: 10,6%; a mortalităţii: 10,7%. Pop. urbană: 63%. Resurse şi economie: S. şi-a dezvoltat o economie de piaţă şi o privatizare care i-au permis, încă înainte de 1990, un avans faţă de celelalte republici ale Iugoslaviei: ind. prelucrătoare: constr. de maşini (utilaj ind., autovehicule); microelectronică (optică electronică); a lemnului (mobilier), farmaceutică; a pielăriei; textilă. S. are resurse min. puţine: minereu de fier, mercur, plumb, zinc etc. Agric. se bazează pe creşterea animalelor cornute mari. Cultivă: viţă de vie, pomi fructiferi; cereale, cartofi. Turis­mul foarte dezvoltat (staţiuni balneoclimaterice pe coasta Adriaticei; staţiuni specifice sporturilor de iarnă. Transporturi şi comunicaţii: căi ferate şi căi rutiere. Oraşe: Maribar, Celje, Kranj, Velenje, Capodistria / Keper. Istoria: În antichitate locuită de triburi ilire şi celtice; în sec. II-I î. Hr. devine provincie a Imp. Roman (din 395 Imp. Roman de Apus). În sec. VI-VII se stabilesc pe terit. S. triburi de slavi meridionali (sloveni). În sec VII se formează Marele Ducat al Kairantanei/Karintltiei. În 788 S. este înglobată în Regatul lui Carol cel Mare. În sec. VIII-X se creştinează (rit catolic). Între 907-955 este supusă de unguri. În 1278, S. trece-sub dominaţia Habsburgilor. Din sec. XV-XVII: colonizare germană. Între 1809-1813, S. este înglobată în Provinciile ilirice (sub Napoleon Bonaparte). În 1814 reg. slovene sunt restituite Austriei. În 1918 S. intră în Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, care în 1929 ia muntele de Iugoslavia. Între 19401945 este împărţită între Germania, Italia şi Ungaria. Conform Constituţiei din 1946, Slovenia devine una dintre re­publicile federative ale Iugoslaviei (din 1963 ale RSFI). După moartea lui Tito (1980), conducătorul RSFI, începe criza politico-socială şi economică a ţării; tensiuni, conflicte între naţionalităţi. Decalajele între dezvoltarea diferitelor rep. din federaţie se evidenţiază mai mult. S. şi Croaţia se declară pentru revizuirea federaţiei, apoi pentru independenţă. În ian. 1989, S. renunţă la partidul unic şi la denumirea de socialistă a republicii. În 1990, Ş. se pronunţă pentru independenţă, prin referendum. Armata federaţiei iugoslave intervine, după care este obligată să se retragă în 1991. În 1992, independenţa S. este recunoscută de comunitatea internaţională şi admisă în ONU. Statul: este republică parlamentară, conform Constituţiei din 1991. Puterea legislativă este exercitată de un Parlament bicameral (Adunarea Statului şi Consiliul Statului) cu mandat pe 4 ani; puterea executivă este exercitată de un cabinet numit de Parlament. Multipartitism.

Somalia

Denumirea oficială: Republica Democratică Somalia Capitala: Mogdishu (Mogadiscio), 800.000 loc.

Limba oficială: somali; vorbite: araba, italiana, engleza, dialecte minoritare Suprafaţa: 638.000 km2 Locuitori: 9,5 mil. (15 loc./km2)

Religia: islamism (suniţi) 98,5%

Moneda: şiling somalian Forma de guvernământ: republică Ziua naţională: 12 octombrie

Geografia: Situat în Africa estică. Limite: Oc. Indian (E şi S), Kenya {V), Etiopia (V şi NV), Djibouti (N). G. fizică: S. este considerată ca o peninsulă ale cărei extremităţi de NE sunt: capul Ras Hafun şi, la NV de acesta, capul Guardafui. 17% din terit. este deşertic. Nordul şi vestul, cu excepţia strâmtei câmpii de coastă, aparţin platoului central african, cu munţi în N de cca. 2500 m alt. (m-ţii. Ogo şi Midjourtin). S. se întinde între podişul etiopian şi coastele Golfului Aden şi ale Oc. Indian. Coasta, întinsă pe 3400 km, joasă şi nisipoasă, este lipsită de golfuri, cu puţine porturi, cu recifi coraligeni. În E şi S se întinde o zonă semideşertică în care se includ văile apelor Shebeli (2000 km) şi Juba (1550 km). Debitele apelor sunt variabile. Clima: este tropical uscată în interior ş i musonică pe coastă. Temperatura medie anuală 21°-38°C de-a lungul coastei. Precipitaţiile în zona Mogadiscio 380 mm/an, pe înălţimi 510 mm/an. Floră şi faună: Vegetaţie în general săracă, ierboasă de stepă; savarie, păduri 9,5% din terit. Parcuri naţionale. Faună: lei, zimbri, dromaderi, hipopotami, rinoceri. Populaţia: somali (marea majoritate), bantu (puţini) şi alte , grupe negroide, indieni, europeni. 80% din populaţie este nomadă. Concentrare maximă în, S. Rata natalităţii: 47,3%; mortalitatea: 16,6%. Pop. urbană :26%. Resurse şi economie: S. este una din ţările sărace ale globului, cu o agric. slabă, concentrată în. S, unde se fac irigaţii (culturi de trestie de zahăr, bumbac, banane). Sectorul ind. extrem de slab. Resurse: mei, porumb; trestie de zahăr, cămile (în număr foarte mare), lână, sare, conserve de carne, de peşte. Export: banane, animale, susan, arahide, ricin, tămâie, gumă arabică; lemn de cedru, caprine, ovine, bovine; ulei de balenă; fier, beril. Transporturi şi comunicaţii: Nu are căi ferate. Flotă comercială. Aeroport la Mogadiscio. Oraşe: Kisimaio (S), Hargeisa şi Burao (N), Marka (S). Porturi: Mogadiscio şi Berbera. Istorie: În mileniile III şi II î. Hr. teritoriul este ocupat de populaţii nomade de păstori, de la care au rămas picturi rupestre: In sec. I î. Hr. triburi somaleze făceau comerţ cu sudul Penin­sulei Arabice, cu Egiptul. Clima uscată îi împinge spre sud. În sec. VII pătrund arabii veniţi din Yemen, în sec. X., arabii din Oman. Sunt întemeiate oraşe-state; sultanate independente; se răspândeşte islamismul. În sec. XVI, turcii otomani cuceresc nordul; portughezii cuceresc coasta şi desfiinţează sultanatele. În sec. XVII coasta devine dependentă de sultanatele Mascat şi Zanzibar, se dezvoltă oraşele. În sec. XIX, Egiptul, Marea Britanie şi Italia îşi dispută ţara. În 1887 se constituie protectoratul Somalia britanică (Somaliland), cu capitala la Hargeisa; în 1896 colonia Coasta Franceză a Somaliilor, în 1905 Somalia italiană. În 1941, Somalia italiană şi Ogadenul sunt ocupate de trupe engleze; în 1950 intră sub tutela ONU, fiind administrată 10 ani de Italia. În 1960 S. este proclamată republică independentă. S. are pretenţii asupra Ogadenului (Etiopia). În 1969, lovitură de stat militară. Între 1977-1978 conflict între S. şi Etiopia (susţinută de URSS). În 1988, acord de pace între S. şi Etiopia. În 1991, lovitură de stat: izbucneşte războiul civil, mii de morţi şi răniţi. Foametea face ravagii. În nord, Somaliland îşi proclamă independenţa. În 1992, printr-o rezoluţie ONU, la iniţiativa ŞUA, sunt trimise forţele militare internaţionale pentru ajutor umanitar (distribuţie de alimente). 1993-1994, foametea este practic jugulată. Forţele americane şi europene se retrag în 1995, dar lupta dintre facţiunile rivale continuă, ruinând ţara. Statul: este republică prezidenţială; Constituţia (amendată în 1990) este suspendată în 1991, după lovitura de stat. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi Con­gresul Somalez Unit; cea executivă de un cabinet numit de preşedinte. Multipartitism.

Spania