Prezicerea viitorului

2 Cor.4:7 gasim o referinta la problema aceasta a deficientei trupului lui Pavel.

Daca Pavel ar fi fost sanatos, chipes, robust, aratand ca un Fat Frumos toata lumea ar fi spus: "Ce om grozav"! ce personalitate dominanta. Ii copreseste personalitatea lui si de aceea are el asa mare succes. Si lauda era a lui Pavel si aplauzele erau ale lui Pavel. Pavel explica comoara aceasta, puterea aceasta nemaipomenita e intr-un vas de lut, ca sa se vada ca puterea nu-i din vas. Puterea nu apartine vasului, ci este de la Dumnezeu. Ca sa nu ma ingamf ca sa nu-mi atribui mie aceste mari lucrari care le face Dumnezeu prin mine, aceste revelatii, sa nu vina de la mine, sa fie clar, ca nu vin de la mine. Eu trebuie sa fiu slab, bolnav sa am in trup solul acesta al satanei ca sa ma tina tot timpul umil. Intr-un fel sau altul. Cu cat Dumnezeu iti da mai multe binecuvantari cu atat are El grija sa te tina umil. Are El grija ori printr-un tepus in carne, ori prin oamenii care te defaima si te badjocoresc si te improsca cu noroi. Sa nu poti niciodata sa ridici capul si sa zici. "Vezi ce grozav sunt eu" Cu cat sunt mai mari puterile lui Dumnezeu in tine. Cu cat sunt mai mari revelatiile Lui, cu cat sunt mai mari lucrariile pe care El le face in tine cu atat sa te astepti sa te umileasca mai mult, intr-un fel sau altul. Pentru ca slava e numai a lui Dumnezeu. Ca toata lumea sa zica: "Cine-i asta?" "Asta nu-i nimic"! Si toate lucrariile e ciudat cum le face Dumnezeu ca tocmai prin "asta" Evident ca numai Dumnezeu le poate face ca "asta' nu poate face nimic. Avem aici cel mai clar caz din Biblie, de unul dintre cei mai mari oamenii ai lui Dumnezeu care na fost vindecat, al carui tepus din carne n-a fost luat. Care sa dus si sa rugat si nu numai o data, de trei ori sa dus asa: "Auzi Doamne, cu altii tot faci minuni, si pe altii ii vindecam, da cu mine cum ramane, eu vreau sa ma vindeci si pe mine!" "Nu, Pavele, pe tine nu, pe altii da, dar pe tine nu!" Intelegeti. Pe unii Dumnezeu ii alege sa-i vindece. Cu altii are alt plan. Si Pavel el insusi vorbeste de colegul lui Epafrodit care a fost bolnav grav. La lasat bolnav la Milet si au fost altii care au fost gata de moarte, si nu ia vindecat Dumnezeu. Decat mai tarziu Dumnezeu nu ne garanteaza ca odata ce suntem mantuiti nu ne mai imbolnavim, sau automat El ne va vindeca. Cum ii spunem: Doamne vindeca-ma, ne va vindeca. Desi Biblia ne asigura pe de alta parte sa ne rugam pentru cei bolnavi, sa ne punem mainile peste ei. "Mare putere are rugaciunea facuta cu credinta a robilor lui Dumnezeu. Si noi experimentam minuni si vindecari". Si avem in biserica noastra oameni care au trait minuni mari de vindecari. Aici trebuie sa facem cum a spus Domnul Isus "Du-te acasa si nu spune la nimeni". Nu face mare galacie cu vindecarea asta. Noi nu facem mare caz de vindecarile care se intampla intre noi. Unii au parerea ca vindecarile acestea vor sluji mai puternic la evanghelizare, la intoarcerea altora la Dumnezeu. La finalul din Luca 16 Bogatul si saracul Lazar.

"Moise si prooroci" este o expresie pentru biblie. Au biblia acolo-i Cuvantul lui Dumnezeu. Si daca n-a asculta de Cuvantul lui Dumnezeu chiar daca ar invia cineva din morti n-ar crede. Ar spune ca de fapt a fost o moarte aparenta, ca de fapt n-a murit de tot, ca asemenea lucruri se mai intampla, si ca sunt minuni extraordinare. Stiu ei cum sa o intoarca. Daca nu vor sa creada Cuvantul lui Dumnezeu, nu vor sa creada nici ajutorul minunilor.

Minunile nu sunt o garantie ca oamenii vor crede. Ati auzit recent, aici despre minuni spectaculare pe care le-a facut Dumnezeu prin oamenii Lui, in anumite locuri, unde Dumnezeu a trebuit sa arate oamenilor ca El este Dumnezeu. Si sa le arate printr-o minune acelor oameni. Asadar noi credem in minuni fratilor. Dumnezeu face minuni si mai ales in zilele noastre in fiecare zi traim minuni. Noi credem in minuni le vedem, experimentam si minuni de vindecari si altfel de astfel de minuni. Minuni de transformari de nastere din nou, minunea vindecarii de patima alcoolului, minunea vindecarii de droguri si alte asemenea minuni se petrec aici. Dumnezeu decide cand sa dea semn si cand sa nu dea semn. Cand sa faca o vindecare si cand sa n-o faca. Si Dumnezeu este cel care spune chiar predicatorului. "Pe tine nu te vindec. Pe altii ii vindec dar pe tine nu te vindec. Aceasta se numeste Suveranitatea lui Dumnezeu, adica autoritatea Lui suprema de a decide El ce sa faca si cand sa faca. Noi ne ferim de aceea care spun ca au darul minunilor. Si in general ne ferim de aceea care fac din aceasta un spectacol. Forteaza lucrurile si de cele mai multe ori aduc blama Cuvantului lui Dumnezeu. Pentru ca se duc acolo oamenii cu mari sperante si vin acasa dezamagiti. Si omul respectiv care a zis: "eu am puterea de a face vindecari" apoi spune "pai daca voi n-ati crezut. Adica minunile se faceau numai datorita credintei mele, eu n-am puterea sa fac minuni. Minunea se face datorita credintei voastre. Acum cum este? Se face minuni pentru ca el are darul vindecarilor, sau se face minunea daca are el credinta? Minunile se fac cand vrea Dumnezeu sa le faca. El alege! Pavel a avut credinta? Pavel a avut experientele acestea mari cu Dumnezeu. Si Dumnezeu ia spus: "Eu nu-ti iau boala". Vreau sa vedeti suveranitatea lui Dumnezeu in aceste probleme. El alege. Va mai spun inca odata ce v-am mai spus. Faptul ca cineva face minuni, si face minuni, nu este neaparat un semn de la Dumnezeu. Domnul Isus dimpotriva ne avertizeaza ca vor veni multi si vor face semne si minuni, ca sa insele daca va fi cu putinta chiarsi pe cei alesi. Cum il vezi ca vine de la Dumnezeu? Daca predica Cuvantul lui Dumnezeu, daca e gelos in a proclama si cinsti Cuvantul lui Dumnezeu. Frati si surori atata e chemarea noastra. Chemarea noastra nu este sa mergem sa zicem: "Veniti la mine ca eu am putere de a face minuni". Chemarea noastra e sa zicem: "Veniti ca il proclamam pe Isus cel rastignit." Si n-avem altceva de facut decat sa-l proclamam pe El. Si n-avem alta menire decat aceasta sa va ducem la El.

Noi suntem aici ca sa vi-l oglindim pe El sa vi-l daruim, sa-l inaltam, sa-l cinstim si sa-l proslavim pe El, asta-i chemarea noastra. Daca El alege sa insoteasca asta cu minuni cu vindecari cu schimbari cu alte lucruri, noi slavim Numele Lui si totdeauna avem grija sa zicem "nu facem mare galacie ca s-ar fi facut prin mine.' Pentru ca toata slava trebuie sa mearga la Dumnezeu.

Laudati-l pe El!

As vrea sa vedeti fratilor, aici la noi, aceasta pasiune, de a-l arata pe Dumnezeu, de a-l proclama, de a-l sfinti pe Dumnezeu si de a-l cinsti pe Dumnezeu. Asadar sa recapitulam.

Domnul Isus aude durerile noastre. El a auzit si durerea lui Pavel si ia spus lui Pavele in loc de vindecare iti dau Har. In loc de vindecae iti dau puterea Mea Dumnezeeasca sa ma cinstesti pe Mine in slabiciunile tale.

Mai bine sa-mi dea Dumnezeu suferinti fizice si blama si toate celelalte, ca sa straluceasca numai frumusetea Lui, nu frumusetea mea sau desteptaciunea mea. Aceasta ar trebui sa fie atitudinea noastra.

Ma rog sa ma vindece, ne rugam pentru vindecarea bolnavilor. El aude rugaciunile noastre si ne raspunde, fie prin vindecare, fie zicand: "in loc de vindecare iti dau Har.

Harul Meu iti este deajuns.

Adevaratii oamenii ai lui Dumnezeu stiu inca ceva.

Insasi Domnul Isus a trebuit sa fie desavarsit prin suferinte. Pentru ca prin suferinte sa ajunga sa ne cunoasca pe noi in suferintele noastre. Si sa poata sa fie Marele nostru Preot care ne intelege pentru ca in toate a fost ispitit ca si noi dar fara de pacat. El a intrat in suferintele noastre ca sa le poata intelege. Si Dumnezeu la randul nostru prin suferinte ne desavarseste, ca pana n-am ajuns si eu la boala si la necaz n-am putut sa-i inteleg pe cei bolnavi. Numai cand ma trecut si pe Mine Dumnezeu prin toate, am invatat cum sa-i mangai pe cei bolnavi sa l-e pot spune: "si eu am fost acolo". Acolo a fost El cu mine. Si prin acelea Dumnezeu ne lucreaza si n-e face chipul nostru asemeni ca al Lui. In suferinte, prin suferinte. El ne desavarseste caracterul.

Asadar suferintele, si necazurile au rolul lor, au menirea lor in economia lui Dumnezeu fata de noi. El stie cand sa ne dea o minune, si El stie cand zice, 'acum iti incerc credinta". Acuma vreau sa vad pana unde mergi cu Mine, cand iti iau totul, cand nu-ti raspund, cand nu-ti dau ce-mi ceri, mai stai atunci alaturi de Mine. Mai stai acolo si zici: "Doamne daca-mi iei tot, daca m-arunca ca pe Iov, afara plin de bube, in loc sa te blestem voi zice: "Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvantat sa fie Numele Domnului." Si totdeauna cinstea sa i-o dam Lui lauda sa i-o dam Lui, acum, aici si apoi in vesnicie.
AMIN

ISUS DOMN
Studiem persoana si functiile Domnului nostru Isus Hristos. Ne ocupam in primul rand de titlurile Lui.

"ISUS DOMNUL"--- Calitatea Lui de Domn

Noi ne si sfiim cand de fapt zicem "Isus Hrristos". De obicei noi spunem Domnul Isus Hristos sau Domnul nostru Isus Hristos. Pe cat posibil evitam sa spunem "Isus" sau "Isus Hristos"

Aceasta in primul rand ca sa ne aratam respectul fata de persoana Sa. Dar vom vedea ca e mai mult decat un titlu de respect. Vom vedea intai cele cateva texte cheie pe care le vom avea in atentia noastra:

Ioan 21:28 -Stim cu toti intamplarea ca intr-o zi de duminica, prima dupa rastignire, Domnul Isus sa aratat ucenicilor, de acolo lipsea Toma. Cand i sa spus lui Toma ca Domnul Isus e viu si l-i sa aratat ucenicilor sai el a spus: "Cu asa ceva la mine sa nu veniti, pe mine nu ma imbatati cu asemenea povesti. Eu nu cred ca e posibil asa ceva pana nu vad cu ochii mei. Si daca vad cu ochi mei, nu ma incred in ochi mei, ca s-ar putea sa fie o naluca. Daca nu pun degetul meu in rana facuta de cuie in mainile Lui, si daca nu pun palma mea in coasta aceea, care a fost strapunsa de sabie, sa ma conving eu nu cred. O saptamana mai tarziu cand era adunati iaras laolalta, ucenici de data aceasta era si Toma cu ei, Domnul Isus a aparut din nou si sa adresat direct lui Toma, si a spus: Toma te rog da-mi degetul si vino si pune degetul, da-mi palma. Pune palma aici. Trebuie sa te convingi. Cand Toma a vazut si s-a convins, Toma a exclamat. "Domnul meu, si Dumnezeul meu." Aceasta ramane pentru noi formula de inchinare pentru Domnul Isus. 'Domnul meu si Dumnezeul meu".

De fapr dupa uzanta ebraica aceasta este o repetitie vom vedea noi ca atunci cand evrei ziceau "Domnul' ei ziceau 'Dumnezeu meu" Deci e o repetare a formulei de inchinare.

Fapte 2:36 -La primul Rusalii crestin apostolul Petru a tinut un discurs, si i-a anuntat pe toti din Ierusalim ca Isus pe care ei l-au rasgnit cu 53 de zile in urma, a inviat din morti. Si dupa 40 de zile cu ei sa inaltat la Cer. Si acum ii anunta: "Sa stie bine toata Casa lui Israel ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus pe care l-ati rastignit voi. Dumnezeu la inceput si ia dat pozitia de "Domn" si de "Hristos" acestui Isus rastignit de voi.

Rom. 10:9 "Isus ca Domn" -Nu poti fi mantuit daca nu faci declaratia cu gura ta. Si trebuie o declaratie solemna, o declaratie publica, rostita cu gura: "ISUS HRISTOS ESTE DOMNUL MEU"

Vom vedea ce inseamna aceasta. Daca nu faci aceasta declaratie nu poti sa fi mantuit. Mantuirea vine prin aceasta declaratie publica cu gura auzibila: "Isus Hrostos este Domnul meu si Dumnezeu meu."

Filipeni 2:11 "Isus Hristos este Domnul". Iata dar textele solemne, si mai avem un text important si cheie.

1 Cor.12:3 -Trebuie sa lucreze Duhul Sfant in inima ta ca tu sa ajungi la aceasta convingere, si sa capeti puterea si sa faci aceasta declaratie: "Isus Hristos este Domnul".

Acum trebuie sa vedem care este semnificatia cea mai esentiala a declaratiei ca Isus este Domnul? Pentru asta trebuie sa stim ceva ce sa intamplat la evrei! Evreii au primit porunca de la Dumnezeu ca sa nu ia Numele Lui Dumnezeu in desert. Aceasta insemneaza sa nu ai toata ziua Numele Lui pe buze. Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu...! asa la orice! Sau sub forma de exclamatii "Dumnezeule"! asta inseamna sa iei Numele Lui in desert. Sa-l rostesti cu lipsa de respect, sa-l rostesti cu lipsa de evlavie. Pentru ca in ebraica Numele lui Dumnezeu este "Iehova" si pentru ca li sa spus deci sa nu-l rosteasca cu usurinta. Treptat in loc de Dumnezeu evreii au spus pur si simplu "Domnul". Deci in loc de "Iehova" ei au zis "Adonai". Acesta este cuvantul in aramaica, limba pe care o vorbeau evreii. Adonai-Domnul.

Gasim in Psalmii lucrul acesta, dar gasim cel mai clar in Evanghelia Luca cap.1 -Vorbeste ingerul lui Zaharia despre nasterea lui Ioan Botezatorul. Si se spune la sfarsitul v.17 ca:Slujba lui Ioan era sa gateasca Domnului un norod bine pregatit pentru El.

v.28 Ingerul spune: "Domnul este cu tine" Adica Dumnezeu este cu tine. Sau la v.38 "roaba Domnului"

v.46 "Sufletul meu mareste pe Domnul."

E suficient sa vedem ca Domnul este Dumnezeu. Si cand spui "Domnul" in limbaj biblic spui Dumnezeu. Cand spui "Isus este Domnul" practic spui Isus este Dumnezeu."

Expresia lui Toma intareste acest lucru. El vrea sa fie absolut clar ce vrea sa zica. "Domnul meu adica Dumnezeul meu".

Deci nu ramane nici o urma de indoiala ca in Noul Testament "Domnul", cand e vorba de titlu, de calitate, data Domnului Isus, insemneaza Dumnezeu. A face afirmatia Isus este Domnul insemneaza a spune Isus este Dumnezeu.

Si acum sa spun ceva care trebuie sa tinem minte si sa capatam, ca sa intelegem situatia primilor crestini. Inca pe vremea Domnului Isus, dar mai accentuat mai tarziu cu 10-15 ani, cand incepuse sa se raspandeasca crestinismul in tot imperiu roman. La Roma, imparatii romani, deveneau tot mai aroganti. Si in aroganta si in nebunia lor, si-au luat titlul de Dumnezeu. Si au pretins ca oamenii sa l-i se inchine ca unui Dumnezeu. Si sa introdus ceea ce se numeste in istorie "cultul imparatului". Era obligatoriu prin lege, ca orice functionar roman in tot imperiu, orice slujba aveai de stat, sa faci declaratia ca un juramant de credinta Romei. O declaratie ca "Cezar e Domnul". Si prin aceasta spuneai ca "Cezar este Dumnezeu. Crestinii s-au izbit de aceasta declaratie si au spus. Noi spunem numai Isus este Domnul pentru ca numai El este Dumnezeu. Si foarte repede autoritatile au observat lucrul acesta, si cand arestau pe crestini si cand ii torturau sa marturiseasca ca Cezar este Domnul, de asemenea le cereau mai intai sa blesteme pe Isus. Sa zica: "Isus anatema". Adica Isus sa fie blestemat si Cezar este Domnul. Cine refuza sa faca aceasta declaratie, era trimis in arena sa fie mancat de fiare, era trimis sa fie ars pe rug sau alte forme de tortura, la rastignire. Erau inspaimantatoare torturi si apoi forme de moarte. Sute de ani, asa a fost soarta crestinilor, au trebuit sa aleaga cine este Domnul, si sa fie gata sa plateasca cu viata, daca decid sa spuna Isus este Domnul. Nu poti sa spui si: Isus este Domnul si Cezar este Domnul? Ori asa, ori asa! Daca spui Isus este Domnul spui Isus este Dumnezeu. Asadar declaratia "Isus este Domnul" este costisitoare, costa nici mai mult nici mai putin decat viata.

A te decide sa-l faci pe Isus, Domn al tau, inseamna sa sfidezi imperiul roman. Inseamna sa sfidezi toata lumea aceea puternica, si sa spui: "cu riscul vietii mele eu ii dau viata mea lui Hristos ca Rege, ca Domn ca Dumnezeu, si sunt gata sa platesc cu viata pentru atasamentul si loialitatea mea fata de Isus ca Dumnezeu. Asadar primul inteles al cuvantului "Isus este Domnul" inseamna "Isus este Dumnezeu".

De aceasta depinde mantuirea noastra. Nu poti fi acceptat la Dumnezeu decat daca-l recunosti pe Isus Hristos in calitate de Dumnezeu intrupat. De Dumnezeu coborat la noi ca sa ne impace cu Tatal. Daca nu-i recunosti aceasta calitate de Dumnezeu nu poti fi al lui Dumnezeu. Aceasta confirm cu Rom.10:9. Aceasta sigur ca insemneaza, faptul ca El a inviat din morti. Nu poti spune: "El este Dumnezeu" si sa spui: "El n-a inviat". Atunci ar insemna ca El este in mormant cum sa mai fie Dumnezeu. Nu poti sa spui cu adevarat Isus este Domn, decat daca spui: "El a murit, a fost rastignit in locul meu, a fost ingropat, a inviat, sa inaltat la cer si sta la dreapta Tatalui. Eu cred ca El e Dumnezeu care a murit si a inviat si care sa inaltat. E acolo in slava. Numai daca crezi aceste lucruri, si le declari cu gura ta, capeti mantuirea. Aceasta este ceea ce spune Dumnezeu. Ca o conditie sa te primeasca sa te impaci cu El. Sa intri in relatie cu El. Cand Isus Hristos este Domnul, implicind automat mai spunem ceva: Cand spun "Domnul" spun "Stapanul". A fi Domn in intelesul biblic inseamna a spune "Stapan". Daca eu spun Isus este Domnul meu, spun Isus este Stapanul meu, proprietarul meu. Si daca Isus este Stapanul meu, ce sunt eu? Robul Lui, sclavul Lui. Nimanui nu-i place sa fie rob, sclavul cuiva suna oribil, dar trebuie sa intram putin in tot continutul conceptului de Domn. Daca Isus este Domnul atunci eu sunt sclavul. Si avem cateva declaratii directe in aceasta privinta: Filipeni 1:1. Aceasta epistola a fost scrisa de apostolul Pavel si de Timotei care a fost cel mai apropiat de Pavel. Si ei se prezinta bisericii din Filipi asa "Pavel si Timotei robi..." (sclavi ai lui Isus). Explicatia este in 1 Cor.6:19-20 "...voi nu sunteti ai vostri..." Voi ati fost cumparati de Dumnezeu voi nu mai sunteti ai vostri. Cea mai miscatoare pentru mine este introducerea la scrisoarea scrisa de Iuda.

Epistola lui Iuda este o epistola foarte scurta, o gasiti la pag.1204 in Biblie.

Iuda era unii din fratii de corp ai Domnului Isus. Caci stim ca El a avut 4 frati. Iuda insa cand se prezinta, nu se prezinta. Iuda fratele lui Isus. El zice "Iuda sclav al lui Isus Hristos". Si fratele lui Iacov si aici este ceva dulce. Iacov era episcopul bisericii din Ierusalim. Toata lumea stia ca Iacov era fratele Domnului. A mai fost un Iacov fratele lui Ioan, dar el a fost primul apostol martirizat, lui i sa taiat capul foarte curand de la inceperea bisericii de la Ierusalim. Si cel care a ajuns conducatorul bisericii de la Ierusalim, si care a ramas multi ani conducatorul bisericii, cunoscut de toata lumea a fost Iacov fratele Domnului.

Ei bine Iuda vrea sa stie, cine scrie, si el spune: "Sa stiti ca eu sunt frate cu Iacov dar sunt robul lui Isus Hristos.

Relatia mea cu Isus este relatia de rob.

Domnul Isus ne-a invatat sa-i spunem lui Dumnezeu Tata. Cel care ne-a invatat ca relatia lui Dumnezeu cu noi vrea sa fie relatia tatalui cu copiii lui, este Domnul Isus. Si noi trebuie sa captam de la Domnul Isus ca suntem copii lui Dumnezeu, si ca avem dreptul sa-i spunem "Tata" si ne rugam Lui ca tatalui nostru. Dar tot Domnul Isus ne spune cand atunci cand ne raportam la Dumnezeu. Cand ne gandim la slujirea noastra lui Dumnezeu, trebuie sa ne gandim ca niste sclavi.

Luca 17:7-10 -Domnul Isus ne spune: "Fiti atenti, ganditi-va la un rob, la un sclav. Stapanul lui il trimite sa lucreze la camp. Si toata ziua lucreaza la camp. Vine seara de la plug obosit. Si ce ziceti se duce si spune stapanului: "Stapane sti, eu acuma am lucrat destul, te rog serveste-ma la masa." Nu! Pentru ca e sclav. Stapanul lui ii va spune, "acum ai terminat la camp, acuma vino si serveste-ma la masa." Si chiar dupe ce-l serveste si la masa, el tot nu poate astepta nici macar un "multumesc" de la stapanul lui fiindca e sclav. Datoria lui e sa slujeasca. El nu-si apartine lui. Tot asa spune Domnul Isus dupa ce am facut tot ce am stiut noi, si am putut noi face pentru Dumnezeu. Sa nu credem ca l-am obligat pe Dumnezeu sa ne faca ceva. Sa nu pretindem: "Acuma Dumnezeule, eu ti-am facut, acuma tu ce-mi faci mie. Te-am indatorat cu ceva". Pe Dumnezeu nu-l poti indatora.

La sfarsitul intregii tale slujirii, trebuie sa spui "nu mi-am facut datoria pentru ca sunt un rob netremnic." Fiul lui Dumnezeu, ne-a invatat sa gandim asa. Deci noi suntem copii Lui, El e Tatal nostru. Dar cand e vorba de slujire noi slujim ca sclavi. Acum vreau sa va spun ceva foarte interesant in limba greaca e dificil de tredus exact in limba romana.

In limba greaca in Noul Tetament exista doua categorii de slujitori unul se numeste "diaconos" celalalt se numeste "dulos"

"Diaconos" se traduce, servitor (slujitor)

"Dulos" se traduce sclav

Acum de la ambele substantive se poate face verb. "A sluji" sau "a robii'. Eu pot sluji sau pot servi pe cineva, sau robesc la cineva.

Vreau sa stiti ca pretutindeni fara nici o exceptie in Noul Testament, oridecate ori cineva slujeste unui om sau serveste pe un om, se foloseste cuvsntul "diaconco" (a sluji) Oricine care face o slujba semenului sau face o "diaconia" (o slujire)

Dar oridecate ori cineva ii slujeste lui Dumnezeu, niciodata nu se foloseste "diaconeo" totdeauna se foloseste "duleo" lui Dumnezeu ii slujeste ca un rob, ca un sclav. Ca sa intelegi foarte bine diferenta. Un servitor, serveste fie prentru bani fie pentru mare nimic, "servesc pentru ca imi place mie". Lui Dumnezeu nu-i poti servi, Lui Dumnezeu trebuie sa-i vi inainte ca unul care-i poti spune. "Dumnezeul meu Tu mai cumparat cu sangele lui Isus de fapt tu ai de doua ori dreptul de propietar asupra mea. "Odata Tu ai dreptul de propietar ca Tu mai facut deci ai dreptul Celui ce ma creat, ma alcatuit.

-In al doilea rand Tu mai platit cu sangele Fiului Tau. Mai cumparat din pacat, din moarte, din viata urata pe care am trait-o, si mai facut copilul Tau. Eu nu-mi mai apartin, Tu esti Stapan, si deci eu, iti robesc. Eu nu aleg sa-ti robesc, eu n-am alta alegere. Cand stau in fata crucii si cand vad cat m-ai iubit, si Tu te-ai dat pentru mine. "Dragostea lui Hristos ma strange" spune in Cor.5:14. Dragostea

lui ma pune la colt, nu-mi lasa nici o alternativa, decat sa zic: "Mai cumparat, sunt al Tau." Deci eu ii robesc Domnului meu. El e stapanul meu, proprietarul meu, iar eu sunt un rob vandut. Eu n-am nici o alta alegere pentru ca dragostea; dragostea pe care am vazut-o pe cruce nu-mi lasa nici o alta alegere, daca o inteleg cu adevarat, daca am patrunso cu adevarat nu mai exista alta alegere. Decat sa spun ca mai facut robul Tau. Cine intelege Dumnezeirea lui Hristos, si dragostea Lui pe cruce. Acela intelege "Eu nu mai am alta cale." Eu nu mai alta alegere decat sa zic: "Mai cumparat sunt robul Tau, fa ce vrei cu mine.'

Daca n-ai inteles in felul acesta crucea Domnului Isus, daca n-ai inteles persoana Lui si cea facut El pe cruce. Si daca cea facut El pe cruce, nu te duce acolo sa zici: "N-am nici o alta alegere decat sa-ti fiu rob." Inseamna ca nu l-ai inteles pe Isus nici cea facut El pentru tine.

Adevarata intelegere a cine este Domnul Isus si cea facut El, necesarmente te duce la pozitia aceasta, cand spui: "Sunt robul Tau" deacuma decide pentru mine, calauzeste-ma, foloseste-ma; tot ce vrei Tu fa cu mine.

Aceasta este consecinta pe planul meu personal, a faptului ca-l recunosc pe El ca Domn. Cand il recunosc ca-i Domn, eu il recunosc ca-i Stapanul meu. Si eu sunt robul Lui. Si n-am alta bucurie decat aceasta sa fiu cunoscut ca robul Lui. De multe ori unii ma intrebau, cand mergeam prin tara in vizite, cum vrei sa te prezint? Si asta insemna ce titluri sa le dau la oameni? Foloseste cea mai frumoasa introducere care exista. O iei dupa Filipeni 1:1; Iuda 1:1 si spune "X" robul Domnului. Si asta-i destul ca lumea sa stie ca a venit un sclav al Domnului Isus.

In unele locuri din America in traducerile moderne au schimbat in loc de "sclav" au pus "serv". Si unii pastorii au schimbat si m-au prezentat "servul". Si am protestat si am spus "n-am spus servul' am spus "sclavul". Servul slujeste pentru ca este marinimos. Eu sunt rob, sunt rascumparat. Nu servul Lui sunt sclavul Lui. Mai sunt inca oameni cu care ma intalnesc si-mi spun: "Nu voi uita niciodata deosebirea pe care ai facut-o intre serv si sclav". Si ce mare lucru este sa intelegi raportul tau de sclav cu Domnul Isus. Acum, am spus ca nimanui nu-i place sa fie sclav. Cum putem noi sa ne delectam in a spune ca suntem sclavi. Caci eu aceasta vreau acum. Sa va gasiti detectare in a va numi sclavii Domnului Isus. Daca n-o faci cu delectare, cu placere si daca o faci strigand din dinti, "m-am facut rob" ah dar cum as vrea sa nu mai fiu robul Lui. Sa sti ca El nu te tine robul Lui. La Isus nu esti rob decat daca te vinzi tu in robia Lui. Si nu esti robul Lui, decat daca ai gasit placere in ai fi rob.