Programa pentru concursul naţional de ocupare a posturilor şi a catedrelor didactice vacante din îNVĂŢĂMÂntul preuniversitar

Moţoc, Fizică (Vol.1 Şi 2), Ed. All, Bucureşti, 1994, 1998.

I. Popescu, F. S. Uliu, Optică scalară, Ed. Universitaria, Craiova, 1998.

G. Semenescu s.a., Fizică atomică şi nucleară, Ed. Tehn., Bucureşti, 1976.

Max Born, Teoria relativităţii a lui Einstein, Ed. Şt., Bucureşti, 1969; Fizica atomică, Ed. St., Bucureşti, 1973;

Ş. Ţiţeica, Termodinamică, Ed. Acad., Bucureşti, 1982;

Max von Laue, Istoria fizicii, Ed. Şt., Bucureşti, 1963.

R.Ţiţeica, I.I.Popescu, Fizică generală (vol.1-3), Ed.Tehn., Bucureşti, 1971-72.

Tr. Creţu, Fizica (vol. 1 şi 2), Ed. Tehn., Bucureşti, 1984,1986.

Inta, S. Dumitru, Complemente de fizică (vol.1 şi 2) Ed.Tehn., Bucureşti, 1982, 1985;

Sandu Mihail, Mecanica fizică (vol. 1 si 2) E.D.P. 2003

*** Culegeri de probleme

Notă:

Temele marcate cu* vizează aprofundări la nivelul învăţământului superior.

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII

CONCURSUL NAŢIONAL UNIC

PENTRU OCUPAREA POSTURILOR DIDACTICE DECLARATE VACANTE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR


PROGRAMA

pentru

Chimie

Aprobată prin O.M.Ed.C. nr.5287/15.11.2004


-BUCUREŞTI-

2004

NOTĂ

de prezentare a “Programei de chimie pentru concursul naţional unic

pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante din învăţământul preuniversitar ”

Conţinutul programei este structurat astfel încât să răspundă schimbărilor intervenite în activitatea didactică din perspectiva abordării curriculare a chimiei în gimnaziu şi în învăţământul liceal.

Programa cuprinde teme :

• 
  de specialitate, vizând programele şcolare pentru învăţământul preuniversitar ;
  
• 
  de specialitate din programa învăţământului universitar ;
  
• 
  de didactică a disciplinei.
  

Prin tematica programei pentru concursul de ocupare a posturilor vacante din învăţământul preuniversitar se urmăreşte gradul de formare a competenţelor de specialitate şi metodice ale candidaţilor.
Tematica de specialitate, vizând programele şcolare pentru învăţământul preuniversitar se axează pe cunoaşterea, înţelegerea şi explicarea relaţiilor dintre structura, proprietăţile şi utilizările substanţelor anorganice şi organice.

Tematica de specialitate cuprinde şi teme din programa învăţământului universitar deoarece se pleacă de la premisa că profesorul din învăţământul preuniversitar trebuie să stăpânească o arie mai vastă de cunoaştere decât cea referitoare la conţinuturile din programele şcolare.

Temele de didactică a disciplinei urmăresc, în special, aplicaţiile didacticii generale pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice în cadrul orei de chimie.


Competenţe generale

1. 
   Demonstarea rigorii intelectuale a propriei cunoaşteri ştiinţifice pin evidenţierea înţelegerii conceptelor, principiilor, teoriilor fundamentale ale chimiei.
   
2. 
   Extinderea cunoştinţelor şi abilităţilor personale în vederea accesării informaţiilor ulterioare.
   
3. 
   Investigarea fenomenelor naturale, cunoaşterea tendinţelor actuale în domeniul ştiinţific.
   
4. 
   Manifestarea creativităţii în demersurile didactice şi ştiinţifice la chimie.
   
5. 
   Selectarea conţinuturilor ştiinţifice şi adaptarea programei şcolare pentru a întruni interesele particulare, cunoştinţele, deprinderile, aptitudinile şi experienţele elevilor.
   

6. 
   Proiectarea strategiilor de predare pentru a dezvolta înţelegerea elevilor, atitudinile şi valorile sociale.
   
7. 
   Proiectarea strategiilor de evaluare pentru reglarea procesului de predare /învăţare.
   

CHIMIE GENERALĂ ŞI ANORGANICĂ

1. 
   Legile chimiei
   

2. 
   Structura atomului. Semnificaţia funcţiei de undă. Numere cuantice. Izotopii şi utilizările lor.
   

3. 
   Tabelul periodic. Legea periodicităţii. Relaţia dintre proprietăţile elementelor şi locul ocupat în sistemul periodic.
   

4. 
   Tipuri de legături chimice. Reţele cristaline.
   

1. 
   Legatura ionică. Reţele ionice. Energia de reţea.
   

Ciclul Haber-Born. Proprietăţi fizice ale solidelor ionice.

4.2. Legatura covalentă. Modelul legăturii prin perechi de electroni. Structuri Lewis. Modelul repulsiilor de electroni. Delocalizarea electronilor. Conceptul de rezonanţă. Hibridizare sp³, sp², sp. Teoria orbitalilor moleculari – aplicaţii: H₂, N₂, O₂, CO, HF. Proprietăţile legăturii covalente: ordin de legatură, lungimea legăturii, energie de legatură, polaritatea legăturii. Reţele atomice: diamant, grafit.

5. 
   Forţe intermoleculare. Reţele moleculare. Proprietăţi fizice.
   

6. 
   Soluţii. Proprietăţile soluţiilor. Concentraţia soluţiilor; aplicaţii.
   

7. 
   Echilibrul chimic. Legea acţiunii maselor. Constante de echilibru: K_c, K_p, K_x. Factorii care influenţează deplasarea echilibrului chimic. Echilibre în sisteme omogene gazoase şi lichide.
   

8. 
   Reacţii cu transfer de protoni. Teoria protolitică a acizilor şi bazelor; K_a, K_b. Produsul ionic al apei şi pH- ul soluţiilor. Reacţia de neutralizare. Curbe de titrare pentru acizi şi baze monoprotice: acid tare cu bază tare, acid tare cu bază slabă, acid slab cu bază tare. Hidroliza sărurilor. Constanta de hidroliză.
   

9. 
   Reacţii cu transfer de electroni. Potenţial de electrod. Potenţial redox standard. Relaţia lui Nernst. Pile electrice: acumulatorul cu plumb, pila Leclanche. Electroliza- metodă de obţinere a substanţelor simple şi compuse. Legile electrolizei - aplicaţii.
   

10. 
    Reacţii cu formare de precipitat. Solubilitate. Produs de solubilitate.
    

11. 
    Reacţii cu formare de combinaţii complexe. Numere de coordinare (2,4,6) şi geometrii de coordinare.
    

12. 
    Noţiuni generale de termodinamică chimică: energie internă, entalpie, entropie, entalpie liberă. Legile termochimiei. Aplicaţii.
    

13. 
    Noţiuni generale de cinetică chimică: viteza de reacţie, reacţii de ordinul I şi II. Factorii care influenţează viteza de reacţie.
    

14. 
    Metode generale de obţinere a metalelor. Proprietăţile fizice şi chimice generale ale metalelor.
    

15. 
    Metalele alcaline- caracterizare generală, obţinere, proprietăţi fizice şi chimice. Compuşi ai metalelor alcaline: compuşi cu oxigen, halogenuri, hidruri, hidroxizi, azotaţi, carbonaţi- obţinere, proprietăţi, utilizări.
    

16. 
    Aluminiul – proprietăţi şi utilizări. Compuşi ai aluminiului: AlCl₃, Al(OH)₃, Al₂O₃ – structură, proprietăţi.
    

17. 
    Cuprul - proprietăţi şi utilizări.
    

18. 
    Ferul – obţinere, proprietăţi, utilizări.
    

19. 
    Azotul – proprietăţi, utilizări. Oxiacizii azotului. Amoniacul, săruri de amoniu – obţinere, proprietăţi, utilizări.
    

20. 
    Oxigenul - stare naturală, alotropie. Apa, apa oxigenată - proprietăţi, utilizări.
    

21. 
    Sulful – stare naturală, alotropie. Oxizi ai sulfului (SO₂, SO₃ ), acidul sulfuric- obţinere, proprietăţi, utilizări.
    

22. 
    Halogenii – caracterizare generală, obţinere, proprietăţi fizice şi chimice. Hidracizi – obţinere. Cloruri, oxoacizii clorului – obţinere, proprietăţi, utilizări.
    

23. 
    Poluarea apei, aerului şi solului cu agenţi anorganici: CO , CO₂, oxizi ai azotului, azotiţi, azotaţi şi săruri de amoniu, oxizi ai sulfului, metale grele.