Programul naţional
Cum să obţii informaţii despre posibile locuri de muncă ?
Yüklə 2,08 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Abordarea personală a directorilor / patronilor
- Abordarea prin telefon
Cum să obţii informaţii despre posibile locuri de muncă ?Primul pas este identificarea tipurilor de joburi care te interesează şi a tipurilor de instituţii/firme care ar putea avea locuri de muncă în domeniile respective. Următorul pas este informarea. E important să afli cât mai multe despre ofertele existente în domeniile care te interesează.
Există trei modalităţi de abordare a celor ce angajează: personal; telefonic; printr-o scrisoare. Este mai bine să alegi modalitatea de abordare în funcţie de: - tipul de slujbă pe care-l cauţi: - personalitatea ta: - biografia personală:
Fii atent !
Abordarea prin telefon
Abordarea prin scrisoare
Vizitează, telefonează sau scrie! Pe măsură ce contactezi cât mai multe persoane vei fi din ce în ce mai EXPERIMENTAT şi CONVINGĂTOR. Este normal să fii refuzat de multe ori, dar până la urmă este foarte probabil să fii invitat pentru interviu Nu evita firmele/instituţiile mici, cu 20 sau chiar mai puţini angajaţi; în aceste cazuri, este mult mai uşor să vorbeşti cu directorii
Ai luat la facultate dar nu ai nici cea mai mică idee unde o să locuieşti. Ajuns la secretariatul facultăţii, afli că „bobocii” nu primesc întotdeauna loc în cămin, cererile sunt mai multe decât locurile disponibile. Depui totuşi cererea, aflând totodată criteriile de selecţie: media de admitere şi caracteristicile sociale ale studentului. În fine, după o aşteptare plină de emoţii, cererea a fost aprobată. Mergi la cămin, unde te întâmpină o mare de „colegi” cu munţi de bagaje, gălăgioşi şi bine dispuşi. Ai nevoie de cererea aprobată, de poze, de niscaiva bani , trebuie să completezi un contract şi să stai la coadă. Odată toate rezolvate, primeşti cheia sau, după caz, afli că e la un coleg de cameră; faci cunoştinţă cu noua cameră şi noii colegi, te înarmezi cu ustensile de curăţenie, vopsit, zugrăvit şi alte procedee de a face camera cât mai plăcută şi purcezi la muncă. Spor! Ce mai trebuie să ştii:
Scenariul 2. Ioana M.
Aţi aflat că veţi fi mamică/tătic. Dacă este o sarcină dorită, prima reacţie, după cea de bucurie, este cea de teamă. Firească, de altfel. Aveţi nouă luni în care să vă depăşiţi primele temeri şi să vă pregătiţi sufleteşte, pe cât posibil, pentru momentul cel mare. Nu există o reţetă universal valabilă pe care să o urmezi şi să fii un părinte model. Cu cât vă străduiţi să înţelegeţi care sunt propriile aşteptări cresc şi şansele de a fi părintele care vă doriţi sa fiţi. A fi un bun părinte nu este o noţiune fixă. Aveţi puterea să construiţi propria împletire de trăsături care să vă împlinească şi care să compenseze nevoile familiei voastre. Desigur, acest lucru se poate întâmpla în timp, pentru că nici o schimbare importantă nu se întâmpla peste noapte. Din perioada sarcinii şi până când copilul împlineşte 3 ani, aveţi timp suficient să vă dezvoltaţi propria identitate ca mamă/tată. Sigur că vorbiţi cu bucurie despre bebeluş, dar mai sunt şi alte gânduri cărora nu le daţi glas prea uşor: o să leşin cumva când o să se nască copilul? dacă vor fi complicaţii medicale? cum se va schimba relaţia dintre mine şi partener/ă? o să mă descurc să muncesc şi în acelaşi timp să-i ofer atenţie copilului meu? O să fiţi surprinşi, dar partenerul/a vostru/voastră are aceleaşi temeri şi are nevoie să ştie toate aceste gânduri. O bună comunicare, în această perioadă în special, va consolida relaţia dintre voi şi va găsi soluţii. Puteţi de asemenea să discutaţi cu alţi viitori părinţi sau să citiţi diverse articole pe aceasta temă. Exprimaţi-vă nervozitatea, bucuria şi vulnerabilitatea. Dacă jucam mereu rolul femeilor/bărbaţilor puternici, pierdem legătura cu o parte importantă din noi. Iată ce puteţi face aşa încât să depăşiţi mai uşor dificultăţile: - gândiţi-vă serios la ce înseamnă să fiţi părinte şi la cum vă influenţa aceasta viaţa voastră de mai târziu; - împărtăşiţi-vă sentimentele partenerului/partenerei, nu trebuie să aveţi rezerve în a vă manifesta afecţiunea faţă de ea sau copil; - învăţaţi să schimbaţi scutece, cum se face baie, cum se pregăteşte un biberon şi se hrăneşte bebeluşul. Veţi fi in acest fel parte din viata lui de fiecare zi; - gândiţi-vă înainte la ce puteţi renunţa de la capitolul "serviciu" pentru a putea sa oferiţi mai mult timp familiei; - luaţi tot ce v-a plăcut la cei din jur şi construiţi un model al reuşitei ca părinte. Scenariul 3. Radu D.
Clasificare: Opiaceele (sau euforicele): opiul, morfina, codeina, heroina. Stimulantele: cocaina, amfetaminele, metamfetaminele, khatul, cafeinicele, steroizii anabolizanti. Sedativele (sau antidepresivele): barbiturice, benzidiazepina, metaqualone. Halucinogenele: LSD, ecstasy, canabis, ketamina, marijuana, ciupercile halucinogene.
Se extrage dintr-o specie de mac. Tulpina, frunzele si capsulele imature secreta, atunci când sunt rupte sau tăiate, un suc alb, lipicios, numit latex. In contact cu aerul acesta se închide la culoare, devine brun si se solidifica. Prin tratare (încălzire, coacere, fermentare) se elimina impurităţile vegetale si se obţine opiul pentru fumat, care are aspectul plastilinei si culoarea cafeniu închis. Când este fumat degaja un miros acru, înţepător. In medicina opiul se foloseşte in cantităţi mici ca somnifer, calmant, analgezic, fiind mai ales utilizat ca materie prima pentru fabricarea legala a morfinei, a codeinei si a altor derivaţi. Heroina Alte denumiri: diacetilmorfina, black tar, mud, smack, brown sugar, China white, Mexican brown, praf sau naftalina. A apărut in: 1874. Ce este: un derivat semisintetic al morfinei. Cel mai periculos stupefiant, induce o puternica dependenta fizica si psihica. Este de trei sau patru ori mai puternic decât morfina si iniţial era considerat un analgezic ce nu creează dependenta, substitut al morfinei. Cum arata: alb, cenuşiu, roz, brun. Gust: amar; prin încălzire degaja miros de oţet. Cum se consuma: cel mai folosit mod de utilizare este prin injectare (subcutanata, intramusculara sau chiar intravenoasa), dar sub forma de pudra poate fi prizata sau fumata. Cum arata un tânăr sub influenta heroinei: are pupilele micşorate, pleoapele căzute, se afla intr-o stare de depresie, apatie, greata. Un utilizator frecvent poate da din cap în mod regulat, poate părea somnoros şi uneori îşi scarpină sau atinge fata sau nasul. Efecte pe termen scurt: dependenţă fizică ultrarapidă, pentru a evita durerile pe care le provoacă lipsa drogului, vomă, crampe, transpiraţie, gura uscată, piele iritată, senzaţie de greutate la extremităţile corpului, probleme cardiace şi respiratorii, scăderea libidoului, carii, abcese, dinţi căzuţi, gălbejeală. În cinci zile aceste efecte dispar. Efecte pe termen lung: rigiditate musculară, vene sparte, contracţia vezicii biliare, constipaţie, perturbarea vederii, complicaţii pulmonare (inclusiv pneumonie), boli hepatice, septicemie, SIDA. O supradoză de heroină poate provoca starea de coma sau moartea celui care o consumă. Cocaina Alte denumiri: crack, coke, C, zăpada, fulg, piatra. A apărut in: 1860, când a fost pentru prima oara extrasă din frunzele de coca. Ce este: o substanţă extrasă din frunzele de coca prin procedee chimice, cu ajutorul unui solvent ca petrolul sau kerosenul. Cum arată: forma de bază este crack-ul, care se prezintă ca nişte cristale bej sau brune; rafinată, este o pudră alba. Clorhidratul de cocaină este obţinut din tratarea pastei de coca cu acid clorhidric şi este foarte des folosit. Distribuitorii ilegali diluează în general substanţa pură cu amidon, pudră de talc, zahăr, procaină sau amfetamine. Cum se consuma: prizată, fumată (crack-ul este fumat în pipe de sticla), injectată. Unii folosesc combinaţia cocaina (praf sau crack) + heroină, combinaţie care se numeşte speedball şi este extrem de periculoasă. Durata extazului: între 15 şi 30 de minute. Extazul este urmat de o depresie profundă, de irascibilitate, agitaţie, oboseală mentală şi de o mare dorinţă pentru o altă doză. Cum arată un tânăr sub influenţa cocainei: are pupilele dilatate, îi curge nasul, este energic, euforic, sigur de sine şi nu are pofta de mâncare. Efecte pe termen scurt: creşterea temperaturii corpului, a ritmului cardiac şi a presiunii arteriale, epilepsie, anxietate, amnezii, acte de violenţă, instabilitate, panică, senzaţia de persecuţie; imediat după doză, dureri de cap de circa o oră, tremurături, senzaţie de cald/rece; câteva zile de depresie. Efecte pe termen lung: hepatita A, B sau C, paranoia, infarct cerebral sau miocardic, dureri abdominale, comportament agresiv, halucinaţii (care pot provoca acte de automutilare, suicid, omor), dependenta psihica (40% dintre problemele pe care le provoacă cocaina sunt de ordin psihic). Cannabisul Alte denumiri: cânepa indiană, iarbă, buruiană, marijuana, haşiş (ciocolată), kif, ganja, shang. Când a apărut: este menţionată într-un tratat de botanică datând din secolul XX î.Hr. Ce este: o plantă care seamănă cu tutunul şi atinge şase metri înălţime; principalul compus al sau este THC (beta-9-tetrahidrocanabinol). Cum arată: se prezintă sub diferite forme: marijuana (preparată din frunze şi flori uscate); haşiş (preparat din răşina de canabis care se amestecă cu ceară, rezultând tablete de diverse culori, în funcţie de zona de provenienţă: kaki (Maroc), maro (Liban) sau negre (Afganistan, cele mai puternice); ulei de cannabis, un derivat al haşişului. Cum se consumă: marijuana şi haşişul se fumează ca o ţigară pe care ţi-o rulezi singur ("joint") sau pot fi mâncate (efectul este mai puternic). Uleiul de canabis este picurat de unii pe o bucata de zahar, alţii preferă să pună 1-2 picături de ulei pe ţigară. Miros: înţepător. Efecte pe termen scurt: ochi roşii, relaxare, confuzie, gura uscată, puls mărit, mărirea sensibilităţii vizuale şi auditive, veselie, oboseală, panică, paranoia, probleme respiratorii; în combinaţie cu PCP (praful îngerilor) poate provoca halucinaţii, coma sau moarte. Efecte pe termen lung: probleme respiratorii, afecţiuni cerebrale sau pierderea memoriei, dedublarea personalităţii; la persoanele mai sensibile - halucinaţii, sentimentul persecuţiei, cancer.
Alte denumiri: speed, black beauties, dexedrine, biphetamine. Au apărut in: 1930, ca un remediu împotriva congestiei nazale. Ce sunt: stimulente ale sistemului central nervos ce produc efecte asemănătoare cu cele ale adrenalinei. Cum arată: se prezintă sub forma unei pulberi albe (sulfat de amfetamina) ori a unui lichid cu miros aromat, de culoarea coniacului. Amfetaminele provenite din circuitul legal au o puritate de 99% şi culoarea albă, cele obţinute în laboratoarele clandestine nu depăşesc 20-30% substanţa activă şi culoarea lor este spre galben. Cum se consumă: oral (sub forma de capsule), prizate, fumate sau injectate. Doza terapeutică este de aproximativ 1-3 comprimate pe zi. Sunt des utilizate în asociaţie cu opiaceele, barbituricele, sau în alternanţă cu ele. Cum arată un tânăr sub influenţa lor: energic, euforic, cu pupilele dilatate, vorbăreţ, atent, sigur de sine, superior. Efecte pe termen scurt: acnee severa, nervozitate, uneori paranoia sau agresivitate, creşterea pulsului şi a presiunii sangvine, migrene. Efecte pe termen lung: ulcer, afecţiuni ale vaselor sangvine, psihoza, malnutriţie din cauza lipsei apetitului, stop cardiac. Poate afecta eficienţa pilulelor contraceptive. Barbituricele Alte denumiri: amytal, nembutal, secondal, fenobarbital, barbs, red devils. Au fost folosite: începând cu anul 1900. Ce sunt: antidepresive puternice care încetinesc sistemul nervos central. Au efecte sedative, iar la doze puternice au efecte hipnotice. Sunt prescrise de către medici pentru a trata insomniile, neliniştea şi tensiunea. Unele dintre ele sunt folosite şi pentru anestezii. Cum arata: cel mai des folosite produse sunt sub forma unor capsule roşii, albastre, galbene sau albe. Cum se consumă: administrare pe cale orală sau prin injectare. Durata extazului: barbituricele sunt clasificate, în funcţie de durata efectelor, ca având acţiune foarte scurtă, scurtă, intermediară şi de lungă durată. Cele cu durată foarte scurtă produc anestezia într-un minut de la administrarea injectabilă, cele cu acţiune scurtă şi medie acţionează după 15–40 de minute de la administrarea orală şi durează până la şase ore. Barbituricele cu acţiune îndelungată îşi fac efectul într-o oră şi durează 12 ore. Efecte pe termen scurt: efecte similare cu beţia - ameţeala, relaxare sau agitaţie, pierderea inhibiţiilor, dezorientare, capacitate scăzută de articulare a cuvintelor, tremur slab, puls accelerat, acuitate vizuală scăzută. Barbituricele combinate cu alcool sau alte medicamente pot cauza coma sau moartea. Efecte pe termen lung: dependenţă, afecţiuni hepatice, pulmonare, cardiace, renale, irascibilitate; abuzul poate provoca convulsii, iar supradoza - moartea.
Alte denumiri: roids, sauce, juice. Au fost folosiţi: după 1930, pentru a trata cazurile unor bărbaţi ce nu aveau testosteron suficient în organism, precum şi pentru vindecarea unor boli precum anemia, a unor afecţiuni ale ficatului sau a cancerului de sân inoperabil. Ce sunt: versiunea sintetică a hormonilor masculini de testosteron. Cum arată: capsule cu un conţinut mare de apă sau lichid pe bază de ulei. Cum se consumă: oral sau prin injectare. Steroizii sub formă de capsule rămân în corp maxim 40 de zile, iar cei pe baza de ulei rămân în corp mai multe luni. Se consumă: pentru a obţine performanţe sportive, pentru a avea un look mai impunător, muşchi mai dezvoltaţi. Efecte secundare: la bărbaţi, creşterea sânilor (efect ireversibil), atrofierea testiculelor, reducerea cantităţii de sperma, instalarea sterilităţii; la femei, creşterea excesivă a părului pe corp, îngroşarea vocii. La ambele sexe, căderea podoabei capilare, stimulare sexuală. Efectele abuzurilor: infarct miocardic, accidente vasculare, tumori hepatice, acnee, seboree, hepatita de tip B, SIDA, mânii, depresii, suicid. Cresc irascibilitatea şi agresivitatea, consumarea steroizilor în doze mari putând duce până la posibilitatea comiterii de crime.
Alte denumiri: acid lisergic dietilamid, acid, microdot, zahar, soare galben, LSD-25. A apărut în: 1938, produs de către dr. Albert Hoffman. Ce este: o substanţă care face parte din categoria halucinogenelor, fabricată exclusiv în laborator. Cum arată: lichid incolor şi inodor. Se prezintă pe "suporturi" îmbibate cu produs (sugativă, ţesături, zahar sau pilule). Cum se consumă: se absoarbe pe cale orală în cantităţi foarte mici. Durata extazului: între 7 şi 12 ore. Efecte pe termen scurt: stare de euforie, probleme de conştiinţă, pupile dilatate, alterarea noţiunii de timp, a percepţiilor vizuale şi auditive, palpitaţii, tremurături, panică, scăderea presiunii sangvine până la colaps circulator, acte violente, necontrolate. Efecte pe termen lung: pot apărea uneori şi la câteva săptămâni, luni, alteori ani de la data ultimului consum, manifestându-se sub forma de accese de panica (flash-back).
Alte denumiri: MDMA, Adam, XTC, Disco Burgers, New Yorkers. A apărut în: 1912. Ce este: un drog sintetic psihoactiv, cu proprietăţi halucinogene. Cum arată: tablete sau pudră albă. Cum se consumă: priză, înghiţire. Cum arată un tânăr sub influenţa sa: pupilele dilatate, temperatura corpului foarte mare, dezinhibiţie, uşurinţa de a comunica şi de a intra în contact cu ceilalţi. Durata extazului: între trei şi şase ore. Efecte pe termen scurt: bufeuri de căldură, dezinhibiţie, câteodată greaţă; 5-8 ore după, îţi vâjâie urechile, ai insomnii, contracţii musculare (dificultate în urinare); după 48 de ore, depresie, gânduri morbide, coşmaruri. Efecte pe termen lung: probleme psihologice, panică, tahicardie, epilepsie, leziuni hepatice, cardiace şi cerebrale, degradarea ireversibilă a creierului, moarte provocată de hiper-termie (poţi dansa ore în şir într-un club fără să te opreşti măcar să bei puţină apă). 
Dacă îţi doreşti să fie armonie în familia ta şi dacă vrei să contribui şi tu la ea, nu uita:
Lista poate continua; în fiecare zi poţi încerca să adaugi ceva nou. Ascultă-ţi prietenii şi vezi ce se întâmplă minunat la ei în familie, iar tu la rândul tău dă mai departe experienţele voastre pozitive. Important este însă şi să pui în practică toate aceste idei. 
Apar situaţii în viaţă în care este nevoie să spui „NU”. În asemenea situaţii aveţi nevoie de pregătirea psihologică împotriva presiunilor care conduc spre un comportament dăunător. Lupta împotriva unor astfel de presiuni poate fi în multe cazuri dificilă; dacă nu poţi evita exercitarea acestor presiuni ai nevoie de exersarea abilităţii de a spune „NU”. Luarea deciziei de a spune „NU” urmează etape simple ca:
NU UITA! După ce spui NU presiunii grupului:
Când cedezi presiunii grupului:
Exemple٭ de răspunsuri la „argumente” şi „reacţii de răspuns”:
Exemplele au fost preluate din „Manual de educaţie pentru viaţa de familie” – Fundaţia Tineri pentru Tineri, 2001, pg. 133. Scenariul 4. Alina M.
În conversaţiile din viaţa curentă, ascultarea nu este o practică prea răspândită. Prea adesea se întâmplă să constatăm că replicile sunt prea puţin articulate, că răspunsurile nu prea au legătură cu întrebările puse, că discursurile din cadrul unui dialog par să evolueze în paralel. Dacă în meseria pe care ne-am ales-o ascultarea este un factor de care depinde succesul nostru profesional, ar fi bine să îi acordăm o importanţă crescută. Sugestii pentru cel care vorbeşte:
Sugestii pentru cel care ascultă:
A-ţi planifica viaţa profesională înseamnă în primul rând să ţii cont de ceea ce vrei de la tine, de ceea ce îţi propui să faci constant, de ceea ce descoperi ca principiu îndrumator, adică de ceea ce se numeşte idealul tău de viaţă. Putem vedea idealul ca manifestare a unui talent pe care nu avem voie să-l risipim sau ceva ce putem face foarte bine. Ca valoare, idealul angajează responsabilitatea faţă de sine şi faţă de ceilalţi. Idealul este un termen foarte cuprinzator, el se formulează ca un scop major şi general în viaţă astfel încât multe activităţi, profesii, îl pot împlini. Între starea dorită şi împlinirea ei este o distanţă pe parcursul căreia întâlnim tot felul de obstacole. Cât de adecvate sunt obiectivele propuse la posibilităţi, informaţiile despre propria persoana şi despre oportunităţile pe care le oferă piaţa muncii, sunt doar câteva din întrebarile esenţiale care marchează traseul carierei. Cariera este o opţiune personală şi pentru a fi mulţumiţi este bine ca aceasta să fie integrată în stilul de viaţă pe care îl avem sau îl plănuim. Datorită diferenţei între ceea ce ne dorim şi ceea ce ne oferă prezentul, apar o serie de întrebări la care răspunsurile nu sunt uşoare. Este nevoie să alegem soluţii, să facem opţiuni potrivite. Odată ce am ales soluţia cea mai potrivită urmează să alcătuim un plan. Pentru a fi eficienţi trebuie să ţinem cont de câteva etape: 1. tabilirea paşilor şi ordinea în care îi vom face; 2. Pregătirea modalităţilor prin care vom duce la bun sfârşit acesti paşi; 3. Planificarea şi administrarea resurselor de timp şi financiare 4. Identificarea persoanelor care pot sprijini şi îndruma; 5. Identificarea obstacolelor cu care se confruntă punerea în practica a soluţiei şi determinarea modului în care le poţi depăşi. Nu uita ! Cunoaşterea de sine este deosebit de importantă în planificarea carierei, este punctul de pornire al acestui demers. Măsura reală a încrederii în sine nu este uşor de găsit. Cel mai însemnat obstacol în acest sens este frica de eşec. Dacă nu reuşim ceva, sentimentul demnităţii noastre este lezat, ne pierdem curajul, ne retragem, evitam eşecul şi, în acelaşi timp, ne pierdem încrederea de sine, comportamentul dezinvolt. Efectele negative ale eşecurilor repetate se contrabalansează greu. Cauza eşecului este, de regulă, lipsa cunoaşterii de sine şi o insuficientă analiză a stării de fapt. Întrebările la care trebuie să răspundem pertinent şi sincer sunt: 1. Ce ştiu să fac bine? Ce urmează să ştiu să fac? (aptitudini, abilităţi) 2. Ce îmi place să fac? Ce mă interesează? (interese) 3. Ce este important pentru mine? (valori) 4. Cum sunt eu? (trăsături de personalitate)
Orice întreprinzător are nevoie de un plan de afaceri eficient. Este cel mai important document în conducerea unei afaceri din două motive:
Ce este de fapt planul de afaceri? Un rezumat concis şi cuprinzător al afacerii. Prezintă imaginea actuala a afacerii, obiectivele şi felul în care acestea se pot realiza. Planul va varia în funcţie de natura afacerii tale. Valoarea unui plan de afaceri este data pe de o parte de modul de prezentare (bine scris, organizat, ilustrat daca e nevoie etc.) şi pe de altă parte - mult mai important - de profunzimea cu care a fost gândit şi fundamentat. Până la urma tu eşti cel care decide în ce afacere consideri că merită să-ţi investeşti banii. PRODUSE, PIAŢA ŞI CONCURENTA Nici un plan de afaceri nu este credibil fără o evaluare realistă a produsului, a pieţei ţintă şi a concurenţei. 1. Descrie produsul sau serviciul pe care intenţionezi să îl vinzi. 2. Cine sunt clienţii tăi (grupul ţintă)? Fii riguros în descrierea celor către care doreşti să vinzi. Nu toată lumea este clientul tău. Poţi efectua o cercetare a preferinţelor, bazată de exemplu pe sex, vârstă, venit, profesie. 3. Ce utilizează cumpărătorii ţintă în prezent? Estimează atât competitorii direcţi (axaţi pe o gamă identică de produse) cât şi pe cei indirecţi (care oferă posibile substitute). Cu alte cuvinte, când vinzi casetofoane, nu urmăreşti doar piaţa casetofoanelor, ci şi pe aceea de CD-playere, care pot la un moment dat să substituie produsul tău. Orice produs are substitute. Caută să le identifici. 4. Descrie beneficiile oferite cumpărătorului de către produsul/serviciul tău faţă de cele ale competitorilor şi faţă de cele ale produsului/serviciului folosit în prezent de client (de exemplu preţ, calitate, complexitatea gamei de produse/servicii, disponibilitate imediată). 5. Care este volumul pieţei în prezent şi la ce valoare o estimezi pentru viitor (3-5 ani)? Care sunt aspectele cheie care pot să se schimbe în piaţă (de exemplu apariţia a numeroşi competitori)? - Evaluează procentul din piaţă pe care produsul poate să îl câştige. Ar fi bine dacă ai putea descrie potenţialul şi tendinţele pieţei. Încearcă să estimezi cantitatea fizica care ar putea fi vândută. 6. Fă o analiza a pieţei. Cine sunt competitorii tăi şi ce caracteristici ii definesc: ce calităţi si ce deficiente ale produsului, strategie de distribuţie, modul general de abordare a pieţei (de exemplu politica de preturi, grupul ţinta), etc.? 7. Care este cadrul legislativ specific sectorului (reglementari legale, licenţe, autorizaţii)? Ce autorizaţii ai obţinut deja? Care este procedura (inclusiv timpul) pentru obţinerea celorlalte? STRATEGIA DE VANZARI Aceasta secţiune descrie cu exactitate modul in care produsul va fi vândut, cum va ajunge el in mâinile consumatorului. 8. Cum intenţionezi sa faci cunoscut produsul/serviciul consumatorilor? (reclama, promovare) Este important sa iţi alegi audienta ţinta. Gândeşte-te la modul cel mai eficace de a ajunge la ea. Încearcă sa identifici preferinţele si nevoile cumpărătorilor si sa ii convingi ca produsul tău răspunde exact acestor nevoi. 9. Ce canal de distribuţie va fi utilizat (de exemplu agenţi de vânzări, mari distribuitori, vânzători en-gros si en-detail)? De ce consideri ca acesta este canalul de distribuţie optim? Identifica cea mai eficienta cale pe care produsul poate ajunge la cumpărător si explica-ti alegerea. Cum vei coordona canalul de distribuţie si cum vei stimula diferitele componente ale acestuia? 10. Produsul va fi vândut chiar de către firma ta? Daca da, descrie echipa de vânzări. De ce ai optat pentru aceasta modalitate de distribuţie? 11. Cum vei stabili preţul? De ce este acesta cel mai potrivit, luând in considerare calitatea, costul de producţie, valoarea pentru consumator, concurenta, etc.? Strategia de preturi trebuie sa fie consistenta cu piaţa si cu strategia generala a firmei. Încearcă sa determini preţul care, in combinaţie cu volumul de vânzări, maximizează profitul. Ia in considerare preturile competitorilor.
In ce măsura afacerea este dependenta de furnizori? In ce mod vei alege furnizorii? DATE FINANCIARE - E bine ca planul de afaceri sa conţină un cont de profituri si pierderi estimat pe următorii 3 ani. Proiecţiile trebuie sa fie de cat mai mare acurateţe si realism. Una din principalele cauze ale insucceselor in afaceri este insuficienta fondurilor. In multe cazuri Întreprinzătorii lansează si operează afaceri fără capital adecvat (bani). Realizează proiecţii pe trei ani. Este greu de făcut proiecţii intr-o moneda afectata de inflaţie accentuata ca in cazul leului. Iţi recomandam deci sa lucrezi in dolari SUA si sa ignori efectele inflaţiei. Tine cont de faptul ca in cazul unei afaceri deja stabilizate, structura de costuri (procentele reprezentate de fiecare poziţie din contul de profit si pierderi fata de cifra de afaceri) nu variază spectaculos daca nu intervin schimbări importante (de exemplu introducerea unei noi tehnologii, a unui nou tip de produs, etc.). Iţi va fi mai uşor sa previzionezi in mod realist daca te foloseşti si de acest instrument (structura de costuri).
Numerarul este foarte important pentru funcţionarea afacerii. 18. In ce scop vor fi utilizaţi banii? 19. De cat capital propriu dispui (bani si/sau bunuri) pentru a-i investi in afacere? Cu cat investeşti mai mult, cu atât şi alţi finanţatori vor fi mai interesaţi sa investească la rândul lor in afacerea ta. 20. Detaliază costurile de lansare estimate. Scenariul 6. Cristi şi Andrei S. (fraţi gemeni)
Un avantaj al faptului că oraşul e mare, este că permite dezvoltarea unei industrii a divertismentului şi o viaţă culturală intensă. Să nu uităm sportul! Am trecut în revistă mai jos locuri şi oferte care exercită atracţie asupra noastră, imediat ce facem cunoştinţă cu marele oraş. Există însă distracţii şi „distracţii”. Încercaţi să discerneţi între ofertele întâlnite:
Completează cercurile de mai jos cu elementele care constituie „totul”, în viziunea ta, în cele două ipostaze.
Identifică elementele cerute în exerciţiu şi alocă-le spaţiu proporţional cu importanţa acordată. Scenariul 7. Marius B.
Ai reuşit la admitere, eşti student! După entuziasmul şi fericirea din primele zile, încep întrebările: cum, unde, cine, ce? Nu ne propunem să-ţi stricăm surpriza de a le descoperi la rândul lor pe toate, şi pe cele bune şi pe cele rele, ci încercăm doar să te ajutăm să le descoperi pe cele bune mai repede astfel încât să poţi profita de ele. Studenţimea, categorie socială defavorizată, după unii, privilegiată, după alţii, se bucură de o serie de facilităţi specifice:
În ultimii ani de liceu, invariabil, pentru fiecare dintre voi apare întrebarea: „Ce voi face de acum înainte?” Răspunsul îl vei da în urma introspecţiei, a analizării preferinţelor proprii, a ascultării sfaturilor părinţilor sau ale profesorilor, a discuţiilor cu prietenii şi colegii, testelor de aptitudini etc., Dacă acest răspuns este „Dau la facultate”, obligatoriu vă încropiţi o imagine, luminoasă de cele mai multe ori, despre viaţa de student. Plecaţi la drum cu aşteptări şi temeri, cu o mulţime de semne de întrebare în minte:
De exemplu, iată părerea unor tinere aflate în primele zile de studenţie:
Pe de altă parte: am devenit student.” „E seară. În gândurile noastre abstracte am sesizt ca o nouă treaptă începe în viaţa noastră intelectuală. O nouă poarta se deschide; trebuie doar sa alegi cheia potrivită şi să realizezi mişcarea ori gestul adecvat. Ambele sorbim cu nesaţ parfumul unei veri cochete. Credem, că “cheia” e găsită deja. Universitate, scumpă Universitate! Iată-ne în sânul tău, două copilandre în căutare de viitor. Ce vrem să obţinem? Suntem nedumerite, speriate, rupte de la realitate. Coridoare reci, feţe necunoscute, sentimente contradictorii. Sunt primele impresii, primele iluzii reflectate în mii de aşchii cristaline. Urcăm scările, deschidem uşile, privim în jur, ne deplasăm în transă, o mişcare continuă, pătrundem cu sfiala în aula predestinată. Colegi: fete şi băieţi necunoscuţi. Sunt viitorii noştri amici, rivali, lideri. Sunt viitorii studenţi. Sunt viitorii luptători cu probleme şi şarade profesionale.” Scenariul 8. Alexandra M.
Cele trei metode de eficientizare a timpului sunt: 1. Organizarea 2. Prioritizarea 3. Planificarea ORGANIZAREA: In mod ideal ar trebui sa iţi faci in fiecare seara lista cu ce ai de făcut in ziua următoare. In aceasta etapa nu planifica tot. Nici măcar nu te gândi ce este mai important – pur si simplu scrie tot ce ai de făcut. Ai putea sa-ti scrii sarcinile pe 5-7 zile înainte. Pentru ca iţi vor permite imperfecţiuni. Pentru ca vor exista zile in care nu poţi sau nu vrei sa faci tot. Daca iţi oferi mai multa flexibilitate vei avea mai mult timp (si mai mult spaţiu pentru erori!). STABILIREA PRIORITĂŢILOR: Următorul pas este sa scrii sarcinile in ordinea prioritarilor, cu scopul de a face mai întâi cele mai importante lucruri si coborând apoi in josul listei. Stabilirea priorităţilor o faci pentru a tine minte datele diferitelor sarcini, proiecte, evenimente, etc. la care lucrezi. Tine seama cat de important este acel eveniment pentru succesul întregului an sau proiect. O sarcina mica va avea mai putina importanta decât un examen final sau un proiect mare. Depinde de tine cum alegi priorităţile. Nimeni altcineva nu iţi poate spune ce este cel mai important pentru tine; fii responsabil d propriile tale responsabilităţi. PLANIFICARE: Acum ca ai o listă cu tot ce ai de făcut proritar, uita-te la felul in care încap activităţile în orarul tău (lucrurile care nu pot fi evitate). La fel, e mai bine sa faci asta pe mai multe zile, nu de pe o zi pe alta. Nu uita sa-ti laşi programul flexibil. Nu te ambiţiona prea mult – nu trebuie sa planifici fiecare minut din zi. Fa-ti un program rezonabil de care sa poţi fii sigur ca îl poţi respecta. Lasă-ti timp pentru pauze, socializare, si restul de activităţi care pot apărea. Ideea principală este să fii flexibil in planificarea ta. Dezastre se pot intampla, si pana la urma, suntem oameni. Lasa loc pentru neasteptat. Daca esti flexibil lasi loc pentru neasteptat si tto va atingeti planul. REGULI DE AUR ALE MANGEMETULUI TIMPULUI: 1. Stabileste-ti o rutina zilnica. Planifica orarul pentru rutini zilnice. 2. Fa lucrurile care cer capacitate mentala maxima când eşti in vârful capacităţii. Pune întâlnirile minore când capacitatea ta de concentrare este minima. 3. Stabileşte termeni limita la toate activităţile. Si respecta-le. Orice poate fi făcut in timpul stabilit. 4. Nu amâna lucruri importante care nu-ti fac plăcere. Iţi vor bloca capul, reduce creativitatea si capacitatea de munca. Nici o sarcina nu devine mai uşoara daca o amâni. 5. Amâna ce nu este important. Multe aşa-zise probleme se pot rezolva de la sine daca le amâni. 6. Analizează-ti întreruperile. Ia măsuri să le micşorezi sau să le elimini. 7. Stabileşte momente in care sa nu te deranjeze nimeni. Tine şedinţe cu tine însuti. Pune o notă „Va rog nu deranjaţi” la uşă, cu un bilet când eşti disponibil. Dă telefonul pe silenţios sau închide-l pur si simplu. Fa totul pentru a-ti păstra un timp in care sa nu fi deranjat. Spune-le colegilor când nu eşti disponibil şi spune-le şi când te pot găsi din nou. 8. Fă lucrurile pe rând. Ţine evidenţa lucrurilor următoare. 9. Planifica-ţi telefoanele. Notează-ţi pe scurt ce vrei să spui şi ce vrei să afli. Acest lucru iţi salvează si timpul tău si al celuilalt si îmbunătăţeşte comunicarea. 10. Aduna-ţi ideile într-un loc: Scrie ideile când iţi vin într-o agendă. Astfel nu vei mai uita nici una. 11. Daca începi ceva, cat mai posibil termină. Daca împarţi lucrurile prea mult, pierzi coerenta, pierzi imaginea de ansamblu si timpul încălzindu-te de fiecare data când o iei de la capăt. 12. Pune-ti pauzele atunci când ştii ca nu lucrezi eficient. De exemplu când cei cu care trebuie sa vorbeşti nu sunt disponibili, când materialul de care ai nevoie nu e gata, etc. 13. Foloseşte timpi bine definiţi/şedinţe pentru discutarea lucrurilor de rutina. Si daca evitaţi sa va întrerupeţi unul pe celalalt veţi economisi si mai mult timp. 14. Fii selectiv cu ce îţi asumi. Învaţă să spui nu. Obişnuieşte-te să întrebi "Sunt eu persoana cea mai potrivita pentru sarcina asta?" 15. Fă-ţi o obişnuinţă din verificarea felului in care îţi foloseşti timpul. Poţi face o analiză săptămânală. Asta iţi da o idee despre cum ti-ai folosit timpul. Întreba-te daca nu ai fi putut sa-l foloseşti mai bine. 16. Evita sa-ti iei de lucru acasă daca nu crezi ca poţi sa o faci. E mai bine sa lucrezi la serviciu mai târziu pana termini. După aceea te poţi bucura de timpul tău mai bine. 17. Culca-te cu o ora mai devreme si trezeşte-te de dimineaţa când ai timp sa-ti planifici agenda pe ziua respectiva. 18. Da-ti premii când iţi atingi scopul.
20. Regula 60-40: planifica doar 60 % din timpul disponibil si lasă restul pentru evenimente neaşteptate.
De ce este important voluntariatul pentru fiecare dintre noi? „Pentru că dacă aşteptăm să trăim într-o lume mai bună trebuie să contribuim la crearea ei. Pentru a fi schimbarea pe care ne-o dorim în lume” (Mahatma Ghandi). Dacă ai încerca să afli cum cei care astăzi sunt voluntari au luat această decizie, ai descoperi motivaţii diverse, dar toate având un numitor comun: o inimă mare, plină de căldură, înţelegere şi dăruire, care bate în ritmul comunităţii. De ce se întâmplă aşa? Pentru că deseori ne găsim în situaţii plăcute sau neplăcute în care simţim că trebuie să facem ceva, să schimbăm ceva. Şi uneori ne macină gândul că nu am acţionat atunci când ar fi trebuit, că am trecut pe lângă, că am asistat fără a reacţiona… A lua atitudine poate presupune riscuri, responsabilităţi, dar cu siguranţă sentimentul de utilitate ne aduce multă mulţumire. Îndrăzneala de a arăta prin voluntariat că-ţi pasă te face mai puternic şi-ţi aduce admiraţia celorlalţi… iar lumea pare mai bună. Voluntariatul dă fiecăruia dintre noi posibilitatea de a ne manifesta adevăratele convingeri şi de a acţiona acolo unde considerăm că este cazul, depăşindu-ne temerile şi pasivitatea. Munca noastră ca voluntari este fără plată dar nu şi fără scop. Nu primim bani dar primim ceea ce nu poate fi exprimat sau câştigat cu bani: satisfacţia de a fi utili, de a ajuta, de a schimba, de a învăţa să înţelegem oamenii mai bine. Ne eliberăm de anumite prejudecăţi şi ne dezvoltăm abilităţi care ne folosesc în viaţă: creativitatea, abilitatea de a ne pune în locul celorlalţi, răbdarea, toleranţa. Dar mai presus de toate învăţăm să ne pese de cei din jur şi să acţionăm, fiecare cum poate, atunci când ne pasă. Dacă acum, când citeşti aceste rânduri, îţi aduci aminte că ai ajutat un străin, un oarecare de pe stradă, dacă ai întins mâna unui om care avea nevoie de ajutor, fie el prieten sau necunoscut, atunci înseamnă că ai potenţial de VOLUNTAR. Şi poate că voluntarul nu este doar cel care tocmai a trecut pe lângă tine pe stradă, sau poate nu este chiar colegul sau prietenul tău, ci poate voluntarul eşti chiar TU.
Yüklə 2,08 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
rată că eşti pe aceeaşi lungime de undă cu persoana care-ţi vorbeşte, că îi împărtăşeşti sentimentele şi preocupările.
Ţi-am dat totul!” (de la părinţii
Îţi dau totul!” (de la tine către
