Programul naţional

Regulile unei bune comunicări

1. 
   Limbajul responsabilităţii este o formă de comunicare prin care îţi exprimi propriile opinii şi emoţii fără să ataci interlocutorul, fiind o modalitate de deschidere a comunicării chiar şi pentru subiectele care sunt potenţial conflictuale. Această formă de comunicare este o modalitate de evitare a criticii, etichetării, moralizării interlocutorului, focalizând conversaţia asupra comportamentului şi nu asupra persoanei.
   
2. 
   Exprimarea emoţională. A comunica eficient presupune a şti să îţi exprimi emoţiile. Una din cauzele care provoacă dificultăţi în comunicare este reprezentată de inabilitatea de recunoaştere şi exprimare a emoţiilor, de teama de autodezvăluire.
   

De aceea trebuie:

• 
  Să exprimi emoţia printr-un limbaj adecvat;
  
• 
  Să exprimi emoţiile într-un mod clar;
  
• 
  Să accepţi responsabilitatea pentru ceea ce simţi.
  

Comunicarea asertivă

Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile fără a ataca şi afecta drepturile celorlalţi.

Asertivitatea în comunicare reprezintă abilitatea de comunicare directă, deschisă şi onestă, care ne face să avem încredere în noi şi să câştigăm respectul prietenilor şi colegilor, de exprimare a emoţiilor şi gândurilor într-un mod în care ne satisfacem dorinţele, fără a le deranja pe cele ale interlocutorului, de a spune NU fără să te simţi vinovat sau jenat, de a face complimente şi de a le accepte, este o modalitate de dezvoltare a respectului de sine.

Comportamentele nonasertive care blochează comunicarea sunt pasivitatea şi agresivitatea.

Exemple de bariere în comunicarea eficientă:

• 
  Oferirea de soluţii, fie direct, prin oferirea de sfaturi, fie indirect, folosirea întrebărilor în mod agresiv, autoritar sau cu o notă evaluativă;
  
• 
  Tendinţa de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu părerile interlocutorului,
  
• 
  Folosirea ameninţărilor;
  
• 
  Moralizarea.
  

Exemple de bariere în comunicarea asertivă:

• 
  dacă spun NU îmi voi pierde prietenii;
  
• 
  dacă spun NU prietenii mei se vor simţi respinşi şi răniţi;
  
• 
  dacă spun NU unei cereri nu voi mai fi rugat niciodată, o să mă simt vinovat că i-am refuzat;
  
• 
  nu pot să spun NU din colegialitate pentru ei.
  

Consecinţele răspunsurilor pasive, asertive şi agresive

Pasiv	Asertiv	Agresiv
Problema este evitată	Problema este discutată	Problema este atacată
Drepturile tale sunt ignorate	Drepturile tale sunt susţinute	Drepturile tale sunt susţinute fără a ţine cont de drepturile celorlalţi
Îi laşi pe ceilalţi să ia decizii în locul tău	Iei decizii personale	Iei decizii şi pentru ceilalţi
Neîncredere	Încredere în sine	Neîncredere
Frustrare, nemulţumire	Exprimare adecvată a emoţiilor	Ostilitate, blamare, acuzaţii
Vezi drepturile celorlalţi ca fiind mai importante	Recunoşti drepturile tale şi ale celorlalţi	Drepturile tale sunt mai importante decât ale celorlalţi

Probabil unii dintre voi ştiu deja mult mai multe despre ce înseamnă „a locui la bloc”. Noi ne propunem să afle şi cei care nu ştiu prea multe despre acest subiect sau poate, de ce nu, să concentrăm informaţia în general. În plus, majoritatea dintre voi nu au fost probabil prea implicaţi în asigurarea bunăstării de zi cu zi în ceea ce priveşte traiul la bloc, pentru simplul motiv că erau alţii (părinţi, fraţi, alte rude apropiate etc.). Cum aici vorbim însă de traiul pe cont propriu, ar fi bine să vă aduceţi aminte câte ceva despre:

• 
  Facturile: un rău necesar: achită-ţi la timp facturile la întreţinere, energie electrică, cablu, telefon, chirie (dacă e cazul);
  
• 
  Securizarea apartamentului – ai grijă de casa şi bunurile tale, ca să nu aibă „grijă” alţii!
  
• 
  Ai un spaţiu al tău, armonizează-te cu el! Fă-l să-ţi placă să locuieşti în el!
  
• 
  Respectă-ţi vecinii! E o dovadă de bună creştere şi de autostimă!
  

Convieţuirea nu e întotdeauna o sursă de bunăstare şi confort dar are o multitudine de aspecte pozitive. Cel mai bine e să privim jumătatea plină a paharului şi să şi bem din ea. Astfel, convieţuirea asigură:

• 
  Suportul social al colegelor/colegilor de cameră;
  
• 
  Sporirea resurselor prin valorificarea oportunităţilor de muncă la domiciliu;
  
• 
  Distribuirea sarcinilor casnice;
  
• 
  Împărţirea cheltuielilor;
  
• 
  Prezenţa unei persoane cu care să împarţi momentele fericite şi care să te ajute să treci peste cele mai puţin fericite.
  

Scenariul 10. Mircea V.

• 
  A absolvit liceu industrial cu profil mecanic;
  
• 
  Familia are venituri foarte reduse: mama – casnică; tatăl – pensionat pe caz de boală;
  
• 
  Are un frate clasa a X-a;
  
• 
  Trebuie să susţină financiar familia;
  
• 
  Se angajează la un atelier – mecanic auto.
  

Prestarea muncii fără întocmirea formelor legale, respectiv fără întocmirea unui contract individual de munca sau a unei convenţii civile de prestări servicii, precum şi neremunerarea pe baza unui stat de plată, constituie „munca la negru” şi prezintă multe dezavantaje.

Ce trebuie ştiut aici ?

Cine câştiga ? Patronii

Cum câştiga ?

Plătesc salarii mici de multe ori sub nivelul minim pe economie şi sub nivelul cuvenit pentru vechimea, pregătirea şi timpul lucrat de cel în cauză. Nu se plătesc obligaţiile către stat (bugetul asigurărilor sociale de stat), lăsând salariaţii în voia sorţii în ceea ce priveşte viitorul lor (vechimea în muncă, în specialitate, pensie de boală, de limită de vârsta, ajutoare de boala, de deces, indemnizaţii de boala, de şomaj si altele).

Cine pierde ?

• 
  Statul, prin neplata obligaţiilor.
  
• 
  Salariaţii fără nici o forma de angajare: contract de munca sau convenţie civila de prestări servicii.
  
• 
  Salariaţii cu contract de munca în regula, care accepta să le fie plătit un salariu mic pe statul de plată, completarea venind direct din buzunarul patronului.
  

Salariul si alte drepturi băneşti

Persoanele care prestează „munca la negru” , nu primesc salariul regulat, la date fixe, pentru ca nu exista un contract individual de munca, care sa asigure angajatului o plată minimă egală cu salariul minim obligatoriu pe economie, la date stabilite. Plata se face la „bunăvoinţa patronului” constatându-se multe cazuri de neplata, întârzieri de săptămâni, luni şi chiar ani.

Persoanele care prestează „munca la negru”, nu primesc indemnizaţii pentru creşterea copilului, nici ajutoare de deces sau tichete de masă.

De asemenea:

• 
  nu primesc sporurile cuvenite vechimii, de toxicitate, de condiţii de munca grele si periculoase;
  
• 
  nu au un program de lucru normal, fapt pentru care refacerea capacităţii de munca se face din ce în ce mai greu, crescând riscul accidentelor;
  
• 
  nu primesc indemnizaţii de şomaj si plăţi compensatorii în caz de concedieri;
  
• 
  nu primesc indemnizaţii de boala si drept urmare nu beneficiază nici de spitalizare gratuita, în caz de nevoie;
  
• 
  nu primesc bilete de tratament cu plata subvenţionata prin sistemul asigurărilor sociale;
  
• 
  nu primesc medicamente compensate;
  
• 
  nu primesc nici concediu de odihna si nici concediu pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani;
  
• 
  nu primesc despăgubiri în caz de accident de muncă.
  

Pensia

Persoanele care practica „munca la negru” nu beneficiază de drepturile cuvenite plătitorilor de asigurări sociale de stat, deoarece pentru aceste perioade nu se virează contribuţia corespunzătoare de către patron. Aceste perioade nu se iau în considerare la calculul vechimii în munca si ca atare nici a pensiei. Perioadele lucrate la „negru” influenţează negativ cuantumul pensiei pentru limita de vârsta. De multe ori, se atinge cu greu pragul pensiei minime pe economie.

Ce-i de făcut?

Oamenii trebuie să ştie ca se pot împotrivi acestei practici uşor şi simplu, fără riscul de a fi concediaţi. O simpla scrisoare adresata Inspectoratului Teritorial de Munca, care să conţină elementele de identificare a agentului economic şi descrierea situaţiei celui în cauză sau chiar a altora, poate declanşa un control care sa pună lucrurile la punct, obligând patronii sa încheie contracte de munca, să completeze cărţi de munca, daca este cazul, si sa întocmească state de plata. Folosirea muncii angajaţilor fără forme legale se pedepseşte de lege cu amenzi de la 50 la 100 milioane lei, iar pentru neplata dărilor către stat, cu amenzi reale sau chiar închisoare de la 3 la 6 luni (art. 20 din Legea 108/1999). Fiecare lucrător trebuie să ştie ca pentru a fi angajat cu „acte în regulă” , trebuie sa facă următoarele:

• 
  sa semneze un contract individual de munca;
  
• 
  sa ceara si sa urmărească la patron completarea unei cărţi de munca;
  
• 
  sa semneze lunar un stat de plata si sa nu accepte plata ‘directa’ din buzunarul patronului
  

Dacă aceste trei condiţii, sunt îndeplinite, exista toate şansele ca salariatul sa lucreze în condiţii normale, având salariu, protecţie sociala corespunzătoare si protecţie în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca. În caz ca nu reuşeşte acest lucru, se va anunţa Inspectoratul Teritorial de Munca, pentru a interveni.

 

“Dacă acceptăm că una din premisele esenţiale ale libertăţii umane este de a dezvolta în fiecare capacitatea de a face alegeri, descoperim totodată că a face o alegere înseamnă a renunţa.

Toată viaţa mea a fost marcată de aceste renunţări, adică de aceste alegeri. Dacă mă gândesc la angajamentele mele, constat că firul roşu al căutărilor mele, precum şi al întâlnirilor mele importante, este fidelitatea. Oricât de surprinzător ar putea părea, eu cred că fidelitatea este una dintre valorile fundamentale ale vieţii mele.

În anii mei de tinereţe şi de adolescenţă prelungită, nu am putut fi cu totul fidel faţă de mine însumi, din cauza datoriilor şi dependenţelor impuse de familie, şcoală sau societate. Datorii uneori subtile, alteori mai directe, brutale, cu mesaje şi misiuni impuse sau acceptate. Dependenţă datorită blocajelor născute mai ales din teama mea de a nu fi respins sau a nu-l pierde pe celălalt de care aveam nevoie, de care voiam să fiu iubit.

Apoi am trecut la fidelitatea adultă, care înseamnă în acelaşi timp posibilitatea de a se implica – dincolo de autonomia afectivă, materială, relaţională pe care această implicare o presupune – şi posibilitatea de a se delimita de loialităţile invizibile care alcătuiesc legăturile noastre primordiale, legate de universul familial.

Mult mai târziu, pe la jumătatea vieţii mele, către vârsta de 35 de ani, am descoperit ceea ce eu numesc fidelitatea faţă de mine însumi. La această fidelitate am ajuns printr-o mai bună cunoaştere a propriei persoane, prin clarificarea imaginilor mele, prin limpezirea temerilor, prin recuperarea unei exprimări proprii şi, mai ales, prin adoptarea unei poziţii ferme în întâlnirea cu celălalt, poziţie caracterizată mai ales de refuzul de a mă lăsa definit de celălalt.

Aceste două concepte de fidelitate, faţă de mine însumi şi faţă de celălalt, mi-au permis să înţeleg mai bine şi să diferenţiez noţiunile de angajament, responsabilitate şi mărturie”.

Jaques Salomeé – Curajul de a fi tu însuţi.

Scenariul 11. Violeta N.

• 
  A absolvit liceu pedagogic;
  
• 
  Tatăl – alcoolic;
  
• 
  Mama – asistentă medicală, are o relaţie apropiată cu fiica ei;
  
• 
  Nu este admisă la facultate;
  
• 
  Se angajează suplinitoare la o grădiniţă de stat.
  

Alcoolul este produs prin fermentarea fructelor, legumelor sau grânelor. Efectele alcoolului se instalează repede şi se pot menţine câteva ore şi chiar mai mult, în funcţie de cantitatea consumată şi de concentraţia băuturii respective.

Este cel mai accesibil drog actual, cel mai extins şi cel mai greu de controlat, fiind legal comercializat adulţilor. Aspectul care face prevenirea extrem de dificilă este acceptarea consumului de alcool ca pe un obicei nedăunător. În ciuda avertismentelor vehiculate în presă, se estimează că 90% din populaţia globului este consumatoare de alcool, din care 10 % sunt consumatori abuzivi. Riscurile asociate consumului de alcool sunt legate de rănirea accidentală şi apariţia bolilor de ficat (în special ciroză), a diferitelor cancere, pancreatite, ulcere. Pot apărea serioase tulburări circulatorii, cardiace, psihice şi chiar afecţiuni ale creierului.

Ca şi în cazul altor substanţe care determină toxicomanii, consumul cronic de alcool poate duce la apariţia toleranţei, care semnifică creşterea în timp a dozelor de substanţă pentru realizarea aceluiaşi efect. Dependenţa psihică e mai precoce, în timp ce dependenţa fizică , mai tardivă, semnifică apariţia rapidă (după cel mult 24 de ore) a unui sindrom de sevraj (abstinenţă), efect al întreruperii sau reducerii bruşte a consumului de alcool.

Factorii psihologici şi socio-culturali au o contribuţie importantă în geneza alcoolismului cronic (interacţiunea între personalitate şi alcool, precum şi dintre personalitate şi ambianţa socio-culturală).

Stima de sine se referă la modul în care ne evaluăm pe noi înşine, cât de “buni” ne considerăm comparativ cu propriile aşteptări sau cu alţii. Stima de sine este dimensiunea evaluativă şi afectivă a imaginii de sine. Experienţele din timpul copilăriei au un rol esenţial în dezvoltarea imaginii de sine. Succesele şi eşecurile din copilărie, precum şi modalităţile de reacţie a copilului la acestea definesc imaginea pe care o are acesta despre sine. Atitudinile părinţilor, ale profesorilor, colegilor, fraţilor/surorilor, prietenilor, rudelor, contribuie la crearea imaginii de sine a copilului.

Copiii cu stimă de sine crescută reuşesc să facă faţă mai bine situaţiilor şi comportamentelor de risc, situaţiilor de criză, eşecurilor. Adulţii sunt modele importante pentru copii.

Atitudinile negative faţă de sine sunt generate atât de comportamentul celorlalţi, cât şi de modul personal de a gândi faţă de propria persoană.